Disciplina: Strategii internaționale ale firmei.

Tema: Schimbări actuale în mediul internaţional de afaceri.

Studenți : Sandu(Anghel)Ana Maria.
Trandafir Mihai.
Specialitatea: Strategii in afaceri internaționale.
Masterat anul al II-lea

Cum se prezintă mediul de afaceri în 2021?

După un an marcat de multe incertitudini și dificultăți pentru mediul de afaceri, întreprinderile

mici și mijlocii au fost nevoite să se adapteze unui nou context economic. Pandemia a condus la
numeroase schimbări în mediul de business, fapt pentru care antreprenorii au schimbat strategia
și au realizat compromisuri financiare. 

Din cauza acestor condiții nefavorabile economiei, începutul anului 2021 a fost unul marcat de
fuziuni, preluări, un comportament de consum atipic, dar și de  apariția a numeroase startup-uri
inovatoare și parteneriate între companii. 

În prezent, foarte multe companii s-au adaptat contextului economic, iar strategia de business
este puternic influențată de dorința de inovare atât din punct de vedere al produselor și serviciilor
noi, cât și din perspectiva proceselor financiare. În mod cert, mediul economic și evoluția
tehnologică au fost factorii care au schimbat necesitățile oamenilor și implicit al afacerilor.

În rândurile următoare vei afla informații utile despre provocările și oportunitățile din mediul
actual de business și cum se adaptează afacerile la aceste tendințe.

Provocări și oportunități în mediul actual de afaceri

Criza generată de Covid-19 a avut un impact major asupra mediului de afaceri. Astfel,
antreprenorii au întâmpinat numeroase obstacole în privința bunăstării angajaților, a prevenirii
diminuării profitului și totodată a implicării clienților. Din acest motiv, aceștia au realizat multe
eforturi pentru a menține echipa unită și pentru a dispune de resurse și sisteme bazate pe noile
inovații ale tehnologiei actuale.

Digitalizarea – o cheie importantă pentru un viitor prosper al mediului de business

Digitalizarea este un concept complex care include mai multe înțelesuri și care vizează adoptarea
tehnologiei actuale în procesele operaționale, dar și adaptarea rezultatului final ce ajunge la
client. În funcție de obiectul de activitate al firmei și necesitățile acesteia, digitalizarea presupune
o abordare diferită a întregului proces de business.

Aceasta atrage numeroase avantaje, dat fiind faptul că astăzi orice afacere are nevoie de o parte
digitală. Indiferent de piața pe care activezi este nevoie de adoptarea unor soluții digitale în
vederea dezvoltării proceselor de business. Pentru unele afaceri, acest aspect este o mare
oportunitate, care poate face diferența între reușită sau eșec.

Anul acesta, tot mai multe companii și-au îmbunătățit procesele operaționale apelând la soluții
digitale, reușind o optimizare din punct de vedere tehnic și financiar. Însă, pentru unele firme
infrastructura digitală rămâne o provocare, în care implementarea unor sisteme inovative implică
timp, resurse și un plan strategic bine pus la punct.

Menținerea unui cash-flow stabil – o preocupare constantă a companiilor

Una dintre provocările din acest an cu care se confruntă business-urile se referă la menținerea
unui nivel optim al cash-flow-ului. În principal, lipsa unui cash-flow stabil a fost provocat de
factori cu mare impact asupra proceselor operaționale, precum

 Diminuarea vânzărilor;
 Imposibilitatea de a accesa surse de finanțare viabile pentru unele business-uri (cele aflate
la început de drum);
 Lipsa plăților de încasat sau întârzierea plăților de la clienți;

Este esențială realizarea unei analize constante a cash-flow-ului deoarece aceasta permite:

 O perspectivă privind vânzările realizate;

 Adoptarea unor decizii cu privire la relația cu partenerii firmei;
 Un control mai riguros asupra proceselor de business.

Așadar, cash-flow-ul este vital pentru orice afacere, iar gestionarea lui într-o manieră eficientă va
crea premisele unei previziuni financiare necesare dezvoltării unei afaceri.

Accesul la finanțare – O problemă des întâlnită în antreprenoriatul românesc

În mod cert, lipsa lichidității obligă în final compania să apeleze la surse de finanțare, dar care
și acestea emit unele obligații de respectat. 

La mare căutare este și obținerea finanțării prin credite bancare sau alte investiții de ordin bancar,
însă nu toate companiile se încadrează în cerințele impuse de instituțiile bancare. Cel puțin
pentru companiile la început de drum, este foarte greu să obțină o astfel de finanțare. Însă, în
prezent,  se regăsesc numeroase oportunități de finanțare, cu diverse avantaje pentru
întreprinderile mici și mijlocii. 

O oportunitate în privința finanțării o constă fondurile nerambursabile oferite de instituții

europene, dar și microfinanțarea sau factoringul. 
Serviciile de factoring reprezintă o soluție eficientă pentru numeroase companii care se confruntă
cu optimizarea încasărilor. Întârzierile privind încasările de la clienții și partenerii firmei 
înseamnă un dezechilibru la nivelul cash-flow-ului, care poate avea repercursiuni asupra întregii
activități de business. Având oportunitatea de a apela la această soluție de finanțare, numeroși
antreprenori au garanția unei gestionări a creanțelor/ facturilor într-un mod mult mai sigur,
eficient și de durată.

Adaptarea business-ului la mediul de afaceri actual

Pentru a face față tuturor provocărilor din mediul economic actual, companiile trebuie să-și
alinieze business-ul la tendințele din piața în care activează. În vederea asigurării unei
continuități a activității pe care o desfășoară, antreprenorii trebuie să își adapteze strategia de
afaceri în contextul unei evoluții tehnologice generate de noile inovații apărute. Firmele au fost
în situația de a-și regândi planul strategic de dezvoltare urmărind ca direcții de adaptare a
afacerii:

 Diminuarea costurilor pentru a echilibra fluxul de numerar necesar funcționării

proceselor operaționale;
 Realizarea unor produse/ servicii inovative în vederea creșterii portofoliului;
 Optimizarea proceselor de business pentru a crește eficiența firmei;
 Apelarea la surse de finanțare sigure care să protejeze afacerea de riscuri financiare;
 Investirea în soluții digitale pentru dezvoltarea activității desfășurate;
 Analiza portofoliului de clienți în vederea verificării respectării obligațiilor față de
companie;
 Orientarea afacerii către mediul online pentru a garanta un flux de noi clienți.

În prezent, firmele trebui să se adapteze la un mediu de afaceri mult mai competitiv și dinamic.
Din acest motiv, este primordial să acorde atenție noilor schimbări din viața economică și să își
adapteze strategia de afaceri ținând cont de factorii ce pot influența buna funcționare a activității.
Totodată, este esențial ca firmele să valorifice oportunitățile ce se ivesc pe piața pe care
activează.

Comerțul internațional în timpul pandemiei de COVID-19: schimbări mari și

incertitudine

Comerțul internațional a scăzut în 2020, dar s-a redresat brusc în 2021. În timp ce
fluxurile comerciale totale sunt acum cu mult peste nivelurile pre-pandemie, impacturile
comerciale între anumite bunuri, servicii și parteneri comerciali sunt foarte diverse,
creând presiuni asupra anumitor sectoare și lanțuri de aprovizionare. Schimbările în
structura comerțului cauzate de pandemia de COVID-19 într-un singur an au fost de o
amploare similară cu schimbările observate de obicei pe parcursul a 4-5 ani.
Dezechilibre substanțiale între partenerii comerciali și produse au rămas la sfârșitul
anului 2021 și nu au fost recuperate toate pierderile acumulate din scăderile abrupte
anterioare. Eterogenitatea impacturilor comerciale și modificările fluxurilor comerciale
între produse, surse și destinații semnifică incertitudine ridicată și costuri de ajustare și
implică stimulente suplimentare pentru consumatori, firme și guverne să adopte strategii
noi sau să intensifice strategiile existente de atenuare a riscurilor.
Stare de nervozitate
Ce s-a întâmplat cu comerțul internațional în 2020 și 2021?

Anul 2020 a fost marcat de unele dintre cele mai mari reduceri ale volumului comerțului
și producției de la al Doilea Război Mondial. Scăderile atât ale producției industriale
mondiale, cât și ale comerțului cu mărfuri în prima jumătate a anului 2020 au fost de o
adâncime similară cu cele din momentul crizei financiare globale (GFC). Cu toate
acestea, acestea s-au materializat și au dispărut mai repede, facilitând o redresare în
formă de V în 2020. Comerțul a continuat să crească puternic în 2021 și a compensat
unele, dar nu toate, pierderile acumulate din scăderile abrupte observate mai
devreme1.

Așteptările inițiale din epoca pandemiei privind o scădere de două cifre a comerțului
mondial de mărfuri în 2020 nu s-au materializat. Volumul comerțului global și-a revenit
la nivelul pre-pandemie într-un ritm extraordinar de rapid de la jumătatea anului 2020

Figura 1.:Volumul international al schimburilor de marfuri si servicii.

Sursă: Calcule bazate pe Monitorul schimburilor de mărfuri internaționale.

Cu toate acestea, performanța relativ pozitivă a comerțului agregat ascunde diferențe
considerabile între produse, sectoare economice și relații comerciale. Colapsul
comerțului de la începutul anului 2020 nu a lovit toate produsele în aceeași măsură și
nici valul în creștere nu a ridicat în mod egal toate părțile sistemului comercial global.
Impactul comercial între anumite bunuri, servicii și parteneri comerciali arată o imagine
foarte diversă și a creat presiuni asupra anumitor sectoare și lanțuri de aprovizionare,
care au fost mult mai pronunțate decât în timpul GFC.

În 2020, comerțul cu servicii a scăzut mai mult și și-a revenit într-un ritm mai lent decât
comerțul cu bunuri. Nu este surprinzător că comerțul cu servicii de călătorie și turism a
scăzut dramatic, dar comerțul cu servicii furnizate digital, cum ar fi serviciile de
telecomunicații și tehnologia informației, a crescut. În ansamblu, valoarea exporturilor
de servicii în țările OCDE a scăzut în 2020 cu -16,7%, de două ori mai mult decât
valoarea exporturilor de bunuri, care a scăzut cu -8,2%. Acesta a fost, de asemenea, un
factor care a susținut ajustările relativ mari ale producției în raport cu cele din comerț,
deoarece serviciile reprezintă o pondere mai mare a economiei decât ponderea lor în
comerțul internațional.

Figura 2. Comerțul cu servicii a fost afectat mai greu și sa redresat mai lent decât
comerțul cu bunuri

Exporturile de servicii și mărfuri în raport cu aceeași lună din 2019. Economii G7

Sursă: Calcule realizate prin baza de date a serviciilor internaționale de schimburi de marfuri
exprimate in dolari americani.

Comerțul cu mai multe tipuri de bunuri și servicii a scăzut, în timp ce comerțul cu altele
a crescut semnificativ. Structura de produse a comerțului cu mărfuri s-a schimbat
semnificativ: comerțul cu mai multe produse a scăzut (de exemplu, carburanți, avioane,
mașini, mașini mecanice, oțel), în timp ce comerțul cu alte produse a crescut (de
exemplu, echipamente de protecție și produse farmaceutice, alimente și „cuibări acasă”
produse precum aparatele electrocasnice și electronice).

Figura 3. Schimbari in comerțul celor mai comercializate 20 de produse.

Notă: Clasamentul celor mai bune 20 de produse comercializate a fost stabilit pe baza
valorii comerțului (exporturi + importuri) în exporturile din 2019. Numerele din descrierile
produselor sunt abrevieri ale codurilor din 2 cifre ale Sistemului Armonizat de clasificare
a produselor.
Sursa: Arriola, Kowalski și van Tongeren 2021.

Unele lanțuri de aprovizionare internaționale au fost sub presiune în primele luni ale
pandemiei din cauza cererii extraordinare (de exemplu, pentru echipamente de
protecție individuală), dar datele arată, de asemenea, că unele lanțuri de aprovizionare
majore au rămas rezistente și au jucat un rol esențial în redresarea economiei la
sfârșitul anului 2020. Comerțul cu piese și componente utilizate pentru fabricarea
autoturismelor, de exemplu, a scăzut mai puțin rapid și s-a redresat mai repede decât
comerțul cu autoturisme finite (Figura 4), ceea ce sugerează că în 2020 cererea de
autoturisme a scăzut în timp ce producția și oferta. planificatorii lanțului au continuat să
completeze componentele sperând că cererea va reveni în curând.

Un alt exemplu este industria semiconductoarelor, unde s-a raportat că lipsa de

aprovizionare contribuie la perturbări în industriile din aval în timpul pandemiei de
COVID-19. Este posibil să fi fost cazul anumitor utilizatori din aval, dar datele
comerciale indică faptul că comerțul cu semiconductori2,3 s-a extins în general într-un
ritm rapid. În 2020, valoarea exporturilor celor mai mari 10 exportatori a crescut cu
11,5% față de 2019, iar în perioada ianuarie-aprilie 2021 acestea au crescut cu un
impresionant 26,3% față de aceeași perioadă a anului 2020. În timp ce unii furnizori de
top au înregistrat devreme rate de creștere negative. în 2020, acestea au devenit
pozitive pe parcursul anului.
Figura 4. Exporturi de autoturisme și piese și accesorii auto
Rate de creștere anuale (%)

Sursa: Arriola, Kowalski și van Tongeren (2021[1]) pe baza bazei de date Trade Map a
ITC, clasificarea Broad Economic (BEC) în piese și accesorii (ajustată pentru a acoperi
doar piese și accesorii auto) și autoturisme.
Figura 5. Furnizarea de semiconductori (HS-8542) în timpul pandemiei de COVID-19
(10 cei mai mari furnizori)
Ratele de creștere anuale (%) ale valorii exporturilor către toate țările, în funcție de țara
sursă
Notă: Clasamentul celor mai mari furnizori mondiali din lume se bazează pe cotele
exporturilor mondiale din 2019. ** Primul „trimestru” din 2021 acoperă perioada
ianuarie-aprilie 2021, iar comparația este cu perioada ianuarie-aprilie 2020.
Sursa: Calculele autorilor pe baza bazei de date Trade Map a ITC.

În ansamblu, valoarea cumulată a exporturilor de semiconductori ale celor mai mari

zece exportatori în timpul pandemiei între ianuarie 2020 și aprilie 2021 a fost cu 17,3%
mai mare decât cea care ar fi de așteptat în mod normal pe baza tendințelor din
2019.4,5

Asia a fost în centrul dezvoltării lanțului de aprovizionare în 2020, China înregistrând o

expansiune semnificativă a cererii pentru exporturile sale (Figura 6). Distanța parcursă
de produsele importate a continuat, de asemenea, să crească în 2020, în mare parte ca
efect al Chinei și a altor țări asiatice care umple decalajele din ofertă ca urmare a
blocării și a modificărilor cererii. Aceste schimbări au avut loc în contextul unor
perturbări semnificative în sectorul transporturilor internaționale.
Figura 6. Realocarea cotelor de import în 2020

Sursa: calcule OCDE bazate pe baza de date Trade Map a ITC (extrasă în iunie 2021).

Creșterea comerțului în 2021: un nou impuls sau eliminarea restanțelor din 2020?
În 2021, atât volumul, cât și ratele de creștere (an la an) ale comerțului mondial au atins
maxime istorice în mai și iunie. Aceasta reflectă parțial perturbarea gravă a comerțului
în prima jumătate a anului 2020 (care a dus la o bază scăzută), combinată cu efectul
eliberării cererii reținute din 2020, precum și cu schimbările cererii de la servicii la bunuri
și o relansare. a restanțelor din lanțurile internaționale de aprovizionare. Cererea a
reluat în special pentru mărfurile neperisabile, unde producția și livrarea pot fi întârziate
în timp, cum ar fi semiconductori, materiale plastice, mobilier și biciclete.

În multe țări, după o perioadă de deconfinare temporară la sfârșitul anului 2020,

începutul anului 2021 a fost din nou marcat de un val de blocaje și restricții, care au
afectat cererea, ofertă și comerțul internațional. Recuperarea în prima jumătate a anului
2021 a continuat să fie inegală între țări, iar ritmul său a continuat să evolueze în timp.
Creșterea comerțului Chinei, în special a exporturilor, a fost considerabil mai rapidă
decât cea a altor economii mari în a doua jumătate a anului 2020 și începutul lui 2021.

O modalitate de a evalua impactul pandemiei și al redresării ulterioare este de a

compara volumele tranzacționate cu nivelurile care ar fi de obicei așteptate într-o
perioadă similară în vremuri „normale”, luând în considerare atât colapsul comerțului în
primele etape ale pandemiei, cât și redresare de la sfârșitul anului 2020. Panoul din
stânga din Figura 7 arată modul în care comerțul mondial a evoluat în raport cu tendința
istorică.6 Până în iunie 2020, a existat un deficit al fluxurilor comerciale în raport cu
ceea ce se putea aștepta pe baza tendinței. După iunie, fluxurile comerciale s-au
redresat și până în noiembrie 2020 au fost peste nivelurile de tendință.

O altă abordare este de a compara fluxurile de volum comercial acumulat în timpul

pandemiei cu ceea ce ar fi fost absent în pandemie, așa cum se arată în panoul din
dreapta din Figura 7. Suma abaterilor negative și pozitive de la tendință indică dacă
volumul total acumulat de fluxuri – adică un stoc – este mai mare decât de obicei sau
nu.

„Decalajul” de 8% în volumele comerțului global de mărfuri care s-a desfășurat în mai

2020 a fost redus semnificativ la sfârșitul anului 2020 și pe tot parcursul anului 2021.
Până în noiembrie 2021, volumul acumulat de comerț realizat de la începutul pandemiei
era încă cu 1% mai mic decât cel care ar fi de așteptat în mod normal. Volumul
comerțului mondial ar trebui să se extindă cu aproximativ 2,8 puncte procentuale față
de nivelul din noiembrie pentru a reduce decalajul până în martie 2022.
Graficul 7. Diferența comercială în raport cu tendința

Sursă: Calcule realizate din monitorul official al schimbului international de mărfuri.

Dezechilibre substanțiale au rămas în a doua jumătate a anului 2021

Producția Chinei a fost afectată profund în ianuarie 2020, dar a revenit mult mai repede
decât producția din alte regiuni. Acest lucru a sprijinit satisfacerea cererilor altor țări
pentru produse „acasa” și anumite produse medicale și a condus la o revenire abruptă a
exporturilor. Producția din SUA și zona euro și-a revenit ulterior, iar decalajul față de
volumele de tendințe istorice nu este încă închis. În timp ce importurile din zona euro s-
au aliniat îndeaproape cu producția, Statele Unite au văzut importurile crescând mai
mult decât producția industrială, semnalând canalele macroeconomice importante care
contribuie la aceste dezechilibre. Decalajul cumulat de exporturi al Statelor Unite a fost
încă negativ la aproximativ 8% până în noiembrie 2021, în timp ce decalajul de import a
fost închis în mai 2021 și s-a stabilit la un nivel pozitiv de 1,8% în noiembrie, deoarece
importurile au fost substanțial peste tendința pre-pandemie. (Figura 8).

Exporturile economiilor emergente din Asia s-au redresat în urma revenirii Chinei, deși
nu la fel de spectaculos. America Latină și-a susținut într-o oarecare măsură exporturile,
în principal din cauza materiilor prime. Dar redresarea Africii și a Orientului Mijlociu
rămâne în urmă, producția și exporturile fiind mult în urma tendinței, iar importurile
continuând la nivelurile trecute.

Drept urmare, ponderea Chinei în exporturile mondiale a crescut de la 12% în

decembrie 2019 la 15% în ianuarie 2021, dar de atunci a scăzut la 13% în noiembrie
2021. Odată cu recuperarea relativ devreme a economiei chineze în 2020, cota de piață
de import a Chinei a crescut. oarecum în 2020, dar de atunci s-a nivelat.

Figura 8. Schimbul de mărfuri in productie, diferențe si tranzaționari importanți.

Notă: Datele includ comerțul intra-regional.

Sursa: calcule OCDE bazate pe CPB World Trade Monitor.

Reducerea decalajelor comerciale a avut loc, de asemenea, în mod inegal între

diferitele categorii de produse. Dintre primele 10 produse comercializate înainte de
pandemie, doar patru și-au văzut decalajele comerciale reduse decisiv până la sfârșitul
lunii aprilie 2021. Metalele și pietrele prețioase, care par să fi jucat un rol de „refugi cu
valoare sigură”, și produsele farmaceutice, pentru care cererea a crescut la nivel
mondial, a înregistrat decalaje comerciale pozitive mari pe tot parcursul pandemiei și a
avut decalaje pozitive de, respectiv, 23% și, respectiv, 16% în iulie 2021. Mașinile și
echipamentele electrice și electronice și materialele plastice și-au văzut diferențele
negative scăzute de la jumătatea anului 2020 și se încheie în octombrie 2020 și,
respectiv, februarie 2021, reflectând o combinație a volumelor crescute de comerț
(datorită creșterii cererii de consum), precum și creșterea prețurilor. În schimb, diferența
de valoare a comerțului cu combustibili minerali și uleiuri a fost încă de -21%, iar
decalajele pentru Autovehicule și Chimicale organice au fost, de asemenea, negative (-
8,4, respectiv -1%). O parte din creșterea valorilor comerciale este determinată de
prețuri mai mari, așa că nu toată închiderea decalajelor de produse din Figura 9 se
datorează volumelor mari de comerț.

Graficul 9. Diferența în valoarea comercială cumulată în perioada 2020-2021 pentru

primele 10 produse comercializate în 2019
Diferența față de comerț în aceleași luni din 2019

Sectorul transporturilor a continuat să se redreseze în 2021, dar persistă presiunile

asupra costurilor de transport

Transportul maritim este esențial pentru comerțul cu mărfuri. În mod ilustrativ, peste
85% din importurile UE din China, inclusiv produse din fier și oțel, mobilier și lenjerie de
pat, jucării, jocuri și echipamente sportive, călătoresc pe mare. În plus, chiar și pentru
mărfuri precum produsele electronice și optice, care sunt uneori expediate pe calea
aerului, ponderea transportului maritim depășește 40%.

Transportul mondial de containere, care se află în centrul lanțurilor globale de

aprovizionare, a continuat să se redreseze atât la sfârșitul anului 2020, cât și în 2021.
Cu toate acestea, atât tarifele de transport în vrac, cât și tarifele de transport în
containere au crescut de la jumătatea anului 2020, iar până la jumătatea lui 2021 au
atins cele mai înalte niveluri de la GFC (Figura 10). Tarifele de transport maritime
record au contribuit la venituri și câștiguri record pentru companiile de transport maritim.
Tarifele de transport de containere au înregistrat o creștere deosebit de puternică pe tot
parcursul anului 2021, dar spre sfârșitul anului, prețurile forward sunt mai mici decât
prețurile spot, indicând că presiunile se reduc. Industria adaugă capacitatea navelor și,
pe termen mediu, se așteaptă ca blocajele din porturile maritime importante să se
reducă.

În timp ce prețurile țițeiului și-au revenit după minimele induse de pandemie și

contribuie la presiunile inflaționiste, ele nu explică amploarea creșterii prețurilor
transportului maritim.7 În primul rând, creșterea tarifelor de transport maritim a început
în pofida prețurilor foarte scăzute la carburanți în al doilea trimestru al anului 2020, care
au fost la niveluri observate ultima dată la începutul anilor 2000. În al doilea rând, în
timp ce prețurile țițeiului au revenit la nivelurile din 2018-2019, costurile de transport
sunt mult mai mari decât în perioada pre-pandemie. Acest lucru sugerează că
constrângerile asupra capacității navelor, nu sunt suficiente containere disponibile în
portul potrivit la momentul potrivit și blocajele logistice maritime și terestre continuă să
fie principalul factor din spatele creșterii tarifelor de transport maritim. Aceste presiuni
crescătoare asupra tarifelor de transport maritim sunt, de asemenea, susținute de
redresarea continuă, dar încă necompletă – și inegală la nivel regional – a transportului
aerian.
Figura 10. Costurile transportului maritim.

Sursa: Factset, Drewry și baza de date a OECD Economic Outlook.

Dependența ridicată a comerțului internațional de transportul maritim poate fi ilustrată

prin evoluția comerțului pe mod de transport. În Uniunea Europeană, pentru care sunt
disponibile date comerciale pe mod de transport, produsele transportate în mod
tradițional pe mare au fost afectate mai negativ în timpul pandemiei de COVID-19 decât
cele exportate în mod tradițional pe calea aerului. Privind relația dintre decalajele de
export și dependența de exporturile pe calea aerului, observăm că exporturile Uniunii
Europene au înregistrat cele mai mici decalaje negative sau cele mai mari pozitive în
produsele pe care le exportă în mod obișnuit prin aer (metale prețioase, instrumente
optice, produse farmaceutice și electronice) (Figura 11, panoul A). Cele mai mari
decalaje negative au fost înregistrate pentru produsele care de obicei nu sunt exportate
pe calea aerului, cum ar fi combustibilii minerali (99% exportați prin transport maritim),
vehicule (85% pe mare și în continuare 10% pe calea ferată) sau materialele plastice
(77% pe mare și numai 17% pe calea aerului) (Figura 11, Panoul B).

Figura 11. Revenirea comerțului prin transport.

Observații finale: Urmărirea evoluțiilor comerciale

Comerțul internațional în 2021 și-a revenit brusc din scăderea din 2020. În ciuda ratelor
impresionante de creștere a fluxurilor comerciale mondiale, pierderile acumulate nu au
fost încă recuperate până la sfârșitul anului 2021, dar se poate aștepta ca decalajul să
se reducă în primul trimestru al anului 2022. În timp ce fluxurile comerciale totale sunt
acum cu mult peste nivelurile dinaintea pandemiei, impacturile comerciale între anumite
bunuri, servicii și parteneri comerciali sunt foarte diverse și au creat presiuni asupra
anumitor sectoare și lanțuri de aprovizionare. Dezechilibre substanțiale între partenerii
comerciali și produse au rămas la sfârșitul anului 2021, în special un excedent
comercial crescut de mărfuri în Asia și un deficit din comerțul de mărfuri tot mai mare în
Statele Unite, precum și în Africa.

Deși încă nu se știe care dintre schimbările structurale observate în 2020 și 2021 vor fi
doar de scurtă durată, unii par să sugereze schimbări pe termen mai lung sau par a
avea ca rezultat ajustări pe termen lung. Este puțin probabil ca schimbarea pronunțată
a cheltuielilor consumatorilor către bunuri „încărcate de acasă” și departe de anumite
servicii care necesită interacțiune de la persoană la persoană. Pe de altă parte, este de
așteptat ca marea forță de digitalizare care s-a materializat atât în sfera muncii, cât și în
viața personală să aibă un impact durabil asupra compoziției cererii de produse și
servicii și asupra modului în care acestea sunt comercializate la nivel internațional.

Eterogenitatea fără precedent a modificărilor fluxurilor comerciale între produse, surse

și destinații semnifică incertitudine ridicată și costuri de ajustare și implică stimulente
suplimentare pentru consumatori, firme și guverne să adopte strategii noi sau să
intensifice strategiile existente de atenuare a riscurilor. Unele firme pot dori să
regândească rezistența și fiabilitatea lanțurilor lor de aprovizionare și pot decide să
încerce să scurteze distanțele parcurse de la fabrici la consumatori sau să internalizeze
segmente mai mari ale lanțurilor lor valorice în cadrul propriilor structuri corporative (de
exemplu, un afiliat care furnizează o componentă mai degrabă decât un firmă externă).
Acest lucru ar putea contribui la reziliența unor lanțuri de aprovizionare, dar ar putea
avea și un impact negativ asupra productivității și, după cum se arată în Arriola
(2020[2]), s-ar putea să nu stimuleze neapărat reziliența sistemică și stabilitatea
economiei globale.

Concluzii
Schimbărilor apărute în mediul de afaceri au determinat firmele să se adapteze contextului nou al
economiei pentru atingerea exigențelor pieței. În prezent, companiile se confruntă cu numeroase
provocări în ceea ce privește:

 dezvoltarea afacerii;
 concurența;
 comportamentul variabil al consumatorilor;
 menținerea stabilă a cash-flow-ului. 

Din perspectiva oportunităților, firmele își pot îmbunătăți procesele operaționale datorită
digitalizării. Ca direcții strategice, agenții economici urmăresc o dezvoltare a relațiilor cu clienții
și partenerii și totodată o stabilitate financiară. În acest sens, aceștia devin mult mai prudenți din
perspectiva riscurilor financiare.
Bibliografie:
https://www.academia.edu
https://www.pwc.ro/ro/30-de-ani/cum-s-a-schimbat-mediul-de-afaceri-din-romania-in-
ultimii-30-de-.html
https://ec.europa.eu/info/live-work-travel-eu/coronavirus-response/jobs-and-economy-
during-coronavirus-pandemic_ro
https://www.eea.europa.eu/ro/highlights/starea-mediului-in-europa-2020