Educația și securitatea națională

Educația are rol primordial pentru orice țară, întrucât ea formează viitorii cetățeni.
Dacă sistemul educațional este bine pus la punct, atunci aceștia din urmă vor deveni cetățeni
responsabili, onești și demni, capabili de gândire critică și de a lua decizii bazate pe logică și
etică – și în situații inedite - toleranți față de alte culturi, empatici și cu un simț al
individualității bine dezvoltat, care să îi permită să se gândească și la utilitatea sa în cadrul
comunității sau societății din care face parte. Ori, un sistem ineficient, ca cel din România,
este caracterizat de extreme: fie oferă societății mediocritate, fie genialitate – care pare a fi
fondată pe un cumul între un bagaj mare de informații și o încercare de înțelegere a
mecanismelor de funcționare a realității – urmată de multe ori de părăsirea țării pentru
clișeicul ,,ceva mai bun”. Sistemul nostru educațional este învechit și termeni ca
interdisciplinaritate, multiculturalitate, expresii precum învățare pe tot parcursul vieții,
curriculum in concordanță cu cerințele de pe piața forței de muncă, rămân la stadiul de
speculații teoretice de cele mai multe ori, iar problemele rămân în sfera practică din realitatea
societală.
Astfel, societatea românească actuală este formată în mare măsură din oameni care au
acces la o educație precară, ce nu întrevede compatibilitatea între identitatea personală și cea
națională. În căutarea identității, într-o stare de confuzie și cu un bagaj de informații pe care
le consideră inutile (și nu le rețin), acești oameni pot deveni ținte ușoare pentru grupări
extremiste, de exemplu. Din perspectivă psihologică, ei pot considera că devin în sfârșit
importanți, că și-au găsit țelul și sunt ușor de manipulat dacă li se oferă în plus vreun fel de
recompensă materială. Copiii formați pentru societatea de mâine nu sunt obișnuiți să își pună
întrebări și să analizeze situațiile în care ajung, deoarece li se imputează încă de mici până și
greșelile provenite din manifestarea curiozității (fapt contrar ideii de a sta ,,cuminte în
bancă”). Prin urmare, protejarea informației și apărarea fizică a țării nu mai sunt posibile.
Curricula nerevizuită duce la profesori care nu își permit să lucreze inter- și
transdisciplinar din cauza controalelor de la inspectorate și alte unități ce controlează gradul
de aplicare al acesteia. Efectul ulterior se răsfrânge asupra societății, și anume o educație în
masă, ce nu ține cont de necesitățile și abilitățile fiecărui individ. Deși există școli
vocaționale, cele mai multe dintre acestea nu dispun de arhitectura necesară desfășurării
practicii de specialitate - sau practica nu are loc deloc – pe ideea ,,merge și-așa”, care se va
transforma pe parcursul vieții în iresponsabilitate și dezinteres vizavi de problemele societății
sale. Toate acestea se adună și reprezintă un atac la adresa creșterii economice și a
competitivității, în fapt un atac și la adresa securității naționale - țara devine vulnerabilă față
de altele mai puternice din punct de vedere economic, și poate fi ușor manevrată pentru a
duce la îndeplinire interesele unei voințe străine.
Capitalul uman este principala resursă de apărare a unei țări în societatea globalizată
de astăzi. Abandonul școlar timpuriu – din cauza factorilor precum dificultăți materiale,
modelul educațional oferit de familie, apariția unui copil -, ignorarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale copilului și adolescentului, rata de absolvire tot mai scazută, toate sunt
fenomene ce culminează în posibile amenințări pentru securitatea statală. Deoarece nu au
pregătire fizică și intelectuală adecvată sau având cazierul pătat, elevii nu pot deveni parte
din instituțiile de apărare ale statului. Alții nu sunt îndeajuns de pregătiți din punct de vedere
psihologic și intelectual pentru a intra pe piața muncii, iar încrederea nu le este oferită de
către angajatori, mai ales în lipsa experienței profesionale, fapt ce duce la o economie
precară.
În final, un om fără simțul identității personale și naționale, căruia nu îi este permis să
își dezvolte abilitățile și competențele specifice, educat sub sceptrul unei curricule desuete și
a unor manuale vechi și necorelate cu contextual social actual, și, pe deasupra, pe fondul
antieducațional al televiziunii și internetului (care nu sunt privite în mod adecvat), un astfel
de individ nu constituie o resursă de încredere pentru a contribui la securitatea națională, ci
dimpotrivă, o pune în pericol.