spațiul românesc Golgotă Francesco Alessandro Revoluția de la 1848 Încalcarea autonomiei Principatelor de catre Imperiul Țarist.
Necesitatea progresului economic si politic al
Principatelor.
Cauzele Procesul de destrămare a orânduiri feudale, mai
revoluției accentuat in provincile românești supuse dominatiei Curții de la Viena.
Nemulțumirea față de situatia grea a țăranilor.
• tinerii intelectuli • Nicolae Bălcescu • Vasile Alecsandri • Ion Heliade Rădulescu • Christian Tell • Costache Negruzzi Forţele participante • Avram Iancu • Imperiul Habsburgic (Austro-Ungaria) • Imperiul Otoman • Simion Barnutiu • C. A. Rosetti • Gheorghe Magheru • Mihail Kogalniceanu În Ţara Românească, pe 9 iunie 1848, are loc la Islaz o adunare la care se citeşte „Proclamaţia”. Aceasta constituie programul revoluţiei, are 22 de prevederi, dintre care: independenţa administrativă şi legislativă, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, emancipareaclăcaşilor şi împroprietărirea lor prin despăgubire, emanciparea evreilor şi a ţiganilor, adoptarea unei constituţii, autonomia statului şi abolirea protectoratului rus.
Revoluţia din La Bucureşti, domnitorul Gheorghe Bibescu estede acord cu
revendicările, abdică, iar puterea este preluată de un guvern provizoriu. Din guvern făceau parte personalităţi
Ţara revoluţionare, precum: N. Bălcescu, C. A. Rosetti, I. C. Brătianu,
Ion Heliade Rădulescu, Christian Tell. Pentru rezolvarea problemei agrare este înfiinţată Comisia proprietăţii.
Românească Guvernul provizoriu adoptă mai multe măsuri, printre care:
tricolorul ca steag naţional, desfiinţează rangurile boiereşti, face propagandă revoluţionară în rândul populaţiei. Imperiul Otoman intervine pentru înăbuşirea revoluţiei, mai întâi pe cale diplomatică – când guvernul este înlocuit cu o locotenenţă domnească, iar apoi pe cale armată, Fuad Efendi ocupând Bucureştiul. Pe 13 septembrie au loc confruntări între armatele turceşti şi un detaşament de pompieri, condus de căpitanul Pavel Zăgănescu. Revoluţia este înfrântă. Urmările revoluției