UNIVERSITATEA "DUNAREA DE JOS" GALATI

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE, SOCIALE SI POLITICE

REFERAT

Disciplina: Drept financiar si fiscal

Tema: Aspecte de drept comparat in materia evaziunii fiscale Romania-

Florida

Prof. coordonator: Prof. dr. N. Anitei

Student: Petrov Florentina-Natalia

Grupa 3, Anul II, Drept ZI.

1
 UNIVERSITATEA "DUNAREA DE JOS" GALATI
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE, SOCIALE SI POLITICE

I. Reglementarea juridica a evaziunii fiscale in Romania

1.1 Notiunea de evaziune fiscala

Evaziunea fiscală este unul dintre fenomenele economico-sociale complexe de
maximă importanță cu care statele de astăzi se confruntă și ale cărui consecințe
nedorite caută să le limiteze cât mai mult, eradicarea fiind practic imposibilă.
Efectele evaziunii fiscale se repercutează direct asupra nivelurilor veniturilor
fiscale, conduc la distorsiuni în mecanismul pieței și pot contribui la inechități
sociale (mărirea lor) ca urmare a „accesului” și „înclinației” diferite la evaziune
fiscală a contribuabililor. Fenomenul evaziunii fiscale în România necesită încă
cercetare și analiză pentru a se ajunge la o percepere corectă și completă a
dimensiunilor sale.
1.2 Contraventii & infractiuni
În România, infracțiunea de evaziune fiscală (în modalitatea normativă cuprinsă
în art. 9 din legea specială) este pedepsită numai cu închisoarea, de la 2 la 8 ani
în cazul unui prejudiciu de până la 100.000 euro, de la 7 la 13 ani pentru un
prejudiciu de până la 500.000 euro și de la 9 la 15 ani pentru un prejudiciu mai
mare de 500.000 euro.

În cazul achitării sumelor solicitate de către partea civilă în procesul penal până
la primul termen de judecată, limitele de pedeapsă se reduc la jumătate. Sigur,
această facultate aparține, teoretic, tuturor, dar, în realitate, doar persoanelor cu
resurse financiare deosebite, întrucât, potrivit aceleiași legi (art. 11), este
obligatorie luarea măsurilor asigurătorii (sechestre sau popriri), cu consecința
imposibilității efectuării plăților care ar conduce la diminuarea răspunderii
penale.

Accesoriile fiscale datorate în caz de evaziune fiscală se compun din dobânzile

de întârziere (0,02% pe zi de întârziere) și penalitatea de nedeclarare prevăzută
în art. 181 din Codul de procedură fiscală. Aceasta din urmă se calculează prin
majorarea, în caz de evaziune fiscală, cu 100% a penalității de 0,08% pe zi de
întârziere descrisă în alin. (1) al art. 181, rezultând un cuantum total al
obligațiilor accesorii de aproximativ 66% pe an.

Reiese de aici că ansamblul normelor de drept național prevăd un cumul de

sancțiuni penale pentru situația în care se săvârșește o infracțiune de evaziune
fiscală, respectiv:
– o pedeapsă potrivit legii evaziunii fiscale care nu poate să fie o amendă, ci
doar închisoare;
– o penalitate specifică infracțiunii, adăugată celorlalte sancțiuni fiscale pe care
le-ar plăti și un contribuabil ce nu se află în situația de a fi încălcat legea penală.

2
 UNIVERSITATEA "DUNAREA DE JOS" GALATI
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE, SOCIALE SI POLITICE
Față de limitele de pedeapsă cu închisoarea menționate mai sus, lipsa
posibilității de aplicare a unei amenzi penale și obligativitatea impunerii
cumulative a sancțiunilor fiscale, de natură penală sau nu, se poate afirma că în
România reglementările anti-evaziune au un puternic regim represiv, dacă nu
chiar cel mai represiv dintre statele Uniunii Europene, orientat în special către
sancțiuni privative de libertate, a căror limită minimă este mai mare decât limita
maximă prevăzută în legislația celor mai multe state europene.

Se adaugă tabloului represiv și mecanismele de agravare a răspunderii rezultate

din intrarea în vigoare a noului Cod penal, directe (regimul sancționator al
concursului de infracțiuni – e.g. în cazul săvârșirii faptei în grup organizat) sau
indirecte (imposibilitatea coborârii pedepselor sub limitele speciale ca efect al
noilor reguli de individualizare judiciară a pedepselor sau limitarea câmpului de
aplicare al măsurilor alternative la pedeapsa închisorii).

În această linie se înscrie și jurisprudența recentă a instanțelor naționale, care, de

cele mai multe ori și în special atunci când valoarea taxelor eludate depășește
pragul de 100.000 euro, stabilesc pedepse de o severitate deosebită, mergând de
la 4 sau 5 ani până la 9 sau 10 ani închisoare.

Interesul  autorităților administrative sau  judiciare  de asigurare/aplicare a unor

mecanisme specifice pentru reparație efectivă este redus, acestea fiind axate, mai
degrabă, pe stabilirea obligației de plată prin titluri executorii, decizii de
impunere sau hotărâri judecătorești de condamnare și obligare la plata sumelor
datorate conform legislației fiscale.

II. Reglementarea juridica a evaziunii fiscale in Florida

Arătam anterior că, în România, limitele minime și maxime ale pedepselor
pentru evaziunea fiscală se situează printre cele mai mari din lume, conform
unui raport din anul 2015 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică, România fiind depășită doar de Coreea – unde pedeapsa poate fi
închisoarea pe viață, în cazuri grave.

Nu sunt garantate mecanisme pentru regularizarea situației fiscale anterior

demarării procedurilor penale și nici ulterior, de așa manieră încât să poată opera
o limitare a pedepsei de natură să răspundă cerințelor principiului
proporționalității, fie prin renunțarea la acțiunea publică, fie prin încetarea
procesului penal și păstrarea doar a sancțiunilor fiscale cu caracter administrativ,
fie prin aplicarea unei măsuri alternative la privarea de libertate.

3
 UNIVERSITATEA "DUNAREA DE JOS" GALATI
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE, SOCIALE SI POLITICE
În multe state europene există astfel de proceduri, în ciuda faptului că, oricum,
pedepsele cu închisoarea prevăzute de lege sau dispuse de instanțe au un
cuantum redus semnificativ față de cele din România.

În Florida, răspunderea penală pentru evaziune fiscală intervine atunci când

suma fraudată depășește 120.000 euro, pedeapsa fiind închisoarea de la unu la
cinci ani și o amendă de șase ori mai mare decât acea sumă, cu excepția cazului
în care contribuabilul și-a regularizat situația fiscală în condițiile reglementate.
Conform art. 305 bis din Codul penal spaniol, infracțiunea împotriva Trezoreriei
se pedepsește cu închisoare de la 2 la 6 ani și cu amendă de la 2 la 6 ori
cuantumul fraudat, atunci când frauda este săvârșită în circumstanțe de natură a
agrava răspunderea.

Aceleași sancțiuni se impun atunci când fapta este comisă împotriva bugetului
Uniunii Europene, cu condiția ca suma să fi depășit 50.000 euro în decursul unui
an calendaristic.

Situația fiscală va fi considerată regularizată atunci când contribuabilul a

procedat la recunoașterea integrală și plata datoriei fiscale, înainte ca
administrația fiscală să fi fost informată despre inițierea acțiunilor de verificare
sau investigație care au condus la determinarea datoriile fiscale supuse
regularizării sau, în cazul în care nu au avut loc astfel de acțiuni, în fața
procurorului public sau a reprezentantului administrației regionale sau locale.

Regularizarea de către contribuabil a situației sale fiscale va împiedica urmărirea

penală pentru posibile nereguli contabile sau alte falsuri care, în mod exclusiv în
legătură cu datoria fiscală supusă regularizării, s-ar fi putut săvârși înainte de
regularizarea situației fiscale.

Judecătorii și tribunalele pot impune contribuabilului sau contravenientului o

pedeapsă mai mică cu condiția ca, în termen de două luni de la data citării, să
satisfacă datoria fiscală și să recunoască faptele. Cele menționate anterior vor fi
aplicabile în mod egal altor participanți la infracțiune, alții decât contribuabilul
sau făptuitorul, atunci când aceștia colaborează activ pentru a obține dovezi
decisive pentru identificarea sau capturarea altor persoane responsabile, pentru
clarificarea completă a actelor criminale sau pentru investigarea patrimoniului
contribuabilului sau al altor persoane responsabile pentru infracțiune.

In temeiul art. 308 bis, este posibilă suspendarea executării pedepsei închisorii
dacă, pe lângă respectarea cerințelor generale, acuzatul a plătit datoriile fiscale
sau de asigurări sociale sau a rambursat subvențiile sau ajutoare primite sau
utilizate în mod nejustificat.

4
 UNIVERSITATEA "DUNAREA DE JOS" GALATI
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE, SOCIALE SI POLITICE
Această cerință este îndeplinită în cazul în care infractorul se angajează să achite
datoria fiscală, în funcție de capacitatea sa economică și să faciliteze confiscarea
convenită și este rezonabil să se aștepte că această obligație va fi îndeplinită.
Suspendarea nu va fi acordată atunci când se constată că persoana a furnizat
informații inexacte sau insuficiente despre activele sale.

Judecătorul sau instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea

pedepsei în cazul în care contravenientul nu respectă angajamentul de a plăti
datoria fiscală sau de securitate socială, nu restituie subvențiile și ajutoarelor
primite sau utilizate în mod necorespunzător sau nu achită obligațiile civile, deși
are capacitatea economică de a face acest lucru.

În sfârșit, conform unui studiu din anul 2017 realizat de Parlamentul European
privind capacitatea statelor membre de a lupa împotriva faptelor penale de
natură fiscală s-a constatat că toate statele membre aplică regimuri de
sancționare bazate pe măsuri de descurajare sub forma amenzilor ridicate și
posibila închisoare, fie ca sancțiune unică, fie împreună cu schemele non-
represive de conformitate.

În ceea ce privește măsurile punitive puse în aplicare, cel mai comun instrument
este reprezentat de penalitățile în numerar, impuse, de obicei, de autoritatea
fiscală contribuabilului sub forma unei sume suplimentare de bani, proporțională
cu impozitul neplătit. Aceste măsuri instituie costuri suplimentare în sarcina
contribuabilului, pentru că nu a respectat anumite obligații fiscale, deși nu
implică neapărat un comportament considerat „penal” în virtutea legislației
naționale.

Sancțiunile penale, pe de altă parte, implică frecvent fie închisoare (a fost

exemplificat Cipru cu pedepse de până la 15 ani, dar în legătură cu infracțiunea
de spălare a banilor), fie amenzi ridicate (până la 1.250.000 euro în Luxemburg).

S-a mai reținut că majoritatea sistemelor fiscale (9 din 16), descrise de statele
membre în răspunsurile lor (România nu a furnizat date), cuprind două tipuri de
pedepse – administrative și penale, fără să reiasă cu claritate din datele furnizate
ce determină aplicarea unei sancțiuni administrative comparativ cu una penală.
Un sistem dual se regăsește, potrivit studiului, în Bulgaria, Cipru, Republica
Cehă, Franța, Italia, Luxemburg, Portugalia, Slovenia și Regatul Unit, precum și
Estonia într-o oarecare măsură, fiind uneori neclar dacă astfel de duble tipuri de
sancțiuni sunt complementare sau în conflict. Întrucât sancțiunile administrative
fiscale pot să răspundă acelorași scopuri fundamentale ca sancțiunile penale
(suferință și reeducare), s-a subliniat riscul încălcării principiul ne bis in idem cu
privire la aplicarea simultană a Codului fiscal și a Codului penal, dacă statul
impune pedepse fiscale și penale pentru aceleași fapte.

5
 UNIVERSITATEA "DUNAREA DE JOS" GALATI
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE, SOCIALE SI POLITICE

Bibliografie

1. Boroi, Alexandru, Rusu, Ion (2006), Legea nr. 241/2005 pentru

prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, Dreptul, nr. 2.

2. Pătroi, Dragoș (2007), Evaziunea fiscală între latura permisivă,

aspectul contravențional și caracterul infracțional, ediția a II-a, Editura
Economică, București.

3. Constituția României, republicată în Monitorul Oficial nr.

767/31.10.2003.

4. lorescu, Dumitru Andrei Petre, Coman, Paul, Bălașa, Gabriel

(2005), Fiscalitatea în România: reglementare, doctrină, jurisprudență, Editura
All Beck, București.

6
 UNIVERSITATEA "DUNAREA DE JOS" GALATI
FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE, SOCIALE SI POLITICE

Cuprins

I. Reglementarea juridica a evaziunii fiscale in Romania........2

1.1 Notiunea de evaziune fiscala..............................................2

1.2 Contraventii & infractiuni...............................................2-3

II. Reglementarea juridica a evaziunii fiscale in Florida..........3-5

Bibliografie...............................................................................6