Ecouri paşoptiste în lumea artelor

româneşti
Deosebit de însemnată este gravura lui Aegidius Sadeler reprezentând chipul lui Mihai Viteazul,
operă care va statua imaginea acestui domnitor ca întruchipare a ideii de independenţă faţă de
turci şi a ideii unirii românilor sub un singur sceptru. Aceasta va sta la baza marelui portret
ecvestru de M. Lapaty, precum şi a compoziţiilor istorice cu subiecte din viaţa lui Mihai Viteazul
datorate lui Theodor Aman şi G. D. Mirea.

Acest efort al artiştilor români este subliniat într-un eseu remarcabil, Momentul istoric şi
cultural în arta românească, de către Francisc Şirato, în legătură cu arta lui Gheorghe Tattarescu
şi Theodor Aman: „În opoziţie cu primul, la care « conturul formelor se desfăşoară în severă
curgere, detaliu alăturându-se după detaliu, formă lângă formă ce se încheagă, până la amănuntul
cutelor, cu exactitate şi claritate», dar ale cărui opere rămân «plăsmuiri ale minţii şi nu ale
sufletului», «aşezate parcă sub clopot de sticlă», într-un spaţiu  «lipsit de atmosferă», Theodor
Aman realizează  «cu ţăndări din lemn incandescenţa paletei lui Delacroix, o viziune turbulent
romantică a operei sale cu subiecte istorice».” 9 Totuşi, Şirato îi va reproşa lui Aman absenţa unui
temperament mai vijelios, a atitudinii puţin agresive şi tragice, a lipsei fiorului dramatic şi
patetismului în compoziţiile istorice. Cercetările şi studiile ulterioare au scos însă în evidenţă
faptul că, printr-un element sau altul, în dozaje diferite, la evoluţia artei din acea vreme participă
nu doar Aman, ci Tattarescu însuşi şi, mai evident, Rosenthal la care, mai ales în portrete,
limbajul afectiv, emoţional răzbate mai cu putere depăşind cadrele şi tiparele neoclasice.

Impulsul pe care Revoluţia de la 1848 l-a dat portretului şi compoziţiei istorice s-a concretizat
în câştiguri pe plan artistic, prin înţelegerea mai adâncă a complexităţii sufleteşti, a exemplarităţii,
transformând latura epică a vieţii într-o adevărată poetică. Ecourile acestui veac al naţionalităţilor
au continuat şi în secolul XX prin sculptura monumentală, busturile care evocă personalităţi ale
istoriei, culturii, ştiinţei care încearcă să readucă trecutul, prin forţa imaginii artistice, în
actualitatea cea mai vie.

Prof. dr.  Ioana Adriana RAICA

http://www.dacoromania-alba.ro/nr66/ecouri.htm