Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
ANUL II PIPP
Curs 3.
1
-al abstractizării şi generalizării (al sesizării punctelor comune, legăturilor
esenţiale).
În acelaşi timp, înţelegerea cunoştinţelor favorizează descoperirea legăturilor de cauză-
efect, a sensurilor şi semnificaţiilor, rezolvarea problemelor, utilizarea în mod creativ a
informaţiilor etc.
O altă cerinţă care stă în centrul atenţiei didacticii moderne o constituie participarea
activă a elevilor, în sensul că însuşirea cunoştinţelor urmează să se facă pe calea activităţii
proprii a elevilor, a angajării optime a gândirii şi a celorlalte procese intelectuale.
Activizarea elevilor se bazează pe mecanismele inteligenţei, ale operaţiilor de gândire,
acţiuni ce îndeamnă elevul să opereze cu materialul de studiat, să efectueze o analiză profundă,
bazată pe confruntarea asemănărilor şi deosebirilor, pe sesizarea unor diferenţieri şi realizarea
unor integrări ample, să stabilească relaţii între cunoştinţe.
În acelaşi timp, participarea conştientă poate deveni maximă atunci când este susţinută şi
de motivaţia de învăţare. Componente indispensabile analizării din acest punct de vedere sunt:
- stările emoţionale ale elevului
- trăirile afective
- emoţiile, sentimentele,
- dispoziţia de moment sau
-anumiţi stimuli interni motivaţi de tipul curiozităţii, intereselor, trebuinţelor,
dorinţei de succes etc.
Aplicabilitatea principiului aflat în discuţie, în predarea-învăţarea geografiei, poate fi
realizabilă prin activităţi cum sunt:
- demonstrarea şi observarea unor fenomene, procese geografice didactice;
- compararea unor date cantitative, ordonărilor de mărime (distanţe, suprafeţe); -
selectarea unor informaţii fie textuale, fie aflate în materiale cartografice etc.
2
explicaţiei verbale. În acest sens, funcţia cuvântului este aceea de sursă de cunoştinţe, iar intuiţia
confirmă explicaţia verbală a profesorului.
A treia variantă poate fi caracterizată prin aceea că profesorul, pe baza observaţiilor şi a
datelor însuşite deja de către elevi, prin intermediul cuvântului, conduce gândirea elevilor către
înţelegerea şi formularea legăturilor dintre obiecte sau fenomene, adică la generalizări.
În concluzie, putem spune că intuiţia stă la baza însuşirii reale a cunoştinţelor şi
noţiunilor geografice de către elevi.
3
elementele secundare şi pe cele principale, pentru ca în final să facă acelaşi lucru cu cele
generale.
Alături de profesor, şi elevii trebuie să desfăşoare o activitate sistematică, ordonată,
pentru însuşirea noilor cunoştinţe. În această direcţie, în procesul de învăţare ei trebuie să
stabilească legături interne între cunoştinţe, să repete şi să consolideze cele învăţate, să
restructureze vechile date în noi sisteme, pe baza unui proces integrativ activ, de aici rezultând
continuitatea ca o cerinţă firească, în sensul că asigură o ierarhizare şi o structurare logică a
cunoştinţelor.
Structurarea exprimă selectarea fondului de bază al noţiunilor, conceptelor cu care
operează un obiect de învăţământ, în jurul cărora se aplică altele noi, în mod gradual, conform
nivelului de gândire al elevilor. De exemplu, pe fondul primelor informaţii şi noţiuni privind
geografia în învăţământul primar, se fundamentează şi se continuă cele din gimnaziu, mai
amplificate, pentru ca apoi, în liceu, să devină mult mai esenţializate şi abstractizate, sub formă
de concepte, reguli, principii, procese etc.
Respectarea acestui principiu în activitatea de predare-învăţare implică adoptarea unui
ritm optim de muncă, consecvenţă şi rigurozitate în realizarea sarcinilor învăţării. Nerespectarea
acestor cerinţe conduce la apariţia golurilor în cunoştinţele elevilor, a unor stagnări în
dezvoltarea lor, consecinţe care se răsfrâng negativ asupra celorlalte componente ale
personalităţii elevilor (voinţă, caracter, interese, motivaţii) şi care determină carenţe, de aici
ajungându-se la insuccesul şcolar la diferite forme de evaluare.
4
-promovarea acelor procedee de învăţare care să impună o activitate permanentă a
elevilor în clasă pentru desemnarea unor schiţe pe hartă,
-construirea unor grafice, tabele comparative,
- reprezentarea fenomenelor prin semne distinctive,
-elaborarea de fişe de activitate independentă,
-evaluarea prin fişe/teste de control etc.;
- evaluarea acestor activităţi în funcţie de contribuţia directă şi concretă a elevilor pentru
propria pregătire, dar şi de cunoaştere, înţelegere şi aplicare a cunoştinţelor însuşite anterior.
5
2. PRINCIPIILE CERCETĂRII SPECIFICE GEOGRAFIEI
Cercetarea geografică se bazează pe mai multe principii, al căror scop este cunoaşterea şi
interpretarea mai clară şi mai completă a fenomenelor şi proceselor specifice. Acestea sunt:
6
4. Principiul structuralismului
Prin intermediul acestuia se apreciază că obiectele geografice sunt sisteme de elemente
care pot fi recompuse şi transformate prin anumite procedee de specialitate sau ansambluri
specifice, flexibilizate prin interrelaţionarea elementelor primordiale de compunere ce le
reprezintă.
Se au în vedere relaţii de la simplu la complex, cum ar fi cele de la planetar la regional
sau invers, de la regional la planetar.
Răspunde la întrebarea: Ce?
5. Principiul integrării
Fiecare component geografic face parte dintr-un ansamblu de componente legate între ele
în sisteme de ordine şi complexitate diferite, asigurându-se astfel caracterul sintetic şi analitic al
geografiei. Fiecare obiect, fenomen sau proces geografic trebuie raportat la întregul din care face
parte (local, regional, continental, planetar, stabilindu-i-se rolul şi locul în acest sistem).
Integritatea funcţională este calitatea unui sistem de a avea proprietăţi specifice date de
interdependenţa şi interacţiunea elementelor sale componente.
Exemplu: integrarea unei grupe muntoase într-un sector muntos (ex.: grupa munților
Bucegi, inclusă în sectorul Carpaţilor Meridionali - acesta, la rândul lui, poate fi integrat în
cadrul Carpaţilor Româneşti sau în cadrul lanţului carpatic).
Răspunde la întrebarea: Cum?
6. Principiul diversităţii
Are aplicabilitate largă şi în domeniul geografiei, întrucât diversitatea implică
diferenţierea unor caracteristici structurale, funcţionale, comportamentale ale părţilor unui întreg.
Exemplu: demografia - domeniu care operează cu o diversitate de structuri privind
populaţia: pe vârste, sexe, categorii socio-profesionale, rasiale, etnice, lingvistice etc.
Răspunde la întrebarea: Cât?
Bibliografie
- Pehoiu Gica (2018), Strategii didactice utilizate în activitățile geografice și de cunoaștere a mediului în
învățământul primar și preșcolar, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște.
- Pehoiu Gica (2015), Considerații metodico-didactice privind practica pedagogică la disciplina Geografie. Ghid de
practică pedagogică, Editura Bibliotheca, Târgoviște.
- Pehoiu Gica, (2012), Geografia. Considerente didactico-aplicative, Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura
Bibliotheca, Târgovişte.