GRUPA 1A3

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
CHIUARU ELENA BIANCA
DRUMIA MARIA MAGDALENA

2022
 CONCEPTUL RĂSPUNDERII
JURIDICE

Răspunderea juridică este o variantă a răspunderii sociale. Ea

apare ca un raport stabilit în baza legii între subiectul de drept
care a încălcat prevederea legală și stat, reprezentat de
organele de cercetare penală, instanțele judecătorești precum
și diferiții funcționari publici, prin care subiectul de drept
suportă o sancțiune de la care nu se poate sustrage, iar statul
urmărește prin aplicarea sancțiunii restabilirea ordinii juridice.
CONDIȚIILE RĂSPUNDERII JURIDICE

Conduita ilicită Vinovăția

Rezultatul vămător Legătura de cauzalitate

 CONDUITA ILICITĂ

Prin conduita ilicită se înțelege un comportament – acțiune sau inacțiune - care nesocotește o
prevedere legală.

actiunea este ilicită dacă un subiect de drept acționează cu nerespectarea legii; de exemplu, un
individ incendiază locuința altuia.

inacțiunea este ilicită atunci când un subiect de drept are obligația de a face ceva și nu realizează
respectiva acțiune; de exemplu, un individ surprinde un jaf și nu îl denunță.

 VINOVĂȚIA

Vinovăția reprezintă atitudinea psihică a unui subiect de drept față de conduita sa ilicită, orice acțiune
sau inacțiune constituind și o manifestare a voinței și conștiinței sale, adică acționarea cu discernământ.
Vinovăția se exprimă sub forma intenției sau a culpei.
se consideră săvârșire cu intenție când persoana cunoaște caracterul ilicit al acțiunii sau inacțiunii
sale, prevede consecințele ei ilicite, le dorește sau admite.
în cazul culpei, persoana prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu
se va produce sau nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
Știintele juridice de ramură detaliază existența acestor forme. De exmplu:

DREPT PENAL INTENȚIE DIRECTĂ

INDIRECTĂ

CULPĂ PRIN IMPRUDENȚĂ

PRIN NEGLIJENȚĂ
 REZULTATUL VĂMĂTOR
Acest rezultat se concretizează în
atingerea adusă unor valori sociale care
sunt protejate de lege. El permite să se
aprecieze, în majoritatea cazurilor,
pericolul social al faptei ilicite.
Importanța rezultatului pentru
stabilirea răspunderii nu este aceași
în toate ramurile de drept. De
exemplu, în dreptul civil răspunderea
juridică intervine când se constată un
prejudiciu.
și prescripției.
LEGĂTURA DE CAUZALITATE
Pentru ca răspunderea să se declanșeze și un
subiect de drept să poată fi tras la răspundere
pentru faptele sale, este necesar ca rezultatul ilicit
să fie consecința nemijlocită a acțiunii sale
(acțiunea să fie cauza producerii efectului păgubitor
pentru ordinea de drept).
! De asemenea, este important să nu existe și
alte împrejurări sau cauze care să înlăture, în
principiu, răspunderea juridică. De exemplu, în
dreptul penal răspunderea penală poate fi
îndepărtată în cazul amnistiției, lipsei plângerii
prealabile sau retragerii acesteia, împăcarea părților

 FORMELE RĂSPUNDERII JURIDICE

Fiecare formă de răspundere îmbracă modalități impuse de specificul participării umane
în cadrul diferitelor raporturi juridice și de caracteristicile valorilor ocrotite prin drept. În
principiu, fiecare ramură a dreptului, cunoaște o formă de răspundere juridică.

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ CIVILĂ RĂSPUNDEREA JURIDICĂ PENALĂ

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ RĂSPUNDEREA JURIDICĂ A

ADMINISTRATIVĂ ANGAJAȚILOR
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ CIVILĂ
Se împarte în răspundere delictuală și contractuală (art.1349-1350 din C.civ.).

intervine când persoana încalcă

îndatorirea de a respecta conduita pe
Răspunderea delictuală care legea sau obiectul locului le impune,
aducând atingere drepturilor și
intereselor altora;
sancțiune: repararea prejudiciului cauzat.

intervine în situația în care persoana care

și-a asumat obligații voluntar printr-un
contract nu le exercită la timp și în
Răspundere contractuală condițiile calitative, menționate în
respectivul act;
sancțiune: repararea prejudiciului cauzat.
 Codul Civil enumeră și cauzele de
exonerare de raspundere (art 1351-
1356 C. Civ.):

Forța majoră, adică orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil;

Cazul fortuit, adică un eveniment care nu poate fi prevăzut și nici împiedicat de către cel
care a fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs;

Fapta victimei sau a terțului înlătură răspunderea în cazurile în care, potrivit legii sau
convenției părților, cazul fortuit este exonerat;

Exercitarea abuzivă a exercițiului unui drept, de natură a crea altuia un prejudiciu.

 RĂSPUNDEREA JURIDICĂ PENALĂ

Singurul temei răspunderii penale este infracțiunea (art. 15 alin. (2) C. Civ.). Fapta trebuie săvârșită cu
vinovăție, trebuie să fie nejustiticată și imputabilă persoanei care a savarsit-o.

VINOVĂȚIE fapte comise CU INTENȚIE

DIN CULPĂ
CU INTENȚIE DEPĂȘITĂ

CAUZE JUSTIFICATIVE LEGITIMĂ APĂRARE

STAREA DE NECESITATE
EXERCITAREA UNUI DREPT SAU ÎNDEPLINIREA UNEI OBLIGAȚII
CONSIMȚĂMÂNTUL PERSOANEI VĂTĂMATE

CAUZE NEIMPUTABILE CONSTRÂNGEREA FIZICĂ/MORALĂ

MINORITATEA FĂPTUITORULUI
IRESPONSABILITATEA/ EROAREA/ CAZUL FORTUIT/ INTOXICAȚIA
EXCESUL NEIMPUTABIL
PEDEPSELE
PEDEPSELE PRINCIPALE PEDEAPSA ACCESORIE PEDEPSELE
COMPLEMENTARE

Detențiunea pe viață; Constă în interzicerea interzicerea exercitării

exercitării unor unor drepturi;
Închisoarea;
drepturi, din momentul degradarea militară;
Amenda. rămânerii definitive a publicarea hotărârii de
hotărârii de condamnare.
condamnare și până la
executarea sau
considerarea ca
executată a pedepsei
privative de libertate.
RĂSPUNDEREA JURIDICĂ
ADMINISTRATIVĂ

Răspunderea juridică administrativă îşi are temeiul în prevederile art. 52 din

Constituţie, potrivit cu care „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes
legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în
termenul legal al unei cereri, este îndreptăţită să obțină recunoaşterea dreptului pretins
sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei” (n.n.).
În afara acestei forme de răspundere (a statului), răspunderea administrativă
încorporează şi răspunderea administrativ-contravenţională. Contravenţia este „fapta
săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a
Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului,
municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean on a
Consiliului General al Municipiului Bucureşti”, potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr.
2/2001 privind regimul jundic al contravenţiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr.
180/2002.

SANCȚIUNILE CONTRAVENȚIONALE
PRINCIPALE
Avertismentul;
Amenda contravențională;
Prestarea unei activități în
folosul comunității.
Contravenţia se constată prin proces-verbal încheiat de persoane anume prevăzute de lege. Procesul-verbal poate fi atacat în
justiţie.
COMPLEMENTARE
Confiscarea bunurilor destinate, folosite sau
rezultate din contravenții;
Suspendarea sau anularea, după caz, a avizului,
acordului sau a autorizației de exercitare a unei
activități;
Închiderea unității;
Blocarea contului bancar;
Suspendarea activității agentului economic;
Retragerea licenței sau a avizului pentru anumite
operațiuni ori pentru activități de comerț exterior,
temporar sau definitiv;
desființarea lucrărilor și aducerea terenului în
starea inițială [art. 5 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001].
 RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ A
ANGAJAȚILOR
CODUL MUNCII PREVEDE OBLIGAŢIA SALARIATULUI DE A RESPECTA
DISCIPLINA MUNCII. NORMELE LEGALE CARE DEFINESC ABATERILE
DISCIPLINARE, STABILESC SANCȚIUNILE DISCIPLINARE.
ABATEREA DISCIPLINARĂ ESTE O FAPTĂ ÎN LEGĂTURĂ CU MUNCA ŞI
CARE CONSTĂ ÎNTR-O ACȚIUNE SAU INACŢIUNE SĂVÂRȘITĂ CU
VINOVĂŢIE DE CĂTRE SALANAT, PRIN CARE ACESTA A ÎNCĂLCAT
NORMELE LEGALE, REGULAMENTUL INTERN, CONTRACTUL
INDIVIDUAL DE MUNCĂ SAU CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCĂ
APLICABIL, ORDINELE ȘI DISPOZIŢIILE LEGALE ALE CONDUCĂTORILOR
IERARHICI (ART. 247 ALIN. (2) C.MUNCII. SANCŢIUNILE DISCIPLINARE
SUNT: AVERTISMENTUL ŞCRIS; SUSPENDAREA CONTRACTULUI
INDIVIDUAL DE MUNCĂ PENTRU O PERIOADĂ CE NU POATE DEPĂŞI 10
ZILE LUCRĂTOARE; RETROGRADAREA DIN FUNCŢIE; REDUCEREA SALA
RIULUI DE BAZĂ; DESFACEREA DISCIPLINARĂ A CONTRACTULUI DE
MUNCĂ.
 Bibliografie
Teoria generală a dreptului - Nicolae Popa
Tratat de teoria generală a dreptului - Ion Craiovan