Economia Digitală Şi Impactul Ei

Studiu privind stadiul actual al comerţului electronic cu referire la serviciul de internet
CAPITOLUL 1
ECONOMIA DIGITALĂ ŞI IMPACTUL EI

ASUPRA SOCIETĂŢII
1.1. Aspecte generale
Utilizarea largă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor şi progresul către

Societatea Informationala asigură creşterea economică in condiţii de protecţie
sporită a mediului, accelerand reducerea consumului fizic în favoarea valorificării
informaţiei şi a cunoaşterii, deplasarea centrului de greutate de la investiţii în
mijloacele fixe la investiţii în capitalul uman. În acest mod, Societatea
Informaţională integrează şi obiectivele dezvoltării durabile, bazată pe dreptate
socială şi egalitatea şanselor, libertate, diversitate culturală si dezvoltare inovativă,
protecţie ecologică, restructurarea industriei şi a mediului de afaceri.
Schimbările majore din ultimii ani – creşterea exponenţială a comunicaţiilor
mobile şi a numărului utilizatorilor de Internet, contribuţia sectorului TIC
(tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor) la creşterea economică şi la crearea de
locuri de muncă, restructurarea companiilor şi a business-ului în general pentru a
beneficia mai eficient de noile tehnologii, dezvoltarea accelerată a comerţului
electronic – susţin tranziţia de la era industrială la cea post - industrială.
Noile tehnologii digitale fac accesul, stocarea şi transmiterea informaţiei din ce
în ce mai facile şi mai accesibile. Dispunand de informaţia digitală, aceasta poate fi
transformata în noi valori economice şi sociale, creand imense oportunităţi pentru
dezvoltarea de noi produse şi servicii. Informaţia devine resursa-cheie pentru
economia digitală.
Noţiunea de “noua economie” (economia digitală) se referă în special la
transformările actuale ale activitaţilor economice ca rezultat al utilizării
tehnologiilor digitale, care asigură accesul, prelucrarea şi stocarea informaţiei intr-
o manieră mai ieftină şi mai facilă. Noua economie este caracterizată de
intensificarea inglobării cunoaşterii în noile produse şi servicii, creşterea
importanţei invăţării şi a inovării, a globalizării şi a dezvoltării durabile. Volumul
enorm al informaţiilor schimbă modul de funcţionare a pieţelor, facînd posibile
restructurarea intreprinderilor şi apariţia de noi oportunităţi pentru crearea de
valoare prin exploatarea informaţiilor disponibile.
În prezent, există ample dezbateri în mass-media internaţională şi în mediile
politice asupra intrebării dacă aceste modificari sunt suficient de radicale pentru a
merita eticheta de “noua economie”. La originea acestor dezbateri stau
performanţele exceptionale ale economiei americane: 8 ani de crestere continua,
cresterea anuala de peste 4% in ultimii ani, inflaţia controlată sub 2%, şomajul sub
5%.
2
Construirea noului model de societate ridica probleme socio-politice majore -
atat la scara nationala cat si internationala - de atenuare a fenomenului de "digital
divide" (excludere de la beneficiile noilor tehnologii a unor categorii sociale si a
unor regiuni/zone geografice) si de coeziune sociala, de conservare si promovare a
culturii specifice fiecarei natiuni si comunitati locale, de protectie a cetateanului si
consumatorului. Solutionarea acestor probleme nu se poate realiza decat printr-un
dialog larg intre autoritatile guvernamentale, reprezentantii mediului de afaceri, ai
mediului academic si societatea civila.
Guvernul si institutiile sale au rolul de a stimula, conduce si controla acest
proces de tranzitie catre Societatea Informationala prin programe de actiune
concrete si prin initierea unui nou cadru de reglementari specifice. In acest scop,
trebuie luate in considerare atat prioritatile nationale de dezvoltare pe termen
mediu-lung, cat si obiectivele de aderare la structurile euro-atlantice. Programul de
actiune al Uniunii Europene "eEurope - O Societate Informationala pentru toti"
constituie un important cadru de orientare.
Prin noile legi, norme, standarde si reglementari care vor fi elaborate - cu
sustinerea si avizul mediului de afaceri si al societatii civile - trebuie stimulata pe
de o parte dezvoltarea noilor servicii specifice Societatii Informationale (comert si
tranzactii electronice, informatizarea serviciilor publice, accesul cetateanului si
agentilor economici la informatia publica, etc.), iar pe de alta parte asigurate
regulile etice de a muncii si trai intr-un nou tip de societate (protectia vietii private
si a datelor personale, confidentialitatea tranzactiilor, protectia consumatorului,
etc.).
La randul sau, comunitatea de afaceri din domeniul tehnologiiei informatiei si
comunicatiilor trebuie sa ofere produse si servicii de inalt nivel tehnologic si
totodata cat mai accesibile ca preturi si tarife. Totodata, trebuie gasite cai pentru
formarea unei noi culturi a competitivitatii agentilor economici din toate sectoarele
in noul tip de economie, economia digitala. Prin complexitatea fenomenelor pe
care le implica dezvoltarea societatii informationale, fenomene care trebuie
intelese si gestionate, prin necesitatea formarii unei noi culturi a cunoasterii si a
invatarii in conditiile utilizarii noilor tehnologii, cat si a cercetarii-dezvoltarii si
inovarii tehnologice, participarea activa a comunitatii academice (institutii de
cercetare, de educatie si de cultura) devine de asemenea esentiala.
Societatea civila are de asemenea atat un rol proactiv prin formularea de cerinte
si prioritati privind modul de utilizare al noilor tehnologii in folosul intregii
societati, cat si reactiv fata de politicile si reglementarile guvernamentale. Aceste
roluri pot fi exercitate atat la nivel de grup ( organizatii non guvernamentale,
asociatii profesionale etc.) cat si la nivel individual. Drepturile cetateanului si
consumatorului in societatea informationala au noi dimensiuni si se pot manifesta
sub noi forme.
3
1.2. E-afaceri
Afacerea electronică - orice afacere care utilizează calităţile retelelor

informaţionale globale pentru realizarea legăturilor interne si externe cu scopul
inregistrării unui profit. Medierea informatica a afacerilor a inceput, în ţările
economic dezvoltate, inca la sfîrşitul anilor ’70. Dezvoltarea afacerilor economice
prezintă unul din factorii importanţi de impulsionare a creşterii şi prosperare a
societatii.
Avantajele folosirii e-afacerilor:
 Creşterea considerabilă a dinamismului afacerilor;

 Lărgirea pieţii de desfacere/acces a produselor şi serviciilor, ce
implică competiţie, preturilor si cresterea calitatii produselor si
serviciilor necesare;
 Facilitatea regasirii produselor necesare;
 Reducerea termenului de realizare a afacerilor, inclusive a ciclului de
fabricatie a produselor, de inchiere a acordurilor, contractelor.
 Reducerea cheltuielilor cu realizarea afacerilor, inclusiv reducerea
cheltuielilor cu tranzacţii comerciale în baza inlăturării mediatorilor,
posibilitatea cooperării virtuale a mai multor cumpărători în scopul
creşterii volumului afacerii şi astfel reducerii cheltuielilor etc.;
 Diminuarea dificultătilor transfrontalierilor;
 Imbunătăţirea calităţii muncii cu realizarea afacerilor etc;
Evident, ca si la orice tehnologie noua, implementarea e-afacerilor se confrunta

si cu anumite dificultati. Din conditiile necesare, dificultatile cu folosirea afacerilor
s-ar putea mentiona:
 Necesitatea unei infrastructuri informatice dezvoltate (PC si alte statii

informatice, telecomunicatii etc.);
 Costuri înalte de acces la serviciile reţelelor informatice;
 Neîncrederea reciprocă între partenerii de afaceri;
 Neîncredera în securitatea informaţională a tranzacţiilor etc.;
 Depasirea stereotipului privind necesitatea intilnirii directe cu partenerul de
afaceri, aprecierii vizuale;
 Necesitatea cunoasterii unei limbi de comunicare commune pentru partenerii
de afaceri;
 Necesitatea cunoasterii modalitatilor de folosire a mijloacelor informatice,
prin intermediul carora este posibila introducerea taxelor suplimentare
pentru tranzactii prin Internet;
 Existenta unor particularitati culturale de traditii;
Putem sa mentionam ca gravitatea dificultatilor cu implimentarea si folosirea e-

afacerilor este cu atit mai mare cu cit este mai slaba economic tara, firma etc. De
asemenea, daca in tarile economic dezvoltate lucrurile se pot dezvolta relativ bine
4
si de la sine prin eforturile si cooperarea unitatilor economice, atunci pentru tarile
slab dezvoltate economic se cere o sustinere din partea statului, determinarea
prioritatilor, esaloanelor si monitorizarea respectiva a lucrurilor. Multe tari in
primul rind cele dezvoltate economic, duc o politica de stat activa privind e-
afacerile. Au creat comisii sau grupuri de lucru si centre de cerecetare speciale
privind e-afacerile nu numai in SUA, Marea Britanie, Germania, Franta, dar si
tarile in curs de dezvoltare cum sunt: Peru (1998), Cuba (1999), Philipines(1999)
s.a.
1.3. E-lerling
E-lerling este un tip de învatamînt care se înfaptuieste prin intermediul

Internetului. Instruirea prin intermediul Internetului devenind în lume din ce în ce
tot mai mult populara. Fiind faforizate de recentele disparitii ale barierelor
comerciale si dezvoltari tehnologice rapide care au determinat o dezvoltare fara
precedent, fuziuni si achizitii, dar si o crestere accentuata a volatilitatii pietei.
Solutiile de instruire bazate pe Internet ofera rezultate mai rapide la costuri mai
reduse, un acces largit la instruire si o responsabilitate clara pentru toti participantii
la procesul de instruire. În actuala cultura dinamica, organizatiile care
implementeaza instruirea pe Web le ofera angajatilor posibilitatea de a valorifica
schimbarea în avantajul lor. Instruirea prin Internet asigura responsabilitate,
accesibilitate si oportunitate. Ea le permite oamenilor si organizatiilor sa tina pasul
cu economia mondiala care acum evolueaza cu viteza Internetului.
Instruirea electronica este solutia problemelor de instruire si comunicare carora
le-a dat nastere economia Internet. Instruirea electronica se refera la procesul de
instruire asistat de Internet sau desfasurat prin Internet. Procesul a început prin a fi
utilizat în departamentele de instruire ale companiilor, scoli si universitati ca un
supliment la metodele traditionale de instruire. În prezent, înglobeaza o gama
bogata de solutii care pot fi utilizate la nivelul întregii organizatii – de la
comunicatii si marketing la documentatii tehnice, asistenta pentru clienti, controlul
calitatii, productie, proiectare, relatii publice si relatii cu analistii – pentru schimbul
de informatii, experienta si idei. Sistemele de instruire electronica pot îmbunatati
metodele si materialele traditionale de instruire, cum ar fi discutiile din sala de
curs, manualele, CD-ROM-urile si instruirea computerizata în afara Internetului.
Acest model de e-afacere e bazat în principiu pe web-site care pot fi sub forma de:
web-manuale(carti electronice), web-cursuri(cursuri virtuale), web-teste s.a.
Exemplu de web-cursuri: http://www.academiaonline.ro/, http://www.1educat.ro/
1.4. Comert electronic. ( e-commerce )
În ultimul deceniu, Internetul a evoluat într-o unealta formidabila având un

impact major în toate aspectele vietii. La fiecare jumatate de an apar schimbari asa
de importante încât este imposibil de prevazut unde se va ajunge în urmatorii 10
5
ani. În prezent, participam cu totii la o revolutie care are loc în comert si
telecomunicatii. Marile companii ale secolului îsi vor avea originile în aceasta
decada.
Comert electronic înseamna, în acceptiune "traditionala", utilizarea în retele cu

valoare adaugata a unor aplicatii de tipul transferului electronic de documente
(EDI), a comunicatilor fax, codurilor de bare, transferului de fisiere si a postei
electronice. Extraordinara dezvoltare a interconectivitatii calculatoarelor în
Internet, în toate segmentele societatii, a condus la o tendinta tot mai evidenta a
companiilor de a folosi aceste retele în aria unui nou tip de comert, comertul
electronic în Internet, care sa apeleze- pe lânga vechile servicii amintite- si altele
noi. Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a se efectua cumparaturi prin retea
consultând cataloage electronice "on" pe Web si platind prin intermediul cartilor de
credit sau a unor portmonee electronice.
Pentru altii, comertul Internet reprezinta relatiile de afaceri care se deruleaza
prin retea între furnizori si clienti, ca o alternativa la variantele de comunicatii
"traditionale" prin fax, linii de comunicatii dedicate sau EDI pe retele cu valoare
adaugata.
În fine, o alta forma a comertului Internet implica transferul de documente - de
la contracte sau facturi pro-forma, pâna la imagini sau înregistrari vocale."
Comertul electronic acopera de fapt urmatoarele operatiuni de afaceri:
 stabilirea de contacte cu clientii;

 schimbul de informatii;
 asistenta pre- si post- vînzare plati electronice;
 distributie si logistica întreprinderi virtuale;
 activitati comerciale desfasurate în comun (shared) între mai multe
companii.
Comertul electronic cuprinde de asemenea o foarte larga arie de tehnologii, cum

ar fi:
 Internet/World Wide Web;

 e-mail;
 fax;
 schimburi electronice de date;
 plati electronice.
Comertul electronic este unul din cele mai importante elemente ale afacerilor
electronice. Prin comert electronic (e-comert) se subîntelege orice forma de
întelegeri cu privire la afaceri, la care conlucrarea între parti are loc în mod
electronic în loc de schimb sau contact fizic între parti si în urma careia dreptul de
utilizare sau proprietate a marfii sau serviciului este transmis de la o persoana la
alta.
Comertul electronic poate avea urmatoarea clasificare:
6
 business-business (B2B);
 business-consumator (B2C);
 business-administratie (B2A);
 consumator-administratie (C2A);
 consumator-consumator (C2C);
Business-Business.
Aceasta directie include în sine toate nivelurile de conlucrare între companii.

Aici pot fi utilizate tehnologii speciale sau standarde de schimb de date, spre
exemplu EDI. Este greu de supraevaluat beneficiul unei asemenea colaborari. De
exemplu dealer-ul are posibilitatea de a plasa comenzile desinestatator si de a
urmari executarea acestora, lucrînd cu baza de date a celui care livreaza marfa. De
asemenea si cel ce livreaza, fiind conectat la baza de date a depozitului, poate
operativ sa urmareasca rezervele partenerului si în acelati timp are posibilitate de a
le complecta la timp. Astfel de exemple pot fi gasite în orice sfera de conlucrare
între întrprinderi.
Business-Utilizator
Baza acestei directii este comertul electronic cu amanuntul. În internet la etapa

actuala sunt prezente un numar impunator de magazine virtuale, oferind o gama
larga de produse si servicii utilizatorilor finali.
Business-Administratie
Cooperarea businesului si administratiei include legaturile de afacere a

structurilor comerciale cu organizatiile statale, începînd cu structurile de
administratie locale si terminînd cu organitzatiile internationale.
De exemplu în ultima perioada se observa o tendinta a organizatiilor statale din
tarile dezvoltate precum si a celor ale organizatiilor internationale de a utiliza activ
internetul pentru achizitionarea bunurilor si serviciilor.
Consumator-Administratie
Aceasta directie este mai putin dezvoltata însa are un potential destul de ridicat,
care poate fi utilizat în organizarea cooperarii între organizatiile statale si
consumatori cu deosebire în sfera sociala si a impozitarii.
Consumator-Consumator
Consumator-consumator este ultima categorie mentionata în cadrul comertului

electronic. Eceasta directie mai are un drum lung de parcurs, însa ea deja are un rol
foarte important. Aceasta directie le permite consumatorilor de a comunica între ei
7
cu scopul schimbului de informatie comerciala. Aceasta poate fi schimb de
experienta la procurarea unuia sau altui bun, schimb de experienta privind
conlucrarea cu o întreprindere sau alta, precum si multe altele. Catre aceasta
categorie se refera si forma de comercializare prin licitatie între persoanele fizice.
Comertul electronic a incetat sa mai fie un vis futuristic. El are loc acum, iar
succesele sunt numeroase si evidente. El are loc peste tot in lume, comertul
electronic fiind in esenta global atat ca si concept cat si ca realizare. El are loc
foarte rapid, urmand indeaproape dezvoltarea rapida a systemelor Internet si World
Wide Web. Impactul comertului electronic asupra firmelor si asupra societatii va fi
deosebit atat ca intindere cat si ca intensitate. Impactul asupra firmelor: comertul
electronic ofera ocaziiunice de reorganizare a afacerilor, redefinire a pietelor sau
crearea de noi piete. Initiativele de comert electronic pot genera scaderi ale
costurilor, cresteri ale veniturilor si eficienta operationala pentru companiile care
urmaresc sa dobândeasca un avantaj în mediul economic competitiv din zilele
noastre.
1.5. Prognoze pentru dezvoltarea E-economiei.
1.5.1. Prognoze generale.
Dupa estimarile IDC 1volumul total al comertului electronic catre 2010 va

atinge cifra de 1300 miliarde de dolari, dintre care peste 90% se refera la tipul de
afaceri B2B. Cota clientilor magazinelor virtuale ce utilizeaza internetul se
estimeaza ca va ajunge la 38% din totalul de utilizatori. Se estimeaza ca profitul
comertului electronic va atinge cifra de 1,26 mii miliarde dolari. Dupa alte estimari
profiturile obtinute în urma comertului electronic în 2010 vor constitui:
 Rusia – 400-600 miliarde dolari (compania BCG);

 Asia – 400 miliarde dolari (Gartner Group);
 SUA – 1600 miliarde dolari (Jupiter communication si Forester
Research)
Conform studiului efectuat de catre Jupiter Communication cheltuielile pentru

procurare prin intermediul internetului au alcatuit în 2000-235 miliarde dolari, si
vor constitui circa 832 miliarde catre 2010. Catre 2010 se estimeaza ca internetul
va afecta circa 75% din cumparaturile an-detaille, acesta cifra fiind în 1999 de doar
43%. În suma de circa 200 miliarde se vor vinde produse pe cale electronica iar de
632 miliarde vor fi procurate din magazine acele produse informatia despre care a
fost gasita pe internet. Chiar la etapa actuala 68% din vizitatorii magazinelor
virtuale au spus ca ei întîi studiaza produsul în retea apoi merg la magazin pentru
a-l procura. 47% au recunoscut ca ei gasesc marfa pe internet apoi o comanda prin
itermediul telefonului.
1
www.idc.com consultat la data
8
1.5.2. Prognoza de crestere pe regiuni.
Conform prognozei celor de la Jupiter Comunication circulatia sumara a pietei

B2B va constitui catre 2010 circa 6000 miliarde dolari dupa calculele Gartner
Group dupa 2010 vor functiona circa 10.000 de proiecte B2B inclusiv si cele ale
marilor burse de valori , si de asemeni inclusiv a unui numar impunator de firme ce
se vor ocupa de întretinerea tehnica a portalurilor. Gartner Group estimeaza o
circulatie a resusrselor de circa 7,29 mii miliarde dolari.
Conform estimarilor eMarketer în 2006 sistemul B2B constituia 82,5 % din
totalul e-comertului ca pîna la sf. lui sa ajunga la 87%.
Conform opiniei specialistilor de la eMarketer SUA în anul 2010 în continuare
va fi lider în operatiunile B2B cota lor parte va fi de 59% si vor înregistra un profit
de 474 miliarde dolari. Dupa parerea Jupiter Communication pîna în 2010 piata
virtuala americana va creste pîna la 6 mii miliarde si va detine 42% din piata totala.
La sf. an.2010 sectorul pietei electronice a B2B va atinge cifra de 900 miliarde
de Euro care este doar 6% din volumul total al tranzactiilor între companiile
comerciale.
Dupa estimarile ministerului postei si telecomunicatiilor al Japoniei (Post and
Telecommunications Ministry) catre 2010 circulatia pietei B2B va creste pîna la
103 mii miliarde ieni (980 miliarde dolari) în comparatie cu 14,43 mii miliarde în
1999. Circulatia pietei serviciilor-electronice comerciale prin internet, precum
servicii de conectare la retea, deservirea infrastructurii internet, publicitatea în
retea va alcatui 31,25 mii miliarde ieni (297 miliarde dolari) în 2010.
Conform datelor companiei Andersen Consulting, piata cartilor electronice la
momentul actual nu este atât de mare si importanta. Se estimeaza ca la sfârsitul
anului 2010 aceasta va atinge o cirfa de 2,6 miliarde de dolari.
Compania Americana informational analitica IDC prognozeaza ca la sf. an.
2010 piata multimediei va creste cu 148% de la 480 milioane în 2002 la la 1,3
miliarde în 2010.
Conform cercetarilor efectuate de Jupiter Comunication catre anul 2010
volumul publicitatii raspândite prin intermediu postei electronice ca echivalent
monetar va avinge cifra de 7,3 mlrd, pe când în 1999 acest indice era doar de 167
mln . Cumparatorul virtual american în mediu primea circa 40 de mesaje
publicitare. Catre anul 2010 numarul acestor mesaje va creste pâna 1600, necâtînd
la cresterea prognozata a volumului publicitatii trimisa prin posta electronica
eficacitatea acesteia va scadea. Catre 2010, cheltuielile pentru publicitate vor
atinge cifra de 28 mlrd.
1.6. Clasificarea site-urilor WEB.
9
Pentru a întelege principiile lucrului efectiv în retea si folosirea resurselor
acesteia în afaceri comerciale, dar si pentru a alege modelul potrivit de site,
solutiile potrivite, etc., este necesar de a cunoaste tipurile de Web-site-uri, functiile
lor si logica navigarii.
Dupa functiile îndeplinite de Web-site, acestea sunt clasificate în: site-uri de

navigare si site-uri finale. Aceasta diviziune este determinata de logica de navigare
a utilizatorilor în mediul Internetului. Mai întâi utilizatorul gaseste resursele dorite
cu ajutorul primului tip si apoi se foloseste de resursele gasite ce sunt propuse de al
doilea tip. Primul tip de site-uri se utilizeaza mai întâi pentru regasirea resurselor,
pentru atragerea vizitatorilor, ca mai apoi ei sa se întoarca pe aceste locatii. Al
doilea tip – sunt site-uri de prezentare a firmei sau al unui produs al sau.
1.6.1. Site-uri de cautare (Cataloage, indexuri).
Site-urile de cautare sunt alcatuite din sisteme de cautare. Scopul sistemelor de

cautare este de a propune referinte la site-uri din Internet în corespundere cu
cererea introdusa de catre utilizator (AltaVista; Yandex; Google s. a.)
Sistemele de cautare sunt compuse din trei parti componente:
1) Masina de cautare (paianjen, omida sau robot) – programa care frecventeaza
web-site-urile, citeste si indexeaza total sau partial continutul lor, mai departe
urmeaza dupa referinte ce se pot gasi pe server. Masina de cautare regulat, odata în
luna, se întoarce la aceste site-uri si controleaza indexarea paginilor.
2) Indecsii sistemului de cautare – reprezinta un stoc enorm de informatii în care
se pastreaza toate copiile tuturor paginilor frecventate si indexate de catre masina
de cautare. Aceasta pagina apare ca o noua înregistrare, care va contine titlul si
adresa paginii respective, cuvintele cheie folosite, legaturile catre alte pagini ,
precum si portiuni din text, care însa pot fi diferite de la un motor de cautare la
altul. Daca robotul gaseste schimbari într-o pagina web, atunci indexul este
actualizat cu noile informatii.
3) Software-ul de cautare-Programul care selecteaza indecsii sistemului de
cautare conform cererii utilizatorului, clasificându-i dupa gradul de corespundere
cu criteriul dat.
Cele mai cunoscute sisteme de cautare internationale sunt:
 http://www.google.ro/;
 http://www.altavista.com/;
 http://www.excite.com/;
 http://www.lycos.com/; s.a.
Dintre sistemele de cautare rusesti se pot evidentia:

 http://www.yandex.ru/;
 http://www.rambler.ru/;
 http://www.aport.ru/; s.a.
Dintre sistemele de cautare romanesti se pot evidentia:
 http://www.linkuri.ro/
10
 http://www.fast.ro/. s.a.
Unica deosebire între serverele-cataloagelor si sisteme de cautare o reprezinta

faptul ca în primele cautarea se efectueaza de catre utilizator dupa o structura a
cataloagelor, organizata tematic si ierarhic. Înregistrarea resurselor în cataloage nu
se face în mod automat ci prin plasarea referintelor de catre fiecare detinator de
informatii. Pentru înregistrarea în catalog este obligatoriu de a îndeplini un
formular tip, sau de a trimite o cerere ce contine indicatii privind sectiunea plasarii
referintei locatiei, descrierea succinta a locatiei, si lista cuvintelor cheie pentru
cautarea acestei locatii în catalog. (Cel mai cunoscut catalog este
http://www.yahoo.com/, care exista din 1994 si contine cca 1 milion web-site-uri,
deasemenea el este considerat cel mai popular. Din cele romanesti putem mentiona
http://www.linkuri.ro/). Unele sisteme de cautare includ si cataloage (ex.
http://www.excite.com/; http://www.lycos.com/ ).
1.6.2. Site-uri tematice
Alaturi de functiile de cautare si acces site-urile tematice ofera un continut

informational pe o oarecare tematica (în afara de cataloage si indecsi are si continut
pe care îl administreaza). Sarcina de baza este solutionata prin strategia de retinere
a utilizatorilor cu cât mai mult pe locatiile lor. Astfel site-urile tematice pot fi
considerate atât de navigare cât si finale. Deosebim locatii gratuite si cu plata.
Dintre cele cu plata cele mai raspândite sunt servere ce ofera informatii financiare
privind piete de capital, întreprinderi, produse, ramuri s. a.
La locatiile cu plata utilizatorul de informatii este cel ce plateste pentru a accesa
o oarecare informatie, la cele fara plata firma sau agentia a carei informatii este
depusa, este cel care achita un comision în dependenta de calitatea si cantitatea
informatiei.
Deseori pe locatiile cu plata se ofera careva informatii gratis pe o anumita
tematica, doar pentru atragerea unui numar mai mare de utilizatori, formarea si
extinderea imaginii companiei. În afara de plati directe aceste servere pot obtine
venituri din contul reclamei si sponsorilor.
Ca exemplu de site de initiere ce se adreseaza acelor persoane care vor sa
demareze o afacere online. careva tematica poat fi dat www.e-business/ebooks/E-
books.htm
1.6.3. Portaluri
Cele mai mari locatii tematice au primit denumirea de portal – întrunind o parte
semnificativa sau toate componentele infrastructurii intelectuale a Internetului.
Portal – un web-site destinat unui auditoriu specific, care asigura:
 unificarea informatiei adunate si livrarea acesteia catre auditoriul dat.
 lucrul de grup si serviciile colective.
 accesul la serviciile si anexele propuse pentru auditoriul ales, care are loc în
baza unei personalizari acerbe.
11
Portalurile se împart în trei tipuri:
Megaportal – sunt niste portaluri originale ale Internetului. Multe din ele au
început ca mecanisme de cautare si au crescut rapid pâna la megaportaluri (ex.
Yahoo, Lycos si America Online). Auditoriul acestor portaluri coincide cu toata
societatea internet.
Portaluri verticale - sunt niste portaluri pentru segmente specifice al pietii. Ele
deservesc unele comunitati sau piete specializate îngust.
Portaluri „business to business” – prezinta o piata electronica pentru organizarea
afacerilor si operatiunilor între diferite întreprinderi. Aceste portaluri ofera
clientilor sai o varietate de mecanisme de business electronic (ex. licitatii, vînzari
si cumparari).
Ca exemple de portaluri populare pot fi http://www.excite.com/ si
http://www.online.ru/
1.6.4. Locatii corporative.
Site-uri corporative – asigura prezenta virtuala a firmelor si ofertele acestora în

Internet.
Ele se împart în site-uri:
 de publicitate – sunt compuse din una sau mai multe pagini ce contin
informatii despre produsele si serviciile prestate de catre o firma. Astfel de
publicitate se utilizeaza la produse ce necesita o publicitate scurta, bazându-
se mai mult pe emotiile cumparatorilor si mai putin pe descrierea detailata a
calitatilor produselor (http://www.maxidom.ru/ ).
 de informatii – asigura o informatie detaliata despre firme si ofertele
acestora. Aceste servere pot avea o structura variata si pentru înlesnirea
navigarii poate fi folosita functia de cautare, în cazul structurii complicate a
serverului, sau în cazul unui volum mare de informatii oferite
(http://www.melt.aha.ru/ ).
1.6.5. Locatii comerciale.
Site-uri comerciale – locatii ce ofera utilizatorilor servicii, de la vânzarea

marfurilor, pâna la organizarea operatiunilor financiare. Ele realizeaza procese de
afaceri de categoria:
 B2B – organizarea afacerilor între întreprinderi;

 B2C – vânzarea marfurilor consumatorilor finali;
 C2C – corelatia între persoane fizice (consumatori finali).
1.7. Business modele de site-uri.
12
La baza existentei si dezvoltarii a orice site-web sta un oarecare business-
model. Alegerea unuia sau altuia model este determinata de scopurile si
problemele care stau în fata.
1.7.1. Modelul publicitar
Site-ul este creat pentru atragerea unui auditoriu strict segmentat, sau, din
potriva, a unui auditoriu foarte larg. Contactul cu acest auditoriu este vândut
lansatorilor de publicitate sau sponsorilor.
Pentru atingerea acestui scop este necesar de a gasi solutii la urmatoarele
probleme:
 atragerea initiala a vizitatorilor pe site
 stimularea vizitelor ulterioare pe acest site
 marirea perioadei de aflare a utilizatorilor-internet pe acest site implicarea
activa a utilizatorilor în viata site-ului (participarea la discutii, anchete,
concursuri, etc.)
 implicarea utilizatorilor în dezvoltarea si promovarea site-ului
 crearea unui sentiment de loialitate si apartenenta la societatea site-ului.
1.7.2 Modelul de sustinere al afacerii existente.
În cazul în care compania detine o afacere reala (si nu virtuala), atunci, cu

ajutorul site-ului si a publicitatii prin intermediul Retelei( Internet), compania îsi
poate largi considerabil baza instrumentala de colaborare cu piata. Într-acelasi
timp, site-ul devine unul din mecanismele sistemului de marketing al companiei si,
de asemeni, devine un element esential în procesul afacerilor-existente a
întreprinderii.
Probleme, care pot fi hotarâte prin existenta unui asemenea site la o companie
sunt:
 lansarea publicitatii si promovarea marcii comerciale a companiei si/sau a

marfurilor firmei.
 largirea sistemei de comunicare cu societatea.
 asigurarea unei informatii depline si exacte cu privire la marfa si companie
destinata organizatorilor, partenerilor, actionarilor, agentilor comerciali.
 asigurarea utilizatorilor cu informatii privind serviciilor ante- si post-
vânzare.
 asigurarea vânzarilor directe.
 asigurarea vânzarilor inter-firme.
 organizarea unui canal de raspândire a marfii (în cazurile în care este posibil
raspândirea prin intermediul Internetului).
1.7.3 Modelul lansarii unei noi afaceri.
13
Internetul asigura posibilitatea crearii unor noi modele de afaceri, bazate pe
posibilitatile unice oferite de acest mediu. Acestea pot fi: bursa virtuala, spatiu
comercial, licitatii pe Internet, Internet-magazine, servicii cu plata s. m.d.
Internetul permite crearea unei afaceri prin comercializarea unor produse, care în
mod normal, nu pot fi comercializate pe pietele obisnuite, în mod esential
referindu-se la comercializarea proprietatilor intelectuale.
În principiu, toata aceasta diversitate a modelelor de web-site-uri expuse mai sus
au la baza cinci business modele, care au fost descrise în cadrul clasificarii
comertului electronic.
CAPITOLUL 2
14
COMERŢUL ELECTRONIC
În acest prim capitol vom încerca sã definim conceptul de e-business (afacere

electronicã), considerat a fi întregul din care face parte comerţul electronic. De
asemenea vom prezenta principalele şi cele mai importante definiţii pe care
numeroşii specialişti le-au dat comerţului electronic de-a lungul timpului. Şi pentru
cã, la fel ca în orice alt nou domeniu apãrut, şi în acest nou domeniu este nevoie de
un sistem legislativ care sã reglementeze acest tip de comerţ, vom arãta care sunt
principalele legi privind comerţul electronic şi semnãtura electronicã.
2.1. Comerţul electronic – parte integranta a conceptului de e-

business
Ori de câte ori întâlnim un termen nou, despre care nu am mai auzit sã se
vorbeascã pânã atunci, e firesc sã ne întrebãm ce semnificã. Aşadar ce înseamnã
termenul de e-business?
E – BUSINESS înseamnã dezvoltarea unei oportunitãţi de afaceri cu ajutorul
tehnologiei informaţiei, prin managementul eficient şi efectiv al sistemului de
informaţii. Esenţa constã în posibilitatea de a realiza schimb de date la toate
nivelurile unei organizaţii, fie cã aceste informaţii sunt strategice, comerciale sau
financiare. Succesul în afaceri este, într-o mare mãsurã, determinat de eficienţa şi
acurateţea cu care se schimbã informaţii în interiorul unei organizaţii. Datele
complete deplasate rapid reprezintã esenţa eficienţei financiare şi/sau comerciale.
În toate organizaţiile în care se doreşte implementarea e- business, este necesar,
mai întâi un proces de schimbare. Procesul poate fi structurat in urmãtorii paşi2:
1.) Identificarea poziţiei e-business în organizaţie
Conceptul de e-business poate fi aplicat întregii organizaţii sau numai unei pãrţi
din aceasta; ceea ce conteazã este translarea scopurilor organizaţiei în sfera
afacerilor electronice.
2.) Analiza şi optimizarea fluxului de date
De îndatã ce business-ul electronic a fost poziţionat în interiorul organizaţiei în
termeni de strategie, au fost deja definite şi limitele sistemului.
Rezultã, de aici, cã se pot face analize şi se poate optimiza fluxul de date.
3.) Transformarea fluxurilor de date în sisteme electronice (prin e-mail,

Internet)
4.) Utilizarea sistemelor în mod flexibil şi dinamic
2
Ţepoi Magda- Manual de inginerie economicã.Comerţ intern şi internaţional, Editura Dacia, 2002
15
Acest pas înseamnã concretizarea efectivã a afacerilor electronice. Sistemul de
transmisii de date poate fi utilizat pentru realizarea scopurilor organizaţiei.
5.) Schimbarea organizãrii
Business-ul electronic este, de fapt, un mod de gândire, o nouã perspectivã a
afacerilor. Reproiectarea procesului de afaceri trebuie sã aducã un numãr de
schimbãri în interiorul organizaţiei. Cei care rãspund de destinele organizaţiei, la
cel mai înalt nivel, trebuie sã creadã în acest nou concept pentru cã, de fapt, ei
creeazã mediul în care acest nou concept va fi implementat.
Înţelegerea importanţei transferului de informaţie reprezintã punctul de start în
conştientizarea conceptului de afaceri electronice. Managementul operaţional poate
necesita restucturare. Strategiile de marketing şi comunicare trebuie sã fie
reconsiderate, iar cultura companiei trebuie schimbatã înainte ca noile tehnologii
sã fie accepate şi implementate.
Comerţul electronic (e-commerce) este o parte a Electronic Business (e-
business). Internetul s-a dovedit a fi nu numai un mijloc de comunicare deosebit de
eficient, ci şi un canal de distribuţie pentru bunuri şi servicii din ce în ce mai
diverse. Au fost identificate patru componente ale economiei Internet-ului:
- infrastructura, care cuprinde furnizorii de servicii Internet, producãtorii de
calculatoare şi echipamente de reţea, de fibre optice şi sisteme de securitate;
- aplicaţiile, adicã firmele de consultanţã Internet, aplicaţiile pentru comerţ
online, aplicaţii multimedia, programe pentru dezvoltarea de site-uri, programe
pentru motoare de cãutare, baze de date utilizabile pe Web, instruire online;
- intermediarii, fiind vorba de firmele care existã pe Internet, dar nu câştigã
direct din tranzacţii, ci din reclamã, taxe de membru, comisioane: agenţii de bilete
online, brokeri online, portaluri, agenţii de publicitate online;
- comerţul online este reprezentat de comercianţii cu amãnuntul, producãtori
care vând direct pe Internet, furnizori de servicii pe bazã de abonament, firme de
transport care îşi vând bilete online, divertisment online, diverse alte servicii.
Cumpãrãtorii online sunt reprezentaţi de cei care cumpãrã online diferite
produse şi servicii. Conform unui raport al cunoscutei firme Ernst & Zoung,
cumpãrãtorii online din America de Nord sunt:
- 54% de sex feminin;
- 58% sunt cãsãtoriţi;
- 58% au vârsta cuprinsã între 30 şi 49 ani;
- 23% peste 50 ani;
- 19% între 18 şi 29 de ani;
- 61% au copii;
- 58% au venituri cuprinse între 30.000 şi 69.000 USD/an.
Produsele cele mai cumpãrate prin intermediul Internet-ului au fost şi continuã
sã fie: componente şi programe pentru calculator, cãrţi, CD-uri, jucãrii, casete
video.
Pentru unele firme, comerţ electronic înseamnã orice tranzacţie financiarã care
utilizeazã tehnologia informaticã. Pentru altele, noţiunea de comerţ electronic
acoperã circuitul complet de vânzãri – inclusiv marketingul şi vãnzarea propriu-
zisã. Mulţi oameni considerã comerţul electronic ca fiind orice tranzacţie
16
comercialã condusã electronic pentru cumpãrarea unor produse cum ar fi cãrţi,
CD-uri, bilete de cãlãtorie şi altele. Dar, comerţul electronic are, în sens larg, un
impact mult mai profund asupra evoluţiei afacerilor şi cuprinde, în fapt, nu numai
noile achiziţii comerciale ci şi totalitatea activitãţilor care susţin obiectivele de
marketing ale unei firme şi care pot include, spre exemplu, publicitate, vânzãri,
plãţi, activitãţi post-vânzare, servicii cãtre clienţi, etc.
Ca urmare, s-a lãrgit gama de servicii care sprijinã şi acordã asistenţã acestui
nou domeniu al afacerilor. Aceste servicii se referã la furnizorii de Internet, la
sistemele de securitate şi semnãturile electronice, la tranzacţiile online sau reţelele
de magazine, precum şi la serviciile cu caracter general, cum ar fi consultanţa,
design-ul de pagini web, elaborarea site-urilor şi altele.
Aceastã evoluţie are un impact major asupra economiei, în ceea ce priveşte
crearea de noi întreprinderi, diversificarea celor existente şi, în special, asupra
potenţialului pieţei forţei de muncã şi a gradului de ocupare a acesteia în viitor.
Datoritã acestei diversitãţi a condiţiilor de piaţã ce cuprinde un mare numãr de
furnizori de servicii şi care este într-o permanentã schimbare, se impune ca o
necesitate punerea la dispoziţia întreprinderilor şi în special a întreprinderilor mici
şi mijlocii, a unei “surse” unde sã gãseascã sprijinul adecvat pentru aplicarea
soluţiilor comerţului electronic în activitatea proprie.
Atât clienţii cât şi firmele sunt foarte preocupaţi de diferitele incertitudini legate
de comerţul electronic. Se constatã lipsa de încredere în ceea ce priveşte securitatea
datelor personale în timpul transferurilor în cadrul tranzacţiilor electronice. Clienţii
sunt încã neîncrezãtori, dar experţii sunt de pãrere cã tranzacţiile în comerţul
electronic au un grad mai mare de siguranţã decât banalele cumpãrãturi efectuate
prin cardul de credit. Tranzacţionarea electronicã a mãrfurilor şi serviciilor
constituite o extensie a comerţului actual. Se obţine astfel o eficienţã sporitã, în
sensul reducerii costurilor şi în ceea ce priveşte efectul marketingului şi se
îmbunãtãţeşte relaţia beneficiar-client.
Comerţul electronic faciliteazã şi cooperarea între firme. Reduce costurile de
marketing şi de livrare, susţine strategia de marketing a firmei şi oferã acces pe noi
pieţe. În viitorul apropiat, comerţul electronic va avea un impact putenic asupra
competitivitãţii firmelor.
Comerţul electronic nu este restricţionat de frontierele statelor dar depinde de
existenţa sau inexistenţa reţelelor de computere. Comerţul electronic permite
chiar şi celor mai mici furnizori, indiferent de provenienţa lor geograficã, sã fie
omniprezenţi şi sã facã afaceri în întreaga lume.
Comerţul electronic influenţeazã pozitiv nu numai activitatea întreprinderilor
mici şi mijlocii dar vine şi în sprijinul clienţilor, oferindu-le numeroase opţiuni.
Acest tip de comerţ se aflã încã în faza incipientã. Clienţii manifestã temeri în ceea
ce priveşte furtul card-urilor de credit, a confidenţialitãţii datelor personale etc.
Multe firme nu au adoptat modelul electronic potrivit pentru derularea
comerţului electronic sau întâmpinã dificultãţi în integrarea comenzilor şi a
informaţiilor culese on-line, în activitatea curentã a firmei. Cu toate acestea, este o
certitudine faptul cã numãrul clienţilor magazinelor electronice şi a firmelor care
adoptã soluţiile comerţului electronic este în creştere. Mulţi furnizori de servicii
17
Internet popularizeazã sistemul de cumpãrare online tocmai pentru a induce un
plus de încredere şi consideraţie.
Decontarea online trebuie să atingă nivele ridicate de securitate, viteză, caracter
privat şi confidenţial, descentralizare şi internaţionalizare şi să fie unanim
acceptată de comercianţi şi oameni de afaceri. O trăsătură comună a majorităţii
acestor soluţii o constituie utilizarea tehnicilor criptografice care asigură
confidenţialitatea, autenticitatea şi integritatea mesajelor transferate între entităţile
implicate.
2.2. Definitie, continut. Structura unui sistem de comerţ electronic
2.2.1. Definiţie, conţinut
De-a lungul timpului numeroşi specialişti au încercat sã dea o definiţie

comerţului electronic. În continuare vom prezenta cele mai relevante dintre aceste
definiţii:
Comerţul electronic (E - Commerce), în concepţia Organizaţiei Economice de
Cooperare si Dezvoltare (OECD), reprezintã desfãşurarea unei afaceri prin
intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri si servicii având loc offline sau
online.
O altã definiţie în accepţiune “tradiţionalã”, a ceea ce înseamnã comerţ
electronic este cea datã de Robin Mansell:
Comerţul electronic înseamnã, utilizarea în reţele cu valoare adãugatã a unor
aplicaţii de tipul transferului electronic de documente, a comunicaţiilor fax,
codurilor de bare, transferului de fişiere şi a poştei electronice. Extraordinara
dezvoltare a interconectivitãţii calculatoarelor pe Internet, în toate segmentele
societãţii, a condus la o tendinţã tot mai evidentã a companiilor de a folosi aceste
reţele în aria unui nou tip de comerţ, comerţul electronic în Internet, care sã
apeleze – pe lângã vechile servicii amintite – şi altele noi.
Este vorba, de exemplu, de posibilitatea de a efectua cumpãrãturi prin reţea,
consultând cataloage electronice “on” pe Web sau cataloage “off” pe CD-ROM şi
plãtind prin intermediul cãrţilor de credit sau a unor portmonee electronice.
O altã definiţie a comerţului electronic şi a componentelor ce constituie
arhitectura acestuia este datã de dl.Mircea Cioatã în articolul Plãţi electronice :
“Comerţul electronic (e-commerce, pe scurt EC) este acea manierã de a conduce
activitãţile de comerţ care foloseşte echipamente electronice pentru a mãri aria de
acoperire (locul în care se pot afla potenţialii clienţi) şi viteza cu care este livratã
informaţia”.
Comerţul electronic oferã oportunitatea de a comercializa produse în întreaga

lume, sporind numãrul de potenţiali clienţi în primul rând prin eliminarea
barierelor geografice dintre clienţi şi comercianţi.
Comerţul electronic este cheia competitivitãţii întreprinderilor în era
informaţionalã, asigurând:
18
 accesul la noi segmente de piaţã (noi clienţi);
 creşterea vitezei de derulare a afacerilor;
 flexibilitate ridicatã a politicilor comerciale;
 reducerea costurilor de aprovizionare, de desfacere, de publicitate, etc.;
 simplificarea procedurilor;
 creşterea competitivitãţii.
În tranzacţiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:
 informarea comercialã referitoare la tranzacţie: cercetarea de marketing;

 încheierea contractului comercial;
 vânzarea produsului sau a serviciului;
 plata produsului sau a serviciului.
În figura de mai jos este prezentat modul în care se reflectã aceste patru etape în
cazul comerţului electronic:
Sursa : Internet
2.2.2. Structura unui sistem de comerţ electronic
19
Pentru a construi un sistem de e-commerce, din punct de vedere arhitectural
este nevoie de colaborarea a patru componente (subsisteme
electronice/informatice) corespunzãtoare urmãtoarelor roluri :
3
(a) Client. Un echipament, clasic un PC, conectat direct sau indirect (o reţea
a unei corporaţii) la Internet. Cumpãrãtorul foloseşte acest echipament pentru a
naviga şi a face cumpãrãturi.
(b) Comerciant. Sistem informatic (hard & soft), situat de regulã la sediul
comerciantului, care gãzduieşte şi actualizeazã catalogul electronic de produse
disponibile a fi comandate online pe Internet.
(c) Sistemul tranzacţional. Sistemul informatic (hard & soft) responsabil cu
procesarea comenzilor, iniţierea plãţilor, evidenţa înregistrãrilor şi a altor aspecte
de business implicate în procesul de tranzacţionare.
(d) Dispecer plãţi (Payment Gateway). Sistem informatic responsabil cu
rutarea instrucţiunilor de platã in interiorul reţelelor financiar-bancare, cu
verificarea cãrţilor de credit şi autorizarea plãţilor.
Acest sistem de comerţ electronic joacã rolul unei porţi care face legãtura dintre
reţeaua globalã Internet şi subreţeaua financiar-bancarã (supusã unor cerinţe de
securitate sporite), poartã prin care accesul este controlat de un "portar"
(gatekeeper); pe baza informaţiilor specifice cãrţii de credit (tip_card, nr_card) din
instrucţiunile de platã "portarul" redirecteazã informaţia cãtre un centru de carduri
(CC - un server certificat în acest scop şi agreat de bancaemitentã); în acest loc este
identificatã banca ce a emis cardul iar instrucţiunile de platã sunt trimise mai
departe cãtre serverul acestei bãnci conectat în reţeaua interbancarã; odatã
informaţiile ajunse in reţeaua bãncii cu care lucreazã cumpãrãtorul, sunt efectuate
(automat) o serie de verificãri privind autenticitatea şi soldul disponibil în contul
cardului implicat în tranzacţie; în funcţie de rezultatul acestor verificãri, banca
decide fie efectuarea plãţii (transfer bancar - cãtre contul comerciantului care poate
fi deschis la orice altã bancã), fie refuzã sã facã aceastã platã. În ambele cazuri,
rezultatul deciziei (confimare platã sau refuz) este trimis în timp real, parcurgând
acest lanţ de servere în sens invers, cãtre client. Cu alte cuvinte, în câteva secunde
cumpãrãtorul aflã dacã banca sa a operat plata sau nu.
În ceea ce priveşte modelele de afaceri, industria comerţului electronic face, în
general, distincţie între tranzacţiile Business-to-Business (B-2-B sau BTB) şi
tranzacţiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC):
a) tranzacţiile Business-to-Business (B-2-B sau BTB) cuprind toate tranzacţiile

ce se efectueazã între doi sau mai mulţi parteneri de afaceri. În acest caz, ambele
pãrţi participante la tranzacţia comercialã, atât vânzãtorul cât şi cumpãrãtorul sunt
instituţii. Aceste tranzacţii se bazeazã, de obicei, pe sisteme extranet, ceea ce
înseamnã cã partenerii de afaceri acţioneazã pe Internet prin utilizarea de nume şi
parole pentru paginile de web proprii.
b) tranzacţiile Business-to-Consumer (B-2-C sau BTC) se referã la relaţiile
3
Şerbu Rãzvan- Comerţul electronic, Editura Continent, Sibiu,2002
20
dintre comerciant şi consumatorul final, fiind considerat comerţ electronic cu
amãnuntul. Aceste tranzacţii se realizeazã, de regulã, între cumpãrãtori individuali
şi vânzatori-mari companii. În acest caz, factorul uman este mult mai important,
interactivitatea fiind caracteristica de bazã în decizia de cumpãrare. Această
categorie s-a extins foarte mult datorită World Wide Web: există acum mall-uri pe
tot Internetul care oferă toate tipurile de bunuri de consum, de la prăjituri sau
vinuri, la calculatoare şi automobile.
Evoluţiile din comerţul electronic aratã faptul cã tranzacţiile B-2-B au devenit
un domeniu extrem de atractiv pentru marile companii, care vor ajunge ca, la un
moment dat, sã-i excludã de pe piaţã pe competitorii lor de dimensiuni mai reduse.
În 1998, raportul B-2-B faţã de B-2-C era de 5:1, iar în 2003 acesta a crescut
pânã la 12:1.
În anul 2000, la nivel mondial, volumul al afacerilor B-2-B a depãşit 433
miliarde dolari (aproape dublu faţã de 1999) şi a ajuns la 1000 miliarde dolari anul
2001.
Se prognozeazã cã pe termen scurt şi mediu tot tranzacţiile B-2-B vor fi cele
care vor determina dezvoltarea comerţului electronic. Dacã în anul 2002,
tranzacţiile B-2-B reprezentau 80% din activitatea de comerţ electronic se
preconizeazã cã în anul 2009 acestea vor creşte la cca. 88%.
Pentru o mai bunã înţelegere a tranzacţiilor dintre întreprinderi, pe de o parte, şi
consumatori, guvern şi partenerii (din ţarã sau strãinãtate) pe de altã parte vom
prezenta urmãtoarea schemã:
Sursa: Internet
În afara celor douã modele principale de afaceri prezentate mai sus, în industria
comerţului electronic mai existã urmãtoarele tipuri de tranzacţii:
21
a) Business-to-Administration (B-2-A sau BTA) acoperă toate tranzacţiile
dintre firme şi autorităţile administrative locale sau centrale. Spre exemplu, în
Statele Unite ale Americii, licitaţiile publice lansate de guvern sunt publicate pe
Internet, iar firmele pot răspunde pe cale electronică. În momentul de faţă, această
categorie de comerţ electronic este într-o fază de dezvoltare primară, dar se
aşteaptă o extindere rapidă, mai ales în contextul în care guvernele şi alte autorităţi
folosesc propriile metode de promovare a comerţului electronic. Această categorie
de e-commerce ar putea, în viitor, să fie utilizată şi pentru plata TVA sau a
impozitelor firmelor.
b) Business-to-Employee (B-2-E) se referă la tranzacţiile din interiorul
unei firme, destinate personalului angajat al firmei şi efectuate prin sistemul
intranet propriu.
c) Consumer-to-Administration este o categorie care, deşi nu a apărut încă,
este de aşteptat ca guvernele să o lanseze, mai ales în domeniul plăţilor ajutoarelor
sociale sau a compensaţiilor în urma calculaţiilor de venit global.
Alte relaţii stabilite prin intermediul reţelei Internet, adiacente comerţului
electronic, sunt: government to government (G2G), government to business (G2B),
government to consumer (G2C), consumer to government (C2G), consumer to
business (C2B) si consumer to consumer (C2C). Toate aceste relaţii sunt sintetizate
în tabelul de mai jos:
Întreprinderi Consumatori
Guvern (G)
(B) (C)
G2G G2B G2C
Guvern (G)
coordonare informare informare
B2G B2B B2C
Întreprinderi
Administraţie, comerţ comerţ
(B)
logisticã electronic electronic
C2G C2B
Consumatori C2C
achitare taxe comparaţie
(C) licitaţii online
online preţuri
Un rol aparte în dezvoltarea comerţului electronic îl au relaţiile business to

government (B2G) şi government to bussiness (G2B), care prin realizarea unui
mediu de informare interactiv, rapid si eficient, pot contribui la conştientizarea
agenţilor economici asupra avantajelor acestui nou domeniu comercial: comerţul
electronic.
22
CAPITOLUL 3
FORMELE DE COMERŢ ELECTRONIC
În acest capitol vom prezenta principalele modele de afaceri pe Internet

(magazinul electronic, magazinul universal electronic, achiziţia publicã
electronicã, licitaţia electronicã etc.) şi principiile ce se impun a fi respectate la
derularea unei afaceri de comerţ prin intermediul calculatorului. Dupã cum vom
vedea pe parcursul capitolului, pe lângã aceste modele de afaceri, mai existã şi alte
tipuri de de comercializare electronicã, cel mai important dintre acestea fiind
Internetul. Dar despre toate acestea vom vorbi în cele ce urmeazã.
3.1. Modele de afaceri pe internet
Înainte de a prezenta fiecare model de afacere pe Internet, este obligatoriu a se

ştii care sunt principiile de bazã ce trebuiesc respectate în ceea ce priveşte
desfãşurarea unei afaceri pe Internet şi care sunt cele mai frecvente greşeli de
marketing ce pot fi fãcute la derularea unei afaceri on-line.
23
Deşi suportul tehnologic este diferit, principiile fundamentale pentru
construirea unei afaceri online sunt în bunã mãsurã "clasice". Pentru cei care
doresc sã înceapã o afacere pe Internet este absolut necesarã respectarea
urmãtoarelor principii (mai mult decât nişte principii, sunt câteva sfaturi demne de
luat în seamã):
1. Construiţi-vã mai întâi propria imagine şi propria reputaţie, apoi
construiţi-vã afacerea. Trebuie mai întâi sã arãtaţi cã ştiţi ceea ce faceţi şi cã sunteţi
o persoanã în care se poate avea încredere. O datã acestea realizate, afacerea va
începe sã creascã.
2. Planificaţi-vã şi organizaţi-vã propriul timp. În cazul unei afaceri on-line
existã foarte multe lucruri de fãcut şi multe detalii de pus la punct. Acordaţi-vã
câteva momente pentru stabilirea unui plan de lucru. În acest fel veţi putea mult
mai uşor şi mai repede sã realizaţi tot ceea ce v-aţi propus, iar satisfacţia lucrului
bine fãcut vã va "da aripi".
3. Stabiliţi-vã obiective pe care le puteţi îndeplini. Împãrţiţi obiectivul
principal în obiective sau etape mai mici. Îndeplinindu-le pe acestea veţi cãpãta
încredere şi veţi aborda cu mai multã pasiune urmãtoarea etapã.
4. Fiţi pasionat de afacerea pe care o dezvoltaţi. Pasiunea şi "sufletul" pe
care le puneţi în afacere vor fi simţite de clienţii dumneavoastrã.
5. Stabiliţi legãturi online cu clienţii şi cu partenerii de afaceri. Solicitaţi
potenţialilor clienţi sã vã ajute la perfecţionarea site-ului dumneavoastrã web.
Permiteţi-le sã vã cunoascã şi sã se simtã atraşi de afacerea dumneavoastrã.
6. Schimbaţi opinii cu alte persoane care au afaceri online. Alãturaţi-vã

grupurilor de discuţii şi a newsgroup-urilor care au ca obiect domeniul
dumneavoastrã de activitate. Participaţi la discuţii, deveniţi cunoscut şi respectat!
7. Nu ezitaţi sã puneţi întrebari. Sunt mulţi alţii care "au fost în locul
dumneavoastrã" şi care ar fi bucuroşi sã vã rãspundã şi sã vã ajute dacã pot.
8. Fiţi pregãtit sã munciţi mult pentru afacerea dumneavoastrã. Cu
siguranţã existã online multe afaceri concurente pe care trebuie sã le depãşiţi.
9. Invãţaţi continuu! Pe Web lucrurile sunt intr-o continuã mişcare şi
schimbare, iar dumneavoastrã trebuie sã fiţi mereu în top. Nu vã gândiţi cã ştiţi
totul în domeniul dumneavoastrã. Întotdeauna mai sunt şi alte lucruri de învãţat!
Dacã mai sus am prezentat anumite principii ce trebuie avute în vedere la
derularea unei afaceri on-line, în continuare vom prezenta cele mai frecvente 10
greşeli de marketing, greşeli ce pot fi fatale afacerii dumneavoastrã:
1. Încercarea de a vinde unei audienţe cât mai mare posibilã
Nu puteţi fi orice pentru oricine, oricât de mult v-aţi strãdui. Pentru cine aţi creat
iniţial produsul dumneavoastrã? Considerând cã dumneavoastrã aţi fãcut cercetarea
de piaţã şi ştiaţi cã existã o cerere pentru acel produs, implicit cunoaşteţi şi cine
este audienţa dumneavoastrã ţintã. Concentraţi-vã, în continuare, eforturile de a
atrage clienţi din cadrul "ţintei". Arãtaţi-le ce beneficii vor avea de pe urma
produsului sau serviciului dumneavoastrã. Nu încercaţi sã mulţumiţi pe altcineva.
2. Concentrarea prea mare asupra dumneavoastrã sau a companiei
dumneavoastrã
24
De câte ori nu aţi navigat pe vreun site în care se spunea ceva de genul: "suntem
o companie înfiinţatã acum 100 de ani, listatã la bursa ..., cu vânzari de
10 miliarde $, etc. etc...." Şi ce dacã! Ca potenţial cumpãrãtor, doresc sã ştiu în ce
mod produsele sau serviciile respective îmi vor crea MIE satisfacţie!
3. Continuarea unei strategii de marketing care nu este bunã
Nu vã amãgiţi cu ideea cã "lucrurile vor merge mai bine", dacã nu vedeţi
rezultate ale strategiei de marketing utilizate în prezent. Dacã faceţi aceleaşi
lucruri, rezultatele vor fi aceleaşi. Dacã aţi fãcut un efort considerabil şi rezultatele
întârzie sã aparã, este timpul pentru a încerca altceva.
4. Schimbarea sau ignorarea unei strategii bune
Este uşor sã fii plictisit de acelaşi lucru vechi. Dar dacã esti deţinãtorul unei
strategii de marketing de succes, care dã rezultate în mod constant, de ce sã o
schimbi? Doar dorinţa de a introduce "ceva nou" nu constituie un motiv bun
pentru a ignora o strategie de succes. Bineînţeles, puteţi testa, experimenta noi
metode pentru a îmbunãtãţi rezultatele companiei dumneavoastrã, dar fiţi
conştienţi asupra faptului cã profiturile dumneavoastrã ar putea avea de suferit! De
asemenea, pãstraţi referinţe, copii ale materialelor de marketing. În cazul în care
noua strategie de marketing nu dã rezultate, puteţi oricând sã vã reîntoarceţi la cea
veche.
5. Lipsa Follow-up-urilor
Când se hotãrãsc sã cumpere un produs, multe persoane acţioneazã sub
influenţa unui impuls de moment. La fel de multe persoane preferã sã gândeascã
iniţial. Pot fi nenumãrate motivele din care un potenţial client nu face cumpãrãturi
imediat: banii, neatenţia, graba. Oricare ar fi motivul, fiţi siguri sã le acordaţi un
motiv de a reveni acestor potenţiali cumpãrãtori. Veţi fi mult mai aproape "sã-i
prindeţi" la momentul când vor fi pregãtiţi sã cumpere.
6. Asumarea unui rol pasiv, mai degrabã decât a unui rol pro-activ
Stând şi nefãcând nimic, aşteptând banii sã-ţi cadã în buzunar, nu ţine - oricât
de "automatizatã" este afacerea ta, sau oricât de minunat este produsul pe care îl
vinzi. Luarea unui rol activ în marketingul afacerii tale implicã conştientizarea
clienţilor tãi cã faci totul ca ei sã fie satisfãcuţi şi astfel, sã dea adresa site-ului tãu
altora, care ar putea fi
deasemenea interesaţi.
7. A avea aşteptãri prea mari de la potenţialii clienţi
Nu vi s-a întâmplat sã vizitaţi un site doar pentru a afla cã trebuie sã cereţi mai
multe informaţii, sau sã completaţi un formular plictisitor, plin de informaţii
personale, astfel încât sã fiţi ulterior contactaţi? Majoritatea persoanelor nu au de
gând sã rişte pe propria piele presiunea telefonelor date de vânzãtori, deci nu se vor
sinchisi de datele suplimentare cerute sau de site. Practica aceasta este prea
"bãgãreaţã" şi consumatoare de timp. Daţi potenţialilor clienţi opţiunea de a avea
informaţiile dorite pe web, fãrã a discuta direct cu cineva. Telefonul
dumneavoastrã poate fi afişat pentru persoanele care vor sã vã contacteze şi sã
discute cu personalul dumneavoastrã. Nu se poate generaliza însã cã cererea unor
informaţii personale sau a unui numãr de telefon este inadecvatã pentru toate
25
afacerile, dar dacã doriţi sã menţineţi clienţii aproape de dumneavoastrã, gândiţi-vã
cum le este lor mai convenabil.
8. Certitudinea cã vizitatorii ştiu ceea ce fac
Un vizitator care are intenţia de a cumpãra, dar care gãseşte dupã lungi cãutari o
paginã cu un numar de telefon şi un mic formular cu un spaţiu destinat adresei de
e-mail va fi cu siguranţã nedumerit: trebuie sã sune pentru a da comanda? Ce rol
mai are formularul? Cum trimite comanda? Acest site a pierdut vânzarea pe care
vizitatorul putea sã o facã deoarece nu conţinea instrucţiuni clare. În concluzie:
spuneţi vizitatorilor dumneavoastrã ce ar trebui sã facã. În plus, simplificaţi
procesul cât mai mult posibil.
9. Încercarea de a face totul pe gratis - sau insuficient
Mulţi începãtori folosesc orice metode de promovare gratis pe care le au la
îndemânã. Alţii considerã reclamele gratis nefolositoare, cheltuind sume
importante de bani pe ceea ce considerã ca fiind metode de marketing efective.
Sunt multe metode de promovare gratis sau la un cost mic, aşa cum sunt multe
metode care necesitã investiţii mari. Ambele constituie o sursã excelentã de
oportunitãţi, cu scopul de a gestiona în aşa fel afacerea încât sã obţii mai mult
decât sumele investite. Gratis? Foarte bine! Veţi culege profituri şi mai mari!
10. Susţinerea planului de marketing pe sfaturi şi presupuneri
O greşealã comunã este aceea de a face ceea ce fac şi competitorii tãi4.Faptul cã
ei fac un anumit lucru nu înseamnã în mod necesar cã funcţioneazã! Puteţi copia o
strategie greşitã. Existã o infinitate de sfaturi de marketing sau de "guru" în
materie, dar fãrã vreo garanţie cã strategia lor vã va ajuta şi pe dumneavoastrã.
Studiind, la fel cum faceţi şi cu acest material, vã puteţi contura propria strategie.
S-ar putea crede la prima vedere cã o afacere derulatã pe Internet este cu totul
deosebitã faţã de afacerea "clasicã" pe care o aveţi acum. Este adevãrat cã
rezultatele nu sunt întotdeauna la fel de spectaculoase încã de la început (cine nu
şi-ar dori o afacere care sã-i aducã venituri "de milioane" încã de a doua zi ...), dar
cu multã muncã şi cu mult studiu se pot obţine rezultate deosebite.
În continuare vom prezenta care sunt principalele modele de afaceri utilizate pe

Internet.
Prima decizie ce trebuie luatã, atunci când se demareazã o afacere pe Internet,
este alegerea modelului. Existã deja multe modele pentru derularea afacerilor pe
Internet. Acestea pot fi clasificate în funcţie de numãrul de furnizori şi/sau
prestatorii de servicii cãtre clienţi, astfel: a) 1-cãtre-1 (e-shop);
b) mai mulţi- cãtre - 1 (e-mall);
c) mai mulţi- cãtre - mai mulţi (e-licitaţie).
Se constituie astfel, un lanţ de servicii în cadrul cãruia fiecare element poate fi
dominant.
4
Kotler P., Armstrong G. - Principiile Marketingului, Editura Teora, Bucureşti,1998.
26
Un prim element este furnizorul de produse sau servicii, al doilea este
furnizorul de servicii Internet, care poate pune la dispoziţie de la spaţiu pe pagina
web pânã la posibilitatea integrãrii într-un e-mall. Al treilea element al lanţului este
clientul, având o anumitã formare profesionalã, interese proprii şi preferinţe. Acest
client poate fi o persoanã fizicã(B-2-C), o altã firmã (B-2-B), administraţia
publicã(B-2-A) sau un angajat (B-2-E), în contextul tranzacţiilor interne din cadrul
unei firme.
Modelele de afaceri pe Internet, în linii generale, pot fi:
- magazinul electronic (e- shop);
- magazinul universal electronic (e-mall);
- achiziţia publicã electronicã (e-procurement);
- licitaţia electronicã (e-auction);
- comunitatea virtualã (virtual community).
În continuare, vom prezenta,în detaliu, fiecare dintre aceste modele de afaceri.
3.1.1. Magazinul electronic (e-shop)
Un magazin electronic se implementeazã prin intermediul unui site Web; acesta

este administrat de companie, pentru marketingul şi vânzãrile propriilor produse şi
servicii. Minimal, conţine catalogul de produse sau servicii cu
descrieri tehnice şi comerciale pentru fiecare poziţie din catalog. Aceste descrieri
sunt gestionate, în general,de un SGBD (Sistem de Gestiune a Bazelor de Date).
Sistemul de gestiune a bazelor de date se va ocupa cu stocarea şi manipularea
datelor şi cu oferirea posibilitãţilor de acces la date. Varianta medie a unui magazin
electronic conţine facilitãţi pentru preluarea comenzilor (prin e-mail sau formulare
interactive pe care le vor completa clienţii), iar varianta extinsã cuprinde şi
posibilitatea efectuãrii online a plãţii (prin cãrţi de credit sau alte variante
electronice).
Ideea de bazã a comerţului electronic este aceea de a transpune afacerea fizicã,
materialã, în pagina de Internet. Astfel, firma îşi prezintã catalogul de produse
precum şi serviciile prin Internet.
• Produsele sunt oferite, în general, la diferite categorii de preţ, ţinând seama
de tendinţa clienţilor de a testa calitatea, viteza şi eficienţa livrãrii înainte de a
decide sã cumpere produse mai scumpe. Produsele adecvate comercializãrii prin
Internet sunt, de obicei, cele care pot fi descrise cu uşurinţã şi nu necesitã folosirea
simţului tactil: bilete de avion sau de concert, CD-uri, cãrţi, software, unelte, piese
de schimb, anumite alimente sau chiar autoturisme. Pe de altã parte, produse care
au fost considerate iniţial ca nefiind potrivite pentru comercializarea pe Internet -
cravatele, spre exemplu, se vând acum foarte bine pe Internet.
• Serviciile completeazã de obicei oferta de produse, dar se circumscriu
deseori unei sfere mai largi: spre exemplu, în cazul în care se comercializeazã
cravate, site-ul poate prezenta şi un desen/schiţã despre cum se face nodul de
cravatã. În plus, site-ul poate include şi un ghid de culori şi stiluri pentru oamenii
de afaceri sau, magazinul de cravate poate decide sã vândã şi şosete, pantofi şi
pãlãrii prin includerea pe site şi a altor vânzãtori.
27
• Preţurile produselor vândute prin Internet ar trebui sã fie mai mici decât
cele practicate pentru comenzile clasice. Cãrţile, spre exemplu, sunt oferite pe
Internet cu o reducere de 10-50% sau, cel puţin, fãrã a se percepe taxe adiţionale de
livrare. Serviciile, şi în special serviciile de informare, ar trebui sã fie, în mare
parte, gratuite. Serviciile de informare prin publicaţii periodice sunt oferite gratuit
la început, prin acces liber sau abonamente gratuite; ulterior, ofertanţii vor iniţia
servicii suplimentare de tipul accesului la arhive şi vor extinde posibilitãţile de
cãutare, solicitând utilizatorului sã se aboneze şi sã plãteascã pentru a beneficia de
acestea. S-a constatat cã impactul abonamentului online asupra utilizatorilor este
foarte mic: majoritatea rãmâne fidelã abonamentelor clasice şi, în general, numai
clienţii noi apeleazã la acest nou sistem de abonament. Cu toate acestea,
abonamentele contra cost online pentru accesul la ştiri de ultimã orã sau la
dezbateri cu participare restrictivã de exemplu, suscitã interesul doar dacã
serviciile oferite sunt de valoare exceptionalã.
Existã diferite variante de gãzduire a unui e-shop5, astfel:
- pe un server distinct (un computer proprietatea firmei deţinãtoare a unui e-
shop) destinat unor pagini ample şi complexe de web; acesta va fi localizat în
cadrul firmei dacã frecvenţa modificãrilor ce trebuie fãcute este mare (ex. ştiri,
preţuri, etc.) sau dacã este necesar un trafic intens între firmã şi serverul aferent e-
shop;
- pe un server virtual (un spaţiu deţinut de firmã proprietara a unui e-shop,
pe un hard disk al unui computer furnizor de web); în corelaţie cu un spaţiu mai
mare de tipul www.yourshop.com, soluţie preferatã de majoritatea întreprinderilor
mici si mijlocii - în cadrul unui magazin universal electronic (e-mall).
Alegerea variantei optime pentru magazinul dumneavoastrã electronic depinde
de grupul ţintã, know-how-ul tehnic la nivelul firmei, costurile de telecomunicaţie,
mãrimea, structura şi obiectivele pe termen mediu ale viitorului e-shop.
În mãsura în care este posibil, un e-shop ar trebui sã poatã fi accesat pe mai
multe cãi: un link/publicitate permanent pe un site portal, un cuvânt-cheie
publicitar în cadrul motoarelor de cãutare sau în cadrul prezentãrii pe Internet a
informaţiilor generale despre întreaga activitate a firmei sau despre întreaga gamã
de produse şi o fereastrã a acestui site în cadrul unui e-mall - toate acestea
concomitent. În plus, o idee interesantã ar fi sã se stabileascã denumiri de genul
"www.produs1.com" pentru grupele de produse, cu link exact la pagina
corespunzãtoare din cadrul magazinului electronic.

3.1.2. Magazinul electronic universal ( e-mall)
Ca şi în lumea realã, magazinul electronic universal este o colecţie de magazine

electronice, reunite sub o umbrelã comunã şi care, în general, acceptã metode de
platã comune.
Un e-mall oferã un front comun pentru mai multe e-shop-uri şi poate fi realizat
utilizând diverse modele de tranzacţii, în funcţie de tipul de servicii pe care
5
28
proprietarul mall-ului doreste sã le ofere. Tot proprietarul este cel care se ocupã şi
de marketingul aferent mall-ului, astfel încât alegerea mall-ului potrivit
este o decizie esenţialã pentru deţinãtorul unui magazin. Mall-ul potrivit se
defineşte ca fiind un mall cu o reţea puternicã, cu o strategie de marketing bunã, cu
un front de prezentare potrivit şi din care sã se poatã accesa direct şi pe mai multe
cãi e-shop-ul; cu o structurã adecvatã de magazine şi care sã ofere şi servicii, cum
ar fi furnizarea de informaţii curente regionale sau sectoriale.
Revenim la exemplul menţionat, al magazinului pentru cravate: în cazul în care
proprietarul doreşte sã-şi prezinte magazinul în cadrul unui mall, el trebuie sã
decidã dacã sã opteze pentru un mall destinat modei sau pentru unul specializat în
accesorii.
Pentru unele domenii este beneficã participarea în cadrul unui mall alãturi de
produse competitive cum ar fi bijuteriile. Aceasta duce la creşterea traficului în
mall şi astfel la creşterea cifrei de afaceri a fiecãrui magazin din structura acestuia.
Pe de altã parte, deţinãtorul mall-ului poate obţine profit din reclamã, taxe
percepute membrilor şi/sau taxe asupra tranzacţiilor.
3.1.3. Achiziţia publicã electronicã ( e- procurement)
Acest model de afacere este utilizat pentru procurarea bunurilor şi serviciilor şi

se realizeazã prin organizarea de licitaţii de cãtre marile companii şi autoritãţi
publice. Prin publicarea pe Web a specificaţiilor ofertei, scad atât timpul cât şi
costul de transmisie, mãrindu-se şi numãrul de firme care iau parte la licitaţie.
Astfel, creşte concurenţa si scade preţul.
Achiziţia publicã prin modelul B-2-B este aplicabilã în cazul în care organisme
guvernamentale sau mari organizaţii lanseazã apeluri pentru licitarea achiziţionãrii
de bunuri sau servicii. Sfera de cuprindere a licitaţiilor tipice include de la
serviciile din construcţii şi bunurile pentru investiţii pânã la studii şi alte lucrãri
ample. Achiziţiile publice prin Internet pot include negocierea electronicã,
contractarea şi licitarea în colaborare, spre exemplu.
Pentru ca acest model sã poatã fi şi la îndemâna întreprinderilor mici, s-au
infiinţat platforme sau consorţii în cadrul cãrora vânzãtorii acţioneazã împreunã
pentru a obţine oferte mai avantajoase de la producãtori. Spre exemplu, industria
modei este un important utilizator al acestor consorţii.
3.1.4. Licitaţia electronicã ( e- auction)
Licitarea produselor şi obiectelor pe Internet s-a dovedit a fi un model de mare

succes. Poate fi utilizat atât pentru comerţul electronic B-2-B cât şi pentru cel B-2-
C şi, datoritã faptului cã este un domeniu de mare interes, poate fi de asemenea
integrat şi în e-shop-urile obişnuite.
Produsele vândute prin licitaţia electronicã pot fi produse de ultimã orã, de
suprastoc sau cu stoc fluctuant sau obiecte de valoare pentru colecţionari
specializaţi şi includ de la bunuri materiale, metale şi materii prime agricole, la
obiecte de artã unicat. Spre exemplu, firmele de hardware vând prin licitaţii
29
electronice specializate şi deja bine cunoscute, atât modele noi cât şi produse
folosite.
Asemeni unui e-mall, o licitaţie electronicã include de obicei mai mulţi
vânzãtori. Operatorul licitaţiei elaboreazã mecanismele pentru plasarea obiectului
licitaţiei, pentru licitare (de obicei prin e-mail) şi poate oferi în plus servicii de
plãţi şi de livrare.
3.1.5 Comunitatea virtualã (virtual community)
Pe Internet – exact ca şi în realitate, oameni având interese comune se întrunesc

în comunităţi pentru a discuta sau a asculta tematicile preferate. Aceste forumuri –
cum sunt forumul de discuţii, grupul de discuţii interactiv (chat) sau lista de
corespondenţi (mailing list) – sunt utile atât pentru timpul liber cât şi pentru
comunicările de afaceri şi sunt denumite “comunităţi virtuale”.
Instrumentele menţionate sunt adesea oferite ca servicii gratuite, în scopul
sporirii traficului pe pagina de Internet şi pentru stimularea ataşamentului
emoţional faţă de aceasta. Dar, comunicările de afaceri se pot face şi prin
intermediul unui serviciu contra cost. Canalul de comunicare directă sau video-
conferinţele sunt instrumente atractive care reduc costurile de cãlãtorie şi sunt
utilizate de firmele mari atât pentru comunicări ştiinţifice cât şi pentru cele
comerciale.
În funcţie de rolul organizatorului de conferinţă (firmă, prestator de servicii,
asociaţie) şi obiectivele pe care şi le propune (marketing, beneficii), taxele pot fi de
participare sau specifice evenimentului, sau nu se percep deloc.
Platformele de colaborare oferă un set de instrumente şi un mediu de informare
pentru colaborarea între întreprinderi, între acestea şi colaboratorii externi şi între
experţi, acţionând ca o întreprindere virtuală faţă de lumea exterioară. În cazul în
care platforma nu aparţine unei anume întreprinderi, operatorul trebuie să acorde o
atenţie specială statutului de neutralitate, protecţiei datelor şi siguranţei
comunicării, pentru a nu permite scurgeri de informaţii de interes pentru
concurenţă. Viteza de transmisie are, de asemenea importanţă majoră mai ales în
domeniul tehnic. În aceeaşi măsură, semnătura digitală devine un instrument
indispensabil pentru derularea activităţii în general sau pentru domeniul
contractual în special.
Participarea la astfel de comunităţi virtuale asigură un plus de prestigiu
institutului. Comunităţile virtuale reprezintă o componentă esenţială a culturii
Internet şi totodată a celei americane, caracterizată printr-un spirit comunitar
extrem de favorabil atât dezvoltării democraţiei şi a societăţii civile pe de o parte,
cât şi rezolvării unor probleme sociale şi de altă natură, în mod operativ.
Există suficientă literatură ce încearcă să prezinte condiţiile primare pentru
constituirea unei astfel de comunităţi virtuale, mai ales modul de selecţie a
membrilor, dar şi condiţiile tehnice, organizatorice şi umane pentru ca membrii să-
şi poată exprima în mod confortabil ideile şi părerile lor “online”. Funcţionarea
comunităţilor depinde în mare măsură de managementul lor, în mod concret de
existenţa şi activitatea unei persoane sau a unui grup foarte restrâns care creează
30
condiţiile propice funcţionării grupului. Aici putem discuta şi experienţa noastră,
dobândită în cazul comunităţii abonaţilor la publicaţia BEAIS, dar, mai ales a celei
rezultate prin organizarea manifestărilor RILW (Romanian Internet Learning
Workshop), care arată că astfel de comunităţi nu "merg" de la sine şi pentru a
împiedica decăderea lor din punctul de vedere al eficienţei şi al interesului
membrilor, managerul trebuie să investească multă energie, iniţiind discuţii
incitante, dar şi definind reguli clare şi univoce pentru utilizatori.
Pentru comunităţile cu activitate de durată şi cu domeniul de preocupări mai
larg se poate dovedi extrem de utilă alcătuirea unei liste de întrebări frecvente şi de
răspunsuri. Menţinerea pe serverul Web a unor asemenea liste privind mai ales
iniţierea începătorilor în tehnologia comunicaţiei pe Internet, precum şi în
realizarea documentelor HTML (pagini Web) poate fi benefică, dacă utilizatorii
vor ajunge să le consulte.
Calitatea conţinutului informaţional al mesajelor intracomunitare depinde de
pregătirea şi profesionalismul contribuitorilor; în marea majoritate a cazurilor,
conţinutul informaţional, fie pe serverul Web, fie într-o listă de dezbateri, este
creat după o distribuţie stil Pareto, cam 5% din membri "produc" 95% din material:
mesaje, comentarii, comunicări. Caracterul impersonal al WEB şi forma sa
specifică de democraţie electronică facilitează co-existenţa în cadrul comunităţii a
unor persoane cu grade diferite de pregătire şi motivaţii diverse, ceea ce poate duce
la probleme din punct de vedere al eficienţei şi al eficacităţii. Comunităţile cele
mai viabile s-au dovedit cele elitiste, bine conduse şi având un scop foarte bine
delimitat.
3.2. Tipuri de comercializare electronic
Deşi existã un numãr mare de opţiuni posibile de comercializare electronicã şi

numãrul opţiunilor se aşteaptã sã creascã ca urmare a noilor tehnologii pe rol,
comercianţii cu amãnuntul îşi concentreazã atenţia în mod curent asupra suporţilor
electromagnetici video, videotex-ului, videodisc-ului, şi televiziunii prin cablu
interactive şi mai recent a magistralei informative
realizate de reţeaua Internet, care a preluat supremaţia pe aceastã piaţã6.
3.2.1. Suporţii electromagnetici
Suporţii electromagnetici sunt casete video de cumpãrare la domiciliu. În

esenţã, aceste casete reprezintã urmãtorul val de cumpãrãturi pe bazã de catalog.
Casetele video pot fi produse pentru a ilustra folosirea produsului, stilurile de viaţã
ale consumatorilor sau orice alt subiect despre mãrfuri care s-ar putea dovedi
atractive. Reclama produsului beneficiazã atât de sunet cât şi de imagini în mişcare
furnizând astfel o laturã competitivã care se ridicã peste nivelul de receptivitate al
catalogului tipãrit.
Videodisc-ul
6
Cornel Jucan, Rãzvan Şerbu, Comerţ cu ridicata, comerţ cu amãnuntul, Editura Continent, 2001, p.159
31
Este un sistem electronic interactiv care utilizeazã discuri optice capabile sã

stocheze o mare cantitate de informaţii în forme sau imagini în mişcare, imagini
statice, pagini tipãrite şi sunet pentru prezentare pe un ecran de televizor.
Videotex-ul
Este un sistem electronic interactiv în care datele şi graficele sunt transmise de

la o reţea de computere prin telefon sau cabluri şi prezentatã pe un televizor al
abonatului sau pe ecran terminal al unui computer. Cumpãrarea prin sistem
videotex constã în selectarea dintr-o serie de posibilitãţi, numite meniuri, care sunt
prezentate pe ecran. De exemplu, un cumpãrãtor reduce alegerea selectând din
meniul de categorii de produse şi articole de produs (mãrci, stiluri, mãrimi, culori,
preţuri şi aşa mai departe). În plus, faţã de cumpãrarea la domiciliu, sistemul
videotex poate furniza abonaţilor o largã alegere de servicii incluzând ştiri,
informaţii despre vreme, sport, financiare adresate consumatorului; operaţii
bancare la domiciliu, rezervãri şi informaţii despre
cãlãtorii; enciclopedii electronice, reviste, oferte de muncã,supraveghere medicalã
etc.
3. 2. 2. Televiziunea prin cablu interactivã
Oferã convenienţa extremã de a efectua cumpãrãturi de acasã; ea permite

telespectatorilor sã cumpere mãrfuri prezentate pe ecranele televizoarelor lor şi sã
încaseze costul unei cãrţi de credit sau cont bancar printr-o simplã tastare7 .
Telemarketing
Formele de afaceri prin telefon (telemarketing) şi prin telefon/televizor

(cumpãrãturi la domiciliu) sunt douã metode în plus ale comerţului cu amãnuntul
în afara magazinului care cunoaşte rate de creştere impresionante. În ultimii ani,
telemarketingul – vânzarea de bunuri şi servicii prin contact telefonic- a ajutat pe
unii comercianţi detailişti sã sporeascã satisfacţia serviciului prin furnizarea unui
confort mai mare a clientului. Pentru clienţii care vor sã evite aglomeraţia
traficului şi problemele de parcare, cumpãrarea prin telefon este o alternativã de
dorit. Aceastã formã de comerţ cu amãnuntul de asemenea poate servi celor mai în
vârstã, pãrinţilor cu probleme de supraveghere a copiilor, persoanelor care
muncesc care nu au timp sã facã cumpãrãturi şi consumatorilor cãrora nu le place
sã facã cumpãrãturi.
Motivele principale ale comercianţilor cu amãnuntul pentru utilizarea
comercializãrii prin telefon sunt acelea cã:
- furnizeazã clienţilor informaţii asupra noilor mãrfuri şi evenimentele de
vânzãri ce urmeazã;
7
32
- permite clienţilor sã comande mãrfuri pe care comercianţii doresc sã le
livreze la domiciliul clienţilor;
- oferã consumatorilor o cale convenabilã de a reţine mãrfuri pe care le pot
ridica la o datã ulterioarã.
Comerţul la domiciliu combinã douã distracţii favorite ale populaţiei statelor
dezvoltate economic: privitul la televizor şi mersul la cumpãrãturi. O operaţie la
domiciliu este o formã de afacere unde:
- articolele de mãrfuri sunt prezentate, descrise şi demonstrate la televizor;
- clienţii comandã mãrfurile sunând la un numãr de preferat netaxabil;
- clienţii plãtesc pentru comandã prin intermediul cecurilor, cãrţilor de
credit, liniilor telefonice cu suprataxã;
- comerciantul livreazã mãrfurile prin serviciul de poştã sau altã companie
de curierat rapid;
- comerciantul oferã în mod tipic garanţia rambursãrii banilor dacã mãrfurile
sunt returnate în 30 de zile.
3.2.3. Internetul – instrument al societãţii informaţionale
A vorbi despre societatea informaţională înseamnă fără îndoială a vorbi în

primul rând despre Internet.
Internetul este o gigantică reţea de calculatoare (mai precis, o reţea de reţele de
calculatoare). Unele dintre aceste calculatoare oferă o diversitate de
servicii, pentru oameni ca mine sau ca dumneavoastră. De exemplu, ele publică
documente sau organizează forumuri de comunicare între diferite persoane.
Definiţia Internetului cuprinde două aspecte – calculatoarele şi oamenii:
← Internetul este o uriaşă reţea de calculatoare la care oricine îşi poate
conecta propriul calculator.

← Internetu1 este, de asemenea, o vastă comunitate de oameni care se
conectează la reţea.
Cele patru elemente esenţiale de care aveţi nevoie pentru a lucra în Internet
sunt: un calculator, un modem, un cont Internet şi programe pentru Internet
(clienţi).
Evoluţia Internetului
O istorie a transmiterii informaţiei cuprinde câteva etape majore: transmiterea
informaţiei de la persoană la persoană, comunicarea prin scris, apariţia tiparului,
apariţia telefonului, radioului, televiziunii şi industriei filmului, a computerelor şi,
în sfirşit, apariţia reţelei de reţele care este Internetul.
La originea Internet-ului se află cercetările demarate în 1969 de către
departamentul “proiecte avansate” al armatei americane, denumit ARPA, care a
realizat interconectarea computerelor din laboratoarele de cercetare într-o reţea
cunoscută sub numele de Arpanet. Din varianta sa de început, Internet-ul de azi nu
mai păstrează decât conceptul de transmisie a informaţiei sub formă de pachete.
Primele demonstraţii cu această reţea au avut loc în 1971. Ulterior au apărut şi alte
reţele similare, dar care reprezentau comunităţi izolate. Abia în 1973 se va realiza
interconectarea acestor reţele separate prin impunerea unui limbaj comun care să
33
fie descifrat şi care să permită trimiterea şi recepţionarea pachetelor în reţea.
Proiectul Internet a mai necesitat apoi definirea limbajului comun, esenţa acestuia
fiind acum cunoscută sub numele de protocolul “Internet“ IP şi protocolul de
control de transmisie TCP. Primele versiuni ale acestora au fost publicate în 1978,
iar finalizarea a avut loc în anul 1981.
Creatorii reţelei Internet, oricare ar fi fost justificările lor, au avut ca idee
crearea unei reţele descentralizate prin eliminarea oricărui punct central a cărui
distrugere să însemne şi dispariţia reţelei. Urmărindu-se acest deziderat, toate
reţelele cooperează, toate sunt egale. Democraţia a dominat spaţiul virtual încă de
la început, eliminând astfel greşelile din lumea reală. În Internet nu există
monopoluri de tip naţional sau regional. Fiecare furnizor este independent şi
dependent de alţii în acelaşi timp. Fiecare are interesul de a-şi dezvolta propria
reţea cât mai bine, dar şi de a se interconecta. Fără a exista o autoritate care să
controleze traficul, există o solidaritate – interesată de a menţine conectivitatea
globală.
Dezvoltarea tehnologiilor digitale din ultimii 30 de ani a avut la bază investiţiile
masive care s-au făcut în acest domeniu. Din nefericire, dezvoltarea nu a fost
însoţită şi de o creştere economică pe măsură.
Dezvoltarea reţelei Internet a fost explozivă. În 1985, aproximativ 2000 de
calcu1atoare erau legate la Internet. Acum, există 9 milioane de calculatoare
conectate, care permit accesul în reţea unui număr mult mai mare de oameni. În
fiecare lună, comunitatea Internet primeşte milioane de noi utilizatori.
S-au făcut mari progrese în domeniul conferinţelor audio sau video. De
exemplu, există tehnologii care permit colaborarea la anumite documente prin
intermediul reţelei. De asemenea, puteţi să luaţi parte la conferinţe audio şi chiar să
folosiţi o „planşetă” electronică pentru a vă expune temele şi proiectele, astfel încât
acestea să poată fi vizualizate de către toţi participanţii.
Adevărata creştere economică se înregistrează o dată cu apariţia în 1995 a
World Wide Web, care a marcat începutul efectiv al Internet-ului ca suport de
masă pentru piaţă şi a făcut ca deceniile de acumulare tehnologică să producă în
sfârşit rezultate. Astfel Internet-ul joacă acum un rol-cheie în dezvoltarea
organizaţiilor, făcând pieţele mai eficiente şi mai competitive şi sporind
productivitatea economică. Pe drept cuvânt, Internet-ul este considerat motorul
prosperităţii viitoare, impactul său ajungând să fie resimţit de toate industriile şi
serviciile.
Pentru a întelege mai bine cum funcţioneazã Internetul şi cum ajung
informaţiile, prin intermediul calculatorului, la dumneavoastrã acasã vom prezenta:
Arhitectura Client/Server
Toate calculatoarele conectate la Internet se numesc calculatoare gazdă. Unele
dintre ele, numite servere (gazdă în Internet sau intranet care furnizează servicii),
oferă informaţii şi aplicaţii celorlalte calculatoare gazdă. Alte calculatoare, cum ar
fi al dumneavoastră, consumă sau utilizează informaţiile oferite de server, fiind
numite calculatoare client. Această relaţie se numeşte arhitectură client/server.
Aceeaşi terminologie se aplică şi programelor care rulează pe ca1culatoarele
conectate la Internet:
34
Un program client este un program cu o interfaţă prietenoasă, care rulează pe
calculatorul dumneavoastră şi accesează resurse de pe Internet. Atunci când un
program client are nevoie de ceva de pe Internet, el caută un program server,
adică formulează o cerere către un calculator server pe care rulează un astfel de
program.
Cererea parcurge un mediu până la server, acest mediu fiind în acest caz
Internetul sau în cazul unei legături intranet, o reţea internă.
Un program server analizează cererea, o execută şi formulează un răspuns
corespunzător pe care-l expediază programului client. Răspunsul parcurge mediul
înapoi către client şi la destinaţie este recepţionat de către client. De exemplu,
browserul Web este un program client, iar fiecare server Web de pe Internet este
program server.
Pentru o mai uşoarã înţelegere vom reprezenta grafic Arhitectura Client- Server:
Sursa : Internet
Specialiştii din spatele reţelei Internet lucrează pentru a securiza comerţul

online, oferind metode de protejare a tranzacţiilor. Ei creează un mediu sigur
pentru copiii care se joacă pe Web, furnizând criterii de evaluare a paginilor şi
asigură securitatea rulării aplicaţiilor distribuite, prin autentificări de cod.
Organizaţiile cele mai prospere de astăzi sunt cele care au reuşit să aducă
Internet-ul în procesul productiv şi în lanţul de distribuţie a produselor şi
serviciilor, devenind organizaţii electronice (e-organizaţii).
Dezvoltarea cu succes a Internet-ului va duce inevitabil la transferarea
activităţilor atât în interiorul sectoarelor, cât şi între acestea. Aşa s-a întâmplat deja
în domeniul bancar, unde locurile de muncă în filialele locale au scăzut, în timp ce
activităţile bancare online au crescut. Un studiu din 1999 a arătat că în
SUA erau aproximativ 2,3 milioane de locuri de muncă în domenii legate de
Internet. Statisticile europene nu sunt disponibile, dar cifra este probabil mult mai
mică. Astfel Internet-ul oferă celor care fac politicile în domeniu promisiunea unei
strategii de creştere a ocupării forţei de muncă, în plus, capacitatea Internet-ului de
a restructura economia demonstrează nevoia de dezvoltare a societăţii
35
informaţionale pentru toţi, atât pentru cei din vechile sectoare de activitate, cât şi
pentru cei din sectoarele noi.
În concluzie, economiile în reţea sporesc productivitatea, ceea ce duce la
creşterea rezultatului potenţial al economiei (de exemplu se poate obţine o rată de
creştere fără inflaţie). Productivitatea mărită poate duce şi la o reducere pe termen
scurt a locurilor de muncă, în cazul în care capitalul şi pieţele de produse nu
funcţionează eficient şi nu creează activităţi noi, care să transforme rezultatul
potenţial în creştere reală, în aceste condiţii este nevoie de pieţe de capital
dinamice care să sprijine companiile noi şi de o piaţă a forţei de muncă care să
ofere personal calificat şi flexibil.
Internetul este un instrument de afaceri valoros, pentru corespondenţa zilnică,
pentru promovarea produselor şi serviciilor, devenind, pe zi ce trece, parte
integrantă a afacerii, ca telefonul sau faxul.
O multitudine de firme utilizează Internetul pentru publicitate. Marketingul prin
Internet este o oportunitate pentru a crea imaginea unei firme şi pentru a atrage
clienţi. Firmele furnizează informaţii tehnice şi utilizează pagina de web ca o
platformă pentru lansarea noutăţilor firmei. Folosind propriul website ca pe un
magazin, ele oferă produse şi preiau comenzi.
Întreprinderile moderne sunt caracterizate printr-o cerere din ce în ce mai mare,
prin existenţa unei competiţii la nivel mondial şi prin sporirea permanentă a
aşteptărilor clienţilor. Ca să poată răspunde acestor cerinţe, întreprinderile de pe tot
globul sunt în plin proces de tranformare organizaţională şi a modului lor de
funcţionare. Comerţul electronic este o cale prin care se facilitează şi sprijină
aceste schimbări, la scară globală.
Internetul promite să schimbe radical modul în care ne facem cumpărăturile,
comunicăm, ne petrecem timpul liber, aflăm ultimele ştiri şi informaţii meteo, ne
desfăşurăm activitatea la locul de muncă şi multe altele.
36
CAPITOLUL 4
PUBLICITATEA SPECIFICÃ COMERŢULUI

ELECTRONIC
Sintagma "Construieşte-l şi vor veni" nu este valabilã nici pentru site-urile

tradiţionale, aşa cum s-a spus multã vreme, şi nici pentru magazinele virtuale.
Strategiile de marketing şi publicitate sunt absolut necesare pentru a obţine
succesul pe Internet. Cum se realizeazã publicitatea în aceastã formã de comerţ?
Mai întâi, publicaţi adresa web pe toate materialele printate - cãrţi de vizitã, foi cu
antet - cadouri promoţionale (pixuri, agende) , reclame în presã, la radio sau TV.
Dupã aceea, stabiliţi ce mijloace de promovare prin Internet v-ar avantaja.
4.1. Bannerul publicitar

Pe lângã vânzãrile directe, reclamele gãzduite pe paginile de Internet sunt şi ele,
deseori, generatoare de profit pentru magazinele electronice. De regulã, bannerele
publicitare – cea mai cunoscutã formã de publicitate sunt plasate pe paginile de
Internet cu un conţinut corespunzãtor, cum ar fi pagina gazdã, subpagini atractive,
pagini rezultate în urma cãutãrilor prin cuvinte-cheie. Cu toate acestea, activitatea
de reclamã poate genera profit doar în cazul în care site-ul beneficiazã de un trafic
intens. Agenţiile de publicitate vor fi interesate de un anumit site, doar în cazul în
care existã garanţii în ceea ce priveşte numãrul mare de vizitatori lunar.
Având în vedere faptul cã rata de accesare a bannerelor publicitare este relativ
scãzutã şi depinde în mare mãsurã de design, preţurile pentru publicitate se
bazeazã în prezent mai mult pe vizibilitatea paginii de Internet (numãrul de
vizitatori). S-a constatat cã rata de accesare a bannerelor publicitare gãzduite pe o
paginã de Internet se situeazã frecvent între 0,05 – 0,3%, uneori crescând pânã la
3% sau mai mult. Dar, numãrul de accesãri al bannerelor poate fi identificat direct
de beneficiarul reclamei, pe site-ul propriu, spre deosebire de numãrul de accesãri
37
al paginii de Internet care gãzduieşte reclama şi care nu poate fi monitorizat decât
de proprietarul acestei pagini.Preţurile pentru publicitate se diferenţiazã foarte mult
în funcţie de importanţa contractului, valoarea specificã şi specializarea paginii de
Internet gazdã(cu cât este mai specializatã cu atât este mai scumpã).
Taxele pentru plasarea unui banner se calculeazã de obicei în raport cu numãrul
de impresii (expuneri) sau de clickuri. Ex. La o taxã de 0,013USD/impresie pentru
plasarea bannerului pe o paginã care este afişatã de 3.500.000 ori pe lunã ("page
views"), la o ratã de 1:10 (1 impresie =10 afişãri de paginã), costurile s-ar ridica la
5600 USD pe lunã. Cel care vinde însã spaţiile publicitare trebuie sã deţinã un
program statistic de urmãrire a traficului pentru a oferi rapoarte statistice complete
despre campania publicitarã cu platã (aşa-numitul server de publicitate - "ad
server").
În practicã se întâlnesc şi cazuri când proprietarii de pagini de Internet acceptã
bannere publicitare pe paginile lor, în schimbul gãzduirii bannerelor proprii pe alte
pagini de Internet.
Cel mai utilizat mijloc publicitar online din România este schimbul de bannere
în reţea. Existã deja mai multe reţele pentru care puteţi opta: Goldenbanners.ro sau
Goldenclick.ro sunt cele mai cunoscute. Rata de expunere poate fi de la 1:1 la 1:3 -
adicã primiţi expunerea unui banner într-un site din reţea în schimbul a 1, 2 sau 3
expuneri de bannere în site-ul vostru (de la caz la caz). Evident cea mai bunã ratã
de schimb este de 1:1 dar este foarte rar practicatã, din motive comerciale. Cele
mai multe reţele utilizeazã rata de 1:2. Pentru a obtine o mai bunã vizibilitate a
bannerului în reţea se pot cumpãra expuneri suplimentare.
4.2 BANNERUL ELECTRONIC
Publicitatea pe Internet prin intermediul bannerelor este de departe cea mai
folositã metodã, putãnd afirma cã aproape orice site webare un banner pe el. Nu
este nici o posibilitate de scãpare de aceste bannere pe net.
Promovarea prin bannere nu diferã foarte mult de cea prin legãturi între site-
uri. Practic este forma comercialã a acesteia.
Cu toate cã nu este una dintre cele mai eficiente metode de promovare a paginii,
şi aceasta îşi aduce contribuţia la creşterea numãrului de vizitatori ai site-ului, însã
spre deosebire de celelalte metode ea are şi anumite dezavantaje. Iatã, pe scurt,
avantajele si dezavantajele acestei metode:
Avantaje:
1) oferã, în general un spaţiu relativ mare de reclamã a paginii pe alte pagini
(în general în jur de 400x60 de pixeli);
2) apariţia bannerului este pe pagini diferite, crescând şansa de a fi vãzut;
3) nu mai depinde de gradul de vizitare a paginii pe care se face reclama
deoarece existã posibilitatea promovãrii inclusiv pe pagini foarte vizitate.
Dezavantaje:
1) este impersonalã, şi, în general, nedirecţionatã. Pagina pe care reclama
apare poate avea un cu totul alt domeniu de preocupãri;
2) impune prezenţa pe pagina proprie a unor bannere care s-ar putea sã nu se
potriveascã foarte bine cu design-ul acesteia;
38
3) în cazul sistemelor de schimb de bannere puternice, de multe ori intri in
concurenţã cu bannerele unor firme puternice care plãtesc mult pentru crearea
bannerului.
Promovarea prin bannere presupune 3 etape distincte:
1) crearea bannerului;
2) înscrierea bannerului la un sistem de schimburi de bannere;
3) urmãrirea eficienţei bannerului.
În ce constau aceste etape?
1) Crearea bannerului
Bannerul este o suprafaţã grafica cu trimitere cãtre o anumitã paginã, care
apare pe o altã paginã de web(definiţia se referã doar la bannerele existente pe
web).
Fiind o suprafaţa graficã bannerul trebuie sã sugereze ideea de bazã a paginii
cãtre care face trimiterea, sã fie atractiv, practic sã fie o chintesenţã atractivã a
paginii.
Desigur cã, în cazul în care credeţi cã nu o sã reuşiţi sã vã produceţi singur
un banner, puteţi apela la un terţ care sã vã creeze acest banner. Astfel o sã gãsiţi o
seamã de locuri pe Internet în care bannerul va putea fi creat on-line de cãtre
dumneavoastrã, însã în acest caz este destul de greu sã le particularizaţi.
Bannerul creat trebuie sã conţinã în mod obligatoriu cel puţin un minim de
text care sã nu dea loc nici unei confuzii în ceea ce priveşte specificul paginii
respective.
Bannerele pe care apare textul " Click Here!" au un succes cam cu 20% mai
mare decât cele pe care acesta nu apare.
Culorile din bannere trebuie astfel alese încât prezenţa lor pe oricare altã
paginã sã nu ducã la confundarea acestora cu alte imagini din paginã sau cu fondul
acesteia.
De asemenea trebuie sugeratã ideea de legãturã care se aflã sub
banner.Trebuie sugeratã trimiterea cãtre o altã paginã din acea zonã, în cazul în
care nu este aşa atunci, în mod sigur bannerul va fi neglijat, considerat ca fãcând
parte din acea paginã. Cel mai simplu truc pentru a evita acest lucru este setarea
unui border albastru de dimensiune 2 pixeli încã din imagine, datoritã faptului cã
modul de afişare al bannerului pe pagina respectivã nu este controlat direct de tine
ci de firma care supravegheazã schimbul de bannere.
2) Înscrierea bannerului la un sistem de schimb de bannere
Sistemele de schimburi de banere, cu toate cã au îmbrãcat în ultima vreme o
seamã de haine diferite se reduc pânã la urmã la o simplã activitate de
interschimbare dupã un algoritm propriu al bannerelor între diferite pagini de
Internet.
În acest algoritm, poate intra, pe de-o parte o ratã de schimb prestabilitã şi în
plus un sistem de modificare a acestei rate de schimb în funcţie de evoluţia unui
anumit site.
Rata de schimb reprezintã raportul între numãrul de afişãri ale bannerului
propriu şi numãrul de bannere afişate pe pagina proprie.
39
Din aceastã cauzã, numãrul absolut al afişãrilor bannerelor proprii depinde
de numãrul de vizitatori care vãd bannerele afişate pe pagina proprie. Acest sistem
avantajeazã în mod net paginile care deja au un anumit numãr de vizitatori şi ale
cãror banene vor fi afişate pe un numãr mai mare de pagini.
Sistemul de schimbare a ratei este acel sistem prin care o anumitã paginã
poate sã obţinã un raport mai bun între numãrul de afişãri ale bannerelor proprii
relativ la numãrul celor afişate pe ea.
Pentru schimbarea acestei rate s-au elaborat o multitudine de algoritmi, fiecare
sistem de schimb de bannere având practic un astfel de sistem, şi variind de la cele
bazate pe plata apariţiilor suplimentare pânã la creşterea ratei în funcţie de numãrul
de clickuri pe bannerele din propria paginã, sau prin realizarea unui top şi a unui
sistem de votare al paginilor din cadrul sistemului, paginile din fruntea
clasamentului având o ratã de afişare mai bunã.
3) Urmãrirea bannerului
Datoritã faptului cã sistemele de schimb de bannere existente în acest moment
diferã, de multe ori, chiar semnificativ din punct de vedere a paginilor înscrise în
ele este necesarã o urmãrire a eficienţei şi a numãrului de hituri pe care înscrierea
unui astfel de sistem le genereazã şi bineînţeles, în funcţie de rezultatele
evaluãrilor fãcute, luarea unor decizii.
Faptul cã din bannere nu vin prea multe hituri nu este întotdeauna vina
sistemului de schimb. Trebuie identificatã exact cauza acestor probleme, în primul
rând trebuie analizat bannerul. Este suficient de convingãtor? Se diferenţiazã destul
de mult de paginile pe care apare? Conţine informaţii atractive?
Dupã aceasta trebuie vãzut care este natura paginilor pe care a fost afişat.
Vizitatorii acestor pagini au interesul sã apese pe banner şi sã intre în pagina
dumneavoastrã? Limba în care este scrisã acea pagina face ca bannerul sã fie
priceput? Câte bannere mai sunt pe acea paginã? Cãtre cine sunt adresate celãlalte
bannere?
În cazul în care aceasta pare sã fie problema, e cazul sã vã adresaţi sistemului
de schimb şi sã modificaţi în mãsura în care este posibil gama de pagini pe care
bannerul dumneavoastrã va fi afişat.
În cazul în care sunteţi convins cã nu acestea sunt problemele încercati sã
schimbaţi sistemul de schimb de bannere.
În continuare vom prezenta 5 “ingrediente” considerate cele mai importante,
care utilizate în design-ul unui banner vor determina întotdeauna un trafic mãrit pe
site-ul dumneavoastrã8:
1) Fişier mic - este unul dintre criteriile cele mai importante în design-ul
bannerelor: dacã fişierul este prea mare, va dura multe secunde pentru a se
descãrca şi vizitatorii poate sunt deja în partea de jos a paginii şi nici mãcar nu au
vãzut bannerul dumneavoastrã. Dacã nu l-au vãzut, este clar cã nu vor face “click”
pe acesta.
2) Chemarea la acţiune - este una din cele mai uşoare modalitãţi de creştere
a ratei de click a unui banner. Asupra acestei afirmaţii toţi experţii sunt de acord,
8
www.computerworld.ro
40
menite sã creascã rata de accesãri prin intermediul bannerului, îşi are rãdãcinile în
reclamele off-line de la TV, radio, reviste, unde audienţa ţintã doar citeşte sau
priveşte reclama şi atât! Potenţialii clienţi nu realizeazã cã de fapt sunt invitaţi sã
facã “click” pe banner pentru a afla mai multe. De aceea, chemarea la acţiune este
menitã sã creascã randamentului bannerului.
3) Animaţie - bannerele care conţin elemente de animaţie atrag ochiul într-o
mãsurã mai mare decât bannerele statice. Ideea de bazã a elaborãrii unui banner
este aceea de a capta atenţia vizitatorilor de pe web. Utilizarea unor animaţii
contribuie la aceasta. Atenţie însã! Folosirea unui banner cu multe elemente de
anmaţie va duce la creşterea dimensiunii fişierului, iar pentru unele persoane poate
fi supãrãtor, dacã aceştia încearcã sã citeascã un articol sau studiu. În acest caz ei
în mod sigur vor pãrãsi site-ul fãrã a “da click”.
4) Slogan publicitar bun - fãrã un slogan publicitar inclus în banner,
animaţia sau pozele nu fac decât sã atragã atenţia vizitatorului, dar sã nu-l
momeascã sã facã “click”. Textul din slogan va determina decizia de vizualizare a
produselor dumneavoastrã. Accentul se va pune pe beneficii nu pe caracteristicile
produselor sau serviciilor. Spune-ţi oamenilor cum le va îmbunãtãţii viaţa produsul
dacã îl vor cumpãra! Frazzele trebuie sã fie concise, scurte. Dacã puteţi, utilizaţi
cuvinte dorite a atrage vizitatori: “reducere, gratis, sigur...”.
5) Elemente înşelãtoare – multe din bannerele publicitare de succes au

încorporate elemente înşelãtoare în ele. Existã o multitudine de astfel de elemente
înşelãtoare pe care designerii le pot utiliza, cum ar fi: butoane de înregistrare false,
link-uri false, bare de scroll ş.a. Bannerele cu elemente înşelãtoare se comportã
foarte bine deoarece oamenii cred cã constituie link-uri cãtre o altã paginã a site-
ului curent, sau cred cã fac click pe un buton. În realitate ei fac click pe un banner
cu poza unui buton. Este foarte important ca bannerul sã fie amplasat pe un site
direcţionat cãtre audienţa ţintã. Altfel, nici unul dintre sfaturile de mai sus nu vor fi
folositoare!
4.3. Alte modele de publicitate in comertul electronic

În continuare, vom prezenta succint metodele de promovare a unei pagini de
Internet(altele decât cele prin intermediul bannerelor electronice):
1)Promovarea prin link-uri
Promovarea prin link-uri reprezintã una din cele mai mai eficiente metode
de promovare a paginii de Internet. De ce? Pânã la urmã un link e un link, însã este
singura metodã de promovare care te ajutã pe mai mult de un plan. În primul rând
faptul cã 30 de pagini se leagã de a ta nu înseamnã doar 30 de legãturi. Înseamnã
numãrul mediu de vizitatori ai fiecãrei pagini înmulţit cu numãrul de pagini.
Acesta este numãrul potenţial de vizitatori.
Însa schimbul de link-uri nu se opreşte aici. Multe dintre motoarele de cãutare,
plaseazã paginile în cadrul listei de rezultate în funcţie de popularitate. Aceastã
popularitate reprezintã pânã la urmã numãrul de legãturi care alte pagini le au cãtre
pagina cu pricina. Astfel, prin aceastã metodã de promovare creşte numãrul de
41
link-uri cãtre propria paginã şi astfel pagina urcã în lista de rezultate afişatã de
motoare.
Pentru ca acest mod de promovare sã devinã eficient este însã necesarã o foarte
bunã planificare a acţiunilor, începând încã din primul moment. Astfel, cele mai
importante acţiuni ce trebuie luate în considerare sunt:
a) Gãsirea paginilor de legãturã
Aici pãrerile sunt împãrţite. O mare parte dintre webmasteri considerã cã
legarea cu pagini cu conţinut asemãnãtor va duce la reducerea traficului nu la
creşterea acestuia, site-urile concurente " furându-le" vizitatorii.
Aşa cum spuneam pãrerile sunt împãrţite, însã, orice site are ca scop final
realizarea unor profituri sau promovarea unor anumite idei. Acest scop se atinge
prin creşterea numãrului de vizitatori, însã aceastã creştere nu reprezintã un scop în
sine, ea este doar mijlocul prin care se atinge scopul final.
Ţinând cont de acest lucru, trebuie obţinut un trafic de calitate iar acest lucru se
face prin atragerea în site a unor vizitatori care sã fie interesaţi de site.
Promovarea unei pagini destinatã vânzãrii de piese de schimb pentru maşini
agricole într-un site cum ar fi Disney Land este inutilã. Din aceasta cauza este bine
ca linkurile sã fie cãtre/şi cu pagini cam de aceeaşi naturã. Astfel în paginã vor
intra oameni pregãtiţi, care sunt interesaţi de produsele firmei, sau care împãrtãşesc
aceleaşi idei sau opţiuni în cazul unei pagini necomerciale.
b) Crearea propriului sistem de link-uri
Crearea propriului sistem de linkuri presupune douã elemente distincte: crearea
unor bannere, butoane proprii, a unei descrieri a paginii pe de o parte şi a uneia sau
mai multor pagini de linkuri în site-ul dumneavoastrã, pe de altã parte.
Este bine ca în momentul în care începeti aceastã acţiune sã aveţi deja create cel
puţin un set standard de bannere şi butoane atractive şi reprezentative.
Pagina de link-uri trebuie de asemenea sã aibã anumite caracteristici:
- nu o ascundeţi prea tare. Nu este corect faţã de parteneri, în plus o paginã
de link-uri bine fãcutã se poate integra foarte uşor în site şi îi poate aduce chiar
prin ea o serie de vizitatori;
-nu înşiraţi doar link-uri unul dupã altul. Daţi câteva explicaţii, ajutaţi
oamenii sã ajungã acolo unde vor;
-pagina de link-uri nu este necesar sã fie o paginã separatã. Link-urile pot fi
puse şi la sfârşitul fiecãrui articol ca un fel de Bibliografie.
c) Urmãrirea link-urilor
Dupã ce link-ul a fost postat pe pagina ţintã, misiunea webmasterului nu s-a
încheiat. Trebuie urmãritã în continuare pagina ţintã pentru a vedea dacã link-ul
mai este acolo, dacã nu cumva a fost şters din greşeala sau intenţionat.
d) Analiza periodicã a link-urilor
În acelaşi timp trebuie fãcutã o analizã periodicã a link-urilor din pagina proprie
de
link-uri pentru depistarea link-urilor moarte, a link-urilor ineficiente ş.a.m.d.
Un ajutor în acest sens este un tracker al paginii care sã urmãreascã exact de
unde vin vizitatorii. Dacã pe un anumit link dupã o perioadã oarecare nu se aratã
nici un vizitator, este cazul sã vã întrebaţi dacã are sens sã îl mai pãstraţi sau nu.
42
2) Promovare prin liste de discuţii şi newsgroupuri

Este una dintre cele mai importante şi mai eficiente metode de promovare, cu
atât mai mult cu cât poate fi foarte simplu dirijatã, în mod precis cãtre publicul
interesat de conţinutul paginii tale.
Listele de discuţii şi newsgroupurile sunt comunitãţi virtuale de persoane care
schimbã între ei mesaje. Organizate, în general, pe baza unor interese, idei sau
preferinţe comune, acestea reunesc persoane care cu toate cã provin din zone
geografice diferite, din punct de vedere al activitãţii pe web toţi participanţii au
anumite lucruri în comun.
Acest lucru reprezintã un mare avantaj pentru promovarea unei pagini. În cazul
în care aceasta se face pe o listã de discuţii care are cam acelaşi subiect ca şi
pagina, putem fi siguri cã orice participant la discuţie este un posibil vizitator.
Ţinând cont cã existã liste cu mai mult de 500 de participanţi şi cã, aproximativ la
2 luni, 1/3 dintre aceştia se schimbã, o astfel de listã devine o sursã destul de
importantã de vizitatori.
Ce trebuie sã faci pentru a participa la asfel de discuţii?
În primul rând trebuie sã te înscrii în listã, o perioadã oarecare sã stai şi sã
urmãreşti mesajele vehiculate prin ea pentru a deduce în mod cât mai precis care
este tipul acestor mesaje, tonul lor, sã determini care sunt persoanele cele mai
autorizate din listã. La fel ca în orice altã comunitate umanã şi aici existã, în
fiecare listã, câţiva lideri de opinie formali ( cum ar fi moderatorul listei) sau/şi de
facto (participanţi care emit mai multe mesaje).
Dupã ce ai studiat bine lista intervin-o şi tu cu mesaje, însã nu haotic. Aşteaptã
un mesaj cu o întrebare la care ştii sã dai rãspuns, rãspunde cât mai complet posibil
şi cât mai amabil. În acest caz ai şi un alt avantaj. Chiar dacã nu treci efectiv din
acest moment la atac, un prim pas l-ai fãcut. Rãspunsul tãu va merge prin e-mail.
Puneţi o semnãturã la fişierul cu pagina ta şi astfel corespondentul va fi implicit
invitat sã îţi viziteze pagina.
Dacã rãspunsul dat îl ajutã, în mod sigur va vizita şi pagina.
Posteazã apoi cât mai multe astfel de rãspunsuri în listã. În acelaşi timp încearcã
sã intri în contact şi sã te faci plãcut de liderii listei. În scurt timp vei fi, probabil,
recunoscut ca specialist în domeniul tãu şi în acest moment vei putea, fãrã
probleme, sã inviţi specialişti în domeniu sã îţi viziteze pagina.
În concluzie, participarea la listele de discuţii are avantaje incontestabile,
printre care:
* poţi deveni cunoscut ca specialist în domeniul tãu;
* poţi sã-ţi creşti traficul cãtre site;
* înveţi lucruri noi, intri în contact cu alţi oameni, toţi cu aceleaşi pasiuni şi
interese ca şi tine.
3) Promovarea prin webringuri
Schimbul de bannere publicitare este organizat în cadrul “inelelor de

web”(webringuri sau cercuri de domenii ), create cu miile pe diferite tematici. În
43
cadrul unui astfel de inel, paginile de Internet aferente unui anumit domeniu sunt
legate prin link-uri, în baza dorinţei exprimate de proprietarii paginilor şi, a
intereselor lor comune (spre exemplu: "muzicã pop româneascã"). Site-urile
participante se leagã unul de altul prin link-uri de text, afişate de obicei la
încheierea unei pagini sub forma: vizitaţi site-ul precedent din inel, vizitaţi site-ul
urmãtor din inel. Webringurile sunt o înlãnţuire de pagini de Internet care au
anumite puncte in comun. Promovarea cu aceste instrumente este întrucâtva
asemãnãtoare cu cea prin bannere sau cu cea prin schimburi de legãturã, însã are
anumite particularitãţi:
* se poate alege foarte exact tipul şi domeniul paginilor cu care te legi;

* pe pagina ta nu apare un banner al unei alte pagini;
* nu plasezi un banner pe o altã paginã;
* din pagina existã legãturi atât cãtre webring cât şi cãtre alte pagini din
acesta.
Marele avantaj al acestui tip de promovare este cã poţi sã-ţi alegi paginile pe
care îţi faci reclame foarte precis prin selectarea unui webring care sã se
potriveascã cât mai exact cu specificul paginii tale. În cazul în care aceastã metodã
se potriveşte cu pagina ta poţi merge chiar mai departe... poţi sã aderi la mai mult
de un webring, iar pentru aceasta poţi sã îţi creezi o paginã specializatã în
webringuri, pe care sã pui trimiterile cãtre toate webringurile la care aparţii. Mai
mult, ţinând cont cã de multe ori e mai bine sã ai un control strict asupra
promovãrii paginii, poţi sã-ţi creezi propriul webring. În acest caz pe fiecare paginã
care va adera la pagina ta va exista o legãturã cãtre pagina ta. Partea îmbucurãtoare
este cã spre deosebire de bannere, legãturile din webringuri sunt mult mai
eficiente. Practic se înregistreazã cam de 3 ori mai multe clickuri pe aceste legãturi
decât pe bannere.
4) Programul afiliat
Este un tip de program care stimuleazã vânzãrile oferind site-urilor care se

înscriu într-o astfel de reţea comisioane pentru fiecare vânzare realizatã prin
intermediul lor. Pentru promovarea produselor şi a serviciilor puse în vânzare, se
folosesc atât link-uri grafice (casete publicitare şi bannere) cât şi link-uri text.
Sistemul de afiliere asigurã urmãrirea clienţilor şi contorizarea vizitelor şi a
vânzãrilor fiecãrui site afiliat în parte, printr-un cod unic de identitate. Pentru
detalii vizitaţi AffiliateWorld.com.
5) Înscrieri în motoare de cãutare
Este o formã de publicitate gratuitã dar care necesitã foarte multã muncã pentru
a fi eficientã. Se ştie cã este bine ca site-ul sã fie înscris în AltaVista, Lycos,
HotBot, Google, Excite sau Infoseek. Dacã nu se obţine listarea între primele 20 de
site-uri la cãutarea pe cel puţin 2-3 cuvinte cheie, site-ul este puţin probabil cã va fi
accesat.
6) Directoare gratuite
Existã directoare gratuite cum sunt Yahoo sau Snap.com de mare audienţã şi
unele cu un trafic mai redus dar cu un public ţintã deja selectat, specializate pe
44
domenii (afaceri, cãlãtorii, muzicã etc.). Listarea în acest tip de directoare se obţine
însã destul de greu, în urma unor înscrieri repetate şi necesitã multã rãbdare la
completarea unor serii de formulare electronice.
7)Link-uri reciproce
Este una dintre cele mai eficiente forme de publicitate online şi nu este deloc
costisitoare. Greutatea constã în a gãsi site-uri cu conţinut complementar, dispuse
sã accepte un astfel de schimb care s-ar putea dovedi avantajos ambelor pãrţi.
Unele motoare de cãutare considerã numãrul de link-urile externe cãtre un site ca
un criteriu de listare în top.
Indiferent de forma de publicitate utilizatã, scopul este întotdeauna acelaşi: sã
existe cât mai multe persoane care sã viziteze site-ul şi, dacã este posibil, aceşti
vizitatori sã revinã şi chiar sã achiziţioneze produsele promovate prin intermediul
site-ului.
CAPITOLUL 5
SISTEME DE PLÃŢI ELECTRONICE
45
În acest capitol vom studia principalele sisteme de plãţi electronice utilizate în
comerţul electronic. Dupã cum vom vedea pe parcurs aceste sisteme de platã sunt
destul de numeroase şi se împart în patru categorii şi anume: sisteme de platã
bazate pe carduri bancare, sisteme online de platã cu monedã electronicã, sisteme
de micro-plãţi şi sisteme de platã prin intermediul cecurilor electronice. Fiecare
dintre aceste sisteme are particularitãţile lui şi vor fi prezentate în cele ce urmeazã.
De asemenea vom arãta cum funcţioneazã acest sistem de plãţi în România, care
sunt riscurile şi avantajele lui.
5.1. Definiţie. continut.

Una din principalele provocãri cu care se confruntã comercianţii detailişti
atunci când doresc sã implementeze un sistem de comerţ electronic este furnizarea
unui mecanism de platã comod, perceput ca suficient de sigur şi uşor de integrat
într-un sistem de tranzacţii comerciale online. Multe soluţii pentru aceastã
problemã au fost propuse sau chiar sunt utilizate astãzi. Însã nici una nu a dobândit
larga acceptare de care se mai bucurã încã bancnota de hârtie sau moneda de metal.
Comerţul electronic va putea evolua dincolo de un anumit nivel doar atunci când
consumatorii obişnuiţi vor percepe un mecanism de platã electronicã ca fiind la fel
de sigur ca plata cu banii jos ("cash") de astãzi. Un sistem electronic de plãţi se
referã la totalitatea obiectelor care conlucreazã pentru asigurarea plãţii tranzacţiilor
ce se efectueazã. Sunt implicate, în general trei entitãţi care interacţioneazã: o
bancã, un cumpãrãtor şi un vânzãtor. Sistemul electronic de plãţi conţine şi o
mulţime de protocoale care permit cumpãrãtorului sã facã plãţi cãtre vânzãtor.
Tranzacţiile reprezintã schimburile de mesaje, sub forma unor protocoale, care

se desfãşoarã între entitãţile care joacã diverse roluri într-un Sistem Electronic de
Plãţi.
Astfel de tranzacţii sunt: 1) tranzacţia de identificare a utilizatorilor;
2) tranzacţia de obţinere a unui certificat;
3) tranzacţia de control al accesului;
4) tranzacţia de încãrcare;
5) tranzacţia de depunere
6) tranzacţia de retragere;
7) tranzacţia de platã;
8) tranzacţia de anulare.
Înainte de apariţia metodelor d plata se fãcea de regulã prin mecanismele
clasice, cãtre un cont deschis de comerciant la o bancã. Acest lucru presupunea
deplasarea comerciantului la sediul unei instituţii cu profil bancar pentru a depune
banii şi pentru a iniţia transferul acestora în contul comerciantului.
În prezent, plãţile cu ajutorul cãrţilor de credit (credit card), banilor electronici
(e-cash), cecurilor electronice sau al cardurilor inteligente (smart e platã
electronice, card) sunt principalele metode de platã folosite în comerţul electronic.
Din punct de vedere arhitectural, metodele de platã pot fi integrate la nivelul
46
"comerciantului" - în sistemul informatic al acestuia, sau oferite în regim outsource
de un furnizor de servicii de comerţ.
5,2, Metode de plata electronice
În prezent, aceste noi mijloace de platã permit transferarea comodã, sigurã şi
foarte rapidã a banilor între partenerii de afaceri. De asemenea, înlocuirea
monedelor şi bancnotelor (actualele forme tradiţionale de numerar) prin ceea ce
denumim bani electronici conduce, pe lângã reducerea costurilor de emitere şi
menţinere în circulaţie a numerarului, şi la o sporire a flexibilitãţii şi securitãţii
sistemelor de plãţi.
Principalele sisteme de platã electronice9 utilizate în comerţul electronic sunt
structurate în tabelul urmãtor:
În
SISTEME DE PLATÃ ELECTRONICE
Sisteme de platã bazate pe carduri bancare
CyberCash
E-Cash
Sisteme online de platã cu monedã electronicã
NetCash
MilliCent
Sisteme de micro- plãţi
CyberCoin
Sisteme de platã prin intermediul cecurilor E-Check

electronice
continuare, vom prezenta fiecare dintre aceste sisteme de platã:
5.2.1 Sisteme de plãţi bazate pe carduri bancare
Multe cumpãrãri de bunuri si servicii prin Internet se fac plãtindu-se cu carduri

bancare obişnuite (Visa, MasterCard etc.). Însã tranzacţiile cu carduri conţin
informaţii confidenţiale privind cardul şi informaţiile personale ale clienţilor,
informaţii ce pot fi interceptate în timpul transmisiei prin Internet. Fãrã un soft
special, orice persoana care monitorizeazã traficul pe reţea poate citi conţinutul
acestor date confidenţiale şi le poate folosi ulterior Este necesara elaborarea unor
standarde specifice sistemelor de plãţi, care sã permitã coordonarea pãrţilor
legitime implicate în transfer şi folosirea corecta a metodelor de securitate.
În 1996, MasterCard şi Visa au convenit sã consolideze standardele lor de plãţi
electronice într-unul singur, numit SET (Secure Electronic Transaction). Protocolul
SET îşi propune şapte obiective de securitate în e-commerce10:
1) sã asigure confidenţialitatea instrucţiunilor de platã şi a informaţiilor de
cerere care sunt transmise odatã cu informaţiile de platã;
9
10
47
2) sã garanteze integritatea tuturor datelor transmise;
3) sã asigure autentificarea cumpãrãtorului precum şi faptul ca acesta este
utilizatorul legitim al unei mãrci de card;
4) sã asigure autentificarea vânzãtorului precum şi faptul ca acesta accepta
tranzacţii cu carduri prin relaţia sa cu o instituţie financiarã achizitoare;
5) sã foloseascã cele mai bune metode de securitate pentru a proteja pãrţile
antrenate în comerţ;
6) sã fie un protocol care sã nu depindã de mecanismele de securitate ale
transportului şi care sa nu împiedice folosirea acestora;
7) sã faciliteze şi sã încurajeze interoperabilitatea dintre furnizorii de soft şi
cei de reţea.
Aceste cerinţe sunt satisfãcute de urmãtoarele caracteristici ale acestei
specificaţii:
Confidenţialitatea informaţiei - Pentru a facilita şi încuraja comerţul electronic
folosind cãrţile de credit, este necesarã asigurarea deţinãtorilor de cartele ca
informaţiile de platã sunt în siguranţã. De aceea, contul cumpãrãtorului şi
informaţiile de platã trebuie sã fie securizate atunci când traverseazã reţeaua,
împiedicând interceptarea numerelor de cont şi datele de
expirare de cãtre persoane neautorizate. Criptarea mesajelor SET asigurã
confidenţialitatea informaţiei.
Integritatea datelor - Aceastã specificaţie garanteazã cã nu se altereazã

conţinutul mesajelor în timpul transmisiei acestora prin reţea. Informaţiile de platã
trimise de cumpãrãtor la vânzãtor conţin informaţii de cerere, date
personale şi instrucţiuni de platã. Dacã una din aceste informaţii este modificatã,
tranzacţia nu se va face corect. Protocolul SET foloseşte semnãtura digitalã pentru
integritatea datelor.
Autentificarea cumpãrãtorului - Vânzãtorul are nevoie de un mijloc de
verificare a clientului sau, a faptului cã acesta este utilizatorul legitim al unui
numãr de cont valid. Un mecanism care face legãtura dintre posesorul cãrţii de
credit si un numãr de cont specific va reduce incidenţa fraudei şi, prin urmare,
costul total al procesului de platã. SET utilizeazã semnãtura digitalã şi certificatele
cumpãrãtorului pentru autentificarea acestuia.
Autentificarea vânzãtorului - Aceastã specificaţie furnizeazã un mijloc de
asigurare a clientului cã furnizorul are o relaţie cu o instituţie financiarã,
permiţându-i acestuia sã accepte cãrţile de credit. SET utilizeazã semnãtura
digitalã şi certificatele vânzãtorului pentru autentificarea acestuia.
Interoperabilitate - Protocolul SET trebuie sã fie aplicabil pe o varietate de
platforme hardware şi soft. Orice cumpãrãtor trebuie sã poatã sã comunice, cu
softul sãu, cu orice vânzãtor. Pentru interoperabilitate, SET foloseşte formate de
mesaje şi protocoale specifice.
CyberCash
48
Fondatã în august 1994, firma CyberCash Inc. din SUA propune în aprilie 1995
un mecanism sigur de tranzacţii de platã cu carduri, bazat pe un server propriu şi
oferind servicii client pentru vânzãtori. Folosirea serverului CyberCash asigurã
posibilitatea de trasare şi control imediat al tranzacţiilor. Pe de altã parte, trecerea
prin server face sistemul mai lent şi dependent de timpii de rãspuns ai acestuia.
Aceste lucruri fac CyberCash mai puţin confortabil şi mai costisitor, în special
pentru tranzacţiile de platã cu sume mici. Însã cifrarea cu chei publice asigurã un
nivel înalt de securitate.
CyberCash implementeazã un sistem care realizeazã protecţia cardurilor de

credit folosite în Internet. Compania - care furnizeazã soft atât pentru vânzãtori, cât
şi pentru cumpãrãtori - opereazã un gateway între Internet şi reţelele de autorizare
ale principalelor firme ofertante de carduri (Figura "Plãţi electronice folosind
CyberCash"). Cumpãrãtorul începe prin a descarca softul specific de portofel, cel
care acceptã criptarea şi prelucrarea tranzacţiilor. La fel ca un portofel fizic care
poate conţine mai multe carduri bancare diferite, portofelul soft al cumpãrãtorului
poate fi folosit de cãtre client pentru a înregistra mai multe carduri, cu care va face
ulterior plãţile. Un soft similar furnizeazã servicii la vânzãtor.
Mesajele sunt cripate folosind un algoritm simetric (DES) cu cheie de 56 de biţi

generatã aleator, anvelopatã şi ea în mesaj prin criptare cu cheia publicã a
receptorului. Sistemul de criptare cu chei publice folosit este RSA, cu o lungime de
1.024 biţi. Cheia publica CyberCash este memoratã în softul de portofel şi în cel al
vânzãtorului. Atunci când va înregistra în softul portofel cardurile cu care va face
plãţile, cumpãrãtorul îşi va genera şi propria pereche cheie publicã - cheie privatã.
Apoi cheia sa publicã va fi transmisa la CyberCash, care o va înregistra într-o baza
de date. Deşi toţi participanţii în sistem (cumpãrãtori, vânzãtori şi CyberCash) au
propriile lor perechi de chei publice şi private, numai CyberCash ştie cheile
publice ale tuturor. Ca urmare, compania poate schimba informaţii în mod sigur cu
orice cumpãrãtor sau vânzãtor, dar aceştia comunicã în clar unii cu alţii. Revine ca
sarcina lui CyberCash sã autentifice toate semnãturile, cu cheile publice pe care le
deţine în mod sigur.
Atunci când se face o cumpãrãturã, produsul dorit este selectat printr-un
browser Web. Serverul vânzãtorului trimite portofelului cumpãrãtorului un mesaj
cerere de platã în clar, semnat criptografic, cerere care descrie cumpãrarea şi
tipurile de carduri care sunt acceptate pentru platã. Softul portofel afişeazã o
fereastrã care permite cumpãrãtorului sã aprobe achiziţia şi suma şi sã selecteze
cardul cu care se va face plata.
Se trimite înapoi vânzãtorul un mesaj de platã ce include o descriere a
tranzacţiei criptatã şi semnatã digital de cumpãrãtor, precum şi numãrul cardului
folosit. Vânzãtorul trimite mai departe mesajul de platã la gateway-ul CyberCash,
împreunã cu propria sa descriere a tranzacţiei, criptatã şi semnatã digital.
CyberCash decripteazã şi comparã cele douã mesaje şi verificã cele douã
semnãturi. Dacã lucrurile sunt OK, el autorizeazã cererea vânzãtorului trimiţând un
49
mesaj specific la softul acestuia. Apoi softul vânzãtorului confirmã plata
portofelului cumpãrãtorului ("Rãspuns la plata" în figura "Plãţi electronice folosind
CyberCash").
CyberCash opereazã propriul sãu gateway ca un agent al bãncii vânzãtorului.
De aceea, el trebuie sã fie de încredere pentru a decripta mesajele şi a le transfera
pe reţelele de autorizare convenţionale ale bãncilor.
Întrucât informaţiile sunt criptate cu cheia publicã a lui CyberCash, cunoscutã
de softul ce opereazã sistemul, vânzãtorul nu poate vedea care este numãrul
cardului folosit de cumpãrãtor, eliminându-se riscul refolosirii acestui card la alte
cumpãrãturi neautorizate.
Recent, firma CyberCash a extins sistemul iniţial de platã bazat pe transmisia
sigurã a cardurilor cu alte facilitãţi pentru plãţi cu bani electronici:Secure
Cash/Check şi Secure Check, precum şi CyberCoin, folosit pentru valori mici. De
asemenea, în strânsã legaturã cu CyberCash, la Universitatea California de Sud au
fost dezvoltate alte douã sisteme asemãnãtoare: NetCash, pentru plãţi
cu sume mici, bazate pe bani electronici şi NetCheque, un sistem bazat pe cecuri

electronice.
5.2.2 Sisteme online de platã cu monedã electronicã
ECash
ECash reprezintă un exemplu de sistem electronic de plăţi, care foloseşte poşta

electronicã sau Web-ul pentru implementarea unui concept de portofel virtual. A
fost dezvoltat de către firma DigiCash Co. din Olanda, firma fondatã de către
celebrul cercetător al sistemelor criptografice, David Chaum. Prima demonstraţie a
sistemului a fost făcutã în 1994 la prima Conferinţã WWW, printr-o legăturã Web
între Geneva şi Amsterdam. Ulterior a fost implementatã de bãnci din SUA (Mark
Twain Bank of Missouri), Finlanda şi din alte ţãri. Este prima soluţie totalmente
soft pentru plãţile electronice.
ECash reprezintă un sistem de plãţi complet anonim, ce foloseşte conturi
numerice în bănci si tehnica semnăturilor oarbe. Tranzacţiile se desfãşoarã între
cumpãrãtor şi vânzător, care trebuie sã aibă conturi la aceeaşi bancã. Cumpãrãtorii
trebuie sã înştiinţeze banca cu privire la faptul cã doresc sã transfere bani din
conturile lor obişnuite în aşa numitul cont eCash Mint. În orice moment,
cumpãrãtorul poate interacţiona de la distanţã, prin calculatorul sau, cu contul Mint
şi, folosind un client soft, poate retrage de aici fonduri pe discul calculatorului. Ca
urmare, discul cumpãrãtorului devine un veritabil "portofel electronic". Apoi, se
pot executa plăţi între persoane individuale sau către firme, prin intermediul
acestor eCash.
Principiul funcţionãrii ECash11
ECash are un caracter privat: deşi banca ţine o evidenţã a fiecărei retrageri
eCash şi a fiecărui depozit Mint, este imposibil ca banca sã stabilească utilizarea
11
50
ulterioara a lui eCash. Pe lângă anonimitatea plãţilor, eCash asigurã şi ne-
repudierea, adică acea proprietate care permite rezolvarea oricăror dispute între
cumpãrãtor şi vânzător privind recunoaşterea plãţilor. De asemenea, prin verificare
în baza de date a băncii, este împiedicatã orice dublã cheltuire a lui eCash.
La fel ca şi banii reali (bancnote, monede), banii electronici eCash pot fi retraşi
din conturi sau depozitaţi, pentru a fi tranzacţionaţi. De asemenea, la fel ca în cazul
banilor fizici, o persoanã poate transfera posesia unui cont eCash unei alte
persoane. Însã, spre deosebire de banii convenţionali, atunci când un client plăteşte
unui alt client, banca electronica joacã un rol aparent modest, dar esenţial.
ECash reprezintă o soluţie de plăţi soft online, care consta în interacţiunile
dintre 3 entitãţi:
- banca, care emite monede, validează monedele existente şi schimbã
monede reale pentru eCash;
- cumpãrãtorii, care au cont în bancã, din care pot încărca monede eCash sau
în care pot depune monede eCash;
- vânzătorii, care acceptã monede ECash în schimbul unor bunuri sau
servicii.
Retragerea de monede eCash de la bancã - Software-ul cyberwallet(portofel
electronic) calculează câte monede digitale şi de ce valori sunt necesare pentru a
satisface cererea de platã. Apoi, programul generează în mod aleator numere de
serie pentru aceste monede. Aceste numere sunt suficient de mari (100 de cifre
zecimale) pentru ca sã fie foarte micã probabilitatea ca altcineva sã genereze
aceleaşi valori. Aceste numere de serie sunt apoi făcute "anonime", cu ajutorul
tehnicii semnăturilor oarbe. Acest lucru se realizează prin multiplicarea lor cu
factor aleator. Aceşti bani "anonimi" sunt apoi împachetaţi într-un mesaj, semnaţi
digital cu cheia privatã a clientului, cifraţi cu cheia publicã a băncii şi apoi trimişi
electronic la bancã.
Când banca recepţionează mesajul, ea verificã semnătura. Apoi suma retrasã
poate fi debitatã din contul clientului care a semnat cererea. Banca semnează
monedele electronice cu cheia sa privatã şi le returnează la client, criptate cu cheia
publicã a acestuia. Prin folosirea semnãturii oarbe, se previne ca banca sã poatã
recunoaşte monedele ca venind dintr-un anumit cont.
NetCash
NetCash reprezintă un alt exemplu de sistem electronic de plãţi de tip online. A

fost elaborat la Information Science Institute de la University of Southern
California. Cu toate cã sistemul nu asigurã anonimitatea totalã a plãţilor ca eCash
(banii pot fi identificaţi), NetCash oferă alte mijloace prin care sã se asigure
plãţilor un anumit grad de anonimitate. Sistemul se bazează pe mai multe servere
de monede distribuite, la care se poate face schimbul unor cecuri electronice
(inclusiv NetCheque) în monedã electronicã.
Sistemul NetCash este alcãtuit din următoarele entitãţi:
51
- cumpãrãtori;
- vânzători;
- servere de monedã (SM).
O organizaţie care doreşte sã administreze un server de monedã va trebui sã
obţinã o aprobare de la o autoritate centralã de certificare. Serverul de monedã
va genera o pereche de chei, publicã şi privatã. Cheia publicã este apoi certificatã
prin semnătura autoritãţii centrale de certificare.
Acest certificat conţine un identificator (ID), numele serverului de monedã,
cheia publicã a serverului de monedã, datele de eliberare şi expirare, toate semnate
de autoritatea centralã.
Monedele electronice eliberate de serverul SM constau în următoarele:
- Nume-SM;
- Adresa reţea a SM;
- Data-expirării;
- Numărul de serie;
- Valoarea.
SM tine evidenţa tuturor seriilor de bani emişi de el. În acest caz, validitatea şi
dubla cheltuire pot fi verificate de fiecare datã când se face o cumpărare sau un
schimb de cec. Atunci când se face verificarea unor bani ce se cheltuiesc, seriile lor
sunt şterse din baza de date a SM iar banii sunt înlocuiţi cu alte serii. Un cec
electronic poate fi schimbat la un SM cu bani electronici.
Pentru asigurarea anonimităţii plãţilor, SM nu este autorizat sã memoreze
persoanele şi adresele lor celor cărora le emite bani electronici. Deţinãtorul unor
astfel de monede poate merge apoi la orice alt SM pentru a le schimba, cu alte
monede emise de acel SM.
5.3. Sisteme de plăţi în Romania
În România, modalitãţile moderne de platã au fost introduse de curând şi de
aceea se aflã încã în faza de implementare.La începutul anului 1997, în ţara noastrã
existau aproximativ 900 de cãrţi de credit, un numãr foarte mic în comparaţie cu
cel existent în ţãrile dezvoltate. Apariţia primului magazin virtual, CyberShop,
deschis de Raffles Computers, a însemnat şi prima tentativã ceva mai îndrãzneaţã
de promovare a ideii de comerţ electronic.Apariţia acestui nou tip de comerţ a
ridicat, însã, o nouã problemã. Prin ce metode puteau fi plãtite produsele sau
serviciile achiziţionate prin intermediul calculatorului? Numai cã, aşa cum se
întâmplã în orice domeniu nou, şi aici apar destule dificultãţi.
Plata produselor prin card este îngreunatã în România de refuzul agenţilor
economici de a-şi instala în magazine sisteme corespunzãtoare acestor tranzacţii.
Principalul motiv pentru care proprietarii de magazine nu acceptã sistemul plãţilor
prin card este cã o mare parte din banii lichizi nu se înregistreazã pe facturi, astfel
refuzul marilor comercianţi de a-şi instala aceste aparate nu se poate justifica decât
prin faptul cã, o datã cu plata prin card a produselor, veniturile nu mai pot fi
transferate în economia subteranã. În momentul în care un mare comerciant refuzã
sã introducã plata prin card, creşte suspiciunea asupra activitãţii sale, fiind bãnuit
de evaziune fiscalã.
52
Potrivit Ministerul Comunicaţiilor existã discuţii în cadrul Ministerul Finanţelor
cu privire la un proiect de ordonanţã care prevede obligativitatea introducerii
cardului la comercianţii care depãşesc o anumitã cifrã de afaceri anuale. Totodatã,
cardurile trebuie sã fie recunoscute şi de alte instituţii decât cea emitentã. Pentru a
ajunge la nivelul statelor occidentale, numãrul cardurilor ar trebui sã creascã, în
urmãtorii trei-patru ani, la cifra de 8 milioane de astfel de carduri, ar trebui sã
existe în jur de 6000 de automate bancare şi peste 60000 de comercianţi care sã
accepte plata prin card.
Încasarea unui cec emis în strãinãtate dureazã destul de mult. Termenul
maxim pe care îl prevede legea este de 70 de zile. Existã însã şi alte modalitãţi de
transfer electronic al banilor din strãinãtate. Folosirea unor servicii precum Money
Gram sau Western Union va permite încasarea banilor din strãinãtate în mai puţin
de 15 minute.
Serviciul Money Gram este oferit de douã bãnci: Grupul BCR şi Banca
Comerciala "Ion Ţiriac", iar comisioanele se prezintã dupã cum urmeazã:
Suma transferatã
Comision (USD)
(USD)
0-400 20
400,01-600 30
600,01-800 40
800,01-1.000 50
1.000,01-1.200 60
1.200,01-1.800 80
1.800,01-2.500 120
2.500,01-5.000 150
5.000,01-7.500 250
7.500,01-10.000 300
Sursa: Banca Comercialã Românã

Notã: Comisionul se plãteşte numai de cãtre
expeditor.
Serviciul Western Union este oferit de BRD, Banc Post, Banca Româneascã,
West Bank şi Poşta Româna. Însã pentru fiecare în parte sunt particularitãţi. Astfel,
în cazul BRD şi Poşta Românã, clienţii pot doar sã primeascã bani din strãinãtate
(comisionul fiind suportat de expeditor). La Banca Româneascã şi Banc Post,
existã posibilitatea şãi de a trimite bani în strãinãtate. Pentru Banc Post, suma
maximã de trimis este de 5.000 USD iar cea maximã de primit este de 10.000
53
USD. Comisioanele practicate sunt aceleaşi pentru toti agenţii din Romania şi se
prezintã astfel:
Suma transferatã
Comision (USD)
(USD)
0,0-50 13
50,01-100 14
100,01-200 21
200,01-300 27
300,01-400 32
400,01-500 37
500,01-750 42
750,01-1.000 47
1.000,01-1.250 55
1.250,01-1.500 60
1.500,01-1.750 70
1.750,01-2.000 80
2.000,01-2.500 100
2.500,01-3.000 120
3.000,01-3.500 140
3.500,01-4.000 160
4.000,01-4.500 180
4.500,01-5.000 200
Sursa: Banc Post şi Poşta Românã
În cazul în care comisioanele vi se par prea ridicate, mai aveţi posibilitatea de a

opta pentru alte douã servicii oferite de Poşta Româna respectiv "Eurogiro" şi
serviciul de mandate internaţionale prezentate. În primul caz existã posibilitatea
primirii banilor din strãinãtate - tot pe cale electronicã - însã nu sunt semnate
conventii decât cu administraţiile poştale din Japonia şi Elveţia în acest sens. Cel
de-al doilea serviciu este într-adevãr mai ieftin dar presupune transferul banilor
prin mandat poştal, ceea ce înseamnã cã intraţi în posesia banilor în câteva zile şi
nu în câteva minute (ca în cazul Money Gram sau Western Union). În plus, sunt
semnate convenţii cu doar 17 ţãri.
Sistemul de expediţie prin poştã şi cu plata ramburs existent în acest moment,
în România este greoi. De aceea, comercianţii se orienteazã pentru plata prin card.
Întrebarea fireascã care se pune este : „Existã mãcar o bancã în România care ne
poate garanta securitatea acestor plãţi?”Din informaţiile pe care le deţinem, nici o
bancã din România nu este în poziţia de a oferi acest serviciu în condiţii de
54
maximã securitate, conform standardelor recomandate de organizaţiile VISA şi
Europay, pentru a proteja atât clientul deţinãtor de card cât şi comerciantul care-l
acceptã la platã. Deşi existã numeroase modalitãţi de platã prin intremediul
cardurilor, populaţia din România este încã reticentã în ceea ce piveşte comerţul
online şi plata prin intermediul acestor carduri. De asemenea, veniturile reduse ale
populaţiei reprezintã un alt impediment în efectuarea plãţilor prin intermediul
cardurilor.
Deşi în România nu existã încã încredere în comerţul online, odatã cu trecerea

timpului cumpãrãtorii vor observa cã este mult mai uşor şi mai comod sã efectuezi
cumpãrãturi plãtind cu ajutorul cardului. Pentru ca acest lucru sã se întâmple este
nevoie de o legislaţie pe mãsurã privind aceastã formã de comerţ, legislaţie care sã
îi pedepseascã aspru pe cei care încearcã sã facã fraude.
CAPITOLUL 6
AVANTAJELE ŞI DEZAVANTAJELE
COMERŢULUI ELECTRONIC ÎN RAPORT CU
COMERŢUL CLASIC
Fãrã îndoialã, Internetul are, în prezent, un impact extraordinar asupra lumii

afacerilor. Aceasta se datoreazã avantajelor evidente pe care le prezintã atât
comercianţilor cât şi cumpãrãtorilor în comparaţie cu mijloacele tradiţionale de
desfãşurare a activitãţilor comerciale. În cazul comerţului electronic, cele patru
etape ale comerţului tradiţional:
- cercetarea de marketing;
- încheierea contractului comercial;
55
- vânzarea produsului sau a serviciului;
- plata produsului sau a serviciului;
se transformã în variantele electronice, realizate şi manipulate cu ajutorul Internet-

ului:
- cercetare prin chestionare online în pagina de web;
- încheierea de contracte online, prin intermediul paginii de web interactive;
- vânzarea digitalã a produsului (datele clientului şi informaţii despre
condiţiile de livrare introduse de cãtre client în pagina de web);
- plata electronicã.
Cu toate acestea, Internetul are dezavantajele sale, care diferã în funcţie de
partea implicatã.
În continuare vom prezenta principalele avantaje şi dezavantaje pe care
comerţul electronic le prezintã pentru clienţi şi comercianţi.
6.1 Avantaje şi dezavantaje pentru clienţi
Comerţul electronic reprezintã o bunã oportunitate pentru clienţi de a
achiziţiona produse atunci când au nevoie (chiar şi noaptea), fãrã mai depinde de
orarul de funcţionare al magazinului din apropierea locuinţei sale sau al
supermarketului.Iatã care sunt principalele avantaje şi dezavantaje ale comerţului
electronic, din perspectiva clienţilor:
Avantaje pentru clienţi:
Comerţul electronic prezintã un avantaj major pentru clienţi, şi anume:
1)Informaţii şi comenzi 24 de ore din 24
Aceastã disponibilitate independentã de un program anume reprezintã un mare
avantaj pentru clienţi, care işi pot face astfel cumpãrãturile chiar şi noaptea, când
nu mai sunt reţinuţi de alte probleme mai urgente(serviciu, gospodãrie, etc.).
Datoritã comertului electronic, nu mai este necesarã deplasarea la centre
comerciale, nici mãcar pânã la magazinul din colţ. Fiecare îşi poate comanda stând
acasã, în faţa calculatorului şi analizând şi comparând în linişte diferitele produse.
Apariţia comerţului electronic a dat un nou sens termenului de „globalizare”.
Pentru a cumpãra, de exemplu, obiecte artizanale din India, nu mai este necesarã
deplasarea la faţa locului, ci doar deschiderea browser-ului la adresa unui magazin
care comercializeazã aceste obiecte(adresã care poate fi gãsitã prin intermediul
motoarelor de cãutare).
Dezavantaje pentru clienţi:
1) Informaţii personale
Cel mai important motiv pentru care unele persoane ezitã sã utilizeze Internetul
pentru cumpãrãturi- aşa cum a reieşit din sondajele efectuate – îl reprezintã teama
de a furniza online informaţii legate de cartea de credit. Însã, aceleaşi persoane dau
zi de zi numãrul cãrţii de credit prin telefon unor persoane pe care nici mãcar nu le
cunosc, în momentul în care fac cumpãrãturi din cataloage sau de la televizor.
56
2) Teama de dezvãluire a datelor personale
O altã problemã deosebit de importantã o reprezintã atentarea la intimittea

personalã. Potenţialii cumpãrãtori se tem cã, prin intermediul Internet-ului,
comercianţii sau persoane rãu- intenţionate pot culege informaţii foarte detaliate
despre ei.
6.2. Avantaje şi dezavantaje pentru comercianţi
Din perspectiva comerciantului, comerţul electronic reprezintã o bunã oportunitate

de desfãşurare a unei afaceri profitabile datoritã costurile reduse pe care le implicã
o astfel de afacere. În acelaşi timp, comerciantul trebuie sã fie foarte atent pentru
cã acest tip de comerţ(electronic) poate fi un mediu propice pentru realizarea unor
fraude din partea clienţilor.
Avantaje pentru comercianţi
1) Costurile reduse
Prin costurile reduse pe care le implicã deschiderea unui magazin virtual,

firmele mici se confruntã cu o barierã mai puţin în calea intrãrii pe pieţele
dominate pânã acum de firmele mari.
Mai mult, o firmã micã, prin flexibilitatea şi deschiderea la nou de care poate da
dovadã, se bucurã de un mare avantaj, faţã de o firmã mare, dominatã de birocraţie
şi conservatorism.
2) Informaţii şi comenzi 24 de ore din 24
Spre deosebire de angajaţii obişnuiţi, care au nevoie de salarii, un program de

lucru, concediu, a cãror productivitate variazã şi sunt subiectivi, un web site oferã
informaţii despre firmã şi produsele sale sau preia şi proceseazã comenzi 24 de ore
din 24, 7 zile din 7, cu costuri minime.
3) Diferenţa de fus orar
Aceasta mai aduce un avantaj şi în cazul extinderii pe pieţele externe, când

diferenţa de fus orar ar fi putut îngreuna contactele dintre firme. De asemenea,
îmbunãtãţeşte comunicarea cu clienţii, care nu mai sunt obligaţi sã respecte un
anume program, putând obţine informaţii sau lansa comenzi oricând doresc.
Reţeaua mondialã nu este îngrãditã de graniţe, nu este în posesia nimãnui, iar
accesul şi costurile de publicare sunt extrem de reduse. Comunicarea cu un client
de pe faţa cealaltã a globului este la fel de facilã caşi comunicarea cu o persoanã
din cealaltã încãpere. O firmã producãtoare îşi poate vinde acum produsele în orice
ţarã prin intermediul unui web site, fãrã a mai fi nevoie sã stabileascã contacte cu
firme locale sau sã facã investiţii foarte mari.
4) Automatizare
57
Aceste costuri pot fi reduse drastic prin automatizarea procesului de comandã.
De asemenea, existã posibilitatea automatizãrii complete printr-o integrare cu
sistemul de gestiune, ceea ce poate duce la o creştere a productivitãţii generale a
firmei.
5)Cercetare de marketing
Spre deosebire de o fiinţã umanã, calculatorul poate reţine nu numai numele şi
datele personale ale tuturor clienţilor, dar şi preferinţele acestora, fiind capabile sã
adapteze oferta şi modul de prezentare al produselor dupã profilul fiecãrui client.
Studiul clienţilor pe Internet poate fi realizat fãrã ca aceştia sã-şi dea seama, fiind
disponibile informaţii ca: localizarea, tipul browser-ului, al sistemului de operare,
site-ul de unde vine, obiceiuri de navigare. Din aceastã cauzã, mulţi vãd acest lucru
ca pe o încãlcare a intimitãţii persoanei.
Dezavantaje pentru comercianţi
1) Fraude
Ca în orice alt domeniu, tehnologia Internetului a creat şi noi posibilitãţi de

fraudare. În lipsa unui contact direct, un client poate sã înşele comerciantul în
privinţa identitãţii sale sau a posibilitãţilor reale de platã. Majoritatea magazinelor
virtuale occidentale au reţineri în a trimite mãrfuri spre Europa de Est tocmai din
cauza numeroaselor încercãri reuşite de fraudare cu cãrţi de credit false iniţiate de
est-europeni.
2) Securitatea datelor
O altã problemã deosebit de importantã este cea legatã de securitatea datelor. O

firmã fãrã acces la Internet nu are multe motive de îngrijorare privind integritatea
sistemelor sale informatice de gestiune.
Conectarea la o reţea publicã, în care oricine poate avea acces mai mult sau mai
puţin autorizat la date confidenţiale din reţeaua localã, ridicã probleme serioase.
Apar astfel riscuri care nu existau înainte de apariţia acestui tip de comerţ.
Deşi, prin comparaţie cu deschiderea unui magazin obişnuit, costurile lansãrii
unui magazin virtual sunt mult mai reduse, de multe ori nu pot fi evaluate corect. O
firmã care nu are implementat deja un sistem informatic de gestiune, sau ai cãrei
angajaţi nu au cunoştiinţe tehnice minime se poate confrunta cu creşterea costului
de lansare peste aşteptãri, datorate necesitãtţii achiziţionãrii de sisteme sau de
trening pentru angajaţi.
CAPITOLUL 7
STUDIU ROMTELECOM PRIVIND UTILIZAREA
INTERNETULUI
DE CĂTRE PERSOANELE FIZICE
58
7.1. Notorietatea tipurilor de conexiuni la Internet

7.1.1. Notorietatea spontana a tipurilor de conexiuni la Internet
Q1. Care sunt tipurile de conexiuni la Internet de care ati auzit?
Utilizatori de
Utilizatori de
Internet in
Internet Total
afara
acasa(2) (baza=1,068)
Notorietatea spontana a tipurilor de conexiuni la Internet gospodariei(1)
(baza=516)
(baza=552)
%*
CONEXIUNI DIAL-UP 78.6(2) 94.3(1) 85.2
Linie telefonica fixa (dial-up clasic) 56.2(2) 66.6(1) 60.6
GSM/ CDMA/ GPRS 31.4 34.8 32.8
ISDN 18.1(2) 25.8(1) 21.3
Conexiuni dial-up (nespecificat) 38.4(2) 51.6(1) 43.9
CONEXIUNI DEDICATE 58.9(2) 70.6(1) 64.1
Cablu TV 44.2(2) 54.8(1) 48.6
Fibra optica 21.6(2) 36.1(1) 27.7

Linie inchiriata RomTelecom (modem standard, XDSL: ADSL,
12.3(2) 17.0(1) 14.2
SDSL, HDSL etc.)
Satelit/ V-Sat 9.0(2) 15.4(1) 11.7
Radio 6.5(2) 15.7(1) 10.4
Conexiuni dedicate (nespecificat) 11.9 13.7 12.6
Nu stiu/ Non-raspuns 15.0(2) 3.3(1) 10.1

* Raspuns multiplu
* Diferente statistice semnificative intre procente (1, 2) (nivel de incredere 95%)
59
Notorietatea spontana a tipurilor de conexiuni la Internet
CONEXIUNI DIAL-UP 85.2

60.6
Linie telefonica fixa (dial-up clasic)
GSM/ CDMA/ GPRS 32.8
ISDN 21.3
Conexiuni dial-up (nespecificat) 43.9
CONEXIUNI DEDICAT E 64.1
Cablu T V 48.6
Fibra optica 27.7
Linie inchiriata RomT elecom 14.2

Satelit/ V-Sat 11.7
Radio 10.4
Conexiuni dedicate (nespecificat) 12.7
Nu stiu/ Non-raspuns 10.1
0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0
In general, cei care utilizeaza Internetul acasa recunosc spontan mult mai usor
tipurile de conexiuni la Internet, comparativ cu cei care utilizeaza Internetul in
afara gospodariei. Marea majoritate a utilizatorilor de Internet au mentionat
spontan cel putin una din conexiunile dial-up (85.2%).
Conexiunile dedicate au fost mentionate spontan de catre 64.1% dintre

utilizatorii de Internet.
Conexiunile prin linie telefonica fixa (dial-up clasic) si prin cablu TV sunt cele
mai cunoscute conexiuni printre utilizatorii de Internet (60.6% and 48.6%)
60
7.1.2. Notorietatea asistata a tipurilor de conexiuni la Internet
Q2. Va rog sa va uitati la acest cartonas. Dintre aceste tipuri de conexiuni, de care ati auzit?
Utilizatori de
Utilizatori de
Internet in
Internet Total
afara
Notorietatea asistata a tipurilor de conexiuni la Internet gospodariei(1)
(baza=516)
(baza=552)
%*
CONEXIUNI DIAL-UP 97.7 99.0 98.3
Linie telefonica fixa (dial-up clasic) 88.1(2) 97.6(1) 92.1
GSM/ CDMA/ GPRS 72.0 76.8 74.0
ISDN 53.2(2) 69.6(1) 60.1
CONEXIUNI DEDICATE 92.2(2) 98.2(1) 94.7
Cablu TV 79.3(2) 91.2(1) 84.3
Fibra optica 61.8(2) 79.2(1) 69.1

Linie inchiriata RomTelecom (modem standard, XDSL: ADSL,
47.7(2) 55.4(1) 50.9
SDSL, HDSL etc.)
Satelit/ V-Sat 40.4(2) 49.6(1) 44.3
Radio 29.3(2) 42.6(1) 34.9

* Raspuns multiplu
61
Notorietatea asistata a tipurilor de conexiuni la Internet
CONEXIUNI DIAL-UP 98.3
Linie telefonica fixa (dial-up clasic) 92.1
GSM/ CDMA/ GPRS 74.0
ISDN 60.1
CONEXIUNI DEDICAT E 94.7
Cablu T V 84.3
Fibra optica 69.1
Linie inchiriata RomT elecom 50.9
Satelit/ V-Sat 44.3
Radio 34.9
0.0 20.0 40.0 60.0 80.0 100.0
Cele mai multe conexiuni Internet au un grad mare de notorietate asistata

printre utilizatorii de Internet (atat printre cei care utilizeaza Internetul acasa,
respectiv cei care il utlizeaza in afara gospodariei). In acelasi timp, conexiunile
Internet sunt cunoscute de un procent semnificativ mai mare de persoane care
utilizeaza Internetul acasa comparativ cu cei care il utilizeaza in afara gospodariei.
In ceea ce priveste notorietatea asistata, printre utilizatorii de Internet acasa cele

mai cunoscute tipuri de conexiuni Internet sunt: linie telefonica fixa (dial-up
clasic) (97.6%) si cablu TV (91.2%). Totodata, cei care utilizeaza Internetul acasa
au mentionat conexiunile Internet prin fibra optica (79.2%) si GSM/ CDMA/
GPRS (76.8%).
62
7.2. Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet
Q3. Dupa parerea dvs. in care dintre urmatoarele intervale se incadreaza pretul acestor servicii?
Utilizatori de
Internet in Utilizatori de
afara Internet Total
gospodariei(1 acasa(2)
Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet )
Pret mediu (lei)*
Un minut pe dial-up prin RomTelecom in timpul zilei* 901(2) 801(1) 857
Un minut pe dial-up prin RomTelecom seara si in timpul

413(2) 309(1) 367
noptii*
Un minut pe dial-up prin telefonia mobila in timpul zilei* 1,179 1,092 1,141
Un abonament cu acces nelimitat prin dial-up* 492,151 482,795 488,155
Un abonament cu acces nelimitat prin cablu TV, largimea de

1,165,743 1,163,711 1,164,807
banda 64 kbps**
Un abonament cu acces nelimitat prin fibra optica, largimea de

6,513,078 6,559,788 6,536,979
banda 128 kbps***
* Baza: Persoane care recunosc tipul de conexiune prin dial-up

** Baza: Persoane care recunosc tipul de conexiune prin cablu TV
*** Baza: Persoane care recunosc tipul de conexiune prin fibra optica
USD 1 = 33,000 lei
Diferente statistice semnificative intre medii (1, 2) (nivel de incredere 95%)
63
7.2.1. Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet - Un minut pe

dial-up prin RomTelecom in timpul zilei
Utilizatori de
Utilizatori de
Internet in
Internet Total
afara
Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet - Un acasa(2) (baza=1,050)
gospodariei(1)
minut pe dial-up prin RomTelecom in timpul zilei (lei) (baza=511)
(baza=539)
%*
Mai putin de 100 2.3 1.8 2.1
100 – 300 15.7 14.7 15.3
301 – 500 14.4(2) 21.8(1) 17.5
501 – 800 14.4(2) 21.4(1) 17.4
801 - 1000 13.1 11.0 12.2
1001 - 1500 6.9 7.8 7.3
1501 - 2000 5.4 6.2 5.7
Mai mult de 2000 13.9(2) 9.0(1) 11.8
Total 100.0 100.0 100.0
Pret mediu 901(2) 801(1) 857
* Baza: Persoanele care recunosc conexiunea Internet prin dial-up

Diferente statistice semnificative intre procente/ medii (1, 2) (nivel de incredere 95%)
In ceea ce priveste conexiunea Internet prin dial-up, pretul mediu al unui minut
de utilizare in timpul zilei perceput de utilizatorii Internet este aproximativ 850 lei.
Doar 21.8% dintre cei care utilizeaza Internetul acasa, respectiv 14.4% dintre
cei care il utilizeaza in afara gospodariei, au incadrat pretul unui minut de utilizare
a conexiunii Internet prin dial-up in timpul zilei in intervalul corect (300-500 lei).
64

dial-up prin RomTelecom seara si in timpul noptii
Utilizatori de
Utilizatori de
Internet in
Internet Total
Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet - Un afara
minut pe dial-up prin RomTelecom seara si in timpul noptii gospodariei(1)
(baza=511)
(lei) (baza=539)
%*
Mai putin de 100 25.1 27.2 26.0
100 – 300 23.6(2) 35.9(1) 28.8
301 – 500 14.1 15.2 14.5
501 – 800 11.8(2) 6.8(1) 9.7
801 – 1000 4.0 4.6 4.2
1001 – 1500 4.8(2) 2.0(1) 3.7
1501 – 2000 1.5 0.6 1.2
Mai mult de 2000 1.5 0.4 1.0
Total 100.0 100.0 100.0
Pret mediu 413(2) 309(1) 367

Diferente statistice semnificative intre procente/ medii (1, 2) (nivel de incredere 95%)
Pretul mediu al unui minut de acces la Internet prin dial-up seara si in timpul
noptii se situeaza intre 360 lei, conform parerii utilizatorilor de Internet.
Fata de cei care utilizeaza Internetul in afara gospodariei (23.6%), exista un
procent semnificativ mai mare de utilizatori de Internet acasa (35.9%), care au
identificat intervalul corect de pret pentru un minut de acces la Internet prin
conexiuni dial-up (100-300 lei).
65

dial-up prin telefonia mobila in timpul zilei
Utilizatori de
Total
afara Internet acasa
Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet - Un (baza=1,050)
gospodariei (baza=511)
minut pe dial-up prin telefonia mobila in timpul zilei (lei) (baza=539)
%*
Mai putin de 100 1.7 1.8 1.7
100 – 300 4.2 6.6 5.2
301 – 500 10.1 9.6 9.9
501 – 800 14.1 18.3 15.9
801 – 1000 9.2 7.3 8.4
1001 – 1500 7.2 8.8 7.9
1501 – 2000 8.6 9.0 8.8
Mai mult de 2000 19.9 16.4 18.4
Nu stiu/ Non-raspuns 25.1 22.2 23.9
Total 100.0 100.0 100.0
Pret mediu 1,179 1,092 1,141
Costul unui minut de acces Internet prin dial-up prin telefonie mobila este apreciat
in jurul sumei de 1.100 lei (0,11 ron).
66
7.2.4. Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet - Un abonament

cu acces nelimitat prin dial-up
Utilizatori de
afara Internet Total
Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet - Un gospodariei(1 acasa(2) (baza=1,050)
abonament cu acces nelimitat prin dial-up (lei) ) (baza=511)
(baza=539)
%*
Mai putin de 200,000 2.3(2) 4.8(1) 3.4
200,000 - 300,000 11.9 9.1 10.7
300,001 - 400,000 15.5 19.0 17.0
400,001 - 500,000 12.1 12.5 12.3
500,001 - 600,000 11.7 8.9 10.5
Mai mult de 600,000 25.2 25.8 25.4
Total 100.0 100.0 100.0
Pret mediu 492,151 482,795 488,155

In cazul abonamentului cu acces nelimitat prin dial-up, pretul mediu a fost

evaluat in jurul valorii de 500,000 lei (50 ron).
67
7.2.5. Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet - Un

abonament cu acces nelimitat prin cablu TV, largimea de banda 64 kbps
Utilizatori de
Utilizatori de
Internet in
Internet Total
afara
Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet - Un acasa(2) (baza=913)
gospodariei(1)
abonament cu acces nelimitat prin cablu TV, largimea de (baza=467)
(baza=446)
banda 64 kbps (ROL)
%*
Mai putin de 500,000 13.6(2) 9.3(1) 11.7
500,000 - 800,000 18.7 16.2 17.5
800,000 - 1,000,000 9.2(2) 16.9(1) 12.7
1,000,001 - 2,000,000 21.5 27.0 24.0
Mai mult de 2,000,000 14.9 10.8 13.1
Total 100.0 100.0 100.0
Pret mediu 1,165,743 1,163,711 1,164,807
* Baza: Persoane care recunosc conexiunea Internet prin cablu TV

Pentru un abonament cu acces nelimitat prin cablu TV, largimea de banda 64

kbps, pretul mediu evaluat de cei care cunosc acest tip de conexiune este de
1,165,000 lei.
68
7.2.6. Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet - Un abonament

cu acces nelimitat prin fibra optica, largimea de banda 128 kbps
Utilizatori de
Utilizatori de
Internet In
Internet Total
Gradul de cunoastere a preturilor serviciilor Internet - Un afara
acasa(2) (baza=749)
abonament cu acces nelimitat prin fibra optica, largimea de gospodariei(1)
(baza=403)
banda 128 kbps (lei) (baza=346)
%*
Mai putin de 5,000,000 21.6 24.1 22.8
5,000,000 – 6,000,000 11.3 13.3 12.3
6,000,001 – 8.000,000 14.3 16.5 15.4
8,000,001 - 13,000,000 15.2 17.4 16.3
Mai mult de 13,000,000 4.9 5.1 5.0
Total 100.0 100.0 100.0
Pret mediu 6,513,078 6,559,788 6,536,979
* Baza: Persoane care recunosc conexiunea Internet prin fibra optica

27.5% dintre utilizatorii de Internet care au mentionat conexiunea prin fibra

optica, nu si-au exprimat opinia in legatura cu pretul unui abonament cu acces
nelimitat prin fibra optica, largimea de banda 128 kbps. Pretul mediu al unui astfel
de abonament este estimat in jurul valorii de 6,500,000 lei (650 ron).
69
7.3. Gradul de cunoastere a orei la care devine mai ieftin tariful

Internet prin RomTelecom
Q4. Dupa parerea dvs. dupa ce ora devine mai ieftin tariful RomTelecom pentru Internet prin dial-up?
Utilizatori de
Utilizatori de
Internet in
Internet Total
afara
Gradul de cunoastere a orei la care devine mai ieftin tariful acasa(2) (baza=1,050)
gospodariei(1)
Internet prin RomTelecom (baza=511)
(baza=539)
%*
68.2(2) 84.8(1) 75.2

Dupa 22:00
Dupa 20:00 11.1(2) 3.2(1) 7.7
Mai tarziu de 22:00 7.3 5.2 6.4
Dupa 19:00 4.1 2.2 3.3
Dupa 21:00 2.3 1.3 1.9
Mai devreme de 18:00 0.8 0.3 0.6
Total 100.0 100.0 100.0

Gradul de cunoastere a orei la care devine mai ieftin

tariful Internet prin RomTelecom
Dupa 22:00 75.2
Dupa 20:00 7.7
Mai tarziu de 22:00 6.4
Dupa 19:00 3.3
Dupa 21:00 1.9
Mai devreme de 18:00 0.6
Nu stiu/ Non-raspuns 4.9
0.0 15.0 30.0 45.0 60.0 75.0 90.0
Marea majoritate a celor care utilizeaza Internetul acasa (84.8%) stiu ora exacta
cand tariful Romtelecom pentru accesul la Internet devine mai mic (22:00).
Totodata, 68.2% dintre cei care utilizeaza Internetul in afara gospodariei, un
70
procent semnificativ mai mic decat cei care utilizeaza Internetul acasa, au spus ca
ora 22:00 este ora la care devine mai ieftin accesul la Internet.
CONCLUZII
71
Comerţul prin Internet (atat B2B cat şi B2C) la scară mondială va ajunge la
8900 miliarde dolari în 2004, afirmă cercetătorii de la Forrester Research.
America de Nord îsi va lua partea leului dar dominaţia ei va scădea pe fondul
creşterii mai pronunţate a tărilor din Asia şi Europa de Vest.
Comerţul electronic mondial are o dinamică ascendentă pe masura ce tot mai
multi consumatori şi tot mai multe afaceri se conectează la web. Statele Unite se
delimitează de restul regiunilor lumii prin valoarea tranzacţiilor electronice: 510
miliarde in 2000, 3.456 in 2004 si 4870 in 2006. Dinamica însă este incomparabil
mai mică faţă de dinamica din alte regiuni. Din totalul comerţului din Asia-
Pacific, in 2007, 10% va fi comerţul electronic. Totuşi regiunea nu se va dezvolta
uniform datorită diferenţelor politice şi de infrastructură.
Tările din Europa de Vest se vor înrola pentru o "hiper-creştere" incepand din
2001. Pana in 2008 comertul electronic vest-european va atinge 2.500 miliarde
dolari ca urmare a eforturilor agresive ale giganţilor din industrie şi a dezvoltării
afacerilor on-line.
Comerţul european de tip B2C creşte rapid dar în prezent doar o mică proporţie
din europeni cumpără on-line. Eurobarometrul Comisiei Europene dezvăluie
faptul că europenii preferă activităţi comerciale on-line pasive: căutare de produse,
comparare de produse, înregistrarea pe situri comerciale sau plata de facturi.
Principalele bariere în dezvoltarea comerţului electronic răman problemele
legate de securitate şi încredere. Pe măsura creşterii utilizatorilor casnici de
Internet procedurile legate de autentificare şi criptare a datelor personale primesc
o importanţă din ce în ce mai mare şi de succesul implementării lor depinde
succesul comercianţilor de pe web.
72

Limbă

Economia Digitală Şi Impactul Ei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Economia Digitală Şi Impactul Ei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Studiu privind stadiul actual al comerţului electronic cu referire la serviciul de internet

ECONOMIA DIGITALĂ ŞI IMPACTUL EI

1.1. Aspecte generale

Utilizarea largă a tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor şi progresul către

Afacerea electronică - orice afacere care utilizează calităţile retelelor

 Creşterea considerabilă a dinamismului afacerilor;

Evident, ca si la orice tehnologie noua, implementarea e-afacerilor se confrunta

 Necesitatea unei infrastructuri informatice dezvoltate (PC si alte statii

Putem sa mentionam ca gravitatea dificultatilor cu implimentarea si folosirea e-

E-lerling este un tip de învatamînt care se înfaptuieste prin intermediul

Exemplu de web-cursuri: http://www.academiaonline.ro/, http://www.1educat.ro/

1.4. Comert electronic. ( e-commerce )

În ultimul deceniu, Internetul a evoluat într-o unealta formidabila având un

Comert electronic înseamna, în acceptiune "traditionala", utilizarea în retele cu

 stabilirea de contacte cu clientii;

Comertul electronic cuprinde de asemenea o foarte larga arie de tehnologii, cum

 Internet/World Wide Web;

Aceasta directie include în sine toate nivelurile de conlucrare între companii.

Baza acestei directii este comertul electronic cu amanuntul. În internet la etapa

Cooperarea businesului si administratiei include legaturile de afacere a

Consumator-consumator este ultima categorie mentionata în cadrul comertului

1.5. Prognoze pentru dezvoltarea E-economiei.

1.5.1. Prognoze generale.

Dupa estimarile IDC 1volumul total al comertului electronic catre 2010 va

 Rusia – 400-600 miliarde dolari (compania BCG);

Conform studiului efectuat de catre Jupiter Communication cheltuielile pentru

1.5.2. Prognoza de crestere pe regiuni.

Conform prognozei celor de la Jupiter Comunication circulatia sumara a pietei

1.6. Clasificarea site-urilor WEB.

Dupa functiile îndeplinite de Web-site, acestea sunt clasificate în: site-uri de

1.6.1. Site-uri de cautare (Cataloage, indexuri).

Site-urile de cautare sunt alcatuite din sisteme de cautare. Scopul sistemelor de

Dintre sistemele de cautare rusesti se pot evidentia:

Unica deosebire între serverele-cataloagelor si sisteme de cautare o reprezinta

1.6.2. Site-uri tematice

Alaturi de functiile de cautare si acces site-urile tematice ofera un continut

Portalurile se împart în trei tipuri:

1.6.4. Locatii corporative.

Site-uri corporative – asigura prezenta virtuala a firmelor si ofertele acestora în

1.6.5. Locatii comerciale.

Site-uri comerciale – locatii ce ofera utilizatorilor servicii, de la vânzarea

 B2B – organizarea afacerilor între întreprinderi;

1.7. Business modele de site-uri.

1.7.1. Modelul publicitar

1.7.2 Modelul de sustinere al afacerii existente.

În cazul în care compania detine o afacere reala (si nu virtuala), atunci, cu

 lansarea publicitatii si promovarea marcii comerciale a companiei si/sau a

1.7.3 Modelul lansarii unei noi afaceri.

În acest prim capitol vom încerca sã definim conceptul de e-business (afacere

2.1. Comerţul electronic – parte integranta a conceptului de e-

3.) Transformarea fluxurilor de date în sisteme electronice (prin e-mail,

2.2. Definitie, continut. Structura unui sistem de comerţ electronic

2.2.1. Definiţie, conţinut

De-a lungul timpului numeroşi specialişti au încercat sã dea o definiţie

Comerţul electronic oferã oportunitatea de a comercializa produse în întreaga

În tranzacţiile comerciale clasice distingem patru etape diferite:

 informarea comercialã referitoare la tranzacţie: cercetarea de marketing;

2.2.2. Structura unui sistem de comerţ electronic

a) tranzacţiile Business-to-Business (B-2-B sau BTB) cuprind toate tranzacţiile

Un rol aparte în dezvoltarea comerţului electronic îl au relaţiile business to

FORMELE DE COMERŢ ELECTRONIC

În acest capitol vom prezenta principalele modele de afaceri pe Internet

3.1. Modele de afaceri pe internet