Planned Parenthood vs.

Casey, caz juridic, decis de Curtea Supremă a SUA în

1992, care a redefinit mai multe dispoziții privind drepturile la avort așa cum a
fost stabilit în Roe vs. Wade (1973). Atât Planned Parenthood vs. Casey, cât și
Roe vs. Wade au fost răsturnate de Curte în 2022.

În 1988 și 1989, Commonwealth-ul Pennsylvaniei, condus de guvernatorul

Robert Casey, a adoptat noi statute privind avortul, care cereau ca o femeie
care solicită un avort: 1) să-și dea consimțământul în cunoștință de cauză, 2) ca
un minor care solicită un avort să obțină consimțământul, 3) ca o femeie
măritată să-și anunțe soțul despre intenția ei de avort și, în cele din urmă,
4)clinicile să furnizeze anumite informații unei femei care solicită un avort și să
dea 24 de ore de cugetare, înainte de a efectua avortul. Înainte ca oricare
dintre aceste legi să intre în vigoare, Planned Parenthood , un ONG din sud-
estul Pennsylvania, a intentat un proces împotriva guvernatorului, protestând
împotriva constituționalității statutelor.
Într-o opinie pluralistă, Curtea Supremă a reiterat „poziția esențială” (adică
principiul de bază, dispozitivul ) din Roe vs. Wade, potrivit căreia femeile au
dreptul de a obține un avort înainte de viabilitatea fetală, dar a respins „cadrul
trimestrial”1 din Roe vs. Wade pentru a permite statelor să limiteze
disponibilitatea avortului în favoarea unei definiții medicale mai flexibile a
viabilității. Decizia a reafirmat că sursa dreptului la viață privată care stă la baza
dreptului femeilor de a alege avortul, derivă din al Paisprezecelea Amendament
al Constituției SUA, care plasează deciziile individuale cu privire la avort,
planificare familială, căsătorie, și dreptul la viață privată și educația în cadrul
„unui tărâm al libertății personale în care guvernul nu poate intra”. În cele din
urmă, instanța a susținut toate prevederile statutului Pennsylvania sub atac, cu

1
Cadrul trimestrial” din Roe v. Wade a permis statelor să adopte diferite categorii de
reglementări privind avortul în diferite etape ale sarcinii. „Pentru etapa anterioară
aproximativă sfârșitului primului trimestru , decizia de avort și efectuarea acestuia trebuie
lăsate la hotărârea medicală a medicului curant al gravidei. În al doilea trimestru, statul ar
putea adopta restricții de avort „legate în mod rezonabil de sănătatea maternă”. După
„viabilitatea” fetală – punctul în care fătul putea supraviețui în afara uterului, asociat cu al
treilea trimestru – interesul unui stat pentru „potențialul vieții umane” ar sprijini interzicerea
avortului, atâta timp cât legea permite excepții pentru viața sau sănătatea mamei.
excepția cerinței de notificare a soțului, totodată menținând și dreptul la avort,
consacrat în Roe vs. Wade.