Teoria generală a dreptului

G O L D A N A N A - M A R I A
Tema
• Accepțiunile dreptului și dimensiunea istorică a acestuia. Principiile generale ale dreptului
și metodologia juridică.

Obiective
• Prin intermediul acestei întâlniri vom cunoaște: definiția dreptului, aspecte legate de
evoluția sa istorică, principii generale ale dreptului și metode de cercetare juridică.
Ce este dreptul?
Terminologie
• Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, Drept = care merge de la un punct la
altul, fără abatere.

• Derivă din latinescu directus (dirigo, dirigere)-care însemna orizontal, vertical, de-a
dreptul, linie dreaptă.

• Știință sau disciplină care studiază dreptul.

De ce?
• Dreptul poate fi știință ?

• Ce reprezintă o știință?

• „Știința reprezintă un sistem de cunoștințe despre natură, societate și gândire, exprimate

în concepte, principii și noțiuni ”. (N. Popa, Teoria generală a dreptului, 2014, p. 1).

• Unde putem încadra această știință a dreptului?

Categoria societății

• Știința juridică se încadrează în categoria cunoștințelor

despre societate, căci dreptul este despre, cu și pentru
oameni.

• Ce studiază știința dreptului?-

legile existenței și ale dezvoltării statului și a dreptului,

instituțiile politice și juridice.

• În evoluția sa milenară, știința dreptului a înregistrat un

proces permanent de specializare.
Ulpian
• „Știința dreptului reprezintă cunoașterea lucrurilor divine și umane, știința
de a deosebi ceea ce este drept, de ceea ce este nedrept.”

• Ce observăm din analiza acestei definiții?

• Fără abatere?
 Sistemul științei dreptului

Teoria generală a dreptului

Științe juridice de ramură

Științe juridice istorice

Științe ajutătoare
Știința juridică istorică

• Cercetează istoria dreptului dintr-o

anumită țară, istoria generală a
dreptului, istoria ideilor, a doctrinelor, a
marilor curente de drept.

• De ce este importantă ?
Științele juridice de ramură
• Studiază fenomene juridice particulare – ramuri ale dreptului

• Ce înseamnă ramură ?

• Exemple: Știința dreptului civil, a dreptului constituțional, a dreptului penal.

Termeni Noțiuni Concepte Categorii Principii Instituții Ramuri

 • Științele ajutătoare sunt cele care nu fac parte
din sistemul științei dreptului, însă sunt
indispensabile cunoașterii unor fenomene de
drept.

• Exemple : criminalistica, medicina legală,

Științele ajutătoare logică juridică, informatică juridică, etc.
Teoria generală a dreptului
• Teoria generală a dreptului- cuprinde acel set de concepte fundamentale aplicabile
științelor juridice. Vorbim despre o globalizare a fenomenelor particulare.

• De ce a fost nevoie de teoria generală a dreptului ?

• Prima lucrare de teorie generală a dreptului datează din anul 1275 și a fost elaborată de
către Guillame Durand (episcop francez), fiind intitulată Speculum juris.

• Franța/Germania: Introducere în drept

• Anglia: Jurisprudență generală

• Traian Ionașcu, Enciclopedie juridică

Recapitulare

Teoria generală a dreptului,

Științele juridice istorice,
Știința – Natură, Gândire, Societate- Știința dreptului-
Științele juridice de ramură,
Științele ajutătoare.
Alte accepțiuni ale dreptului 

• Dreptul poate fi

Știință
Drept obiectiv
Drept pozitiv
Drept subiectiv
Drept natural
Artă și Tehnică
 N
N
o
Dreptul obiectiv or
rm
m
e
e
• Reprezintă ansamblul normelor legale create sau arecunoscute de un stat.
i
f
• Normele sunt impersonale e
lș
ai
• Format din reguli de conduită tt
ee
• Cuprinde:
îd
ni
n
v
vi
ig
go
oa
ar
re
e
Dreptul pozitiv
• Reprezintă normele care se află în vigoare, la un moment dat

• De ce se numește pozitiv?

• Suntem în prezența dreptului pozitiv și atunci când este vorba despre lege, dar și atunci
când ne referim la obiceiurile și cutumele juridice ori la practica judecătorească și
precedentul judiciar (hotărâre judiciară anterioară).

• Dreptul pozitiv se împarte în:

Drept Drept
public privat
Dreptul subiectiv
• reprezintă facultatea unui subiect de drept de a-și valorifica sau de a-și apăra împotriva
terților un anumit interes, legalmente protejat

• Ce drepturi poate deține o persoană?

• Dreptul subiectiv cuprinde:

Drepturi Drepturi
patrimoniale nepatrimoniale.
Cum distingem între drept subiectiv și drept
obiectiv?
• Romanii distingeau astfel: pentru dreptul obiectiv foloseau formula norma agendi, iar
pentru dreptul subiectiv facultas agendi.

• Juriștii englezi folosesc law pentru dreptul obiectiv și rights pentru dreptul subiectiv.

• Juriștii francezi utilizează Droit pentru dreptul obiectiv și droits pentru dreptul subiectiv.

• În limba germană, pentru dreptul obiectiv juriștii folosesc Recht, iar pentru dreptul
subiectiv folosesc Berehtigung.
 • Sistem de norme de drept care se aplică tuturor
popoarelor din toate timpurile.

• Aceste reguli de drept natural nu depind nici de

voința umană, nici de cea divină – ele sunt
eterne, universal valabile.
Dreptul natural

• Foto: Toma d’Aquino- a reînviat și a dezvoltat

conceptul de drept natural din filosofia antică
grecească.
 • Dreptul reprezintă o tehnică a conviețuirii
umane, scopul fiind apărarea societății de
excese.

• Cum se manifestă?

Dreptul- artă și • Legiuitorul trebuie să știe să selecteze din

tehnică ansamblul nevoilor sociale, pe cele care

răspund unor nevoi reale. Judecătorul,
procurorul sau organul administrativ trebuie să
posede arta de a aplica legea în litera și spiritul
ei.
Recapitulare
• Ce este dreptul?

• El reprezintă un ansamblu de reguli care organizează

și coordonează societatea. Cele 6 accepțiuni ale sale
sunt- știința dreptului, dreptul obiectiv, dreptul
pozitiv, dreptul subiectiv, dreptul natural, dreptul ca
artă și tehnică.
Caracterele dreptului
• Dreptul prezintă următoarele caractere:

Caracterul
Caracterul
obligatoriu
general
Caracterul șișipermanent
sancționator
normativ
Capitolul II. Dimensiunea istorică a dreptului

• Romanii credeau în veșnicia dreptului- Ubi societas ibi jus- acolo unde există societate
există și drept.

• Totodată, pentru ei era valabilă și reciproca: Ubi jus ibi societas- unde este drept, există și
societate.

• Adepții Școlii dreptului natural porneau de la concepția aristotelică, potrivit căreia omul
este un animal social- zoon politikon. Din nevoie instinctivă de a trăi în societate, apare și
nevoia de a stabili reguli juridice.
Când apare dreptul ??
• în funcție de modul în care concepem dreptul:

• 1. Dacă gândim dreptul ca fiind echivalentul oricărei reguli de conduită, atunci el există
din momentul apariției primelor forme de organizare socială.

• Dacă, însă, considerăm că dreptul nu poate exprima decât nevoile sociale ale unei
colectivități organizate în formă politică, atunci dreptul apare în condiții social-istorice
determinate.

• La origine, romanii și alte popoare ale Antichității făceau confuzie între drept, morală și
religie.
 • Codul lui Hammurapi - De ce este interesant acest
cod ? Conține un sistem al pedepselor foarte aspru și
neunitar- pedeapsa varia după condiția socială a
inculpatului sau a părții lezate, astfel că ofensa adusă
unei persoane din clasa inferioară era pedepsită mai
Care sunt primele puțin grav decât cea adusă unui membri din aceeași

legiuiri ? clasă

• Exemplu: „Dacă un om liber a dat o palmă unui alt om

liber cu care este egal, să plătească o mină de argint ”.
„Dacă sclavul cuiva a dat o palmă unui om liber, să i se
taie o ureche”.
 • Legile lui Manu- constituie cel mai important cod de
legi al Indiei antice, atribuit de tradiția hindusă lui
Manu-primul om.

• Scris în versuri și cuprinde 12 cărți în care regăsim

principii, reguli, îndatoriri.

• Pedeapsa reprezenta o creație a divinității ; ea trebuie

Primele legiuiri aplicată celor ce o merită. Justiția era de clasă.

• Pedeapsa cu moartea se aplica pentru omor, furt de

elefanți sau cai aparținând regelui. Pentru alte feluri de
furt se prevedeau pedepse ca : tăierea degetelor, a
mâinilor, a unui picior etc.
 • Codul lui Mu- regimul juridic chinez a fost
caracterizat de un sistem de represiune extrem
de sever. Pedepsele erau crunte – cea mai
neînsemnată era tăierea părului, cea obișnuită
era reprezentată de lovituri de bici, iar
Primele legiuiri pedeapsa cu moartea putea avea loc prin
diverse forme : sugrumare, decapitare,
aruncarea într-un cazan cu apă fiartă etc.
 • În Europa, primele legiuiri consemnate
documentar sunt următoarele:

• Legile lui Lycurg, sec. X-IX î. Hr. (Sparta).

Potrivit lui Lycurg, legea trebuie respectată pentru
că autoritatea ei este consfințită de către divinitate. 

Primele legiuiri • Legile lui Dracon și Solon (Atena)- secolele VI-V

î. Hr. –În materie peală se prevedea, pentru prima
dată, intervenția statului prin pedepse extrem de
severe, în cazurile de omucid, cazuri care până
acum erau lăsate în competența vendetei familiei
lezate.
 • Legea celor XII Table - secolul al V-lea î. Hr.
reprezintă o consecință a luptei plebeilor.

• - a fost abrogată în perioada Imperiului

• Exemplu : „Dacă un judecător sau arbitru a

primit bani pentru aceasta, să fie pedepsit cu
Primele legiuiri pedeapsa capitală (IX, 2)”.
 • Legea salică la franci, sec. V-VI d. Hr.

• Corpus juris civilis – codificarea justiniană ce

cuprinde operele: Codex Justiniani (529 d.
Hr.), Digestele (533 d. Hr.), Institutele (533 d.
Hr.) și Novelele (533-565 d. Hr.).
Primele legiuiri
 • excesivă fracționare a autorității judiciare (părțile în cauză neștiind cui să

se adreseze, recurgeau adesea la arbitri), dezordine și principii

juridice contradictorii.

• Se conturează trei sisteme judiciare : justiție ecleziastică, feudală

și regală.

• Curia Regis era în același timp un Parlament și o Curte de Apel,

Evul Mediu care decidea asupra hotărârilor seniorilor feudali.

• Dreptul românesc - în secolul al XIV-lea, asistăm în Moldova și

Muntenia la un proces de receptare a dreptului bizantin, prin
apariția unor pravile precum : Cartea românească de învățătură
(1646) sau Îndreptarea legii (1652). Au urmat Praviliceasca
condică (1780), Legiuirea Caragea (1818), Codul Calimachi
(1817) și Codul civil din anul 1865 al domnitorului Alexandru
Ioan Cuza.
 • În prezent, asistăm la o nouă tipologie juridică,
denumită dreptul Uniunii Europene. Noua
ordine juridică are ca trăsături specifice
caracterul imediat executoriu al normei de
drept unional și preeminența dreptului Uniunii
Dreptul european Europene asupra dreptului național.
Capitolul III. Principiile de drept

principiul
asigurării bazelor
legale de
funcţionare a
statului

principiul bunei – principiul libertăţii

credinţe. şi egalităţii

principiile echităţii principiul

şi justiţiei responsabilităţii
1. Principiul asigurării bazelor legale de
funcţionare a statului
• În statul de drept izvorul oricărei puteri politice trebuie să fie voința suverană a poporului.

• Dreptul deține misiunea de intermediar între ordine și viață, între idealuri morale și forțe
reale. În acest sens, Constituția României, prevede la art. 1: „În România, respectarea
Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie”.

• Art. 16: „Nimeni nu este mai presus de lege”.

2. Principiul libertăţii şi
egalităţii
• Libertatea şi egalitatea cetăţenilor reprezintă valori fundamentale în orice stat de drept.

• Potrivit art. 16 alin. 1 din Constituţia României, „cetăţenii sunt egali în faţa legii”. De
asemenea, conform art. 23 alin. 1, „libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt
inviolabile”.

• Nu poate exista egalitate decât între oameni liberi, iar libertatea nu poate exista decât între
oameni a căror egalitate este consființită juridic.

• Libertatea- forme de manifestare: libertatea de opinie, de exprimare, religioasă etc.

• Egalitatea - fiecare ființă umană independentă trebuie să fie tratată în mod egal de lege și că
toți oamenii sunt supuși acelorași legi.
3. Principiul responsabilităţii

• consecinţa libertăţii de care se bucură indivizii.

• Libertate ≠ liberul arbitru

• Libertate= Posibilitatea de a acționa după propria voință sau dorință în

condițiile cunoașterii (și stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii și a
societății.

• Liberul arbitru= care neagă existența legilor obiective ale naturii și ale
societății, considerând că omul poate acționa numai după voința sa,
independent de orice altă condiționare.
4. Principiul echităţii şi justiţiei
• Justiția- reprezintă produsul unei gândiri sociale și religioase.

• Echitate- lat. Aequitas= Dreptate, nepărtinire. Cinste; omenie. 

• Se traduce prin: este corect!

• Echitatea ≠ egalitate

• Inegalitate= când indivizii nu obțin exact același lucru.

• Inechitate= nu obțin ceva în raport cu contribuția sau nevoia lor.

• Inegal dar echitabil? (scutirea de impozite pentru anumite categorii de persoane.

• Egal dar inechitabil ? (contribuție generală la sistemul asigurărilor).

 Egalitate.
Fiecare beneficiază de același
suport.
Implică tratamentul egal.
Echitate. Justiție.
Fiecare dintre ei primește suportul Fiecare dintre cei trei
de care are nevoie. poate privi meciul
deoarece cauzele
inechității au fost
reprimate.
 • Conceput juridic dezvoltat de Cicero –

5.Principiul bunei presupune intenția dreaptă, diligența, liceitatea

și abținerea de la cauzarea de prejudicii altora.
–credinţe.
• Obligaţia exercitării cu bună- credinţă a
drepturilor şi libertăţilor este prevăzută de
legiuitor în Constituţie (art. 57: titularul unui
drept trebuie să-l exercite astfel încât să nu
aducă atingere intereselor legitime ale
celorlalte subiecte de drept).
Capitolul IV- Metodele de cercetare juridică
• Ce reprezintă metoda?

Metoda reprezintă un mijloc eficace al gândirii. Cuvântul metodă provine de la

grecescul methodos - cale, drum, dar și mod de expunere.

• Ce reprezintă metoda juridică?

Știință despre știința dreptului: ni se arată cum lucrează omul de știință, regulile pe care le
respectă.

• Care sunt metodele cercetării științifice juridice? Logică Comparativă Istorică

Sociologică IRAC
1. Metoda logică
• Dreptul, ca știință sistematică, este eminamente deductivă, adică necesitatea argumentării
se prezintă precum o condiție sine qua non.

• Inima oricărei deducții este reprezentată de către silogism.

• Metoda logică este utilizată cu precădere în interpretarea dreptului.

• De exemplu: art. 13 din Constituție: „În România, limba oficială este limba română”.
Deducem de aici faptul că, locuitorii României folosesc drept mijloc de comunicare limba
română. Mai deducem de aici că normele juridice vor fi redactate în limba română.
2. Metoda comparativă

• Reprezintă o operație ce urmărește constatarea unor

elemente identice sau divergente.

• a determinat nașterea unei ramuri științifice: știința

dreptului comparat.

• cunoaște, în prezent, un succes imens printre cercetători.

Regulile metodei comparative:

• A. Comparăm numai ce este comparabil - Dacă sistemele sunt antagoniste, atunci

comparația nu va fi relevantă deoarece va scoate la iveală numai diferențele.

• B. Vom lua în considerare contextul social, politic și cultural.

• C. Cercetăm izvoarele dreptului din sistemele comparate.

• D. Se va ține seama nu numai de sensul inițial al normei, ci și de evoluția ei în timp.

3. Metoda istorică

• Dreptul urmează firul evoluției sociale.

• Ca știință, istoria ne explică lumea. Ca atare,

pentru cunoașterea sistemelor de drept , vor
fi utile juristului concluziile istoricului, după
cum și istoricul trebuie să se aplece asupra
documentului juridic.
4. Metoda sociologică
• Pornim de la premisa că toate fenomenele juridice sunt fenomene sociale.

• ubi societas ibi ius

• Întâlnirea dintre sociologie și drept s-a petrecut în anul 1913.

• De ce folosim cercetarea sociologică juridică? Pentru a ne da seama dacă legea este

respectată și în ce proporție este agreată de către oameni.
5. Metoda IRAC
• Metodă utilizată în compunerea unor documente legale și rapoarte. Ea are rolul de a-l
ajuta pe cititor să urmărească raționamentul.

• Ce înseamnă IRAC?

• I- Issue (Întrebare)

• R- Rule (Regulă)

• A- Analysis, Application (Analiză/ Aplicare)

• C- Conclusions (Concluzii)
De ce folosim metoda IRAC?
• Pentru a răspunde la întrebări ipotetice, pentru a organiza un eseu, pentru a analiza o
speță.

• Pașii pe care trebuie să îi parcurgem, așadar, în cadrul acestei metode sunt următorii: 1.
Identificăm problema, 2. Identificăm textul de lege aplicabil, 3. Aplicăm norma situației
date, pentru a analiza în detaliu problema, 4. Oferim o concluzie cu privire la rezultatul
probabil.
Exemplu
• Issue- noțiunea de rănire a uneia sau mai multor persoane prevăzută de art.75 alin.(1) lit.b) din OUG nr.195/2002 privind
circulația pe drumurile publice rap. la art.338 alin.(3) din Codul penal, articol care definește accidentul de circulație ca
situație premisă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută de art.338 alin.(1) din Codul penal, are în vedere și
autorănirea, când singura persoană rănită este însuși conducătorul singurului autovehicul implicat în accident?

• Regula: Părăsirea locului accidentului reprezintă, potrivit art. 338 din Codul penal reprezintă infracțiune: (1) Părăsirea locului
accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul
vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorității competente, aflat
în timpul desfășurării probelor practice ale examenului pentru obținerea permisului de conducere, implicat într-un accident de
circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.” Potrivit alin. 3,  Nu constituie infracțiune părăsirea locului
accidentului când: conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuși persoanele rănite la cea
mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistență medicală necesară și la care a declarat datele personale de
identitate și numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se
înapoiază imediat la locul accidentului”;
• Application, analysis: În cazul de față, conducătorul vehiculului a lovit o altă mașină aflată în trafic, accident din
care a rezultat o victimă, în persoana șoferului vinovat de accident. Acesta părăsește locul accidentului, motivând
că va merge la spital. Definiția accidentului de circulație statuată în art. 75 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, care
face referire la "rănirea uneia sau a mai multor persoane", fără a face distincție în funcție de numărul și calitatea
acestor persoane.  Cu toate acestea, o persoană nu poate fi în același timp și subiect activ și subiect pasiv al unei
infracțiuni de lovire sau alte violențe, dat fiind că ocrotirea legii penale este îndreptată spre relațiile dintre oameni
și nu spre actele care ies din sfera vieții intime, individuale, acte care nu ating deci o relație socială.

• Concluzie: Rănirea uneia sau mai multor persoane prevăzută de art. 75 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, cuprinsă în
definiția accidentului de circulație, ca situație premisă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului prevăzută
de art. 338 alin. (1) din Codul penal, nu are în vedere și autorănirea, când singura persoană rănită este însuși
conducătorul singurului autovehicul implicat în accident.
6. Metode cantitative
• Capătă, în ultimul timp, o tot mai mare pondere în cercetarea științifică juridică, cu largi și
imediate aplicații în practica dreptului.

• Se întâmplă acest lucru deoarece teoria juridică nu poate merge decât în strânsă legătură cu
nevoile practice ale creării și aplicării dreptului- ne referim aici la informatica juridică, ce
ajută la îmbunătățirea procesului decizional prin rapiditatea efectuării diferitelor operațiuni
(citarea electronică).

• Cu toate acestea, hotărârea judecătorească nu înseamnă aplicarea pur mecanică a legii la o

cauză determinată, deci nu se pune problema utilizării calculatorului pentru a înlocui
judecătorul.
10 reguli
• 1. Dreptul reprezintă o știință. Însă, dreptul poate fi și artă sau tehnică.

• 2. Dreptul prezintă un caracter normativ, general, permanent, obligatoriu și sancționator.

• 3. Teoria generală a dreptului reprezintă o disciplină esențială pentru că ajută studenții să-și amplifice cunoștințele juridice.

• 4. Drepturile subiective se împart în drepturi patrimoniale și nepatrimoniale.

• 5. Dreptul obiectiv este alcătuit din norme juridice impersonale.

• 6. Pot exista situații de inegalitate, care sunt juste sau echitabile (scutiri de impozite pentru anumite categorii de persoane),
după cum pot fi întâlnite și cazuri în care echitatea nu este satisfăcută, dar exigențele egalității nu sunt realizate (toții oamenii
să plătească aceeași sumă la asiguările de sănătate).

• 7. Titularul unui drept trebuie să-l exercite, astfel încât să nu aducă atingere intereselor legitime ale celorlalte subiecte de drept.

• 8. Responsabilitatea reprezintă o consecință a asumării libertății.

• 9. Echitatea și justiția sunt valori complementare.

• 10. Dreptul este legat indisolubil de evoluția generală a societății. Dreptul este cu, despre și pentru oameni.
Greșeli de evitat:
• Egalitatea nu este totuna cu echitatea. Ele se află într-un raport de interdependență.

• Știința dreptului nu operează numai deductiv, fără raportare la fapte. Deducțiile reprezintă
răspunsuri la probleme ale practicii.

• Dreptul nu este static, ci el evoluează, ținând cont de schimbările socio-politice ale vremii.
Exercițiul nr. 1: Răspundeți la următoarele întrebări:

• Care este scopul teoriei generale a dreptului?

• Care sunt metodele cercetării juridice?

• Dreptul reprezintă un produs al societății, variabil în timp și spațiu sau, în spatele său se
ascunde un mănunchi de principii absolute, universale, pe care le descoperă rațiunea
omenească?

• Considerați ca fiind plauzibilă ipoteza conform căreia judecătorul ar putea să fie înlocuit
de un calculator în pronunțarea unei soluții în procesul judiciar?
Exercițiul nr. 2: Completați spațiile punctate din afirmațiile de mai
jos:

• Dreptul nu este numai știință, el este, în egală măsură, tehnică și........ .

• Totalitatea normelor juridice în vigoare (active) dintr-un stat poartă denumirea de

drept........., un drept aplicabil imediat și continuu, obligatoriu și susceptibil de a fi adus la
îndeplinire printr-o forță exterioară (coercițiunea statală).

• Una dintre regulile care prezidează utilizarea metodei comparative în drept este că se
compară numai ce este.................... .

• Dreptul constituțional, dreptul civil, dreptul administrativ sau dreptul penal

sunt........................ de drept.