Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Curs 12
STEREOTIPURI ȘI PREJUDECĂȚI
Stereotipurile
Reprezintă atribuiri ale unor trăsături identice tuturor membrilor unui grup.
Exemplu de stereotipuri comune: “romii sunt hoți”, “musulmanii sunt teroriști, “femeile
sunt blânde”, ”bărbații nu plâng” etc.
Judecățile noastre asupra celorlalți se bazează pe reprezentările unor indivizi, iar apoi
categorisirea unui individ va depinde de trăsăturile pe care le are în comun cu ceilalți (Popoviciu,
2013).
Stereotipizarea nu are, în mod necesar, motivație negativă. Din contră, categorisirea care
stă la baza ei este necesară atât pentru învățare, cât și pentru adaptare. Având în vedere
multitudinea de lucruri care ne atrag atenţia zilnic, putem economisi timp şi efort cognitiv
folosind calitatea de membru într-un grup ca indice pentru atribuirile pe care le facem
privind comportamentele celorlalți (Sherman, 2001).
Problema apare, însă, când se ignoră diferențele dintre indivizii plasați mecanic în cadrul
aceleiaşi categorii.
1
echipa favorită de fotbal) poartă denumirea de grup intern (in-group), pe când celelalte
grupuri sunt denumite grupuri externe (out-groups).
În mod special, atributele alese în descrierea celorlalți sunt influențate de contextul socio-
cultural al individului.Modul în care părinţii, prietenii, colegii, profesorii și mass-media
promovează anumite metode de clasificare a oamenilor va fi decisiv pentru categoriile folosite de
membrii comunității.
Dacă, de exemplu, în presă oamenii sunt deseori clasificați în funcţie de etnie sau dacă
părinţii îşi avertizează copiii cu privire la cei ce aparțin altei etnii, atunci categoria “etnie”
devine importantă în perceperea realității (Schaller & Conway, 1999).
Oamenii învață stereotipurile și prejudecăţile prevalente în contextul lor social (Guimond, 2000).
De exemplu, într-un studiu, unor băieţi de clasa a șasea (de culoare albă şi neagră) li s-au
arătat o serie de fotografii şi li s-a dat să citească niște descrieri ale unor posibile
comportamente agresive (e.g. un copil lovindu-se în fugă de un coleg). Atât copiii de
culoare albă, cât şi cei de culoare neagră au apreciat comportamentele ca având potențial
agresiv mai mare dacă făptașul era de culoare neagră (Sagar & Schofield, 1980).
Alte studii arată că succesul într-o sarcină complexă este atribuit abilității dacă persoana
care l-a obținut este de gen masculin, și șansei în cazul celor de gen feminin, iar această atribuire
stereotipizată este făcută atât de bărbați, cât și de femei (Deaux & Emsweiler, 1974).
Cealaltă faţă a monedei este că eșecul celor de gen masculin este atribuit șansei (e.g. “a
avut ghinion”) sau efortului scăzut (e.g. “nu și-a dat tot interesul”), iar eșecul celor de gen
feminin este atribuit lipsei abilității (e.g. “a fost prea dificil pentru ea”) (Swim & Sanna, 1996).
Unul dintre motivele pentru care stereotipurile sunt atât de rezistente la schimbare este
tendința oamenilor de a comite eroarea fundamentală a atribuirii. Aceatsa se referă la faptul
că, în general, oamenii atribuie comportamentul celorlalți trăsăturilor dispoziționale, subestimând
impactul contextului situațional.
2
fundamentale de atribuire, observatorii nu vor recunoaște consecințele discriminării, ci vor
presupune că performanța scăzută se datorează, spre exemplu, cu lipsa de perseverență a
subiectului (Popoviciu, 2013).
Un paradox al formării impresiilor este că, deseori, oamenii reuşesc să-și menţină
impresia negativă cu privire la un grup social în general, în ciuda faptului că admiră un număr,
relativ mic, de indivizi care aparțin acelui grup.
De exemplu, când un individ convins că “romii sunt hoți” întâlnește un rom care dă
dovadă de o moralitate exemplară, preferă să includă membrul într-o subcategorie specială (e.g.
“romi educați”) decât să-și schimbe părerea generală. Ridicând din umeri și afirmând că
“excepția întărește regula”, atitudinile stereotipizate vor rămânea neschimbate.
2. Când așteptările unui observator nu sunt împlinite sau când este luat prin surprindere,
preferă să atribuie comportamentul perceput situației decât să-și schimbe atitudinea.
3. Dacă un individ admiră câteva persoane care aparțin unui grup stereotipizat, le include
într-o subcategorie, menţinându-și astfel impresia negativă generală despre respectivul grup.
4. Oamenii își amintesc mai bine informațiile conforme stereotipurilor decât cele non-
conforme, și astfel atitudinile stereotipizate se autoperpetuează.
3
Studiile de specialitate arată că stereotipurile sunt activate automat, deci operează la nivel
implicit (Blair, 2001). Activarea automată influențează gândurile, sentimentele şi
comportamentele ulterioare.
Prejudecățile
Prejudecățile sunt atitudini negative față de un grup sau față de membrii acestuia, pe baza
unei generalizări rigide sau eronate (Allport, 1954).
Spre exemplu, sexismul se referă la prejudecățile față de femei sau bărbați, rasismul
cuprinde prejudecățile față de indivizii unei alte “rase”, iar antisemitismul desemnează
prejudecățile față de evrei.
Prejudecățile apar la nivelul judecăților cognitive și reacțiilor afective, iar când reprezintă
un comportament se trece la discriminare.
Competiţia directă pentru resurse importante, dar limitate, dă naştere ostilității dintre
grupuri (Levine & Campbel, 1972 - teoria conflictelor reale) și prejudecăților.
Oamenii îşi pot îmbunătăți stima de sine fie prin propriile realizări, fie prin afilierea cu
grupurile recunoscute pentru succes. Ceea ce este interesant la nevoia de identitate socială este
faptul că deseori ne îmbunătățim sau protejăm stima de sine prin afilierea cu cei pe care-i
apreciem, chiar dacă nu primim nici un beneficiu direct din partea lor. În același timp, însă, dacă
cei din grupul respectiv falimentează, ne distanțăm de ei pentru a ne proteja imaginea de sine.
Persoanele care aparțin de grupuri care nu sunt valorizate sau apreciate social
experimentează o stare de indispoziție și suferință, aspirând să-și modifice situația.
4
Indivizii care se află într-o astfel de situație pot alege două strategii de ameliorare a
stimei de sine, în funcție de percepția contextului dat.
Dacă persoana consideră că nu există obstacole subiective care să-i stea în cale, va
abandona grupul intern dezavantajat și va pătrunde într-un grup extern avantajat (Tajfel, 1981).
Romii care consideră dezavantajul grupului intern legitim și stabil își rezolvă problemele
materiale și psihologice, integrându-se, individual sau cu familiile lor, în grupul majoritar.
De cele mai multe ori, stereotipizarea și prejudecățile au efect negativ asupra membrilor
grupului-țintă. Grupurile defavorizate sunt deseori lipsite de resursele și puterea necesară pentru
a restaura echitatea și a elimina discriminarea.
Pe termen lung, această situație determină indivizii să-și accepte deformările cognitive
răspândite de membrii grupului avantajat.
situația lor este meritată și că relația intergrupală este echitabilă (Tajfel, 1984).
Autodeprecierea are efecte negative asupra performanțelor membrilor grupurilor dezavantajate.
Există discrepanță nu doar în ce privește accesul la educație și participarea școlară, ci și nivelul
performanțelor școlare.
Cum pot fi controlate sau prevenite stereotipurile care duc la instalarea prejudecății?
5
În primul rând este important să observăm că tinerii (Von Hippel, Silver & Lynch, 2000)
pot suprima cu succes, pe termen scurt stereotipurile, dacă sunt motivaţi şi dacă au resursele
cognitive necesare (Wenger, 1997).
1. Contactul intergrupal orientat pentru atingerea unui scop comun, susținut cu sprijinul
oficial al autorităților (Allport, 1954).