Ortopedia.

Ea este o ramură a chirurgiei care se ocupă cu studiul și tratamentul afecțiunilor osteo-articulare.

Aceste afecțiuni pot fi:

- Congenitale
- Infecțioase
- Traumatice

Dintre cele congenitale amintim:

Piciorul strâmb congenital e cea mai frecventă afecțiune congenitală. Poate fi uni sau bi lateral , iar în
cazul unei implicări bilaterale unul dintre picioare este mai afectat decât celălalt. El se evidențiază fie
antenatal fie imediat după naștere, uneori chiar o naștere dificilă poate provoca apariția acestei
malformații care se poate rezolva ușor prin exerciții fizice simple.

Caracteristicile acestei malformații sunt:

- 1. Călcâiul este tras în sus

- 2. Piciorul este răsucit spre interior
- 3. Partea posterioară a piciorului este în abducție
- 4. Pielea este cutată

Există 2 tipuri de tratament : tratament conservator și tratament chirurgical.

Tratamentul conservator se aplică în primele 3 luni de viață și se concentrează asupra părții

anterioare a piciorului. Acest lucru se realizează utilizând o atelă gipsată aplicată de sub genunchi. Fie
cu atelă și gips de deasupra genunchiului.

Tratamentul chirurgical se stabilește în jurul vârstei de 3 luni atunci când piciorul nu s-a corectat.
După intervenția chirurgicală corecția se menține cu ajutorul gipsului, iar tratamentul ulterior constă
în purtarea de încălțăminte specială și efectuarea de exerciții de întindere.

Luxația congenitală a șoldului.

Apare la nou născut și constă în așezarea anormală a capului femural în articulația coxo-femurală.

Luxația poate fi uni sau bi laterală. Ea se pune în evidență relativ ușor și de aceea trebuie căutată la
toți copii atunci când se nasc.

Afecțiunea e mai frecventă la fetițe decât la băieți și se datorează unei insuficiente dezvoltări a
cavității articulare a șoldului care e anormal dezvoltată și determină luxarea capului femural și
plasarea acestuia în afară sub masa musculară fesieră.

Luxația mai e favorizată și de înfășarea nou născuților cu membrele inferioare paralele și cu un scutec
voluminos între coapse. Acest mod de înfășare care nu tre niciodată folosit împinge în afară capetele
femurale.

Tratamentul constă în plasarea nou născutului cu această malformație într-un aparat care
îndepărtează genunchii și capetele femurale vor fi reintroduse în articulație. Tratamentul durează 5-6
luni și examenul radiologic este acela care arată dacă malformația s-a remediat sau nu. După
aproximativ 2 luni de tratament copilul poate fi scos din aparat pt baie, iar începând cu luna a 3a
aparatul poate fi scos câteva ore pe zi.
În cazul în care boala nu a fost tratată la timp se efectuează tratament chirurgical, dar nu înainte de
vârsta de 18 ani.

Scolioza.

Repr deformarea coloanei vertebrale cu curbare laterală și rotație.

Cauzele pot fi congenitale sau de cauză neuro-musculară determinată de poziția incorectă sau de o
subdezvoltare a musculaturii scheletice. Debutul poate fi evidențiat de la vârsta de 5 ani sau uneori
tardiv în adolescență, mai ales între 12-16 ani și se întâlnește mai ales la fete. Ca semne caracteristice
avem”:

- Un umăr mai ridicat decât celălat

- Un șold mai proeminent decât celălal, iar fetele s-ar putea plânge că un sân este mai puțin
proeminent decât celălalt

Diagnosticul se face printr-o examinare fizică și prin radiografii , iar radiografiile se fac în poziție
verticală.

Tratamentul se face pt prevenirea accentuării curburii și afectarea funcției respiratorii și pt

menținerea unei ținute corecte. Tratamentul este de mai multe tipuri:

1. Prin observație clinică, adică efectuarea unor radiografii ale coloanei la interval de 3-6 luni,
radiografiile comparându-se cu cele anterioare.
2. Aplicarea unui corset care se folosește când copilul crește prea repede și scopul lui e de a
menține curbura până când copilul are vârsta corespunzătoare intervenției chirurgicale.
3. Intervenția chirurgicală care se efectuează atunci când se consideră că la matiritate curbura
coloanei vertebrale ar putea fi mai mare de 50°.

Există și o scolioză la sugari la care se impune de urgență intervenția chirurgicală.

Forme infecțioase amintim tuberculoza osteo-arrticulară. Reprezintă localizarea bacilului koch la

nivelul țesutului osos și articular. Boala apare mai frecvent la copii și la tineri între 20-25 de ani. Există
simptome generale și locale.

Simptomele generale sunt date de prezența bacilului coch din organism și amintim:

- Scăderea în greutate
- Starea de oboseală
- Subfrebilitate seara

Dintre semnele locale amintim:

- Durere la locul infectat

- Impotență funcțională cu limitarea mișcărilor
- Adoptarea unor poziții antalgice ale segmentului afectat fie în flexie, rotație sau abducție
- Prezența unor ganglioni limfatici măriți de volum

Tuberculoza osteoarticulară evoluează în 3 stadii:

1. Stadiul de debut cu semne clinice discrete în care durerea este semnul clinic cel mai
important, iar la examenul radiologic se pot evidenția zone de decalcifiere a osului cu
micșorarea spațiului articular.
2. Perioada de stare se caracterizează prin stare generală alterată cu dureri intense, iar pielea
regiunii afectate este caldă și lucioasă.
 3. Perioada de refacere în care se constată dispariția semnelor generale și ameliorarea celor
locale. Radiologia arată o recalcifiere a extremităților osoase afectate de procesul bacilar.

Tratamentul poate fi:

- General care constă în administrarea de tuberculostatice

- Tratament balnear care include cură marină și de soare
- Tratament ortopedic care impune imobilizarea absolută a segmentului interesat în aparate
gipsate pt o perioadă variabilă de timp
- Tratamentul chirurgical care constă în îndepărtarea focarului tuberculos osteoarticular