ȘCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ CAROL DAVILA RM.

VÂLCEA

EXAMENUL
DE CERTIFICARE A CALIFICĂRII PROFESIONALE A
ABSOLVENŢILOR ÎNVĂŢĂMÂNTULUI POSTLICEAL

Nivelul 5 de calificare

Candidat: Drăgușin MD Christiana Maria

Forma de ZI
învăţământ:
Domeniul de SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
pregătire:
Calificarea ASISTENT MEDICAL DE BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE
profesională: ȘI RECUPERARE
Anul absolvirii: 2021
Îndrumător de Prof. Dr. POPA ADRIAN
proiect:

2021
ȘCOALA SANITARĂ POSTLICEALĂ CAROL DAVILA RM. VÂLCEA

TEMA proiectului:

Tratamentul fizioterapic în Poliartrita reumatoidă

Candidat: Drăgușin MD Christiana Maria

Forma de ZI
învăţământ:
Domeniul de SĂNĂTATE ȘI ASISTENȚĂ PEDAGOGICĂ
pregătire:
Calificarea ASISTENT MEDICAL DE BALNEOFIZIOKINETOTERAPIE
profesională: ȘI RECUPERARE
Anul absolvirii: 2021
Îndrumător de Prof. Dr. POPA ADRIAN
proiect:

2021

2
 Cuprins
Pag
Argument 4
Capitolul I 5
Cap 1.1 5
Cap 1.2 6
Cap 1.3 7
Capitolul II 9
Cap 2.1 9
Cap 2.2 13
Cap 2.3 14
Capitolul III 17
Cap 3.1 17
Cap 3.2 17
Cap 3.3 18
Cap 3.4 19
Cap 3.5 20
Cap 3.6 20
Cap 3.7 21
Capitolul IV - Concluzii 28
Bibliografie 30

3
 Argument

“Poliartrita reumatoidă nu interesează inima, dar mușcă articulațiile și nu le lasă până la

distrugerea lor, mai mult sau mai puțin completă.”

Inspirația pentru această temă i se datorează faptului că un membru din familia mea
suferă de această boală.

Poliartrita reumatoidă este cea mai frecventă boală autoimună sistemică cronică,
estimându-se că afectează aproximativ 1% din populație. Pacienții cu această afecțiune au un
risc crescut de a dezvolta și alte complicații sistemice precum: osteoporoza, tulburări ale
sistemului respirator sau anemie. Datorită acestui lucru pe mine ca asistent medical mă
determină să încurajez cât mai multe persoane care suferă de această afecțiune să se trateze
cât mai precoce și să respecte întocmai indicațiile medicului specialist.

Obiectivul principal al tratamentului este oprirea sau întârzierea evoluției procesului

inflamator spre distrugerea ireversibilă a articulațiilor, dar și recuperarea funcțională a
bolnavului pentru ca acesta să poată fi încadrat în munca sa anterioară, să poată fi trecut într-
o altă activitate și să fie capabil să se autoservească.

Terapia fizicală și de recuperare își găsește indicația în toate stadiile bolii. Obiectivele
ei principale fiind ameliorarea durerii și menținerea sau îmbunătățirea mobilității articulare.
Balneofizioterapia este un complex de metode terapeutice ce cuprinde: hidrokinetoterapia,
cura balneară, masajul și ergoterapia.

Din perspectiva clinică, dacă se introduce o terapie eficientă înaine de dezvoltarea

leziunilor ireversibile, prognosticul ar putea fi îmbunătățit. Astfel, pentru viitor se așteaptă
principii terapeutice mai bune, care să ofere un mai mare coeficient de speranță pacienților
care nu răspund la regimurile terapeutice disponibile actual și cărora durerea și invaliditatea
le fac viața greu de suportat.

În concluzie poliartrita reumatoidă constituie cea mai frecventă cauză de handicap

fizic, ea poate fi tratată cu ajutorul terapiei fizicale.

4
 CAPITOLUL I
NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE –
BIOMECANICĂ – PREHENSIUNE

1.1 Anatomia și fiziologia mâinii

Anatomia carpului și mâinii este complexă, iar integritatea s-a este absolut esențială
pentru funcționarea zilnică.
Regiunea carpiană prezintă două fețe:
- Una dorsală, acoperită de mușchii extensori ai mâinii și degetelor;
- Una anterioară (palmară), care formează șanțul carpului.
În alcătuirea mâinii intră 27 de oase dispuse în 3 grupuri:
- Carpul - este un grup de 8 oase mici care alcătuiesc scheletul încheieturii mâinii.
- Metacarpul – este o parte din scheletul mâinii format din 5 oase dispuse radial.
- Oasele degetelor – sunt în număr de 14 oase, 2 la degetul mare și câte 3 la celelalte
degete.
În alcătuirea articulației mâinii intră articulațiile:
- Carpo-metacarpiene care sunt de două tipuri: o articulație șelară în care suprafețele
articulare sunt reprezentate de trapez și metacapianul I și patru artrodii în care
suprafețele articulare sunt construite de rândul distal de carpiene și metacarpienele II,
III, IV, V.
- Intermetacarpiene - sunt în număr de 3 și unesc metacarpienele la extremitatea lor
proximală.
- Metacarpo-falangiene - suprafețele articulare sunt reprezentate de capetele distale
ale metacarpienelor și baza falangelor distale ale degetelor.
- Interfalangiene - sunt de două tipuri: proximală și distală. Sunt câte două articulații
pentru degetele II-V, iar policele are o singură articulație.

Numeroși mușchi participă la mobilitatea pumnului si mâinii.

1. Mușchii extrinseci care sunt situați în antebraț, ei transmit mișcările mâinilor și
degetelor.
2. Mușchii intrinseci - sunt localizați la nivelul mâinii transmițând mișcări precise
degetelor.

5
 Degetele sunt mobilizate de ligamente și tendoane care provin din mușchii mâinii și ai
antebrațului, acestea fiind lipsite de mușchi proprii. Mușchii mâinii se pot grupa în două
categorii:
a) Mușchii de atitudine:
- extensorii degetelor, abductorul policelui;
- opozanții , aceștia deschid mâna pentru a asigura prinderea.
b) Mușchii de forță:
- flexorii degetelor;
- adductorul policelui, acesta asigură prinderea propriu-zisă.
Inervația mâinii este formată din trei nervi principali cu originea în plexul brahial.
Acești nervi sunt:
- nervul median care inervează mușchii antebrațului și mâinii.
- nervul radial care inervează mușchii palmei.
- nervul cubital sau ulnar care inervează mușchii dosului mâinii.
Ligamentele degetelor sunt învăluite de membrane fibroase formate din țesut ligamentar.
Cu ajutorul membranelor fibroase, ligamentele, nervii și vasele alăturate reușesc să permită
evitarea fricțiunilor între ele. Aceste membrane formează o capsulă articulară groasă în locul
în care se întâlnesc cu articulațiile interfalangiene sau cu cele metacarpo-falangiene. Capsula
articulară învelește articulația și ligamentele atașate proeminentelor situate la extremitățile
oaselor.

1.2 Biomecanica mâinii

Mișcările mâinii se realizează în mai multe planuri:
Mișcările în plan frontal pot fi posibile doar dacă degetele sunt în extensie în poziția 0 sau în
ușoară flexie, de asemenea aceste mișcări nu sunt posibile dacă degetele sunt flectate.
Mișcările de rotație axială se asociază mereu cu mișcările de adducție și abducție.
Mișcările pentru articulațiile carpo-metacarpiene sunt cele de alunecare.
Mobilitatea pentru articulatiile metacarpo-falangiene permite mișcările de flexie-extensie în
plan sagital și mișcările de adducție-abducție în plan frontal. Mișcările pentru articulațiile
metacarpo-falangiene sunt:
- Flexia – apropierea degetelor de planul palmei.
- Extensia – depărtarea degetelor de planul palmei.
- Abducția – depărtarea degetelor de axul median al mâinii, care trece prin medius.
- Adducția – mișcarea inversă abducției (de revenire).
6
Mișcările pentru articulațiile interfalangiene :
Articulațiile interfalangiene sunt de două tipuri:
- proximale în care flexia activă și pasivă în medie este de 100 de grade, iar extensia
activă și pasivă este de 0 grade;
- distale în care flexia activă și pasivă este în medie de 70 de grade, iar extensia activă
este de 5 grade și cea pasivă între 20-40 de grade.

1.3 Prehensiunea mâinii

Principala funcție a mâinii este prehensiunea care semnifică acțiunea mâinii de a lua un
obiect cu ajutorul degetelor. Se realizează cu participarea policelui în mod obligatoriu pentru
a mobiliza obiectul ce se poate apuca. Mișcările la care nu participă policele se numesc
apăsări.
În prehensiune există 4 grupe de gesturi:
- Grupa I”mâna cu un singur deget” – simbol al civilizației moderne.
- Grupa II ”mâna cu două degete” – pensă cu 2 brațe (policele și degetele II – IV).
- Grupa III ”mâna cu trei degete” – efectuează prehensiuni fine (police, index și
degetele III – IV).
- Grupa IV ”mâna cu 4 degete” – care presupune folosirea automată a fiecărui deget.
Segmentele ce participă la prehensiune sunt:
- Pensa bidigitală;
- Pensa tridigitală;
- Pensa interdigitală;
- Pensa polidigitală;
- Pensa police digito-palmară;
- Pensa digito-palmară fără police.
Tipuri de prehensiune:
- Prehensiune terminală – este acea prehensiune fină, de precizie, cu extremitatea
pulpei policelui aproape de unghie și extremitatea pulpei fiecărui deget (ex: apucarea
acului).
- Prehensiune subterminală – este aceea cu pulpa policelui și pulpa altui deget sau
pulpele a două degete (ex: creion în timpul scrisului).
- Prehensiune subterminolaterală – este o priză mai puternică, cu pulpa policepui pe
fața laterală a unui deget (ex: apucarea unei farfurii de margine).

7
 - Prehensiune latero-laterală – este interdigital, mai ales între index și medius (ex:
apucarea țigării).
- Prehensiune digito-palmară – este o prehensiune în care se folosește palma și
degetele (ex: apucarea volanului).
- Prehensiune police digito-palmară –este o prehensiune de forță cu palma și cele 5
degete (ex: ridicarea unei haltere).
Arhitectura mâinii este ca o boltă cu 3 arcuri:
- Transvers – oasele distale ale carpului.
- Longitudinal – carpo-metacarpo-falangian.
- Oblice – realizate prin opoziția policelui față de celelalte degete.
Mușchii necesari prehensiunilor sunt de două categorii:
1. De atitudine:
- Extensorii degetelor;
- Abductorul policelui;
- Opozanții.
2. De forță:
- Flexorii degetelor;
- Adductorul policelui.
În menținerea și recuperarea funcțională a prehensiunii se dă o mare importanță policelui,
deoarece el are un rol principal prin opozabilitatea sa.

8
 CAPITOLUL II
NOȚIUNI DESPRE BOALĂ– TRATAMENTUL BOLII–
-TRATAMENTUL DE RECUPERARE

2.1 Noțiuni despre boală - Definiție

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună care provoacă dureri articulare la mâini sau
picioare. De obicei leziunile articulare apar la ambele părți ale corpului, adică dacă este
afectată una din mâini sau unul din picior, automat va fi afectat și celălalt membru.
Dacă inflamația nu este controlată, aceasta poate afecta cartilajul, țesutul elastic care
acoperă capetele oaselor.
Această boală se caracterizează prin inflamația cu caracter exuberant, distructiv, a
membranei care tapetează cavitatea articulară, membrana sinovială, având durerei, redoare
articulară, tumefacție, căldură locală, impotență funcțională a membrului ale cărei articulații
sunt afectate.
O dată cu trecerea timpului, articulația/articulațiile afectate își pierd funcționalitatea, se
deformează, se modifică, cu repercursiuni asupra funcțiilor locomotorii și asupra calității
vieții.
2.1.1 Poliartrita reumatoidă în stadiile de început.
Poliartrita reumatoidă are în general un debut lent, insidios, fără o explicație aparentă.
Deși este o boală reumatică, poliartrita reumatoidă se poate manifesta sub forma unor
simptome generale cum ar fi:
- Stare de astenie;
- Oboseală;
- Scăderea poftei de mâncare;
- Pierderea în greutate;
- Stare subfebrilă (între 37-38 de grade) sau chiar febră (> 38 de grade);
- Anemie.
Boala alteori poate avea un debut acut, brutal, cu dureri și tumefacții articulare cu caracter
inflamator, multiple, simetrice, asociate cu febră și alterarea stării generale.
Primele dureri care apar sunt cele articulare, mai ales articulațiile mici ale mâinilor și
ulterior sau concomitent și la pumni, coate, umeri, picioare, genunchi, șolduri. Durerile sunt
mai accentuate dimineața deoarece mișcările sunt mai dificile, dar după câteva ore mișcările
devin mai ușoare.
9
 Primele articulații afectate sunt articulațiile dintre prima și a doua falangă ale degetelor II
și III. Aceste articulații se umflă, iar degetul ia forma unui fus.
În lipsa unui diagnostic corect și a unui tratament adecvat, poliartrita reumatoidă are în
mod normal o mare tendință de a evolua pe o perioadă lungă de timp ducând la anchiloze,
deformări și distrucții articulare, toate acestea ducând la invaliditatea bolnavului. Dacă
diagnosticul este pus corect în stadiul incipient al bolii atunci boala este influențată în sens
favorabil și nu mai ajunge să fie o boală cronică sau evolutivă.
2.1.2 Evoluția bolii.
Atingerile articulare care sunt observate la extremități în perioada de debut la articulațiile
mici ale mâinii, au o evoluție de la periferie spre centru, manifestându-se și la nivelul unor
articulații mai mari ale membrelor.
La nivelul membrelor superioare pot fi afectate coatele și ulterior umerii, iar la nivelul
membrelor inferioare pot fi afectate gleznele și genunchii care devin dureroși și tumefiați.
Prezența durerilor la articulațiile membrelor inferioare face mersul dificil, îl determină pe
bolnav să nu se mai deplaseze.
Articulațiile inflamate se vor simți calde la atingere. Inflamația, deformarea structurală
sau ambele pot limita gama de mișcare a articulației. Examenul fizic poate dezvălui alte
semne cum ar fi noduli reumatoizi sau febră scăzută.
În fazele evoluate ale bolii, numeroase articulații prezintă modificările generate de
leziunile produse de-a lungul anilor, ele sunt deformate, deviate și imobile.
În flexie, articulațiile pumnilor sunt tumefiate și cu mobilitate mult redusă. Se constată
modificări și ale altor articulații cum ar fi la glezne și genunchi care sunt tumefiați și
dureroși, călcâiul este sensibil, iar partea anterioară a piciorului este dureroasă.
În lipsa unui diagnostic corect și a unui tratament perseverent, poliartrita reumatoidă are o
evoluție cronică, cu pusee de acutizare și cu perioade de liniște. Puseele evolutive afectează
atât articulațiile atinse anterior, agravând leziunile extinse, cât și noi articulații pe care le
lezează într-o măsură mai mare sau mai mică, ce depinde de intensitatea procesului
inflamator și de prezența sau absența tratamentului.
Perioadele de liniște dintre puseele evolutive, în cazul unor bolnavi sunt de scurtă durată
de câteva săptămâni sau luni, iar în cazul altora sunt mult mai lungi de câțiva ani. Durata
intervalelor dintre puseele evolutive, depinde nu numai de mersul natural al bolii, ci și de
tratamentul aplicat. Numai în lipsa tratamentului această boală poate duce la infirmități grave.
La nivelul mâinii degetele sunt anchilozate în flexie, nu se mai pot extinde, nu mai pot fi
folosite pentru prehensiunea diverselor obiecte, coatele pot fi blocate în extensie,
10
împiedicându-l pe bolnav să ducă mâna la gură, iar pierderea mobilității umerilor face
imposibile pieptănatul și îmbrăcatul. Deformările și anchilozele de la nivelul membrelor
inferioare fac imposibil mersul, imobilizându-l pe bolnav la pat.
Deci, P.R. are o evoluție cronică, dar prin tratamentul corect medicamentos, ortopedic,
kinetoterapic și fizical se pot preveni deformările, anchilozele și se pot evita invaliditățile
grave.
2.1.3 Analizele de laborator pentru diagnosticul de P.R.
Diagnosticul de poliartrită reumatoidă este un diagnostic clinic. Pentru ca acesta să fie
precizat este necesar ca bolnavul să solicite un consult medical. Medicul recomandă unele
investigații de laborator.
Examenul radiologic este de mare utilitate, deoarece evidențiază unele modificări chiar în
formele de început ale bolii.
În cazul bolnavilor care prezintă dureri și tumefacții ale articulațiilor interfalangiene se
efectuează radiografii ale mâinilor. Aceste radiografii arată că spațiul articular este mai puțin
clar, este îngustat, iar extremitățile osoase sunt rarefiate. În cuprinsul acestor extremități
osoase, cel mai des în capetele falangelor, pot fi puse în evidență niște zone rotunde de liză
osoasă numite geode. Existența geodelor reprezintă un factor important în diagnosticarea
bolii.
Un alt examen de laborator simplu și extrem de util este determinarea vitezei de
sedimentare a globulelor roșii (V.S.H.). Sângele se recoltează prin puncție venoasă și i se
adaugă un anticoagulant, apoi este introdus într-un tub de sticlă îngust, lung de 200 mm. Dacă
pacientul nu are nimic, atunci coloana de plasmă este după o oră de 5-10 mm, iar peste două
ore este de 10-20 mm, dar dacă pacientul are poliartrită reumatoidă, atunci apar modificări pe
care le suferă diverse componente proteice ale plasmei sângelui, globulele roșii se depun cu o
viteză mai mare, astfel încât după o oră coloana de plasmă este mult mai mare depășind 100
mm.
Investigațiile de laborator sunt numeroase. Amintim două analize dintre acestea:
- Testul Waaler Rose;
- Testul fixării latexului pentru factor reumatoid.
Prin aceste teste se pune în evidență serul bolnavilor de P.R. un anticorp
antigammaglobulinic, numit factor reumatoid. Aceste teste sunt pozitive la începutul bolii
numai la o parte din bolnavi, în cazul majorității pozitivitatea lor producându-se după 6-
12 luni de la debut.

11
 Acest factor reumatoid a fost considerat un marker al poliartritei reumatoide, fiind întâlnit
în 50-90% din cazuri. Factorul reumatoid nu este însă un test specific al P.R. deoarece este
întâlnit și în alte afecțiuni autoimune.
Anticorpii anti CCP (Peptit Clinic Citrulinat) au o specificitate crescută de 90-99% pentru
poliartrita reumatoidă, comparativ cu factorul reumatoid. Acești anticorpi fac parte din
familia de anticorpi anti-filagrina.
Anticorpii anti CCP sunt utili în diagnosticul preclinic al poliartritei reumatoide și au rol
prognostic în severitatea bolii.
2.1.4 Cauzele și mecanismele bolii.
Cauza în P.R. este necunoscută. În ultimii ani a fost studiat rolul virusurilor și al
microplasmelor. S-a observat o relație între producerea acestor infecții și declanșarea
poliartritei reumatoide.
În privința mecanismelor ce duc la diversele leziuni a fost studiat un rol patogenic al
factorului reumatoid, acest factor este un autoanticorp ce acționează împotriva propriilor
gammaglobuline.
Este posibil ca din aceste conflicte imunologice dintre gammaglobuline și factorul
reumatoid să rezulte complexe imune, care, depunându-se în țesutul sinovial și în alte
structuri să declanșeze local un proces inflamator, care să genereze leziunile
anatomopatologice și simptomele corespunzătoare: dureri, tumefacții articulare, leziuni
cartilaginoase, etc.
În producerea acestor modificări imunologice este posibil să joace rol atât unii factori
interni (predispoziția genetică), cât și unii factori externi: expunerile îndelungate la frig și
umezeală, alimentația irațională, etc.
Locul de desfășurare a acestor conflicte imunologice este articulația și anume țesutul
sinovial. Sinoviala articulară constituie într-adevăr sediul principalelor leziuni anatomo-
patologice în stadiul de debut al P.R. În cazul bolnavului de P.R. ea se inflamează intens și se
hipertrofiază, tarnsformându-se într-un țesut de granulație numit panus.
Țesutul conjunctiv local proliferează intens, solidarizând între ele extremitățile osoase, în
acest fel se produce o anchiloză fibroasă ce imobilizează definitiv articulația afectată, ulterior
țesutul fibros se calcifică.
Aceste leziuni inflamatorii, cu sediul în membrana sinovială, dar cu afectarea ulterioară a
tuturor structurilor articulațiilor, au o mare tendință evolutivă care se exprimă clinic prin
dureri articulare, tumefacții articulare, deformări și anchiloze articulare.

12
 Din prezentarea leziunilor anatomopatologice rezultă importanța diagnosticului și a
instituirii precoce a tratamentului, prin aceste mijloace putem să înlăturăm procesul
inflamator sau îl putem diminua. În acest fel putem ajuta bolnavii de P.R. îndepărtându-le
durerea și permițându-le să-și continue activitatea, dar și să „frânăm” evoluția leziunilor către
anchiloza fibroasă și osoasă.
În concluzie P.R. are o etiopatogenie necunoscută și o mare tendință evolutivă, dar printr-
un diagnostic corect și mijloacele terapeutice de care avem nevoie, putem opri evoluția și
putem determina ameliorări de lungă durată.

2.2 Tratamentul bolii

Obiectivele tratamentului de P.R. :
1. Combaterea durerii și inflamației;
2. Păstrarea mobilității articulare și a tonusului muscular;
3. Prevenirea instalării deviaților;
4. Prevenirea și ameliorarea deficitului de prehensiune, ortostatism și mers;
5. Educarea pacientului și a familiei pentru adaptarea pacientului la limitarea stilului de
viață impus de aspectele disfuncționale severe.
2.2.1 Tratamentul medicamentos
a) SMARDs (droguri antireumatice modificatoare ale simptomelor) : AINS: inhibitori
neselectivi și selectivi.
b) AIS: Prednison.
c) DMARDs (droguri antireumatice modificatoare de boală): Metrotrexat (MTX),
Sulfasalazina (SSZ), Anti malarice cum ar fi Hidroclorochina, Leflunomid (Arava).
d) Terapii biologice: Infliximab, Etanercept, Adalinumab, Abatacept.
2.2.2 Tratamentul chirurgical
Acest tratament cuprinde procedurile de corecție sau substituție.
În stadiile precoce se folosește:
- Sinovectomia prin chirurgie artroscopică
- Intervenții de canal carpian, rupturi tendinoase, subluxații, chist Baker rupt,
îndepărtarea corpilor liberi intraarticulari.
În stadiile tardive cu anchiloză se folosește:
- Artropalstie;
- Protezare;
- Artrodeza adică blochează mișcarea într-o articulație.
13
2.3 Tratamentul de recuperare
1. Electroterapia:
- Galvanizarea
- Curenții de joasă frecvență: curentul diadinamic (CDD), TENS, TRABERT
- Curenții de medie frecvență: curentul interferențial (CI)
- Curenții de înaltă frecvență: unde scurte (US)
În formele acute ale bolii se folosesc:
- Galvanizare, ionogalvanizare
- CDD, CI
În formele cronice ale bolii se folosesc:
- Baie galvanică
- CDD, CI
- Unde scurte
- Baie parțială de lumină, solux cu efect relaxant și antialgic.
2. Hidrotermoterapia
În stadiul acut se folosesc comprese reci cu sulfat de magneziu, aceste comprese au un
efect antiinflamator, antialgic, iar recele crește pragul de durere și scade spasmul
muscular. Aplicațiile reci pot ameliora durerea, dar sunt greu de suportat.
În stadiul inflamator se folosesc aplicații alternative de cald-rece care reduc durerea și
redoarea fără să favorizeze apariția edemului.
În stadiul cronic se folosește baia simplă sau de plante generală sau parțială care au un
efect sedativ, miorelaxant și antialgic.
În anchiloze și retracții sunt folosite băile cu parafină, nămol. Căldura se aplică
înainte de kinetoterapie.
În perioada subacută sau între pusee se folosesc aplicații de parafină, căldură uscată
prin procedee electrice.
3. Masajul
Se folosesc masajul clasic sau de drenaj.
În stadiul acut – sedativ (efleuraj, vibrație)
În stadiul cronic – trofic (fricțiune, percuția), iar ca efecte ale acestui masaj sunt:
troficitatea țesuturilor, vasodilatație activă, îmbunătățește circulația de întoarcere.
4. Kinetoterapia
Kinetoterapia va solicita progresiv pacientul, în funcție de stadiul bolii, iar programul
de kinetoterapie este individualizat pentru fiecare pacient în parte.
14
Obiectivele kinetoterapiei sunt:
1. Menținerea aliniamentului articular și al posturilor fiziologice, prevenirea deviațiilor
și deformărilor, acestea sunt următoarele:
- Se folosesc posturi corectoare și posturare în atele sau orteze și repaus în poziție
funcțională;
- Repaus pe pat în decubit dorsal;
- Evitarea flexumului de genunchi și șold;
- Evitarea flexiei plantare și piciorului în atele, se folosește încălțăminte corectoare;
- La nivelul coloanei se păstrează poziții care respectă curburile fiziologice, se fac
exerciții de redresare a coloanei;
- Evitarea devierilor la nivelșul mâinii;
- Descărcarea articulațiilor în ortostatism și mers cu ajutorul bastonului, cârjă sau
cadru.
2. Ameliorarea mobilității articulare și creșterea amplitudinilor de mișcare se fac astfel:
- Mobilizări pasive în toate articulațiile;
- Mobilizări active în toate articulațiile, activo-pasive și pasivo-active;
- Exerciții de streching în cazul contracturilor și retracturilor de imobilizare;
- Nu se fac mișcări forțate datorită riscului de ruptură tendinoasă sau ligamentară.
3. Ameliorarea tonusului muscular și a forței musculare se realizează cu ajutorul
următoarelor proceduri:
- Exerciții izometrice cu 60 – 70 % din forța maximă;
- În stadiul acut se fac exrciții izometrice;
- În stadiul cronic se fac mobilizări pasive, exerciții active izometrice și active cu
rezistență;
- Exercițiile nu trebuie să determine inflamație locală sau leziuni;
- Se folosesc posturi antalgice pentru exerciții pentru a nu determina artrite și la
articulațiile vecine;
- Exercițiile nu trebuie să determine dureri care să dureze mai mult de o oră după
încetarea antrenamentului;
- Se prescrie exerciții pentru creșterea forței musculare;
- Se folosesc exerciții izotonice cu rezistențe mici sau rezistențe crescânde la final.
4. Conservarea prehensiunii, ortostatismului și mersului
Cel mai important obiectiv al recuperării este menținerea unui nivel funcțional maxim
care să permită pacientului participarea la activitățile cotidiene. Exercițiile terapeutice
15
incluse în programul de kinetoterapie au ca scop corectarea disfuncției, menținerea unui
nivel funcțional musculo-scheletal și al activității fizice, care să-i asigure pacientului
independența.
În mod special recuperarea P.R. îl ocupă terapia ocupațională.
5. Tratamentul balnear
Băile calde stimulează circulația sângelui, eliminarea toxinelor și oxigenarea
celulelor. Băile în apă termală cresc metabolismul organismului și ajută la normalizarea
funcțiilor glandelor endocrine.
Împachetărie cu nămol pot îmbunătăți starea articulațiilor sensibile. Tratamentul de
împachetări cu nămol dau rezultate bune și la mâna pacientului care suferă de P.R. , iar
acest tratament calmează durerea de la nivelul mâinilor și astfel s-a redus numărul de
articulații umflate și dureroase ale mâinii.
Acest tratament trebuie aplicat cu prudență și este indicat doar la distanță de puseul
acut, de asemenea tratamentul balnear este contraindicat în puseul de activitate al
poliartritei reumatoide.
Mineralele din ape și anumite componente ale balneoterapiei ar putea avea unele
efecte adverse.
Contraindicații:
- Dacă sunt răni deschise/leziuni/tăieturi sau un traumatism recent;
- Dacă pacientul suferă de hipertensiune arterială;
- Dacă pacientul are o boală cardiacă;
- Dacă pacientul are alergii la unele plante medicinale sau ierburi, uleiuri sau săruri;
- Dacă pacientul suferă de diabet;
- Dacă pacientul are o sarcină.
Balneoterapia ajută la:
- Îmbunătățirea capacității funcționale până la 6 luni de la curele făcute;
- Îmbunătățirea redorii matinale a articulațiilor;
- Îmbunătățirea numărului de articulații active;
- Îmbunătățirea forței de prindere a obiectelor cu mâna.

16
 CAPITOLUL III
-STUDIU DE CAZ-

3.1 Date generale despre pacient

Pacienta B.M. de 73 de ani, domiciliată în localitatea Rm. Vâlcea, a fost internată mai
întâi la Geriatrie și Gerontologie pe data de 25.11.2019 fiind trimisă acolo de către medicul
de familie.

Fig.1 Scrisoare medicală (Geriatrie și Gerontologie)

Pacienta cu Poliartrită Reumatoidă în tratament cu Plaquenil s-a internat în secția
R.M.F.B. Călimănești în data de 08.03.2021 și s-a externat în data de 19.03.2021.
3.2 Istoricul bolii.
Prima dată pacienta a fost internată în secția de Geriatrie și Gerontologie, deoarece
avea dureri intense și funcție limitată la nivelul coloanei vertebrale toracolombare, dureri și
cracmente la mobilizarea genunchilor, mers antalgic, dureri moderate ale coloanei vertebrale
cervicale și membrul superior drept și insomnie. De acolo s-a externat ameliorată.(Fig.1)

17
 A început să prezinte din nou dureri în anul 2020, iar pacienta s-a internat la data de
03.08.2021 în secția R.M.F.B. Călimănești, deoarece prezenta dureri de genunchi bilateral cu
caracter predominant mecanic și evoluție progresivă, dureri cervicale și lombare și dureri la
nivelul articulațiilor metacarpofalangiene și interfalangiene proximale cu caracter
predominant inflamator, redoare matinală de 30 de minute și handicap funcțional pentru
prehensiuni cu evoluție cronică. La externare se mențin dureri moderate la nivelul
genunchilor bilateral, dureri la palpare și presiune în articulațiile metacarpofalangiene II-III și
interfalangiene proximale II-III la mâna stângă (fără fenomene inflamatorii locale) (Fig.2).
Pentru pacientă se recomandă după externare (Fig.3):
- Evitarea eforturilor de prehensiune de forță și expunerea la frig;
- Continuarea tratamentului cu PLAQUENIL o capsulă pe zi;
- Se adaugă PIASCLEDINE o capsulă pe zi timp de 60 de zile.
Diagnosticul externării:
- Gonartroza bilaterală
3.3 Diagnosticul secundar:
- Poliartrită cronică seronegativă în remisiune;
- Spondilodiscartroza CDL;
- Artroză deformantă mâini bilateral cu noduli Heberden și Bouchard;
- Scăderea toleranței la glucoză;
- Litiază biliară asimptomatică;
- Obezitate grad II/III.

18
Fig.2 Scrisoare medicală (R.M.F.B Călimănești) Fig.3 Scrisoare medicală
(R.M.F.B Călimănești)

În spital pacientei i se recomandă:

1. Analizele de sânge: Hemoleucograma completă; VSH; PCR; FR; glicemie; colesterol
total + LDL + HDL; trigliceride; TGO; TGP; acid uric; creatinina; uree; amilazemie;
fosfatază alcalină.
2. Examen sumar urină.
3. Test osteodensitometrie DXA.
3.4 Examene de laborator: Valori normale:
- VSH 18 ↑ 3-15 mm
- Glicemie 120 mg/dl ↑ 70-105 mg/dl
- Factor reumatoid 11,4 UI/ML <14
- TGO 19 U/L 5-34 U/L
- TGP 12 U/L <55
- Creatinină 0,76 mg/dL 0,55-1,02 mg/dl
- Uree 44,5 mg/dL ↑ 21-43 mg/dl
- Acid uric 6,0 mg/dL 2,6-6 mg/dl
- Colesterol total 194 mg/dL: 120-200 mg/dl

19
• Trigliceride 50 mg/dl 40-149 mg/dl
• HDL colesterol 62 mg/dl ↑ 40-60 mg/dl
• Magneziu 1,96 mg/dl 1,6-2,6 mg/dl
• Fosfatază alcalină 50 UI/L 40-150 UI/L
• LDL colesterol 122 mg/dl 50-135 mg/dl

3.5 Tratament medicamentos recomandat în secția Geriatrie și Gerontologie (Fig.4):

- Plaquenil 200 – 1 dimineața;
- Bongen – o fiolă la două zile per os dimineața;
- Vitamina E – 1 dimineața;
- Detrical 2000 – 1 dimineața;
- Vimovo 500/20 – 1 dimineața;
- Tador – 1 dimineața.

Fig.4 Tratament recomandat.

3.6 Tratament medicamentos folosit în secția R.M.F.B. Călimănești (Fig.5):
- Paracetamol – o pastilă dimineața, una la prânz și una seara;
- Aflamil – o pastilă dimineața;
- Omeprazol – o pastlă dimineața;
- Diclofenac gel
- Paduden – o pastilă dimineața și una seara.

20
Fig.5 Tratamentul în secția R.M.F.B Călimănești

3.7 Tratamentul fizioterapic (Fig.6):

- Laser;
- Ultrasunet;
- Diadinamic;
- Unde scurte;
- Solux;
- Kinetoterapie.

21
Fig.6 Tratamentul fizioterapic.
1. Laser
Date generale de procedură.
Laserul se utilizează în scopuri terapeutice neinvazive, o radiație luminoasă
monocromatică, coerentă și de intensitate foarte mare produsă de diode-laser sau de alte
surse: Gaz-CO2, Nd-YAG, etc.
Laserul are o influență benefică asupra mobilității articulare fără a exista un
paralelism obligatoriu între mobilitatea articulară și durere.
Efectele obținute:
- Efect analgetic;
- Efect biostimulant;
- Efect cardiocirculator și cel antiinflamator;
Cel mai important efect al biostimulării laser este cel analgetic fără a omite însă influența
sa asupra procesului inflamator, a modificărilor biologice, imunologice precum și la nivelul
structurii sinoviale în articulațiile inflamate.
Un alt efect favorabil îl are laserul asupra sinoviale determinând o vasodilatație
importantă, o inhibare a formării vilozităților, o scădere a infiltrației limfocitare precum și o
inhibiție a organitelor celulare, având rezultat final scăderea inflamației articulare.
Descrierea aparatului utilizat.
- Aparatul laser este autorizat de M.S.
- Aparatul laser este alimentat la rețea și împământat;
- Cablurile de racord pentru sonde;

22
- Are una sau mai multe sonde laser (fixe sau mobile) generatoare de radiații laser cu o
anumită lungime de undă.
- În recuperare se utilizează mai ales sondele cu emisie infraroșie cu lungimea de undă
700-950nm.
- Panou frontal cu butoane pentru programe terapeutice presetate sau de setare și reglare
manuală a parametrilor aplicației:
• Modul de emisie-continuă/întreruptă;
• Frecvența – cu cât este mai mare frecvența, cu atât crește efectul antialgic, în timp ce
frecvențele joase au predominant efect antiinflamator;
• Puterea – de obicei aproximativ 50mW;
• Durata ședinței.
Descrierea condițiilor de aplicare:
- Intr-o cameră aerisită;
- La temperatura de confort termic;
- Intr-un pat din lemn, fără componente metalice;
- Aparatul este plasat într-o cameră cu pereți care nu pot reflecta razele laser;
- Camera prezintă un indicator special care nu permite intrarea altor persoane în timpul
efectuării tratamentului;
- Pacienta trebuie să fie relaxată și informată despre procedură.
Descrierea practică a procedurii (Fig8 și Fig.9).
Înainte de a începe tratamentul:
- Am verificat și am pregătit aparatul (aparatul închis de la butonul central și toate
butoanele de reglaj la “0”) și sonda/sondele emitatoare;
- M-am spălat pe mâini;
Pacienta s-a prezentat la cabinet conform planificării, cu fișa de tratament care conține
recomandarea prescrisă de medic și parametrii procedurii.
- Am preluat fișa de la pacientă și am verificat datele de indentitate și diagnosticul;
- Am poftit pacienta în cabinet și i-am explicat în ce constă procedura, unde se face și câte
minute durează;
- Am vorbit cu pacienta politicos și cu un limbaj simplu și accesibil;
- Am verificat dacă prezintă contraindicații evidente pentru ședință (cancer, epilepsie,
sarcină, afecțiuni intercurente febrii, proteze sau implanturi metalice) în zona de tratat și
îi solicit să îndepărteze obiectele metalice mobile (inele, brățări, ceas) din zona de tratat;

23
- Am așezt-o pe pacientă în poziție șezut;
- Am verificat integritatea tegumentului ca să verific dacă are microleziuni, alunițe,
cicatrici deoarece nu se pune pe ele;
- I-am dat ochelarii de protecție și i-am spus sa nu se uite la sonda laser în timpul
procedurii;
- Am poziționat sonda laser pe zona degetelor doamnei deoarece aceea era zona de tratat a
pacientei;
- Am pornit aparatul de la butonul central;
- Am introdus codul de operare;
- Am setat frecvența, doza și durata;
- Mi-am pus ochelarii de protecție;
- Am setat din aparat funcția “Reumatologie, Artrită reumatoidă-perioada de
remisiune”(Fig.7);

Fig.7 Aparat laser.

- Am supravegheat reacțiile pacientei pe toată durata procedurii și am fost atentă să nu se
miște sau să își dea jos ochelarii de protecție;
- Procedura a durat 8 minute (conform prescripției);
- Când s-a terminat timpul aparatul s-a oprit și a început să sune alarma acestuia;
- Am închis comutatorul central al aparatului;
- Pacienta s-a ridicat după pat, iar eu am întrebat-o dacă se simte bine, i-am dat fișa de
tratament, am ajutat-o să se îmbrace și am observat-o până a părăsit camera cu succes.

24
- Procedura s-a efectuat zilnic, timp de 10 zile conform indicației.

Fig.8 Efectuarea procedurii. Fig.9 Efectuarea procedurii.

2. Ultrasunet
Date generale de procedură.
Ultrasunetul reprezintă vibrații acustice de înaltț frecvență, care se propagă în linie
dreaptă sub formă de unde mecanice de compresiune urmate de depresiune. Absorbția
energiei la nivel tisular și celular realizează un efect termic în aplicația u.s. în mod pulsat.
Transferul undelor mecanice se face cu ajutorul unei soluții cu caracteristici speciale
și care poate conține unele substanțe medicamentoase.
Efectele obținute:
- Analgetic;
- Miorelaxant;
- De activare a circulației sanguine;
- Fibrolitic.
Descrierea aparaturii utilizate:
- Aparatul ultrasunet este autorizat de M.S.
- Aparatul ultrasunet este alimentat la rețea și împământat;
- Cabluri de racord;
- Aparatul ultrasunet este format dintr-un generator de înaltă frecvență, cablu conductor și
un traductor – emițător de ultrasunete;
- Generatorul produce curenți cu frecvență de la 1MHz la 3MHz;

25
- Buton de reglare a intensității emisiei;
- Buton de reglare a duratei procedurii și ceas semnalizator și avertizare sonoră (am reglat
la 5 minute).
Descrierea condițiilor de aplicare:
- Intr-o cameră aerisită;
- La temperatura de confort termic;
- Intr-un pat din lemn, fără componente metalice;
- Pacienta trebuie să fie relaxată și informată asupra procedurii.
Descrierea practică a procedurii:
Înainte de a începe:
- M-am spălat pe mâini;
- Am pregătit materialele necesare: spirt, gelul Ultrasound și mănuși latex ușor pudrate;
- Am verificat aparatul;
- Am dezinfectat cu spirt suprafața metalică a capului emițătorului;
- Am verificat traductorul punând o picătură de spirt pe suprafața emițătorului să văd dacă
se produce “fierberea” , astfel în cât să mă conving că aparatul funcționează;
Pacienta s-a prezentat la cabinet conform planificării, cu fișa de tratament care conține
recomandarea prescrisă de medic și parametrii procedurii.
- Am preluat fișa de la pacientă și am verificat datele de indentitate și diagnosticul;
- Am poftit pacienta în cabinet și i-am explicat în ce constă procedura, unde se face și câte
minute durează;
- Am vorbit cu pacienta politicos și cu un limbaj simplu și accesibil;
- Am verificat dacă prezintă contraindicații evidente pentru procedură (stări febrile,
sarcină, tromboză periferică, zone cu fragilitate vasculară, proteze sau implanturi
metalice) în zona de tratat și îi solicit să îndepărteze obiectele metalice mobile (inele,
brățări, ceas) din zona de tratat;
- Am așezt-o pe pacientă în poziție șezut;
- Am verificat integritatea tegumentului ca să verific dacă are microleziuni, alunițe,
cicatrici deoarece se evită;
- Am aplicat gelul Ultrasound pe zona degetelor care trebuiau tratate;
- Am ales traductorul mai subțire pentru a putea aplica mai bine pe degetele pacientei;
- Am pornit aparatul și am setat minutele (5 minute) și intensitatea de 0.6W/cm2;
- Am început să plimb emițătorul pe degetele pacientei, cu mișcări circulare, fără să ridic
emițătorul de la zona de tratat și făcând trecerea cu atenție de la un deget la celălalt;
26
- Am supravegheat reacțiile pacientei în timpul procedurii;
- Aparatul s-a oprit după ce au trecut minutele stabilite;
- Am verificat tegumentul pacientei, iar apoi am șters gelul care rămăsese cu o compresă;
- Am șters traductorul de gel și l-am dezinfectat cu spirt, apoi l-am pus la locul său;
- Pacienta s-a ridicat după pat, iar eu am întrebat-o dacă se simte bine, i-am dat fișa de
tratament, am ajutat-o să se îmbrace și am observat-o până a părăsit camera cu succes.
- Procedura s-a aplicat zilnic, având grijă să nu se efectueze o altă procedură termică ca:
parafina, undele scurte sau galvanizare în aceeași zi pe aceeași zonă.

Fig.10 Efectuarea procedurii. Fig.11 Efectuarea procedurii.

Fig.12 Efectuarea procedurii.

27
 Capitolul IV
Concluzii generale

Poliartrita reumatoidă este o boală autoimună, care afectează țesutul conjunctiv

(generează leziuni severe la nivelul articulațiilor, al cartilajelor dintre oase), cauza fiind încă
necunoscută, dar se consideră că boala este favorizată de factori genetici, imunologici.
Această boală reprezintă cea mai frecventă cauză de handicap motor, cu potențial
vindecabil numai în cazul aplicăprii unui tratament precoce și adecvat.
Boala afectează mai ales sexul feminin, statisticile dovedind că numărul femeilor cu
poliartrită reumatoidă este de trei ori mai mare decât cel al bărbaților. Deși se poate întâlni la
orice vârstă, incidenta maximă a debutului bolii este situată între 40 și 60 de ani.
Poliartrita reumatoidă este o boală cu două fețe, un aspect articular și un aspect
sistemic.
La nivel articular boala produce eroziuni ale cartilagiilor și oaselor implicate în
sistemul articulațiilor, precum și osteoporoză. Efectele sistemice sunt reprezentate de noduli
reumatoizi, afectarea organelor interne, hipotrofie musculară, osteoporoză și pierderea masivă
în greutate.
Tratamentul optim al bolii necesită un diagnostic precoce, precum și aplicarea la timp
a măsurilor care reduc probabilitatea leziunilor articulare ireversibile. De aceea este necesară
precizarea corectă a diagnosticului, urmată de evaluarea periodică a bolii, a eficienței
programului terapeutic și a toxicității medicamentelor, cu revizuirea schemei de tratament în
funcție de rezultatul acestor evaluări.

28
 Concluzii studiu de caz

În cadrul acestui studiu de caz am analizat evoluția bolii pacientei de când s-a internat
în secția R.M.F.B. Călimănești și până când aceasta s-a externat.
Pacienta inițial a prezentat dureri cervicale (accentuate), lombare și dureri la nivelul
articulațiilor metacarpofalangiene și interfalangiene proximale, cu caracter predominant
inflamator, redoare matinală de 30 de minute și handicap funcțional pentru prehensiuni cu
evoluție cronică.
În urma tratamentelor prescrise și efectuate precum cel medicamentos, kinetoterapia
și fizioterapia cu procedurile (laser, ultrasunet, diadinamic, unde scurte, solux) pacienta a
prezentat o evoluție considerabilă.
Am efectuat laserul și ultrasunetul, iar pacienta după terminarea procedurilor a
confirmat că i se ameliorează durerea de la mâini respectiv degete.
Rezultatul tratamentelor a avut un impact favorabil asupra pacientei, însă la externare
a mai prezentat dureri moderate la nivelul genunchilor bilateral, dureri la palpare și presiune
în articulațiile metacarpofalangiene II-III și interfalangiene proximale II-III la mâna stângă
fără fenomene inflamatorii locale.

29
 Bibliografie

1.Lectia Evaluarea-aparatului-locomotor-bilanturi școala Carol Davila.

2. https://www.academia.edu/11013557/Prehensiunea
3. https://ro.scribd.com/document/369808697/prehensiune
4. https://centrokinetic.ro/fiziokinetoterapia-explicata/totul-despre-recuperare/poliartrita-
reumatoida/
5. Bolile reumatice pe intelesul tuturor, editura M.A.S.T, de la pag 32.
6. Reumatisme inflamatorii cronice P.R. , S.A si R.P. curs Carol Davila.

30