Ing.

C O N S T A N T I N DALE
ing. prof. gr. I T H E O D O R NITULESCU
IConf. dr. i n g . P A U L PRECUPETU|

D E S E N TEHNIC
INDUSTRIAL
pentru
c o n s t r u c ţ i i de m a ş i n i
Ediţia a doua

EDITURA TEHNICĂ
Bucureţti — 1990
 I n lucrare, a d r e s a t ă cadrelor de specialitate din industria constructoare de
maşini, se caută ca, alături de bazele teoretice ale disciplinei D E S E N T E H N I C ,
să se coreleze reprezentările grafice cu standardele în vigoare Ia data elaborării.
Materialul prezentat poate fi de un real folos şi celor ce studiază desenul tehnic
in diferite forme de învăţămlnt.
Lucrarea prezintă interes prin modul de abordare a iernaticii propuse, prin
utilizarea largă a reprezentărilor axonometrice, care dau o imagine spaţială mai
uşor perceptibilă, prin originalitatea repartizării pe părţi şi capitole a materialului
tratat şi prin introducerea unor capitole noi, care nu au fost abordate în lucrări
cu această tematică.
De asemenea este originală grafica utilizată; reprezentările propriu-zise din
desenul tehnic sint trasate cu culoare neagră, iar toate construcţiile auxiliare sau
explicative cu culoare roşie, excluzîndu-se astfel confuziile şi cresclnd claritatea
şi acurateţea lucrării.

L u c r a r e a a fost elaborată după cum urmează:

cap. 2, 7, 9, 10, 14, 16 şi 18 i n g . C . Dale;

cap. 13 şi 17 ing. prof. g r . I T h . Niţuleseu;
cap. 4, 5 şi 6 conf. dr. ing. P . Precupeţu;
cap. 12, 15 şi 19 ing. C . Dale şi ing. prof. gr. I T h . Niţuleseu;
cap. 1, 3 şi I I ing. C . Dale, ing. prof. gr. I T h . Niţuleseu şi
conf. dr. ing. P . Precupeţu;

cap. 8 i n g . prof. gr. I T h . Niţuleseu şi conf. dr. ing. P . Precupeţu.

Desenele au fost executate de Şt. Polînciar sub îndrumarea ing. C . Dale

Redactor: ing. MĂRIA A N T O I N E T T E I O N E S C U

Tehnoredactor: MĂRIA TRĂSNEA
Coperta: S I M O N A D U M I T R E S C U

Bun de tipar: 11.12.1989. Coli de tipar: 21.75.

C . Z . : 62:744.

Tiparul executat sub corn. 267/1989. la

întreprinderea Poligrafică „Crişana", Oradea
str. Leontin Sălăjan nr. 105
România

I S B N 973-31-0122-2
Technic industrial drawing
for machine building

T h i s work is addressed to specialists w o r k i n g in the engineering machinebuil-

ding industry and the appropriate fields and it is t r y i n g to correlate the graphical
representations with the s t a n d a r d s already existing when it w a s elaborated, in
accordance with the theoretical basis of T E C H N I C A L D R A W I N G . Besides, this
work can be r e a l l y useful to those studying technical d r a w i n g in several fields
of education.
The new character of this work is supported by the w a y it treats the chosen
topics, by an extensive use of axonometric representations (the axonometric repre­
sentations are based on a spaţial pattern which is easier to perceive) a n d by
the genuine division of the treated topics in parts and chapters and the introduc-
tion of new chapters which have not been taken into consideration in works on
the same subject.
The used d r a w i n g is genuine as w e l l : the proper representations are traced
in black a n d a l l the auxiliary or explanatory d r a w i n g is done in red, thus preven-
ting confusion and increasing the clarity and accuracy of the work.

Part I : G E N E R A L S T A N D A R D S Part I I I : C O M P L E X D R A W I N G

1 Introductory concepts 10 Assemblies representation and drawing the

2 General standards used in technical draw- dimensions
ings 11 The drawing of the complex drawing
3 The application of descriptive geometry in 12 Drawings reading and checking
technical drawing
Part I V : S P E C I F I C U S U A L
Part I I : R E P R E S E N T A T I O N S U S E D IN IN­ REPRESENTATIONS
DUSTRIAL TECHNICAL DRAWING
13 Shafts
4 The representnation of parts in orthogonal 14 Machanical couplings
projection 15 Bearings
5 D r a w i n g the dimensions in technical draw- 16 Packing elements and lubricating devices
ings 17 Mechanic transmissions
6 The notation of surfaces state and dimensio­
nal precision Part V : S P E C I A L DRAWINGS
7 Scale drawing
8 Axonometric representation 18 The drawing of half-finished good and the
9 P a r t s shape projection drawing of operations
19 Diagrammatic drawings
Dessin technique industriei
pour constructions mecaniques

L e present ouvrage s'adresse aux specialistes qui t r a v a i l l e n t dans ['industrie

des constructions mecaniques et dans des domaines rapproches, â cote des bases
theoriques de la discipline D E S S I N T E C H N I Q U E , l'ouvrage cherche â correler
Ies representations graphiques avec Ies standards en vigueur â Ia date de son
elaboration. Cet ouvrage est tres utile pour ceux qui etudient le dessin technique
dans des diverses formes d'enseignement.
L e caractere de nouveaute de l'ouvrage consiste en s a maniere d'aborder
le theme que Ton se propose, par Tutilisation ample des representations axonome-
triques, qui conferent une image spaţiale, plus facilement perceptible, par Torigi-
nalite de la repartition du contenu par parties et chapitres, ainsi que par l'intro-
duction de nouveaux chapitres, qui n'ont pas ete abordes dans des ouvrages trai-
tant le meme sujet.
L a graphique utilisee est aussi originale; Ies representations proprement-dites
de dessin technique sont tracees en noir, tandis que toutes Ies constructions auxili-
aires ou bien explicatives sont tracees en rouge; on elimine ainsi Ies confusions
et on augmente l a clarte et Ia precision de l'ouvrage.

Ic pârtie: N O R M E S G E N E R A L E S I i l e pârtie: D E S S I N D'ENSEMBLE

1. Notions introductives 10. Representation et cotation des assemblages

2. Standards pcneraux utilises â Tclaboration 11. Elaboration du dessin d'ensemble
des dessins techniques 12. Dechiffrement et controle des dessins
3. Applications de la geometric descriptive
dans le dessin technique IVe pârtie: R E P R E S E N T A T I O N S U S U E L L E S
SPECIFIQUES
l l e pârtie: R E P R E S E N T A T I O N S U T I L I S E E S 13. Arbres
DANS L E D E S S I N T E C H N I Q U E IN-
14. Accouplements mecaniques
DUSTRIEL
15. Paliers
4. Representation des pieces en projection or- 16. Elements d'etanchement et dispositifs de
thogonale graissage
5. Cotation des dessins techniques 17. Transmissions mecaniques
6. Notation de I'etat des surfaces et de la preci­
sion des dimensions V e pârtie: D E S S I N S SPECIAUX
7. Dessin â I'echelle 18. Dessin de semi-produit et dessin d'opcra-
8. Representation axonometrique tions
9. Projection de la forme des pieces
19. Dessins schematiques
 Prefaţă

Cartea cuprinde multiple exemplificări din domeniul reprezentărilor în dese­

nul tehnic industrial. Tn tratarea tematicii propuse s-a pus un accent deosebit
pe materialul grafic, explicaţiile scrise fiind reduse la strictul necesar.
Se evidenţiază capitolele „Aplicaţiile geometriei descriptive în desenul tehnic
industrial", in care sînt determinate analitic formele principalelor intersecţii de
corpuri geometrice, exemplificate pe piese specifice, şi „Proiectarea formei", in
care se stabilesc criterii de bază pentru forma pieselor încă din stadiul de
proiectare.
De asemenea, în capitolul „Reprezentarea în proiecţie ortogonală a pieselor"
se face o sistematizare judicioasă a reprezentării secţiunilor şi rupturilor în dese­
nul tehnic, cu exemple specifice construcţiilor de maşini. Jntr-o manieră nouă este
prezentată şi întocmirea desenelor de releveu, punîndu-se accentul pe etapele prin­
cipale de realizare a schiţei.
„Cotarea desenelor tehnice" este prezentată într-un mod original, printr-o
sistematizare clară a elementelor cotării, cu exemple corecte sau incorecte, tehno­
logice sau netehnologice, precum şi a modului de înscriere a cotelor pe desenele
de execuţie. Se defineşte şi se precizează rolul bazelor de cotare în cotarea corectă
a diferitelor piese, clasificarea cotelor făcîndu-se şi după criteriile geometrico-con-
structiv şi tehnologic.
Tn capitolul „Reprezentarea şi cotarea asamblărilor" se face o sistematizare
clară a asamblărilor nedemontabile şi a celor demontabile, în special a asamblări­
lor prin filet, prin pene şi caneiuri, exemplele alese fiind cele mai uzuale, eviden-
ţiindu^-se atît modul corect de reprezentare, cît şi grafica deosebită.
Dezvoltarea intensivă a economiei naţionale necesită organizarea şi moderni­
zarea producţiei pe baza celor mai avansate cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii.
Industria construcţiilor de maşini va fi orientată în direcţia asigurării necesa­
rului de utilaje pentru înfăptuirea programelor de organizare şi modernizare a
• tuturor ramurilor economiei.
Pentru realizarea acestor sarcini, un rol deosebit îl are activitatea de proiec­
tare, chemată să stabilească soluţiile optime de proiectare tehnologică şi de fabri­
caţie pe noi baze ştiinţifice, accesibile în acelaşi timp tuturor celor care contribuie
la materializarea produselor (muncitori, maiştri, tehnicieni, ingineri).
Pe această linie, lucrarea de faţă pune la îndemîna cadrelor tehnice metodele
de reprezentare a pieselor de maşini, utilizînd, pe lingă reprezentările ortogonale,
şi reprezentările axonometrice, care dau o imagine spaţială, uşor perceptibilă şi
facilitează înţelegerea reprezentărilor ortogonale.
Prin conţinutul şi modul de prezentare, autorii s-au străduit să pună la dispo­
ziţia cadrelor tehnice din sectoarele de proiectare şi producţie şi studenţilor din
institutele tehnice o lucrare care să trateze cit mai complet şi sintetic problemele
reprezentărilor grafice — ortogonale şi axonometrice — ale diferitelor piese, an­
sambluri şi subansambluri din domeniul construcfiilor de maşini.
Deoarece în ultima parte s-au modificat multe standarde, în ediţia a doua
a lucrării s-a îmbunătăţit toată partea grafică şi textul în conformitate cu
STAS-urile in vigoare. De asemenea, în actuala ediţie s-au introdus figuri şi ta­
bele noi, semnificative, ca urmare a sugestiilor primite din partea cititorilor.
Avind in vedere faptul că prima ediţie a fost apreciată de cititori, sperăm
ca lucrarea in actuala formă, îmbunătăţită, să satisfacă cerinţele tuturor catego­
riilor de cadre tehnice şi studenţilor care o vor utiliza.

ACTORII
 Cuprins

Prefaţă 7 5.4. Reprezentarea şi cotarea flanşelor 107

Partea întîL N O R M E G E N E R A L E . . . II 5.5. Aplicaţii fa cotarea pieselor . . . 114
1. Noţiuni introductive II 6. Notarea stării suprafeţelor şi a preci­
ziei dimensionale 117
l . t . Obiectul şi scopul desenului teh­
nic 11 6.1. Notarea stării suprafeţelor . . . .117
1.2. Standarde, norme interne, con­ 6.2. Notarea pe desene a tratamentului
venţii 12 termic 125
1.3. Clasificarea desenelor tehnice . . 12 6.3. Notarea pe desen a abaterilor di­
mensionale . . . 126
2. Standarde generale utilizate la întoc­
6.4. înscrierea pe desene a abaterilor
mirea desenelor tehnice 15
de formă şi poziţie a suprafeţelor 138
2.1. Linii utilizate în desenul tehnic
industrial 15 7. Desenul Ia s c a r ă . . . . . . . 144
2.2. Scrierea, standardizată . . . . 17 7.1. Construcţii geometrice utilizate
2.3. Formatele desenelor tehnice . . 23 la întocmirea desenului la scară 144
2.4. Indicatorul şi tabelul de compo­ 7.2. întocmirea desenului la s c a r ă . . 150
nenţă 28 7.3. Exemple de reprezentări a unor
2.5. Scări numerice utilizate în desenul piese specifice la s c a r ă . . . . 155
tehnic 31
8. Reprezentări axonometrice . . . . 170
2.6. Plierea (împăturirea) desenelor
tehnice 32 8.1. Generalităţi 170
8.2. Proprietăţile triunghiului axono­
3. Aplicaţii ale geometriei descriptive în
metric 171
desenul tehnic 35
8.3. Coeficienţi de reducere, s c ă r i . . 171
3.1. Generalităţi 35 8.4. Relaţia fundamentală a axono-
3.2. Aplicajii ale geometriei descriptive _ metrici ortogonale 172
Ia piese tehnice . . . . . . . 35 8.5. Axonometrii utilizate în desenul
Partea a doua. R E P R E Z E N T Ă R I U T I L I ­ tehnic 173
ZATE IN DESENUL TEHNIC . . 51 8.6. Reprezentarea figurilor plane în
4. Reprezentarea în proiecţie ortogonală axonometria ortogonală . . . . 177
a pieselor . 51 8.7. Reprezentarea corpurilor geo­
metrice în axonometria ortogo­
4.1. Generalităţi 51 nală . . . . . 180
4.2. Reprezentarea secţiunilor şi rup­
8.8. Aplicaţii ale reprezentărilor axo­
turilor 53
nometrice în desenul tehnic 182
4.3. Trasee de secţionare 58
8.9. Haşurarea suprafeţelor secţio­
4.4. Norme generale pentru reprezen­
nate în reprezentarea axonome-
tarea secţiunilor 59
trică 183
4.5. Reprezentări combinate . . ; . 65
8.10. Cotarea reprezentărilor axono­
4.6. Reprezentarea vederilor şi a vede­ metrice 18**
rilor parţial rotite 65
8.11. Exemple specifice pentru re­
4.7. Haşuri utilizate în desenul tehnic 66 prezentarea axonometrică a dese­
4.8. Dispunerea proiecţiilor . . . . 68 nelor de ansamblu 190
4.9. întocmirea desenului de releveu 71
9. Proiectarea formei pieselor . . . .195
5. Cotarea desenelor tehnice . . . . 78 9.1. Generalităţi 195
5.1. Norme şi reguli de cotare . . . 78 9.2. Forma geometrică principală . . 195
5.2. Principii şi metode de cotare . . 91 9.3. Forma funcţionala 197
5.3. Reprezentarea, cotarea şi notarea 9.4. Forma constructiv-tehnologica . 197
filetelor . . . . . . . . . 98 9.r>. Aspectul estetic a l formei . . . 203
Partea a treia. D E S E N U L D E A N S A M - 15. Lagăre 284
BLU 205 15.1. Generalităţi 284
10. Reprezentarea şi cotarea asamblărilor 205 15.2. L a g ă r e cu alunecare . . . . 284
15.3. Lagăre cu rostogolire . . . . 287
10.1. Generalităţi. Clasificări . . . 205
10.2. Asamblări nedemontabile . . 206 16. Elemente de e t a n ş a r e şi dispozitive
10.3. Asamblări demontabile . . . 218 de ungere 296
10.4. Asamblări elastice 237 16.1. Elemente de e t a n ş a r e . . . . 296
11. întocmirea desenului de ansamblu 242 16.2. Dispozitive de ungere . . . . 301
11.1. Generalităţi 242 17. Reprezentarea şi cotarea roţilor din­
11.2. Reguli de reprezentarea dese­ ţate, roţilor de transmisie prin ele­
nului de ansamblu 242 mente Intermediare şl roţilor de m a ­
11.3. Poziţionarea elementelor com­ nevră 304
ponente ale ansamblului . 247
17.1. Elementele roţilor dinţate . . 304
11.4. Cotarea desenului de ansamblu 248
17.2. Trasarea profilului dintelui . . 306
11.5. Completarea tabelului de com­
17.3. Reprezentarea şi cotarea roţilor
ponenţi 249
dinţate cilindrice 308
11.6 Succesiunea etapelor întocmirii
17.4. Reprezentarea şi cotarea roţilor
la s c ă r i a desenului de ansam­
dinţateconice 311
blu 250
17.5. Reprezentarea angrenajelor . 312
11.7. Exemple de reprezentare a de­
17.6. Roţi de transmisie prin elemente
senului de ansamblu . . . . 251
intermediare flexibile . . . . 316
12. Citirea şi controlul desenelor . . . 262 17.7. Roţi de manevră 318
12.1. Generalităţi 262
122. Exemple de citire şi control al Partea a cincea. DESENE SPECIALE 322
desenelor 262 18. Desenul de semifabricat şi desenul
Partea a patra. R E P R E Z E N T Ă R I U Z U ­ de operaţii 322
ALE SPECIFICE 268 18.1. Desenul de semifabricat . . . 322
13. Arbori şi osii 268 18.2. Desenul de operaţii . . . . 326
13.1. Generalităţi 268 19. Desene schematice 335
13.2. Reprezentarea arborilor şi osii­
lor 268 19.1. Generalităţi 335
133 Reprezentarea axelor . . . . 275 19.2. Scheme mecanice 336
19.3. Scheme hidraulice 343
M . Cuplaje mecanice 277
19.4. Scheme electrice 344
14.1. Generalităţi 277
14 2. Cuplaje mecanice permanente 277 Bibliografie 346
14.3. Cuplaje mecanice intermitente 282
 NORME GENERALE

1 . Noţiuni introductive

1.1. O b i e c t u l şi s c o p u l d e s e n u l u i tehnic

Obiectul desenului tehnic constă în ansamblul cunoştiinţelor necesare repre­

zentării grafice a unor piese, maşini, construcţii e t c , concepute de proiectanţi sau
existente, în vederea execuţiei şi înţelegerii funcţionării lor.
Desenul tehnic este reprezentarea grafică plană a unei idei sau concepţii teh­
nice după anumite norme şi reguli riguros stabilite în acest scop.
Scopul desenului tehnic este acela de a reprezenta şi determina obiecte (pie­
s e ) , suprafeţe etc. B a z a desenului tehnic o constituie Geometria descriptivă şi
o serie de reguli şi convenţii stabilite prin standardele de stat ( S T A S ) .
Desenul tehnic este un mijloc indispensabil pentru exprimarea în tehnică a
tuturor elementelor privind proiectarea, execuţia, controlul şi exploatarea unui
produs tehnic. Acesta reprezintă un limbaj comun de exprimare atît pentru proiec­
tantul, executantul, cît şi pentru utilizatorul unui produs (piesă, ansamblu, dispo­
zitiv, agregat, maşină e t c ) .
în stadiul actual de dezvoltare a industriei noastre, orice muncitor calificat
trebuie să aibă o pregătire temeinică în domeniul desenului tehnic, pentru a putea
să înţeleagă corect desenele după care urmează să execute diversele piese.
Marile construcţii ale antichităţii nu s-ar fi putut realiza dacă nu ar fi existat
această posibilitate de a comunica dispoziţiile tehnice sutelor de mii de lucrători
angajaţi în realizarea acestor opere. P r i n dezvoltarea Geometriei descriptive ca
ştiinţă, spre sfîrşitul secolului al X V I l I - l e a , şi clarificarea transformărilor biuni­
voce spaţiu-plan, prin utilizarea proiecţiei ortogonale s-au pus bazele teoretice
ale reprezentărilor în desenul tehnic, orice obiect din spaţiu putînd fi reprezentat
în desen folosind proprietatea de biunivocitate între obiect şi imaginea s a .
Preocupările deosebite pentru dezvoltarea desenului tehnic în ţara noastră,
au avut constructori de seamă de Ia sfîrşitul secolului a l X l X - l e a ing. Anghel
Saligny, ing. T . D r a g u , ing. I . Puşcariu.
Alături de celelalte discipline de specialitate, desenul tehnic ocupă un Ioc
deosebit în programele şcolare ale învăţămîntuiui nostru tehnic

11
 P r i n t r e cadrele didactice care s - a u remarcat prin cercetările şi prelegerile
ţinute la u n nivel ştiinţific precum şi prin elaborarea de m a n u a l e de desen tehnic
au fost: Aurel Zănescu, Minai Băiatu, Constantin Slătineanu ş.a. Această l u c r a r e
o dorim ca un omagiu pentru cei menţionaţi m a i înainte, precum şi pentru ceilalţi
oameni de ştiinţă români care au contribuit l a întărirea prestigiului disciplinelor
grafice pentru ingineri.

1.2. S t a n d a r d e , norme interne, convenţii

Datorită a v i n t u l u i mare a l tehnicii, care a impus crearea l i m b a j u l u i unic a l

. K s c n u l u i tehnic, regulile de întocmire ale acestor desene au trebuit să fie sistema­
tizate şi unificate, iar aplicarea lor să devină obligatorie prin lege.
C a urmare a dezvoltării schimburilor de documentaţie tehnică între ţări, ela­
borarea standardelor de stat din Jara noastră în momentul de faţă se face pe
baza recomandărilor internaţionale de s t a n d a r d i z a r e adoptate de Organizaţia I n ­
ternaţională de S t a n d a r d i z a r e ( I S O ) şi de C o n s i l i u l de A j u t o r Economic Reciproc
(CAER).
Standardele de desen tehnic sînt cuprinse în seria U 1 0 a clasificării a l f a n u ­
merice (Standarde g e n e r a l e ) . Iniţialele S T A S sint urmate de două grupe de cifre:
— primul grup de cifre reprezintă numărul s t a n d a r d u l u i şi acesta rămîne
neschimbat;
— al doilea grup de cifre reprezintă anul cînd a fost elaborat s a u modificat
respectivul s t a n d a r d .
Exemplu S T A S 1-84.
Cunoaşterea şi aplicarea corectă a standardelor referitoare l a reprezentările
grafice din desenul tehnic constituie unul dintre obiectivele de bază a l prezentei
lucrări.

1.3. Clasificarea desenelor tehnice

Forma de prezentare şi conţinutul unui desen trebuie să corespundă scopului

pentru care este întocmit. I n S T A S 415-80 se clasifică şi se stabileşte terminologia
pentru diversele categorii de desene din diferite r a m u r i industriale, după mai
multe criterii astfel:
a. După domeniul la care se referă desenul:
— Desenul industrial se referă l a reprezentarea obiectelor şi a concepţiei
tehnice privind s t r u c t u r a , construcţia, funcţionarea şi realizarea obiectelor din do­
meniul construcţiilor de maşini, construcţiilor de nave, aerospatiale, electrotehnic
şi energetic, construcţiilor metalice în general etc.
— Desenul de construcţii se referă l a reprezentarea construcţiilor de clădiri,
a lucrărilor de artă, a căilor de comunicaţii, a construcţiilor hidrotehnice etc.
— Desenul de arhitectura se referă l a concepţia funcţională şi estetică a con­
strucţiilor, la evidenţierea elementelor decorative şi de finisare ş.a.m.d.
— Desenul deinstalafii se referă l a reprezentarea ansamblurilor s a u elemen­
telor de instalaţii aferente unităţilor industriale, agregatelor, construcţiilor ele.
— Desenul cartografic (topografic, geodezic etc.) se referă la reprezentarea
regiunilor geografice s a u a suprafeţelor de teren cu forme de relief, elementele
fizice naturale, construcţii şi amenajările existente.
— Desenul de sistematizare ( u r b a n i s t i c ) se referă la reprezentarea concep-

12
ţ ii lor de a n s a m b l u şi de detaliu în vederea amenajării teritoriilor, centrelor popu­
late, unităţilor industriale sau agricole etc.
b. După modul de reprezentare:
— Desenul în proiecţie ortogonală reprezintă obiectul — în vedere s a u sec­
ţiune — prin proiecţii perpendiculare pe unul sau mai multe plane de proiecţie.
Este cotat şi poartă indicaţia scării.
— Desenul în perspectivă este desenul în care elementele şi dimensiunile
obiectului rezultă dintr-o singură reprezentare ce redă imaginea spaţială a obiec­
tului respectiv, ob(inută prin proiecţie conică (perspectiva c o n i c ă ) , ortogonală s a u
oblică (axonometrică) a acestuia pe planul de proiecţie.
c. După modul de întocmire:
— Schija este un desen executat cu mîna liberă respectînd proporţiile între
dimensiunile obiectului în limitele aproximaţiei vizuale, constituind o fază iniţială
neexecutată la s c a r ă , dar con(inînd toate datele necesare întocmirii desenului defi­
nitiv.
De regulă schiţa serveşte drept bază pentru întocmirea desenului la scară,
dar poate s e r v i şi direct, ca desen definitiv dacă cuprinde toate datele necesare
scopului urmărit.
— Desenul la scară este întocmit cu ajutorul instrumentelor de desen, păs-
trînd un raport constant ( s c a r ă ) între dimensiunile obiectului şi cele corespunză­
toare din desen.
d. După g r a d u l de detaliere a reprezentării:
— Desenul de ansamblu are ca scop reprezentarea formei, structurii şi func­
ţionalităţii obiectului reprezentat, format din mai multe piese sau elemente. în
c a z u l obiectelor complexe se folosesc desenele de s u b a n s a m b l u .
— Desenul de piesă are c a scop reprezentarea şi determinarea piesei sau
elementului respectiv.
— Desenul de detaliu constă în reprezentarea la scară mărită a unei părţi
dintr-o piesă ( a n s a m b l u ) în scopul precizării unor date suplimentare care nu au
putut fi evidenţiate în desenul piesei.
e. După destinaţie:
— Desenul de studiu este întocmit de regulă la scară şi serveşte c a . b a z ă
pentru elaborarea desenului definitiv.
— Desenul de execuţie este un desen definitiv întocmit la scară şi care ser­
veşte la execuţia obiectului reprezentat şi cuprinde toate datele necesare în acest
scop.
— Desenul de montaj se întocmeşte în scopul precizării modului de asam­
blare s a u amplasare a părţilor componente ale obiectului reprezentat.
— Desenul de prospect sau catalog este întocmit în scopul prezentării şi
identificării obiectului reprezentat.
f. După conţinut:
— Desenul de operaţii conţine toate datele necesare executării unei singure
operaţii tehnologice (turnare, forjare, aşchiere etc).
— Desenul de gabarit conţine numai cotele corespunzătoare dimensiunilor
maxime de contur ale obiectului reprezentat.
— Schema este un desen simplificat prin care obiectul (construcţia şi funcţio­
narea s a ) este reprezentat cu ajutorul unor simboluri şi semne convenţionale spe­
cifice domeniului deservit.
— Desenul de rcteveu este întocmit după un obiect existent (construcţie, i n ­
stalaţii, utilaje e t c ) .
13
 — Epura conţine rezolvarea grafică a unor probleme de statică, rezistentă,
geometrie etc.
— Graficul ( n o m o g r a m a , d i a g r a m a , c a r t o g r a m a etc.) sînt desene care con­
ţin reprezentarea variaţiei unor mărimi dependente de alte mărimi.
g. După v a l o a r e a lor ca document:
— Desenul original este documentul de bază care poartă în o r i g i n a l semnă­
turile legale. E l poate fi întocmit în creion, în tuş, în tente şi poate s e r v i la multi­
plicare.
— Desenul duplicat este documentul identic c u cel care a servit l a execuţia
s a , e l se obţine prin copierea acestuia. Desenul duplicat serveşte Ia multiplicare
şi se execută pe baza unui desen original sau a unui desen o r i g i n a l — duplicat.
— Desenul original — duplicat a r e aceeaşi valoare legală ca şi desenul origi­
n a l distrus s a u dispărut.
— .Copia este desenul reprodus prin diferite sisteme de multiplicare a desenu­
l u i de bază (desen o r i g i n a l , desen duplicat s a u desen o r i g i n a l — d u p l i c a t ) , în
scopul folosirii curente in locul acestuia.
 2 . Standarde generale utilizate
la întocmirea desenelor tehnice

2.1. Linii utilizate în desenul tehnic industrial

2.1.1. T i p u r i de linii

P e n t r u reprezentare şi cotare, în desenul i n d u s t r i a l , se utilizează diferite t i ­

puri de linii, diversificate în funcţie de grosime şi aspect.
Conform S T A S 103-84, liniile se clasifică în linie continuă, linie întreruptă,
linie punct şi linie două puncte, i a r în funcţie de grosime în: linie groasă şi linie
subţire. Aceste tipuri de linii, s a u combinaţia celor două clase, sînt tipurile de
linii utilizate în desenul tehnic, care se simbolizează printr-o literă m a j u s c u l ă ,
conform tabelului 2 . 1 .
G r o s i m e a liniei groase se notează cu b şi se alege din următorul şir de v a l o r i ,
exprimate în m i l i m e t r i : 2,0; 1,4; 1,0; 0,7; 0,5; 0,35; 0,25; 0,18.
L i n i a subţire are grosimea de aproximativ b/3, dar n u m a i m a r e de b/2.
G r o s i m e a de bază b utilizată l a întocmirea unui desen tehnic se alege în
funcţie de mărimea, complexitatea şi n a t u r a desenului şi trebuie să fie aceeaşi
pentru toate reprezentările aceleiaşi piese desenate l a aceeaşi scară pe acelaşi
format.
Tabehl2.1
Identificarea /iniei zur ide utilizare Identificarea liniei Cazuri de utilizare
Denumire Simbol Aspect ( exemple) Denumire Aspect (exemple)
t ^ -— .

Contcruet ci rr^chu Li.vt ds axă

Linie reale xizib: ^
1
foseeSep'one.brce
•
ViriW tilctului Linie punct â smetne
continua
groasa Coitj-i/l chenarului subţire Suprafaţa ce rostesc-
Sectani mterccluk \ kre pentru rvfid'nfah
Muchii fictne
Unu cb cotJ Linie punct r Trcsee de
Linii ajutătoare mixtă 1 secţionare
Linie Lm.i de indicaţie I
continuă B Haşuri 1
subţire Lima ob fund a !
lr.o'cerea suprafeţe -
filetului hr cu prescripţii şee -
Linie punct J !
Ccnturul secţiunilor cc'ef/ivizmenfe ,er-
groasă
suprapuse mce,ce stprc.ţ&.cc
tmie continuo Lina de ruptura pen-
tivc'elmitarea vede­ Conturul pieselor
subţire : 1 învecinate
rilor ş) scctiumlor,
C numai daca linia Poziţiile afcrT.ed.cn
-ondulata şJ extreme c'emişccn
respectiva nuesfe Linie doua
D - A r — V o Inie de fund l\ c e p esc. !"* me5:/s
-în zigzag puncte subţire Linvie centrelor de
Linie întrerupta greufafe c'dcccs*x
Contururi acoperite nu coincidcu Iurte
'groasă E h'uchu acoperite de ană
-subţire F 1
•

15
 I n figurile 2.1—2.4 sînt exemplificate moduri de u t i l i z a r e a diferitelor tipuri
de linii în desenul tehnic industrial.

Fig- 2.1 Fig. 2.2 F i g . 2.3

Fig. 2.4

2.1.2. Reguli de t r a s a r e a liniilor

Pentru o trasare corectă şi estetică. In c a z u l liniei întrerupte, liniei punct

şi liniei două puncte, lungimea segmentelor şi intervalelor dintre acestea trebuie
să fie uniformă, dimensiunile fiind recomandate în figura 2.5. Schimbarea direcţiei
unor astfel de linii se face întotdeauna pe segmente ( f i g . 2 . 6 ) .

t a i 15

T5

c ' d
Fig. 2.5

/
"1

* \
O t
/ I
\ I
Fig. 2.6 Fig. 2.7

16
V
 L i n i i l e punct şi liniile două puncte se încep şi se termină cu segmente, i a r
intersecţia acestora se face de asemenea pe segmente ( f i g . 2 . 7 ) .
D i s t a n t a î n t r e două linii p a r a l e l e n u trebuie să fie m a i mică decîf dublul
g r o s i m e i liniei celei m a i g r o a s e . S e recomandă c a această distanţă să fie de mini­
m u m 0,7 m m .

2.2. Scrierea standardizată

S c r i e r e a utilizată în desenul tehnic este caracterizată de lizibilitate, omogeni­

tate şi aptitudinea de a fi reprodusă prin m i c r o f i l m a r e s a u prin alte mijloace foto­
g r a f i c e şi este indicată prin S T A S 186-86, care stabileşte tipurile de scriere şi
dimensiunile literelor alfabetului latin ( f i g . 2.8—2.11), c h i r i l i c ( f i g . 2.12) şi grec
( f i g . 2 . 1 3 ) , a c i f r e l o r romane şi arabe, precum şi a semnelor de l a r g ă utilizare
( f i g . 2.8—2.11), s c r i s e cu mîna liberă s a u folosind şabloane.
Tabelul 2.2
Scriere tip A

E l e m e n t caracteristic

Hnport Dimensiuni, mm
Denumire Simbol de
definire

Dimensiunea nominală h (H/l 2,5 3,5 5 7 10 14 20

a scrierii
înălţimea literelor mici c (10/14)/i — 2,5 3,5 5 7 10 14
Grosimea liniei de d (1/14)/! 0,18 0,25 0,35 0,5 0,7 1 1,4
scriere
Distanţa dintre doua
litere alăturate ale
unui cuvînt, dintre
două cifre alăturate
ale unui număr sau
dintre o cifră şi o
literă alăturată ale
unui simbol a (2/14)/i 0,35 0,5 0,7 1 1.4 o 2,8
Distan(a minimă dintre
două cuvinte sau nu­
mere alăturate e (G/14)/! 1,05 1,5 2,1 3 4,2 6 8,4
Distanta minimă dintre
două rinduri (dintre
liniile de bază) b (20/14)/! 3,5 5 7 10 14 20 28
Distanta dintre linia
de bază pentru indici
şi linia de bază a
rinduliii f (3/14)/! 0,5 0,75 1 1,5 2 3 4,2
Distanta dintre linia
de bază pentru, expo-^
nenţi şi linia de bază
a rlndului a (8/14)/, 1,4 2 2,8 4 5.0 8 11,2

OBSERVAŢII.
1. înălţimea literelor mici b, d, f, g, //, j, k l, p, q şl y e s t e e g a l ă cu dimensiunea nominală
t

a scrierii.
2. Dacă intre două litere sau cifre alăturate se formează un spaţiu aparent mal marc decit
Intre celelalte litere sau cifre, acesta se micşorează astfel Incit toate caracterele să pară egal
distanţate între ele. Distanţa respectivă nu poate fi mai mică decit grosimea liniei dc scriere
utilizate.
 Tabelul 2.3
Scriere tip ti

Element caracteristic •

Raport Dimensiuni, mm
Denumire Simbol de
definire

Dimensiunea nominală
a scrierii 3,5 5 7 10 14 20
Înălţimea literelor mici c 2,5 3,5 5 7 10 14
Grosimea liniei de
scriere 0,35 0,5 0,7 1 M 2
Distanţa dintre două
litere alăturate ale
unui cuvlnt, dintre
două cifre alăturate
ale unui număr sau
dintre o cifră şi o l i ­
teră alăturată ale
unui simbol (2/10)/, 0,5 0,7 1 1,4 2 2,8 4
a
Distanţa minimă dintre
două cuvinte sau
numere alăturate (C/IO)/i 1,5 2,1 3 4,2 G 8,4 12
Distanţa minimă dintre
două rinduri (dintre
liniile de bază) (14/10)/, 3,5 5 7 10 14 20 28
Distanţa dintre linia
de bază pentru indici
şi linia de bază a
rindului (2/10)/i 0,5 0,7 1 1,4 2 2,8 4
Distanţa dintre linia
de bază pentru expo­
nenţi şi linia de bază
a rindului (6/10)/, 1,5 2,1 3 4,2 6 8,4 12

OBSERVAŢII.
1. înălţimea literelor mici b, d, ţ, g, h j, k, /, p, q şi y este egală cu dimensiunea nominală
t

a scrierii.
2. Dacă între două litere sau cifre alăturate se formează un spaţiu aparent mai mare decit
între celelalte litere sau cifre, acesta se micşorează astfel incit toate caracterele să p a r ă egal
distanţate intre ele. Distanţa respectivi nu poate fi mai mică decit grosimea liniei de scriere
utilizate.

Dimensiunea nominală a scrierii este înălţimea literelor majuscule şi a cifre­

lor, se notează cu h se m ă s o a r ă în milimetri şi se alege din următorul şir de
%

v a l o r i : 2,5; 3,5; 5; 7; 10; 14; 20.

Grosimea liniei de s c r i e r e este egală cu distanţa dintre liniile reţelei cu ajuto­
rul căreia se determină f o r m a şi dimensiunile caracterelor grafice, precum şi dis­
tanţa dintre ele.
Conform prevederilor S T A S 186-86 se utilizează două tipuri de scriere:
scriere tip A (scriere îngustă) cu grosimea liniei de aproximativ egală cu (1/1-4)6
( f i g . 2.8 şi 2.9), recomandată pentru scrierea desenelor destinate a fi microfilmate,
pentru completarea indicatorului şi a elementelor formatelor, şi scriere tip B
( s c r i e r e n o r m a l ă ) , cu grosimea liniei de scriere aproximativ egală cu (1 / I O ) A
( f i g . 2.10—2.15), recomandată a fi utilizată în mod curent.
Elementele dimensionale ale celor două tipuri de scriere, în funcţie de dimen­
siunea nominală a scrierii h, sînt indicate în tabelul 2.2 pentru scrierea tip A ,
respectiv în tabelul 2.3 pentru scrierea tip B .

18
 C o n f o r m . p r e v e d e r i l o r s t a n d a r d u l u i menţionat se utilizează la alegere două
moduri de scriere, fie s c r i e r e a înclinată la 75° spre dreapta (fig. 2.8, 2.10, 2.12—
2 . 1 4 ) , fie scrierea dreaptă, cu caracterele grafice perpendiculare pe linia de
bază a r i n d u l u i ( f i g . 2.9, 2.11, 2 . 1 5 ) .
Pe un desen s a u pe toate desenele unei documentaţii tehnice trebuie utilizat
numai unul dintre cele două moduri de scriere.

F i g . 2.9

19
 F i g . 2.9 (continuare)

Rg- 2.10

20
1
n

F i g . 2.12
21
 H g . 2.12 (continuare)

iftywvi? f/p 8 bdmcto

olfo beh gama de/t ipstJon zeta eh tQh capa

a/h teh goma oMb epsdon n t eh *ft? Wb

cqoa Jambob m* rmj cu orru&on pt ro s*-yna

 Dimensiunile indicilor şi exponenţilor înscrişi pe desene sînt, în general, egale
cu jumătate din dimensiunile pe care Ie au în scrierea respectivă literele şi cifrele
care figurează cu exponent sau indice, dar nu mai mici de 2,5 mm ( f i g . 2.14 şi
2.15).

Fig. 2.15

2.3. Formatele desenelor tehnice

2.3.1. Generalităţi

Piesele, ansamblele şi subansamblele care se reprezintă cu ajutorul desenului

tehnic au o mare varietate de forme şi dimensiuni, ceea ce a impus utilizarea
unor formate normalizate. P r i n S T A S 1-84 se stabilesc dimensiunile, modul de
notare, regulile de prezentare şi utilizare a formatelor.
F o r m a t u l (fig. 2.16) reprezintă spaţiul delimitat pe coala de desen prin contu­
r u l pentru decuparea copiei desenului original. Acest contur are dimensiunile aX b
şi se trasează cu linie continuă subţire.
C o n t u r u l pentru decuparea desenului, original ( f i g . 2.16) are dimensiunile
cu 5 mm mai m a r i decît cele ale formatului respectiv.
Dimensiunile colii de desen ( f i g . 2.16) se recomandă să fie cu cel puţin
16 mm mai m a r i decît cele ale formatului respectiv.
Formatele utilizate în desenul tehnic se clasifică în: formate de bază (prefe­
renţiale) alese din seria principală A, I S O , conform S T A S 570-82 (tabelul 2 . 4 ) ;
formate alungite speciale, obţinute prin alungirea dimensiunii a a formatelor de

23
 Contur pentru dKuporto

(Âfaxko/â formoW)

Contur peothj ckcvpona

l— For/noi
Fig. 2.16 3*3

Tabelai S.5
To6eU2.t

Sch/h Simbol ax b, mm x mm

A3x3 420 x 891

AO 16
A3X4 4 2 0 x 1 189
A4x3 297 x 630
A i i 2 9 7 x 841
A4x5 297x1051

TaMul 2.

Ai ă5 8
(W'5&) Simbol axb, ramxmm

A0x2 1 1 8 9 x 1 682
A2 A0x3 1 189x2523*
C25 Alx3 841 X 1 783
Alx4 8 4 1 x 2 378*

A2x3 5 9 4 x 1 261
A3 297*&0 H25 A2x4 594 X 1 682
(UO'297)
B A2x5 5 9 4 x 2 102

•
A3x5 4 2 0 x 1 486
00625 A3X6 420 x 1 783
A3x7
_J 4 2 0 x 2 080

AS 05 • A4x6
A4x7
2 9 7 x 1 261
2 9 7 x 1 471
•J Mu ae recomanda
A4xB 297 x 1 682
A4x9 297 X l 892

• N u %t recomandă.

24
 1

bază, astfel încît lungimea (respectiv dimensiunea b) a f o r m a t u l u i alungit să

fie un m u l t i p l u întreg de dimensiunea a a f o r m a t u l u i de bază ales, (tabelul 2 . 5 ) ;
formate a l u n g i t e excepţionale, obţinute prin alungirea dimensiunii a a formatelor
de bază, astfel încît lungimea (respectiv dimensiunea b) f o r m a t u l u i obţinut să
fie m u l t i p l u întreg de dimensiunea a a formatului de bază ales (tabelul 2 . 6 ) .
A b a t e r i l e limită Ia dimensiunile formatului, conform tabelului 2.7, sînt cele
prvăzute în S T A S 570-82 pentru formatele finite de hîrtie din seria principală
A, I S O .
Tabelul 2.1

Dimensiunile forma­ Abateri limita,

tului ( « sau b)\ mm mm

Pihfi la 150 ±1,5

Peste 150 pinâ la 000 ±2
Peste 600 ±3

Notarea formatelor se face prin simbolul f o r m a t u l u i precedat în paranteze

de dimensiunile aXb, prima fiind dimensiunea de bază a formatului (cea pe care
se aşază i n d i c a t o r u l ) . E x e m p l e de notare: A 0 ( 8 4 1 X 1189), A 2 ( 5 9 4 X 4 2 0 ) ,
A3X4(1I89 X420), A2X3(1261X594).

2.3.2. Elementele grafice ale f o r m a t u l u i

Liniile utilizate pentru execuţia grafică a formatelor sînt cele conform S T A S

103-84. Scrierea utilizată este conform S T A S 186-86.
F o r m a t u l are'următoarele elemente grafice ( f i g . 2 . 1 7 ) :

_ Contur pentru
Unghi de tăiere / decuparea copiei

F i g . 2.17

25
 — zona neutră, cuprinsă între conturul pentru decuparea copiei şi chenarul
formatului, are lăţimea de 10 m m pentru toate formatele c u excepţia formatelor
A4 şi A 4 X n , cînd lăţimea este de 5 m m ;
— chenarul care delimitează cîmpul desenului şi se trasează cu linie continuă
groasă;
— fîşia de îndosariere, care reprezintă spaţiul pentru perforarea copiei, pre­
văzută l a toate formatele pe l a t u r a din stînga indicatorului, a r e dimensiunile
2 0 X 2 9 7 mm, se trasează cu linie continuă subţire şi este marcată l a mijlo­
cul său c u o linie continuă subţire pentru o m a i precisă aşezare l a perforare;
— indicatorul se execută conform S T A S 282-77 şi se aşază de regulă l a toate
formatele în colţul din dreapta j o s lipit de chenar;
— simbolul formatului se înscrie sub indicator, c u dimensiunea nominală
a scrierii de 3,5 m m , la o distanţă de 5 m m faţă de chenar;
— reperele de centrare, în număr de patru, dispuse la extremităţile axelor
de simetrie ale f o r m a t u l u i , în scopul poziţionării corecte a formatelor l a multipli­
care sau microfilmare, se execută cu linie continuă groasă de l a conturul pentru
decuparea copiei, depăşind chenarul c u 5 m m ;

- Chenar Format
/
tip Y
j \ 1
y

1 .ţ. 1

Fig. 2.18

Zona neutra Chenar

I 1I I I I 1I I I
m/n 100

F i g . 2.19

— reperele de orientare, în număr de două, trasate cu linie continuă subţire,

se amplasează pe chenar, unul pe dimensiunea a , celălalt pe dimensiunea 6, şi
coincid c u reperele de centrare, astfel încît unul dintre reperele de orientare să
fie c u vîrful săgeţii dirijat c ă t r e desenator ( f i g . 2.18);
— gradaţie metrică de referinţă c u lungimea de m i n i m u m 100 m m , divizată
în centimetri şi lăţimea de m a x i m u m 5 m m ( f i g . 2.19), amplasată în zona neutră,
lipită de chenar şi simetrică faţă de un reper de centrare, trasată cu linie continuă
groasă;
— sistem de coordonate, utilizat pentru identificarea rapidă a diferitelor zone
ale desenului, recomandat pentru formatele m a i m a r i de A 3 , se trasează c u linie

26
continuă subţire, diviziunile notîndu-se pe o direcţie cu litere m a j u s c u l e şi pe cea­
laltă cu ,cifre arabe, considerîînd ca origine a sistemului de coordonate vîrful
unghiului opus i n d i c a t o r u l u i , cu dimensiunea nominală a scrierii de 3,5 m m ;
— u n g h i u l de decupare a copiei, utilizat în scopul uşurării operaţiei de decu­
pare a copiilor obţinute prin m u l t i p l i c a r e , se amplasează în cele patr*u colţuri ale
f o r m a t u l u i şi poate fi fie un t r i u n g h i dreptunghic isoscel cu l a t u r i l e de 10 m m ,
înnegrit complet ( f i g . 2.20, a ) , fie materializat prin două linii continue groase
cu l u n g i m e a de 10 m m şi g r o s i m e a de 2 mm ( f i g . 2 . 2 0 , 6 ) .

F i g . 2.2u

în c a z u l formatelor A 4 ( f i g . 2.21) şi A 3 ( f i g . 2.22) n u se trec toate elementele

g r a f i c e enumerate m a i înainte.

5 t O \ •
-7 • '
—
m80 M
.
1

CV . Ak(2IOx297) A3(U20*297)
i T~
Si
I
•
!
o «O

Y
•
tmiCAWR i 1 *| INDICATOR
-L i

F i g . 2.21 F i g . 2.22

2.3.3. U t i l i z a r e a f o r m a t e l o r

D e s e n u l o r i g i n a l se execută pe cel m a i mic f o r m a t c a r e permite reprezentarea

c l a r ă a obiectului respectiv. F o r m a t e l e a l u n g i t e , speciale şi excepţionale se u t i l i ­
zează n u m a i dacă obiectul n u poate fi reprezentat pe u n u l dintre formatele de
bază.
F o r m a t e l e pot fi u t i l i z a t e fie î n l u n g i m e ( f o r m a t e de tip X ) fie în lăţime ( f o r ­
mate de tip Y ) , respectiv avînd ca b a z ă d i m e n s i u n e a a s a u b. F a c excepţie f o r m a ­
tul A 4 , care este f o r m a t tip Y , şi formatele a l u n g i t e A 4 X ' i , care sînt f o r m a t e
tip X .
 P c aceeaşi coală de desen, în cadrul unui contur unic pentru decuparea
desenului o r i g i n a l , pot fi executate m a i multe desene originale, ale c ă r o r copii
urmează a fi separate prin decupare, fiecare desen avînd formatul şi elementele
grafice corespunzătoare ( f i g . 2.23).

A3(U20*297)

INDICATOR A2(<r20*m)
\

At>(2K)*297) AM2tO*297)

INDICATOR INDICATOR | INDICATOR

Fig. 2.23

2.4. I n d i c a t o r u l şi t a b e l u l de c o m p o n e n ţ ă

2.4.1. Indicatorul

Indicatorul se aplică pe fiecare desen (de execuţie sau de ansamblu) şi ser­

veşte pentru identificarea desenului şi modificărilor operate pe acesta.
Indicatorul ( v . fig. 2.17) se amplasează în coltul din dreapta j o s a l formatu­
lui, alipit de chenar (fig. 2.24), iar în cazuri speciale, pentru economisirea forma­
telor tipărite, se admite ca formatul tip X să fie utilizat în lăţime ( f i g . 2.25, a ) ,
iar formatul tip Y în lungime (fig. 2 . 2 5 , 6 ) , in care c a z indicatorul trebuie să
fie situat în unghiul superior dreapta a l cîmpului desenului şi dispus astfel încît
să poată fi citit din dreapta desenului.

\ 1
Format Utpx u

\&1 i YiMiot
h/dt/me)
Q
Fig. 2.24 Fig. 2.25

I n S T A S 282-77 se stabileşte formatul şi dimensiunile indicatorului utilizat

in desenul lehnic ( f i g . 2.26).
Completarea căsuţelor indicatorului se face astfel: (/) denumirea sau iniţia­
lele întreprinderii, institutului etc. în c a d r u l căruia a fost executat sau se păs-

28
trează desenul o r i g i n a l ; (2) s c a r a s a u scările la care a fost executat desenul
(conform S T A S 2 - 8 1 ) ; (3) data l a care a fost executat desenul; (4) denumirea
obiectului reprezentat pe desen; ( 5 ) , (6) numele şi, respectiv, semnătura persoa­
nelor c a r e au proiectat, desenat, verificat, controlat S T A S şi aprobat desenul;

55 io m 15 5 5 35 io 19,5 io
i 1
!.'f\ W) (K) 07) (Io) i n {!•) tai m) (f/> tm
)
ztat
y Dese/£/
li<\ f<7\
!•"< \
m
« ,
Contr.STAS, b Li —LL'.l— fnbcvieskdesen or.: ((',) «o
±*_ npiVDUl
A f /VI f\s* t
£0 25 1 15

(fi
._ fin
135
Fig. 2.26

(7) simbolul s a u denumirea m a t e r i a l u l u i din care este executat obiectul respectiv,

precum şi numărul s t a n d a r d u l u i s a u normei interne referitoare la aceasta; (8)
m a s a netă a produsului (exprimată în k g ) ; (9) numărul desenului; (10) numărul
curent a l planşei şi numărul total de planşe ce compun desenul respectiv, separate
printr-o line de fracţie oblică; (//) numărul desenului înlocuit de respectivul de­
sen; (12) numărul de inventar (de arhivă) atribuit desenului respectiv; {13) s i m ­
bolul literal a l unei serii de modificări operate în desenul respectiv; {14) numărul
de modificări operate în cadrul seriei de modificări înscrise în căsuţa (13)\ (15)
numărul fişei de modificare în care sînt înscrise modificările respective; (16),
(17) (18) data la care s-a efectuat seria de modificări, respectiv numele şi semnă­
t

tura persoanei care a făcut modificarea,

Se specifică că trasarea şi utilizarea căsuţelor (//) şi (12) se face n u m a i
cînd este c a z u l .
î n cazul formatelor A 5 , înălţimea indicatorului este de 44 m m , fiind prevăzut
c u un singur rînd pentru căsuţele (13) . . . (18).
î n documentaţia tehnologică de fabricaţie, în c a z u l desenelor de execuţie,
se utilizează indicatorul redus ( f i g . 2.27), indicatorul din fig. 2.26 aplicîndu-se
numai pe desenele de a n s a m b l u , s a u n u m a i pe unul dintre desenele de execuţie
dacă documentaţia nu cuprinde şi desenul de a n s a m b l u .

- — — — Hi M
\ r — i" 1 i~ " 1
r (6)
(0 (2) (3) M (5) 1 //;) l/W.. f~A —
1 Mifecv>cşk ok l '••'
92,5 1 (H\
^ 185

Fig. 2.27

Completarea căsuţelor indicatorului redus se face a s t f e l : (/) numărul de po-

'ziţie din desenul de a n s a m b l u respectiv; (2) denumirea elementului reprezentat
în desenul respectiv; (3) numărul de bucăţi; (4) denumirea materialului, precum
şi numărul s t a n d a r d u l u i ; ( 5 ) s c a r a s a u scările la care a fost executat desenul;

29
(6) numărul desenului; ( 7 ) , ( S ) , (9) numele şi semnătura proiectantului, respec­
tiv data Ia care a fost executat desenul; (10) numărul de inventar (de arhivă)
atribuit desenului respectiv; (//) numărul desenului înlocuit de respectivul desen.

2.4.2. Tabelul de componenţă

Tabelul de componentă ( f i g . 2.28) serveşte Ia identificarea elementelor com­

ponente ale produsului reprezentat pe un desen de ansamblu şi se amplasează
fie pe desenul de ansamblu respectiv, fie pe planşe separate format A4, deasupra
indicatorului, alipit de acesta şi de chenar ( f i g . 2.29, a ) .

Iu/ /i 1 (5) (6) 17)

•

fbz Denum/re Ah dem sauSTAS Material Observată kg/buc.

1 01 50 ' 30 £ f5 J
05^ ": ... • !—j
Fig. 2.28

Dacă din c a u z a reprezentării de pe desen, tabelul de componenţă trebuie în-

>erupt, acesta poate fi continuat deasupra reprezentării ( f i g . 2.29, b), fără repeta­
rea capului de tabel, iar dacă are mai multe poziţii poate fi continuat în stînga
indicatorului, repetîndu-se de fiecare dată capul de tabel. între indicator şi conti­
nuarea tabelului, precum şi între următoarele părţi ale tabelului se lasă o distanţă
de 10 mm ( f i g . 2.29,6 şi c).

• (caotjfxjor*) -
-

Conoo- JL
/ÎT"—\"*
• - 1 1
b
Fig. 2.29

Completarea căsuţelor ( / ) . . . (7) ale tabelului de componenţă ( v . fig. 2.28)

se face conform capului de tabel, începînd cu poziţia / de jos în sus, în căsuţele
necompletate trasindu-se o liniuţă.
Dacă tabelul de componenţă se aplică pe m a i multe planşe ale aceluiaşi desen
de ansamblu, v a cuprinde de fiecare dată numai elementele poziţionate pe planşa
respectivă, astfel încît fiecare poziţie să fie cuprinsă în tabel o singură dată.

30
 2.4.3. I n d i c a t o r u l şi tabelul de componenţă în c a z u l desenelor de a n s a m b l u
cu v a r i a n t e

î n c a z u l în care produsul reprezentat într-un desen de a n s a m b l u se execută

în m a i multe v a r i a n t e ( c u elemente avînd caracteristici constructive diferite, exe­
cutate din materiale diferite, într-un număr diferit de bucăţi e t c ) , indicatorul şi
tabelul de componenţă se extind spre stînga
c u 10 m m pentru fiecare variantă ( f i g . 2 . 3 0 ) .
Completarea căsuţelor din extinderea in­ \
1
dicatorului şi tabelul de componenţă se face
a s t f e l : (/) denumirea s a u codul v a r i a n t e i ; (2) \ w
m a s a netă a v a r i a n t e i ; (3) simbolul de ordine Ţ-| jcon
(3\ Poz. Denumire
( n u m e r i c s a u l i t e r a l ) a l v a r i a n t e i ; (4) numă­
r u l de bucăţi din elementul respectiv, necesare {£/

fiecărei v a r i a n t e .
Desenat
Jer/ficat
CoflfrSrAS
2.5. S c ă r i l e numerice utilizate ->
W
sn d e s e n u l t e h n i c
i
Desenele tehnice se execută l a s c a r ă , prin
s c a r a unui desen înţelegîndu-se r a p o r t u l din­
tre dimensiunile liniare măsurate pe desen şi Fig. 2.30
dimensiunile reale ale obiectului reprezentat.
Scările de reprezentare se a l e g conform S T A S 2-81 (tabelul 2 . 8 ) .
Tabelul 2.S

2: 1 20 : l
mărire 5: 1 50 : 1
10: 1 100 : 1
Scări de: mărime
naturală 1 : l
micşorare 1 : 2 1 : 20 1 : 200 1 : 2 000 1 : 20 000
1 : 5 1 : 50 î : 500 1 : 5 000 1 : 50 000
1 :10 1 : 100 1 : 1 000 1 : 10 000 1 - 100 000

î n a f a r a acestor scări se admite folosirea următoarelor scări cu destinaţie

specială: 1 : 2,5 — pentril c a z u r i l e în care este necesară folosirea m a i completă
a cîmpului desenului; 1 : 15 în c a z u l desenelor de construcţii metalice în construc­
ţii i n d u s t r i a l e * s a u n a v a l e ; 1 : 250; 1 : 2500 şi 1 : 25000 pentru p l a n u r i de hărţi.
L a alegerea scării desenului v a trebui să se ţină s e a m a de dimensiunile obiec­
tului reprezentat, de dimensiunile f o r m a t u l u i şi de r e a l i z a r e a unei reprezentări
cît mai clare a obiectului pe un format cît m a i redus.
Notarea scării pe desen se face după cum urmează: în căsuţa i n d i c a t o r u l u i ,
indicarea scării se face a s t f e l : 1 : 5 ; 1 : 1 ; 2 : 1 e t c ; l a desenele care se execută
fără indicator ( p l a n u r i , scheme, h ă r ţ i ) , mărimea scării precedată de cuvîntul
„ s c a r a " se înscrie sub titlul desenului; l a desenele în care unele proiecţii (vederi,
secţiuni, detalii) sînt reprezentate la altă s c a r ă decît aceea a proiecţiei principale,
s c a r a se notează a s t f e l : în indicator se înscrie mărimea scării principale a desenu­
lui, urmată de v a l o r i l e scărilor diferite de aceasta, î n s c r i s e între paranteze şi cu
caractere de preferinţă m a i mici, de exemplu 1 : 1 0 ( j g ) ; pe desen, sub ( s a u Ungă)
;

notarea proiecţiei executate la s c a r ă diferită de cea a proiecţiei principale se în­

scrie v a l o a r e a scării respective.
 2.6. Plierea ( î m p ă t u r i r e a ) desenelor tehnice

Pentru păstrarea in bune condiţii, copiile desenelor originale se pliază (îm­

păturesc), conform S T A S 74-76, la formatul A4, considerat drept modul de pliaj.
Se admite împăturirea formatelor şi ia alte formate, alegîndu-se drept modul
de pliaj unul dintre formatele normalizate, cu excepţia formatelor AO şi A 5 .

F.g. 2.32

32
 P l i e r e a formatelor se face inlîi pe direcţii perpendiculare pe baza formatului
şi apoi, dacă m a i este c a z u l , după direcţii paralele c u baza formatului, astfel încît
pe l a t u r a de j o s a desenului împăturit, indicatorul să apară în întregime.
Cea m a i utilizată metodă de împăturire este împăturirea în scopul perforării
exemplificată în figurile 2.31—2.34, desenele urmînd a fi îndosariate.

43(420*297) A3(297*tf0)

F i g . 2.34

Tot pentru îndosanere desenele pot fi împăturite astfel încît să se poată

aplica o bandă adezivă perforată ( f i g . 2.35)

33
 I n vederea păstrării desenelor în mape, în plicuri s a u broşate se utilizează
fie împăturirea l a dimensiuni ( f i g . 2.36), fie împăturirea modulară ( f i g . 2 . 3 7 ) .

Fig. 2.37

34
3 . Aplicaţii ale geometriei descriptive
în desenul tehnic

3.1. Generalităţi

Geometria descriptivă reprezintă baza teoretică a alcătuirii proiecţiilor orto­

gonale în desenul tehnic. Piesele din construcţia de maşini au o varietate de forme
care se compun din mai multe corpuri geometrice simple, ale căror curbe de inter­
secţie sînt studiate în c a d r u l geometriei descriptive.
î n cele ce urmează se vor prezenta principalele tipuri de intersecţii, strict
necesare pentru înţelegerea reprezentării în proiecţie ortogonală a pieselor în de­
senul tehnic. Se utilizează cunoştinţele de geometrie descriptivă considerate c u ­
noscute.
P e n t r u evidenţierea intersecţiei, se consideră piesele fără racordări în zona
de intersecţie (cu excepţia piesei din f i g . 3 . 4 ) , iar reprezentarea pe care o are
piesa în desenul tehnic este trasată cu negru şi construcţiile auxiliare cu roşu.
3.2. A p l i c a ţ i i a l e geometriei descriptive I a piese tehnice

3.2.1. Reprezentarea capului şurubului hexagonal

C a p u l şurubului hexagonal rezultă constructiv ( f i g . 3.1) din intersecţia

unei prisme hexagonale drepte, cu un con c i r c u l a r drept cu vîrful în V
(v, v' y V'%
P e n t r u determinarea intersecţiei prin metoda generatoarelor se trasează, la
distanţe egale, generatoarele VA (va , 0 Q v'a!, v"a") . . . T 7 ( u / o , »'/'*
0 care
întretaie în proiecţie orizontală feţele prismei hexagonale în punctele a, b, . . . /.
C u linii de ordine, se determină pe generatoarele care Ie conţin, proiecţiile verticale
a', 6', . . . Y şi proiecţiile laterale a " , b"... /", prin care se trasează proiecţiile
verticală şi, respectiv, laterală ale intesecţiei. S e observă că intersecţia constă
în arce de cerc.
Pe figură sînt date şi cotele informative necesare reprezentării capului şuru­
bului hexagonal în funcţie de diametrul d.

3.2.2. Reprezentarea piuliţei hexagonale

Piuliţa hexagonală rezultă constructiv din intersecţia unei prisme hexagonale

drepte c u două calote sferice ( f i g . 3 . 2 ) .
P e n t r u determinarea intersecţiei se folosesc planele auxiliare de nivel [P\],
[ P 2 ] , [ P ] în partea superioară şi [ P A ] , [P$] [Pe] în partea inferioară. Planele
3 t

a u x i l i a r e intersectează calotele sferice după cercuri, care în proiecţie orizontală

întretaie proiecţia orizontală a prismei hexagonale ( u n hexagon) în punctele a ,
b, c , . . . ,m în partea superioară şi 7, 8,... 13 în partea inferioară. Proiecţiile
verticale a', b'... r
m şi, respectiv, T, 8'... 13' se determină cu linii de ordine
Ia întretăierea cu urmele verticale ale planelor a u x i l i a r e ; s i m i l a r — proiecţiile
laterale a " , b" . . . m " , respectiv 7", 8" . . . 13" la întretăierea cu urmele laterale
%

ale planelor a u x i l i a r e . S e observă că intersecţia constă în arce de cerc.

Pe figură sînt date cotele informative necesare reprezentării piuliţei hexago­
nale în funcţie de diametrul d.

35
 3.2.3. Reprezentarea intersecţiei dintre doi cilindri c i r c u l a r i drepţi de dia-
metrc egale, cu axele perpendiculare

Se consideră piesa din figura 3.3, care prezintă acest tip de intersecţie atît
la interior cît şi la exterior.

37
 Pentru determinarea prin puncte a intersecţiei sînt necesare plane de nivel
secante la cei doi cilindri, trasîndu-se în poziţie rabătută în proiecţie verticală,
semicercurile 2£'... pentru partea exterioară şi / ", / / " . . . VII? pentru par­
0 0

tea interioară, care se împart, în mod arbitrar, în cîte şase părţi egale. Cu linii
de ordine, se determină, pe generatoarele pe care sînt conţinute, punctele 2",
3" . . . 7" pentru partea exterioară şi punctele / " , / / " . . . VII" pentru partea inte­
rioară, puncte ale intersecţiei.
Se observă că intersecţia se face atît la interior, cît şi la exterior, după două
curbe plane (semielipse), care în proiecţiile laterale apar ca două segmente concu­
rente la 90°.

3.2.4. Reprezentarea intersecţiei dintre un ovoid şi un cilindru circular drept,

avind axa comună

Se consideră corpul de robinet din figura 3.4. care prezintă acest tip de inter­
secţie.
Pentru trasarea intersecţiei se utilizează planele auxiliare de profil [ P i J f

IP?) - . . |PT][• In proiecţie orizontală curba de intersecţie se con­

fundă cu proiecţia orizontală a cilindrului vertical, pe care se iau punctele echidis-

38
tante /, 2 . . . 12. î n proiecţie laterală, se determină punctele intersecţiei
2 " . . . l a întretăierea cercurilor după care planele a u x i l i a r e taie
ovoidul cu generatoarele după care aceleaşi plane taie c i l i n d r u l , i a r în proiecţie
verticală, /', 2'... 12' l a intersecţia generatoarelor după care planele a u x i l i a r e
intersectează c i l i n d r u l c u liniile de ordine orizontale duse din proiecţiile laterale.
S e observă că intersecţia este o curbă strîmbă, care în proiecţie verticală şi late­
r a l ă , a p a r e sub forma unei linii curbe continue. P e n t r u simplificare, în desen se
trasează sub forma unui a r c de cerc.

3.2.5. Reprezentarea intersecţiei între cilindri cu axele perpendiculare şi dia-

metre diferite

Se consideră piesa din f i g u r a 3.5, care prezintă acest tip de intersecţie atît
l a interior, cît şi la exterior.
Determinarea intersecţiei dintre cilindrul vertical şi cilindrul orizontal I a ex­
teriorul piesei se face utilizînd plane auxiliare secante la cei doi c i l i n d r i , prin r a b a -
terea bazei cilindrului orizontal şi împărţirea acesteia în părţi egale. î n proiecţie
orizontală se notează punctele rabătute c u /o, 2o.. . 8o iar în proiecţie verticală
c u 1^, 2' .. . 8Q. î n proiecţie orizontală generatoarele duse din lo, 2o.. . So intersec­
0

tează proiecţia orizontală a cilindrului vertical în punctele 1, 2, . . .8. L a întretăie­

rea liniilor de ordine duse din //, 2^... 8^ cu cele duse din 1 , 2 . . . 8 se determină,
în proiecţie verticală, punctele intersecţiei 2' ...8'. Determinarea intersecţiei
9', 1LY . . . 16\ în proiecţie verticală, dintre cilindrul v e r t i c a l şi cilindrul orizontal
I a interiorul piesei, se face în mod a n a l o g . Intersecţia a", b", . . . g " , în proiecţie
laterală, dintre c i l i n d r u l vertical şi cilindrul de capăt la exteriorul piesei, se deter­
mină la întretăierea liniilor de ordine duse din proiecţiile orizontale a, b . . . g
şi din proiecţiile verticale a', b'... g\ ale punctelor A, B . . . G situate pe curba
de intersecţie.
Se observă că proiecţiile intersecţiei în planul vertical şi lateral sînt arce
de hiperbolă. P e n t r u simplificare, în desen se trasează sub formă de arce de cerc.

3.2.6. Reprezentarea intersecţiei dintre o sferă şi un cilindru cu axe paralele

Se consideră piesa din figura 3.6, care prezintă acest tip de intersecţie atît
l a interior, cît şi la exterior.
P e n t r u determinarea intersecţiei dintre cilindrul orizontal şi sferă, la interio­
r u l piesei, se împarte (în mod a r b i t r a r ) baza c i l i n d r u l u i , care apare în adevărată
mărime în proiecţie laterală, în 12 părţi egale, notîndu-se punctele cu
2" . .. 12 " . în roiecţie verticală şi orizontală se rabate pe j u m ă t a t e baza
l

c i l i n d r u l u i , obţinîndu-se punctele 1£, 2£.. . 12^ şi, respectiv, lo, io • • • 12Q. P r i n linii
de ordine se determină proiecţia verticală a intersecţiei V, 2'. .. 12\ care se ob­
servă că este o curbă continuă (parabolă) şi, respectiv, proiecţia orizontală a
intersecţiei /, 2 . . . 12, care se observă că este o curbă închisă.
S i m i l a r se determină şi intersecţia dintre cilindrul orizontal şi sferă la exte­
riorul piesei, obţinîndu-se în proiecţie verticală punctele / ', 2' .. . I2ţ, care for­
0 0

mează o linie curbă, şi în proiecţie orizontală curba închisă 1\, 2\ . .. 12\.

Determinarea intersecţei dintre cilindrul vertical şi sferă, atît ia interiorul,
cît şi la exteriorul piesei, se face în mod a n a l o g prin rabaterea semibazei cilindru­
lui în proiecţie verticală şi, respectiv, laterală, obţinîndu-se intersecţia care este
sub formă de linii drepte.

39
F i g . 3.5
41
 3.2.7. Reprezentarea intersecţiei dintre un trunchi de con şi un cilindru
circular drept avind axele concurente

Se consideră piesa din figura 3.7, care prezintă acest tip de intersecţie atît la
interior, cît şi la exterior.
Determinarea intersecţiei, prin puncte, se face în proiecţie verticală prin me­
toda sferelor, utilizfndu-se suprafe e sferice auxiliare c u centrul în punctul de
concurentă al axelor, care taie atît runchiul de con, cît şi cilindrul după cercuri
care se proiectează ca drepte Aceste drepte se întretaie în punctele căutate. Pen­
tru intersecţia la exteriorul piesei se determină astfel punctele: a', iar
la interiorul piesei punctele / ' , 2 . . . 8'.
/

tn proiecţie orizontală, punctele intersecţiei se determină prin utilizarea pla­

nelor auxiliare de nivel |Pij (Pj| . . . [ P J , care taie trunchiul de con după cercuri
f 6

ce se întretaie cu liniile de ordine duse din 2'.. .8' în puncte le căutate /,

2 ... 8 şi cu liniile de ordine duse din a', b'... h' în punctele a, b . . . h.
Se observă că intersecţiile slnt formate din curbe strîmbe închise.

3.2.8. Reprezentarea orificiului de trecere de la cepul de robinet

Determinarea intersecţiei în cazul cepului de robinet, atît în vedere, cît şi

In secţiune (fig. 3.8), se face prin puncte, utilizînd planele auxiliare de profil
[Pi]. J P j ) . - . [P»l, alese arbitrar, care taie cepul după cercuri. C u linii de ordine
duse din / ' , 2 . . . 9 se determină proiecţiile laterale ale punctelor intersecţiei
/", 2"... 9", la întretăierea cu cercurile după care planele auxiliare taie cepul.
Similar se determină cu linii de ordine, proiecţiile orizontale ale punctelor inter­
secţiei I.2.. .9. Trasarea intersecţiei in secţiune, se face prin punctele determi­
nate, în mod analog se determină intersecţia şi în vedere.

32.9. Reprezentarea intersecţiei dintre un semitor şi un cilindru circular

drept

Se consideră piesa din figura 3.9, care prezintă acest tip de intersecţie atît
la interior, cit şi la exterior.
Determinarea intersecţiei la exteriorul piesei se face prin puncte, utilizînd pa­
nele auxiliare de front |P,1, | P ) . . . [/>,„). I n proiecţie verticală, punctele de
2

intersecţie 7... 2ff se obţin Ia întretăierea generatoarelor verticale ale cilindru­

lui cu semicercuri după care planele auxiliare taie cilindrul şi semitorul. în proiec­
ţia laterală, punctele de intersecţie / " . 2" . . . 20" se ob(in Ia întretăierea genera­
toarelor verticale după care planele auxiliare taie cilindrul cu liniile de ordine
duse din 2 ...20'.
f

In mod similar se determină curba de intersecţie AB... / (ab . . . i;

a'b'... cl'b" . . . t')
t la interiorul piesei, prin utilizarea pla­
nelor* auxiliare de front |Q|], |Q | . . . [ Q j .
2 7

3.2.10. Reprezentarea intersecţiei dintre un trunchi de con şi o calotă sferică

Capacul de lagăr din figura 3.10 prezintă acest tip de intersecţie

Pentru determinarea intersecţiei, prin puncte, se utilizează planele de nivel
auxiliare [ P i ] , [Pt] IPţJ, care taie calota sferică după arce de cerc şi trunchiul

42
43
45
46
de con după c e r c u r i . în proporţie orizontală, punctele intersecţiei /, 2 . . . 9 etc.
se determină Ia întretăierea arcelor de cerc după care planele a u x i l i a r e taie calota
sferică cu cercurile după care aceleaşi plane taie trunchiul de con. î n proiecţie
verticală, respectiv laterală, punctele intersecţiei /* 2'.. . 9\ respectiv
2"... 9" , se obţin la întretăierea urmelor planelor a u x i l i a r e cu liniile
de ordine duse din /, 2 . . . 9.

3.2.11. Determinarea şi reprezentarea desfăşuratelor suprafeţelor pieselor

î n cazul unei piese de tip c a z a n ( f i g . 3.11), reprezentarea intersecţiilor dintre

diferitele părţi componente (corpuri geometrice simple) se face conform celor t r a ­
tate mai înainte. A s t f e l , intersecţia dintre cilindrul H şi calota sferică E este o
linie curbă în proiecţie verticală; intersecţiile dintre cilindrii C şi A şi cilindrii
B şi A sînt arce de hiperbolă în proiecţie verticală; intersecţia dintre trunchiul
de con D şi cilindrul A este formată din două arce de hiperbolă în proiecţie verti­
cală şi o curbă închisă în proiecţie orizontală; intersecţia dintre calota sferică
F şi c i l i n d r u l G este o linie dreaptă atît în proiecţie verticală, cît şi în proiecţie
orizontală; intersecţiile dintre calotele sferice E şi F şi cilindrul A sînt linii drepte
atît în proiecţie verticală, cît şi în proiecţie orizontală.
T r a s a r e a desfăşuratelor suprafeţelor exterioare ale corpurilor geometrice
simple care compun piesa din f i g u r a 3.11 se face prin determinarea, cu ajutorul
cunoştinţelor puse l a dispoziţie de geometria descriptivă, a adevăratelor mărimi
ale elementelor care generează respectivele corpuri-generatoare, baze, înălţimi
etc. ( f i g . 3.12 şi 3 . 1 3 ) .
Desfăşurata A* a c i l i n d r u l u i A este un dreptunghi ( f i g . 3.12, a ) de l a t u r i
L care este în adevărată mărime atît în proiecţie verticală, cît şi în proiecţie
a

orizontală, şi nD , D apărînd în adevărată mărime în proiecţie laterală.

A Â

Desfăşuratele B * a c i l i n d r u l u i B ( f i g . 3.13, 6 ) , C* a cilindrului C ( f i g . 3.13, d)

şi H* a cilindrului H ( f i g . 3.13, a) se determină prin rabaterea bazelor cilindrilor
şi t r a s a r e a adevăratelor mărimi a unui număr arbitrar de generatoare ale cilin­
drilor. Desfăşuratele se trasează prin puncte.
Desfăşurata D* a trunchiului de con D ( f i g . 3.13, c) se trasează prin puncte,
utilizîndu-se un număr a r b i t r a r de generatoare care se determină în adevărata
mărime. Desfăşurata se trasează prin puncte.
Desfăşuratele E* a calotei sferice E ( f i g . 3.12, c) şi F*' a calotei sferice F
( f i g . 3 . 1 2 , 6 ) se determină prin împărţirea calotelor în zone sferice.
Desfăşurata G * a cilindrului G ( f i g . 3.13, e) este un dreptunghi de laturi
LG şi nD .
G

Calotele sferice E şi F se obţin de regulă prin ambutisarea unor discuri.

47
49
50
 PARTEA A DOUA

REPREZENTĂRI UTILIZATE
ÎN DESENUL TEHNIC

4 . Reprezentarea în proiecţie ortogonală a pieselor

4.1. Generalităţi

Vederea este reprezentarea ortogonală pe un plan a unei piese nesecţionate.

A c e a s t a conţine conturul aparent a l piesei reprezentate, format din conturul fiecă­
rei forme geometrice simple care intră în componenţa piesei, precum şi muchiile .
şi liniile de intersecţie vizibile din direcţia de proiectare.
L a reprezentarea în vedere, conturul aparent şi muchiile văzute se trasează
c u linie continuă groasă, i a r cele nevăzute s a u golurile interioare ale pieselor
care trebuie reprezentate pe desen se trasează c u linie întreruptă subţire ( f i g .
4.1).
Vederile se clasifică î n : vedere obişnuită, dacă este reprezentată după una
din direcţiile de proiecţie prevăzute în S T A S 614-76; vedere înclinată, dacă este
obţinută după alte direcţii de proiectare decît cele indicate în S T A S 614-76.
P e n t r u piesele turnate s a u forjate ale căror forme pline rezultă din suprapu­
neri s a u intersecţii de forme geometrice simple se recomandă folosirea muchiilor
fictive l a trasarea liniilor de intersecţie dintre suprafeţele formelor geometrice
ale pieselor, conform prevederilor S T A S 105-87. Muchiile fictive reprezintă inter­
secţii imaginare ale suprafeţelor pieselor racordate prin rotunjire. Acestea se tra­
sează pe desene c u linii continue subţiri şi se termină înainte de intersecţia lor
cu liniile de contur s a u c u alte muchii fictive ( v . f i g . 4 . 1 ) .
Trecerea unei linii de contur printr-o muchie fictivă se realizează prin întreru­
perea acesteia pe o distanţă de 1—2 m m . Suprafeţele c u înclinări care sînt limitate
în proiecţie de muchii fictive paralele apropiate (muchiile m şi m j ) s e reprezintă
(

în desen n u m a i printr-o singură muchie, şi anume cea care corespunde grosimii

mai mici a piesei ( m u c h i a ni\, f i g . 4.2, a ) .
Feţele paralelipipedelor, ale triunchiurilor de piramidă şi porţiunile de ci­
lindri, teşite plan, în formă de patrulater se reprezintă în vedere prin trasarea
c u linie continuă subţire a celor două diagonale ( f i g . 4 . 2 , 6 ) .
Dacă pentru reprezentarea corectă a formei unei piese este suficientă o vedere
parţială a acesteia, detaliul respectiv se poate reprezenta fără linii de ruptură
(fig. 4.3).

51
 Suprafeţele striate şi ornamentele, care au relief mărunt uniform, se repre­
zintă in vedere in relief n u m a i pe o mică parte a conturului ( f i g . 4 . 4 ) .
P e n t r u citirea fără dificultate a unui desen ce reprezintă o piesă cu goluri
interioare se utilizează reprezentarea s a i n secţiune pe u n u l , două s a u m a i multe

Fig. 4.3 Fig. 4.4

plane de proiecţie ale sistemului ortogonal de reprezentare. Conturul interior a l

piesei se trasează cu linii continue de aceeaşi grosime cu liniile de contur exterior,
iar părţile pline ale piesei secţionate se haşurează cu linii subţiri, pentru scoaterea
lor în evidentă ( f i g . 4 . 5 ) . _
^ Secţiunea, conform S T A S 105-87, este definită c a fiind reprezentarea în pro- /
lecţia ortogonală pe un plan a unei piese, aşa cum a r arata aceasta dacă ar fi 1
secţionată c u o suprafaţă fictivă de secţionare (plană, in trepte s a u cilinrică) \
şi dacă a r fi îndepărtată imaginar partea aflată intre ochiul observatorului şi )
suprafaţa de secţionare ( f i g . 4 . 6 ) . P l a n u l de secţionare, în general, se alege p a r a - ^
lei cu planul de proiecţie pe care se face reprezentarea.

52
 4.2. R e p r e z e n t a r e a s e c ţ i u n i l o r şi rupturilor

C l a s i f i c a r e a secţiunilor. Criteriile de clasificare sînt în funcţie de poziţia pla­

nului de secţionare fată de planele de proiecţie, de modul de reprezentare şi de
forma suprafeţei rezultate din secţionare.
După modul de reprezentare:
— secţiune propriu-zisă, cînd se reprezintă în desen numai conturul figurii
rezultate din intersecţia piesei cu planul de secţionare ( f i g . 4 . 7 , 6 ) ;
— secţiune cu vedere, cînd se reprezintă în desen atît secţiunea propriu-zisă,
cît şi în vedere, partea piesei aflată în spatele planului de secţionare ( f i g . 4.7, c ) .

53
 După poziţia planului de secţionare faţă de planul orizontal de proiecţie:
— secţiune orizontală, cînd planul de secţionare este u n p l a n de n i v e l ; în
acest caz traseul de secţionare se indică pe proiecţia verticală ( f i g . 4.8, traseul
B-B);
— secţiune verticală, cînd planul de secţionare este u n plan de front, iar
traseul de secţionare este indicat pe proiecţia orizontală ( f i g . 4.8 şi 4.9, traseul
A-A);

— secţiune înclinată, cînd p l a n u l de secţionare are o poziţie oarecare fată

de planele de proiecţie ( f i g . 4 . 1 0 ) .
Intersecţia dintre planul de secţionare şi p l a n u l de proiecţie se numeşte traseu
de secţionare şi reprezintă u r m a p l a n u l u i de secţionare pe planul de proiecţie
respectiv. T r a s e u l de secţionare se reprezintă c u linie — punct subţire, avînd l a
capete şi la locurile de schimbare a direcţiei t r a s e u l u i segmente de dreaptă trasate
cu linie continuă g r o a s ă . T r a s e u l de secţionare se notează c u litere majuscule
( v . f i g . 4.7. a — 4 . 1 0 ) .

54
 După forma suprafefei de secţionare:
— secţiune plană, cînd suprafaţa de secţionare este un plan ( v . fie 4 8
şi 4 . 9 ) ;
— secţiune frîntă, cînd suprafaţa de secţionare este formată din două s a u
mai multe plane consecutiv concurente sub un unghi diferit de 9 0 ° ( f i g . 4 . 1 1 ) ;
pentru c a secţiunea să n u apară deformată, planul înclinat se rabate pînă devine
p a r a l e l c u planul de proiecţie pe care se .reprezintă secţiunea;

— secţiune în trepte, cînd suprafaţa de secţionare este formată din două

s a u mai multe plane (de nivel, de front s a u de profil) paralele ( f i g . 4 . 1 2 ) ;
— secţiune cilindrică, cînd suprafaţa de secţionare este cilindrică, iar secţiu­
nea este desfăşurată pe unul din planele de proiecţie ( f i g . 4.13).
După proporţia în care se face secţionarea piesei:
— secţiune completă, cînd proiecţia respectivă a pesei este reprezentată în
întregime în secţiune ( v . f i g . 4.8 şi 4 . 9 ) ;

55
•
 — secţiune parţială, cînd n u m a i o parte a piesei este reprezentată în secţiune
în proiecţia respectivă, separată de restul piesei printr-o linie de ruptură ( f i g .
4.14 şi 4 . 1 5 ) .
Secţiunile propriu-zise. Se utilizează cu scopul de a se reduce spaţiul de re­
prezentare în desen al pieselor de maşini, prin reducerea numărului de proiecţii
necesare determinării lor corecte, realizîndu-se totodată o economie de timp şi
de materiale.
După poziţia pe desen faţă de proiecţia principală a piesei, secţiunile pro­
priu-zise se clasifică in:
Secţiune obişnuită, cînd secţiunea este reprezentată în a f a r a conturului proi­
ecţiei unei piese şi este dispusă conform S T A S 614-76, s a u în altă poziţie ( v .
fig. 4 . 2 2 ) .
Secţiune suprapusă, cînd secţiunea este reprezentată direct peste conturul
proiecţiei piesei respective ( f i g . 4 . 1 4 ) . Se utilizează n u m a i în c a z u l în care nu
încarcă claritatea desenelor şi nu duce la complicaţii de citire. Secţiunile s u p r a ­
puse se trasează cu linie continuă subţire, i a r traseul de secţionare cu linie punct
subţire, care reprezintă şi a x a de simetrie a secţiunii.
L/me svbîire Imîe groasa

,'Sect/une /nkrcobti

Linte 3u6tfre

n
V • fi 1
V
- K

Fig. 4.14

Secţiune deplasată, cînd secţiunea

jjgftg parpoh ţrxfAsd} se reprezintă în a f a r a conturului proiec­
ţiei, de-a lungul axei care reprezintă
^ 1 u r m a planului de secţionare, privită din
s t î n g a (rotită spre d r e a p t a ) . Secţiunile
deplasate se trasează cu linie continuă
groasă ( f i g . 4 . 1 5 ) .
Secţiune intercalată, cînd secţiunea
se reprezintă în i n t e r v a l u l de ruptură
dintre cele două părţi ale proiecţiei pie­
sei, folosindu-se în special la piesele
l u n g i şi de profil constant ( f i g . 4.14). Secţiunile intercalate se trasează cu linie
continuă groasă, pe care nu se notează u r m a planului de secţionare.
Reprezentarea rupturilor. Ruptura (conform S T A S 105-87) este reprezenta­
rea convenţională, în proiecţie ortogonală pe un p l a n , a unei piese din care se
îndepărtează o anumită parte, separînd-o de restul piesei printr-o suprafaţă nere­
gulată., numită suprafaţă de ruptură, perpendiculară pe planul de proiecţie; în
unele cazuri s e p a r a r e a se poate face şi printr-un plan paralel cu planul' de
proiecţie.

56
 R u p t u r a se execută cu s c o p u l :
— reducerii spaţiului ocupat pe desen de reprezentarea piesei, prin îndepăr­
tarea părţii rupte, în special Ia piesele lungi, fără ca să fie afectată claritatea
şi precizia reprezentării ( f i g . 4.16, a şi b);
— reprezentării unor părţi ale piesei, care la reprezentarea în vedere sînt
acoperite de partea îndepărtată ( f i g . 4.14, 4 . 1 5 ) .
U r m a suprafeţei de rupere pe p l a n u l de proiecţie se numeşte linie de ruptură,
se trasează cu linie continuă subţire, cu mîna liberă, şi a r e f o r m a de linie ondulată
pentru r u p t u r i în piese de orice formă şi din orice m a t e r i a l ( f i g . 4.16, a şi b),
cu excepţia pieselor din lemn, unde are forma de linie în z i g - z a g ( f i g . 4 . 1 7 ) . Liniile

(f
f ^| X
I r
n
Inse svMre

Fig. 4.16 Fig. 4.17

B-B

Fig. 4.19

\B
BJ F i g . 4.18

de ruptură nu trebuie să coincidă cu o muchie sau cu o linie de contur a piesei

s a u să fie trasate în continuarea acestora.
Dacă ruptura se face în lungul unei axe, la piesele simetrice reprezentate
prin proiecţii combinate, secţiuni şi vederi, linia de ruptură nu se trasează, aceasta
fiind înlocuită de a x a respectivă a piesei ( f i g . 4.18). De asemenea, la piesele s i ­
metrice reprezentate prin jumătăţi sau sferturi, linia de ruptură nu se trasează
( f i g . 4 . 1 9 ) ; în acest caz axele dc simetrie se notează prin cîtc două liniuţe
paralele, perpendiculare pe a x a de simetrie.

57
 4.3. Trasee de secţionare

Traseul de secţionare este u r m a planului de secţionare pe planul de proiecţie

respectiv. Acesta se trasează c u linie punct subţire avînd la capete şi l a locurile
de schimbare a direcţiei segmente de dreaptă trasate cu linie g r o a s ă ( f i g . 4 . 2 0 ) .
Segmentele de linie continuă g r o a s ă n u trebuie să intersecteze liniile de contur
ale proiecţiei.

Fig. 4.20
7/ne Mâfoe)

\ Lne groasa

A-A

V
\ ^^focohrto haşurilor

1
w
VI-,/»

JA
l ®)
1
b
F i g . 4.21

A, ii ^
B-B A-A C-C

Fig. 4.22

58
 Notarea traseului de secţionare, a direcţiilor de proiecţie şi a proiecţiilor co­
respunzătoare se face cu litere m a j u s c u l e din alfabetul latin avînd dimensiunea
nominală de 1,5—2 ori m a i m a r e decît cea folosită pentru înscrierea cotelor pe
desen. Literele se s c r i u p a r a l e l cu baza formatului, deasupra sau lîngă linia săge­
ţii care indică direcţia de proiecţie, cît şi deasupra proiecţiei. De-alungul întregului
traseu, v a trebui să apară aceeaşi literă majusculă, diferită de cele notate pe
alte proiecţii de pe acelaşi desen.
Pentru a uşura urmărirea traseului, în c a z u l secţiunilor notarea se poate
face şi în locurile de schimbare a direcţiei ( f i g . 4 . 2 1 ) . Dacă pe un desen există
m a i multe trasee de secţionare din care rezultă secţiuni de formă identică, aceasta
se notează cu aceeaşi literă, iar secţiunea se reprezintă o singură dată ( f i g . 4.22).

4.4. Norme generale pentru reprezentarea secţiunilor

Piesele pline (şuruburi, nituri, arbori, osii, pene e t c ) . precum şi unele ele­
mente pline care intră în compunerea formelor unor piese, cum sînt spiţele de
la roţile de manevră, nervurile, aripile unor palete e t c , în proiecţie longitudinală,
se reprezintă în vedere şi nu în secţiune, chiar dacă planul de secţionare trece
prin a x a lor de simetrie s a u printr-o parte din ele.

Această regulă se aplică şi în c a z u l tablelor s a u a unor elemente plate.

Reprezentarea corectă a nervurilor în desenul tehnic este indicată în fig. 4.23:
cînd planul de secţionare taie o nervură în lungul ei, aceasta se reprezintă în

59
vedere, nehaşurată (în f i g . 4 . 2 3 , 6 în proiecţia principală), iar cînd este tăiată
t r a n s v e r s a l n e r v u r a se reprezintă în secţiune, haşurată în proiecţie l a t e r a l ă ) .
v

Reprezentarea corectă a roţilor de manevră este indicată în figura 4.24, unde

spiţele sînt reprezentate în vedere, chiar d oca pianul de secţionare trece prin axa
lor.
Determinarea unor elemente de formă a) a ic între suprafaţa de secţionare
şi observator se face cu linie-punct subţire, pe planul de proiecţie a l secţiunii res­
pective ( f i g . 4 . 2 5 ) . Tot cu linie-punct subţire se reprezintă şi elementele rabătute
în planul de secţionare ( v . fig. 4.34, a). Astfel de reprezentări se folosesc atunci
cînd planul de secţionare nu trece prin axele unor astfel de elemente, iar reprezen­
tarea obţinută este suficient de clară pentru citirea desenului.
Piesele care admit plane de simetrie se pot reprezenta în desen combinat,
j u m ă t a t e vedere — jumătate secţiune, respectîndu-se următoarele reguli:
— în proiecţie pe planul vertical se va reprezenta în vedere partea din stînga
axei de simetrie, iar în secţiune partea din dreapta axei ( v . f i g . 4 . 1 8 ) ;
— în proiecţie pe planul orizontal, vederea se v a reprezenta deasupra axei
piesei, iar secţiunea sub a x a de simetrie a piesei ( f i g . 4 . 2 6 , 6 ) ;
— in proecţie pe planul l a t e r a l , vederea se reprezintă în stînga piesei, iar
secţiunea în dreapta axei de simetrie a piesei ( f i g . 4 . 2 6 , 6 ) .
L a reprezentarea pieselor simetrice — pentru a face economie de timp şi spa­
ţiu — se admite să fie reprezentate pe jumătate ( v . f i g . 4.27, a ) , s a u pe sfert
( v . fig. 4 . 1 9 ) ; în care caz a x a (axele) de simetrie se notează la fiecare capăt,
prin cîte două segmente paralele de linie subţire, dispuse perpendicular pe linia
de a x ă .
în c a z u l în care liniile de contur şi muchiile piesei reprezentate vor depăşi
c u 2—3 mm linia de axă (fig. 4 . 2 7 , 6 ) , axele de simetrie nu se mai notează cu
liniuţe paralele.

F i g . 4.27

61
 Elementele unei piese care se repetă identic pe aceeaşi proiecţie (de ex.: găuri,
danturi e t c ) , după caz, pot fi reprezentate complet o singură dată, în poziţii ex­
treme (fig. 4.28, a şi b) sau pe o mică porţiune (fig. 4.28, d), restul elementelor
identice fiind reprezentate simplificat.

- i — i—i-

ISdecupori

Fig. 4.28

In cazul reprezentării întrerupte, prin linie de ruptură, a unei piese, totalita­

tea elementelor identice care se repetă se stabilesc prin numărul lor (fig. 4.28, c).
Conturul pieselor sau ansamblurilor învecinate, care se impune a fi reprezen­
tat pentru lămurirea interdependentei dintre piese sau pentru stabilirea gabaritu­
lui, se trasează cu linie — două puncte subţire (fig. 44.29, a şi b).
De asemenea tot cu linie — două puncte subţire se trasează şi conturul piese­
lor care execută deplasări în poziţie extremă sau intermediară de mişcare (fig,
4.30). Piesele în astfel de poziţii nu se haşurează, chiar dacă sînt reprezentate
în secţiune.
Dacă, în reprezentarea la o anumită scară, o parte a piesei nu apare suficient
d e c l a r , detaliul respectiv se reprezintă separat la o scară mărită, în vedere sau

62
secţiune, limitîndu-se prin linie de ruptură ( f i g . 4.31, b); în acest caz, porţiunea
proiecţiei respective se încadrează cu u n cerc ( f i g . 4 . 3 1 , a) t r a s a t cu linie continuă
subţire, m a r c a t p r i n t r - o literă. D e t a l i u l astfel reprezentat se amplasează, de obi­
cei, în apropierea proiecţiei respective.

Piesele sau obiectele care au suprafeţe curbe ( f i g . 4.32, a şi 4.33, a) se repre­

zintă şi desfăşurat, dacă este necesar; în acest caz liniile teoretice de îndoire se
reprezintă cu linie continuă subţire ( f i g . 4.32, b şi 4.33, 6 ) , iar deasupra se trece
simbolul grafic care indică reprezentarea desfăşurată a piesei.
Pentru reducerea, numărului de proiecţii pe un desen, găurile flanşelor şi
ale elementelor similare se pot reprezenta simplificat ( f i g . 4.34, a şi b) în acest t

c a z elementele rabătute se reprezintă cu linie punct subţire.

Proiecţiile reprezentate rotit ( v . fig. 4.38, b) s a u desfăşurat ( v . fig. 4.32, b
şi 4.33, b) se notează, indiferent de sensul de rotire s a u de desfăşurare, prin s i m ­
boluri grafice conform figurii 4.35, amplasate în continuarea literelor de identifi­
care a proiecţiei.

63
 Pentru reprezentarea desenelor de documentaţie tehnologică se stabilesc ur­
mătoarele reguli:
— pe desenele din planurile de operaţii şi din fişele tehnologice, conturul
suprafeţelor neprclucrate în operaţia respectivă se trasează cu linie continuă sub­
ţire, iar conturul suprafeţelor prelucrate cu linie continuă g r o a s ă (fig. 4 . 3 6 ) ;

0 j \
\ O
s

LUA
Fi K 433

OQ
Fig. 4.35

Fig. 4.34

Jcjprvbb b ccy xrţfert Presa firub

'qpe'rvfia /wpec/f'vo

ÎS
^ Setnfbbrtcot /
\bn*9Mr* \lMgrooso

Fig 436 Fig. 4.37

— conturul adaosului de prelucrare, pe desenele de piese finite (fig. 4.37, a)

şi conturul piesei finite pe desenele de semifabricate (fig. 4.37, b) se trasează
cu linie punct groasă.
Axele şi liniile centrelor găurilor sau orificiilor care au dimensiuni mai mici
de 10 mrn se trasează cu linie continuă subţire, iar cele care au dimensiuni mai
mari dc 10 mm se trasează cu linie punct subţire.
Liniile de axă trebuie să depăşească cu 2—3 mm liniile de contur ale proiecţiei
piesei.

64
 4.5. Reprezentări combinate

Reprezentările combinate sînt reprezentările convenţionale folosite în scopul

de a uşura şi s i m p l i f i c a executatea desenelor. A x a de simetrie delimitează cele
două părţi ale piesei, cea reprezentată în vedere de cea reprezentată în secţiune.
Reprezentările combinate au a v a n t a j u l că pe o singură proiecţie se pot determina
atlt aspectul exterior a l piesei, cît şi imaginea configuraţiei sale interioare, printr-o
reprezentare complexă ( v . fig. 4 . 2 6 ) .

4.6. R e p r e z e n t a r e a v e d e r i l o r şi a v e d e r i l o r parţial rotite

Vederi parţial directe. Poziţia de reprezentare a unei piese se alege in aşa

fel încît un număr cît m a i mare de feţe plane ale formelor geometrice să fie para­
lele cu planele de proiecţie pe c a r e se face reprezentarea; sînt însă cazuri cînd
unele părţi din piesă au o poziţie înclinată faţă de planele de proiecţie, ceea ce
duce la îngreunarea reprezentării şi cotării lor corecte.
I n astfel de c a z u r i , pentru înlăturarea dificultăţilor de reprezentare, se folo­
seşte proiectarea pe plane auxiliare care, după rabaterea pe unul din planele de
proiecţie, dau posibilitatea obţinerii adevăratei forme şi mărimi a elementului re­
prezentat ( f i g . 4.38, a ) . Direcţia de proiectare se indică-printr-o săgeată marcata
c u o majusculă, iar deasupra proiecţiei se notează litera respectivă.

Fig. 4.38

Direcţiile de proiecţie se indică pe desen în următoarele c a z u r i :

— în cazul vederilor obişnuite dispuse pe desene faţă de proiecţia principală
în alte poziţii decît cele prevăzute de S T A S 614-76 ( D , f i g . 4.39) în scopul folosirii
cît m a i economice a cîmpului desenului.
— secţiuni obişnuite, indiferent de poziţia în care se dispun pe desen, faţă
de o altă proiecţie decît proiecţia principală a piesei (secţiunea A—A, fig. 4 . 3 9 ) ;
— vederi înclinate, indiferent de poziţia în care se dispun pe desen ( f i g .
4.38);
— proiecţii ale aceleiaşi piese, reprezentate pe alte planşe.
Vederi parţial rotite. Cînd planul auxiliar pe care se face reprezentarea este
rotit pînă devine paralel cu unul din planele de proiecţie, obţinîndu-se astfel

65
adevărata formă şi mărime a piesei ( v . f i g . 4.38, 6 ) , se realizează o vedere parţial
rotită. D e a s u p r a proiecţiei obţinute prin rotire se indică litera m a j u s c u l ă , urmată
de simbolul g r a f i c care indică că proiecţia este reprezentată prin rotire.

4.7. H a ş u r i utilizate în desenul tehnic

Notarea convenţională grafică pe desen a diferitelor materiale, poartă denu

m i r e a de haşurară. Haşururile utilizate şi regulile de reprezentare grafică a secţiu­
nilor în piese de diferite materiale sînt prevăzute în S T A S 104-80, din care se
dă un e x t r a s în tabelul 4 . 1 .

htoblkt

mit*' v/s/;/- Beton

• Lichid
'//////<

Ahtno* Bobfne.
/nbşurân
tkcfr/ce
ilU
Poc?** ob M|
"lllllll lllll" 1
penfrv rvJborv,
W ? '/ ? ftonshrrrtoJbort
'r4
? r 4
,1111111

jarfai? în Pdmhl
pnxbst
tfvrvce

6b
 Părţile pline ale pieselor metalice secţionate se haşurează cu linii continue
subţiri drepte, paralele, înclinate l a 4 5 ° , l a dreapta s a u Ia stînga, faţă de o linie
de contur a proiecţiei, fată de o axă a reprezentării s a u fată de chenarul desenului

A-A
/bşuri spre deqoh
Ă-A

iiorj^ ce oecotcre
o ha'sar/Jor

di secf/o.yjre
F i g . 4.40 Fig. 4.41

( f i g . 4.40). Distanţa dintre haşuri se alege în funcţie de mărimea suprafeţei haşu­

rate, între limitele 0,5—6 m m , şi trebuie să fie de obicei, aceeaşi pentru toate
secţiunile şi proiecţiile respective, ale aceleaşi piese.
Haşurările tuturor secţiunilor care se referă la aceeaşi piesă (în aceeaşi pro­
iecţie s a u în proiecţii diferite pe acelaşi desen) se trasează în acelaşi sens, c u
aceeaşi înclinare şi la aceeaşi distanţă ( f i g . 4.40).
Dacă o piesă se secţionează în trepte — cu m a i multe plane paralele —
haşurările corespunzătoare diferitelor trepte se trasează în acelaşi sens, cu
aceeaşi înclinare şi distanţe, însă decalate între ele l a fiecare schimbare de plan
(fie. 4.41).

ţbşvn spre sf//)go

mai rare "~\

\r tosur/ spre
r

Hosun spre cheopb /ncirore

/hsuri spre chvptj
m6i oSSe Wrervpereo haşvrtbr
penfrv scrierea cc& o
Fig. 4.42 F i g . 4.43

Pentru ca două piese alăturate t şi 2 ( v . f i g . 4 . 4 0 ) , care a u fost secţionate,

să se deosebească u n a de alta, se haşurează în sens invers, înclinat tot la 4 5 ° .
Cînd pe un desen sînt reprezentate secţionat m a i mult de două piese alăturate,
evidenţierea acestora se realizează atît prin orientarea haşurilor, cît şi prin dis­
tanţa diferită dintre ele ( f i g . 4 . 4 2 ) .
Dacă liniile de haşuri întîlnesc o cotă s a u o inscripţie, care n u au putut fi
aşezate în a f a r a suprafeţei haşurate, acestea se întrerup în porţiunea respectivă
(fig. 4.43).

67
 Secţiunile a câror lăţime pe desen nu depăşeşte 2 mm se pot înnegri complet,
iar l a contactul Intre două secţiuni înnegrite se lasă un spaţiu liber de 1 - 2 mm,
funcţie de mărimea reprezentării (fiR- 4.44). i.,„ ,i m

L a sopranele mari sec ionale se poate haşura numai o f s e de-a_lungul

t

conturului (lig. 4.45). iar la secţiunile a căror lungime este mult ma mare ta
raport cu lăţimea, haşurarea se poate limita numai la capete ş. in jurul gaur.lor
s a u orificiilor.

Fig. 4.44 Fifi 4 4 5 Fiff. 4.4f>

Daca pe un desen anumite pârli ale proiecţiei sînt înclinate la 45° faţă de
linia de contur sau axa iată de care se face haşurarea. haşurile se trasează încli­
nate la 3 0 s a u 6 0 ° faţa de această axă sau linie de contur (lig. 4.1b).
c

4.8. Dispunerea proiecţiilor

In activitatea zilnică se intîlnesc diferite piese de maşini care în reprezentarea

o r t o c o n a l ă nu pot fi complet determinate ca formă şi dimensiuni numai prin două
s a u trei proiecţii, fiind necesare 4, 5. 6 sau chiar mai multe proiecţii, iar în alte
cazuri fiind necesare reprezentări
combinate (vederi şi secţiuni) pe ace­
eaşi proiecţie.
Modul de aşezare a proiecţiilor
unei piese (vederi sau secţiuni) pe de­
senele tehnice în cadrul proiecţiei or­
togonale poartă denumirea de dispu­
nerea proiecţiilor şi este reglementat
prin S T A S 614-76.
Dacă se consideră imaginar piesa
aşezată în interiorul unui cub ( f i g .
4.47), denumit în acest caz cubul de
proieefie , iar proiecţiile piesei se obţin
pe fetele interioare ale cubului, după
direcţiile indicate prin săgeţi; prin
desfăşurarea cubului ( f i g . 4.48) se ob­
ţin şase proiecţii diferite, care, în con­
formitate cu S T A S 614-76, se denu­
mesc astfel:
- wrfererfin fufa, pentru proiec­
ţia obţinută după direcţia /. căreia i

68
se m a i spune şi vedere sau proiecţie principală a piesei şi corespunde cu pro­
iecţia sa pe planul [V];
— vedere de sus, pentru proiecţia obişnuită după direcţia 2, care corespunde
c u proiecţia ce se obţine pe planul [H ] (orizontal i n f e r i o r ) ;
t

— vedere din stînga, pentru proiecţia obţinută după direcţia 3, care cores­
punde c u proiecţia ce se obţine pe planul [W<t] ( l a t e r a l d r e a p t a ) ;

— vedere din dreapta, pentru proiecţia obţinută după direcţia 4, care cores­
punde c u proiecţia pe planul [\V ] ( l a t e r a l s t î n g a ) ;
S

— vedere de jos, pentru proiecţia obţinută după direcţia 5, care corespunde

cu proiecţia pe planul de nivel [H ] situat deasupra piesei;
s

— vedere din spate, pentru proiecţia obţinută după direcţia 6, care cores­
punde c u proiecţia pe un plan de front [ U ^ J , situat în faţa piesei. ^
Dispunerea pe desen a proiecţiilor piesei în raport c u proiecţia principală este
indicată în ( f i g . 4 . 4 8 ) . Excepţie se face cu vederea din spate, care poate să ocupe
poziţia I s a u poziţia I I (pentru restul proiecţiilor nu este necesară notarea poziţii-

Proiecţia principală (vederea din faţă) se alege astfel încît să reprezinte piesa
în poziţia de funcţionare, i a r pe această proiecţie să apară cele mai multe detalii
de formă şi să se poată înscrie cît m a i multe dimensiuni (fig. 4.49). Piesele care

69
pot l i folosite în orice poziţie (axe, şuruburi, arbori etc.) se reprezintă, de obicei,
în poziţia principală de prelucrare
L a alegerea poziţiei ae reprezentare a unei piese, m a i trebuie să se aibă în
vedere şi următoarele:
— elementele de formă (formele geometrice) c u dimensiuni m a r i , în raport
cu celelalte forme componente ale piesei, să fie cît m a i aproape de planele de

Fig. 4.50 t /

proiecţie, astfel jncît să se evite, pe cît posibil, l a desenare, acoperirea elementelor

c u dimensiuni m a i mici;
— un număr cît m a i mare de fete plane ale formelor geometrice ale piesei
să fie paralele cu planele de proiecţie, astfel încît să se poată obţine direct adevăra­
tele lor mărimi.
La stabilirea numărului de proiecţii trebuie să se tină seama de faptul că
piesa să fie complet reprezentată, să se poată înscrie pe desen toate dimensiunile
care definesc formele geometrice componente ale piesei, fără a se crea greşeli
de interpretare şi citire a desenului.
Cînd pentru reprezentarea unei piese sînt necesare numai trei proiecţii, aces­
tea se reprezintă şi se aşază conform celor indicate în figura 4.50.
Metodele de proiecţie, după modul de dispunere a proiecţiilor pe desen în
raport c u proiecţia principală, prevăzute în S T A S 614-76, sînt următoarele:
— metoda primului triedru, denumită metoda E (metoda europeană), care
foloseşte ca simbol g r a f i c de identificare simbolul din figura 4 . 5 1 , a, dispunerea
proiecţiilor fiind indicată în figura 4.48;

70
 — metoda celui de-al V H - l e a triedru, denumită metoda A (metoda america­
n ă ) , care utilizează ca simbol grafic de identificare simbolul din figura 4 . 5 1 , 6 ,
dispunerea proiecţiilor fiind indicată în figura 4.52.
L a cererea beneficiarului, simbolul grafic de identificare a metodei folosite
în proiectare se reprezintă deasupra s a u lîngă indicator (în special pe documenta­
ţiile tehnice executate pentru s t r ă i n ă t a t e ) .
8

D C
Fig. 4.51 F i g . 4.52

t/
4.9. î n t o c m i r e a d e s e n u l u i de r e l e v e u

4.9.1. Generalităţi

Desenul unei piese este, de fapt, reprezentarea grafică în proiecţie ortogonală

a tuturor formelor geometrice componente şi în numărul de proiecţii corespunză­
toare astfel încît piesa să fie cît m a i c l a r şi complet determinată.
După modul de concepere şi realizare, desenul unei piese, a l unui subansam-
blu sau a l ' u n u i a n s a m b l u poate f i :
Desen de proiect s a u de documentaţie tehnică, care exprimă transpunerea
grafică, în proiecţie ortogonală, a concepţiei proiectantului, cercetătorului s a u a
inovatorului, datele necesare executării desenului rezultînd din calcule s a u expe­
rimentări.
Desen de releveu, care reprezintă transpunerea grafică, în proiecţie ortogo­
nală, după model (piesă s a u s u b a n s a m b l u existent), prin reproiectare.
în ambele c a z u r i se începe c u un desen executat cu mîna liberă, în creion,
pe orice fel de hîrtie (de obicei pe hîrtie albă o p a c ă ) , de un format corespunzător
unei reprezentări cît mai clare şi complete. Acest desen poartă denumirea generală
de schiţă, poate fi făcut l a o scară mărită s a u micşorată, într-o aproximaţie v i z u ­
ală şi serveşte l a întocmirea desenelor de studiu şi de execuţie. în unele cazuri,
schiţa poate fi utilizată şi ca desen de execuţie, dacă este completată c u datele
necesare referitoare l a dimensiuni, starea suprafeţelor şi abateri de formă şi pozi­
ţie a suprafeţelor.
Necesitatea alcătuirii schiţei, după model, rezultă şi din situaţiile următoare:
— nu întotdeauna piesele care urmează a fi reproiectate pot fi demontate,
transportate şi desenate în atelierele de proiectare, din cauză că instalaţiile cărora
le aparţin n u pot fi oprite;
— prin alcătuirea m a i întîi a schiţei şi apoi a desenului de execuţie se înlătura
eventualele greşeli de reprezentare şi se realizează şi economie de timp şi mate­
riale.

71
 1

4.9.2. întocmirea schiţei

Realizarea schijei unei piese comportă două etape principale: etapa de obser­
vaţii şi de studii a s u p r a piesei ce urmează a fi desenată şi etapa de realizare
grafică a schiţei.
Etapa de observafii şi studii (studiul preliminar a l piesei) cuprinde următoa­
rele:
— Studiul (identificarea) piesei: precizarea denumirii piesei; stabilirea
funcţiei piesei în a n s a m b l u l , maşina sau instalaţia din care face parte; determina­
rea pozifiei de funcţionare, in special l a piesele care prin n a t u r a funcţiei lor nu
s e pot desena decit într-o anumită poziţie (arborele cotit a l unui compresor, a l
unui motor e t c ) ; stabilirea raporturilor reciproce ale piesei c u celelalte piese ale
a n s a m b l u l u i din care face parte.
— Studiul tehnologic a l piesei: precizarea m a t e r i a l u l u i din care este realizată
piesa (de ex. fontă F c 250 S T A S 568-82; otel O L 37 S T A S 500/2-80; bronz —
B z 14 T S T A S 197/1-80 e t c ) ; s t a b i l i r e a procesului de fabricaţie a piesei şi even­
tualele tratamente termice; determinarea calităţii prelucrării suprafeţelor (rugo­
zitatea).
— Studiul formelor geometrice ale piesei: determinarea formei geometrice
de bază (principală) care determină şi pozijia de reprezentare a piesei; determina­
rea celorlalte forme geometrice ale piesei ( f i g . 4.53) şi modul lor de reprezentare;
determinarea formei funcţionale a piesei, rezultată din completarea formelor prin­
cipale cu elemente a u x i l i a r e rezultate din prelucrare, c a filete, canale de pană,

| | Ql/ndry

găuri e t c ; determinarea formei constructive tehnologice a piesei, care rezultă din

f o r m a fuctională prin completarea c u unele detalii, c a racordări, înclinări ale pe­
reţilor, teşituri, conicitâti e t c , impuse de procesul tehnologic de fabricaţie a l piesei.
I n figura 4.54 este reprezentată o piesă — în vedere explodată — din care
rezultă c l a r formele geometrice componente cît şi forma geometrică de bază.
— Stabilirea poziţiei de reprezentare tine seama de următoarele: pozi(ia de
reprezentare a unei piese trebuie astfel aleasă încît în vederea sau secţiunea prin­
c i p a l a să apară c i t m a i multe detalii de formă şi să se înscrie cît mai multe dimen­
s i u n i ; să se elimine deformarea prin proiecţie a unor elemente geometrice, c u m
sint cercurile, pătratele, hexagoanele e t c , înlesnind astfel întocmirea corectă a
desenului şi citirea acestuia; poziţia de reprezentare să corespundă cu poziţia
reală de funcţionare a piesei în a n s a m b l u l s a u instalaţia din care face parte (fn
c a z u l pieselor care pot fi folosite in orice poziţie, se recomandă să fie reprezentate
in poziţia principală de p r e l u c r a r e ) ; dacă există două sau mai multe poziţii de

72
funcţionare a piesei se v a alege ca poziţie de reprezentare aceea în care proiecţia
principală — vedere sau secţiune — să reprezinte cît mai multe detalii de formă
şi să permită înscrierea Cît mai multor dimensiuni, urmărindu-se totodată să existe
cît m a i puţine muchii şi elemente nevăzute reprezentate prin linii întrerupte.
— Stabilirea numărului de proiecţii funcţie de criteriile de m a i înainte, cunos-
cînd că o piesă poate fi complet determinată dintr-o proiecţie, două, trei s a u mai
multe, în funcţie de g r a d u l său de complexitate. Dacă pentru o piesă sînt necesare
trei proiecţii, acestea se reprezintă şi se aşază pe formatul de desen conform figurii
4.55, b.

Fig. 4.55

Etapa de realizare grafică a schijei trebuie să aibă în vedere următoarele:

— Alegerea formatului de hîrtie şi stabilirea spaţiului necesar pentru fiecare
proiecţie (dreptunghiuri minime de î n c a d r a r e ) . Pentru aceasta se stabilesc, în
prealabil, dimensiunile de gabarit ale piesei (lungime, lăţime şi înălţime), chiar
în limita aproximaţiei vizuale, pe baza cărora se determină formatul corespunză­
tor. P e formatul ales se trasează indicatorul şi dreptunghiurile minime de înca­
drare ( f i g . 4 . 5 6 ) . Spatiile necesare pentru fiecare proiecţie vor fi astfel dispuse
încît distantele dintre ele să fie aproximativ egale şi să încadreze perfect conturul
piesei. Necunoscutele x şi y din figura 4.56 se determină astfel.
x=[L—(A+B)—(20+10)]/3, cu condiţia 2 0 < . v < 8 0 ;
y= [i—(B+C) — (2X 10)1/3. cu condiţia 10<//<50.
L fiind lungimea formatului iar / — lăţimea formatului.

73
 — Trasarea axelor ae simetrie se face cu linie punct subţire. Acestea trebuie
să depăşească cu 2—3 mm conturul proiecţiei (dreptunghiul de încadrare; v . fig.
4.56). Intersecţia liniilor de axă se face numai prin segmente de dreaptă, la înce­
putul şi sfîrşitul acestora. I n figurile 4.57 şi 4.58 se indică trasarea axelor de
simetrie pe diferite corpuri geometrice.

I ,

INDICATOR

FIR. 4.56

Ax du 8*pa$rrvj?;5m n

i1
A A
\ "T
1
11
. 1 \
ţ
"*
•tefrm
pe sogmenh
umetne byo ck ax jg **epc &
b
Fig 4 57 FIR. 4.58

— Trasarea conturului exterior se face cu linie continuă subţire, pe cele trei

proiecţii, in limitele dreptunşhiurilor de încadrare stabilite (fig. 4.59).
— Trasarea conturului interior al piesei se face considerînd piesa imaginar
secţionată cu o suprafaţă de secţionare (v. § 4 . 2 ) , complet sau parţial (fig. 4 . 6 0 ) .
F o r m a funcţională a piesei se determină prin trasarea filctelor, iar forma contruc-
tiv-tehnologică prin trasarea racordărilor şi a muchiilor fictive.
— I n g r o ş a r e a liniilor de contur se face după completarea detaliilor de formă
şi constructive ale piesei, cu linie continuă groasă atît conturul exterior, cît şi

74
75
conturul interior al piesei (fig. 4.61). Tot în a c e a s t ă fază se indică pe desen urma
planelor cu care a Tost secţionată piesa, prin m a r c a r e a t r a s e u l u i de secţionare
A — A şi B - B .
— Haşurarea părţilor secţionate se face pentru scoaterea în evidenţă a por­
ţiunilor pline din piesa secţionată pe planele respective. Aceste porţiuni se haşu­
rează cu linii continue subţiri, înclinate Ia 4 5 ° , conform § 4.7 ( f i g . 4 . 6 1 ) .
Spre a se intui şi mai bine modul de întocmire a unei schiţe, în figura 4.62,
piesa este reprezentată atît in proiecţie axonometrică ( f i g . 4.62, a ) , cît şi în proiec­
ţie ortogonală (fig. 4 . 6 2 , 6 ) , evidenţiindu-se creşterea clarităţii.
Pentru ca desenul de releveu — schiţa — să servească şi ca desen de execuţie
trebuie completată c u datele referitoare la dimensiuni, starea suprafeţelor şi abate­
rile de formă şi poziţie reciprocă a suprafeţelor ( v . cap. 5 şi 6 ) .
5 , Cotarea desenelor tehnice

5.1. N o r m e ş i r e g u l i de c o t a r e

5.1.1. Generalităţi

Dimensiunea este o caracteristică geometrică liniară, care stabileşte mărimea

unei piese, distanta dintre două suprafeţe, distanta dintre piesele unui ansamblu,
sau distanta dintre două subansamble ale unei instalaţii, unghiulară etc.
Determinarea şi înscrierea pe desene a dimensiunilor pieselor s a u ansamblc-
lor portă denumirea de cotare şi se efectuează conform regulilor stabilite prin
S T A S 18887.
Dimensiunile care se înscriu pe desene sînt de două feluri:
dimensiuni nominale N, rezultate din c a l c u l , proiectare s a u cercetare/, sta­
bilite pe baza unor criterii funcţionale sau constructiv tehnologice a pieselor; se
înscriu pe desenele de proiect sau de documentaţie tehnică;
— dimensiuni efective £ , rezultate din măsurare; se înscriu pe desenele de
releveu.
Aceste dimensiuni se prevăd şi se înscriu pe desene cu abateri, impuse de
condiţiile de execuţie şi de funcţionare a pieselor în cauză.
Cotarea trebuie să determine cu precizie toate dimensiunile necesare execuţiei
şi funcţionării pieselor, prin înscrierea corectă a valorilor dimensionale care defi­
nesc formele geometrice funcţionale şi constructiv-tehnologice ale pieselor
desenate.
Cotele se înscriu pe desene cu cifre arabe şi cu dimensiunea nominală prevă­
zută in S T A S 186-86. Dimensiunile cotelor se exprimă în milimetri. Liniile utilizate
pentru execuţia grafică a cotării sînt cele prevăzute în S T A S 103-84. ^
•

5.1.2. Elementele cotării

In reprezentarea grafică a cotării, conform fig.-5.1, se disting următoarele

elemente principale:
 Liniile de cotă, deasupra cărora se înscriu valorile numerice ale cotelor, se
trasează cu linie continuă subţire, paralel cu liniile de contur ale proiecţiei piesei,
la distanţă de minimum şapte milimetri. Se delimitează prin săgeţi, amplasate
la una sau ambele extremităţi, sau prin combinaţii de săgeţi şi puncte (fig. 5 . 1 ) .
In cazul cotării lungimii arcelor de cerc (fig. 5.2 şi 5.6), diametrelor de circumfe­
rinţă (fig. 5.4), razelor de curbură cînd centrul poate fi determinat la scara dese­
nului (fig. 5.3, R 20) şi razelor de curbură cînd centrul nu poate fi determinat
la scara desenului (fig. 5.3, R 120), linia de cotă se execută frîntă înspre centru
.8 ,

H §?>
i/7 R2o\ J
St

7 , ¥
1 .•

52

Fig. 5.4
Fig. 5.2 Fig. 5.3

Liniile ajutătoare se trasează cu linie continuă subţire şi indică suprafeţele

sau planele între care se înscriu cotele, putînd servi şi Ia construirea punctelor
necesare pentru determinarea formelor geometrice ale pieselor reprezentate (muc­
hii fictive, centre de curbură e t c ) .
Liniile ajutătoare trebuie să fie, în general, perpendiculare pe liniile de cotă
şi să le depăşească cu 2—3 mm. Dacă este necesar, pentru claritatea cotării, liniile
ajutătoare se pot trasa înclinat Ia 60°, faţă de linia de contur (v. fig. 5.4, 0 30).
I n cazul cotării dimensiunilor unghiulare sau a lungimii arcelor de cerc ce cores­
pund unor unghiuri obtuze, liniile ajutătoare se trasează radial ( f i g . 5 . 5 , 6 ) , iar
în cazul coardelor de cerc sau al lungimii arcelor ce corespund unui unghi ^ 9 0 ° ,
liniile ajutătoare se trasează paralele cu bisectoarea unghiului respectiv ( f i g .
5.5, a şi 5 . 6 ) .

Fig. 5.5

Ca linii ajutătoare mai pot fi folosite: (linii de cotă, în cazul special al cotării
profilurilor curbe (fig. 5 . 7 ) ; liniile de contur, în cazul unor desene cu destinaţie
specială, trasate cu grosime deosebită (fig. 5.8, a şi b) şi fig. 5.9.
Liniile de indicaţii se trasează cu linie continuă subţire şi servesc pentru a
se preciza pe desen o prescripţie, o notare convenţională ( v . fig. 5.1) sau o cotă,
care din lipsă de spaţiu, nu poate fi înscrisă deasupra liniei de cotă ( v . fig. 5.17).

79
 Linia de indicaţie se sprijină pe o suprafaţă, printr-un punct îngroşat ( v .
fig. 5.6, gros.10) pe o linie de contur, printr-o săgeată ( v . fig. 5.6, 0 15), sau
pe o linie de cotă fără punct sau săgeată (v. fig. 5 . 1 7 ) .
Cotele reprezintă valori numerice ale dimensiunilor elementelor cotate. Se
înscriu deasupra liniilor de cotă, la 1—2 mm distantă de acestea, de preferinţă
spre mijlocul /or, şi decalate alternativ una fată de cealaltă, sau fată de o

Fig. 5.9

axă de simetrie ( v . fig. 5.1 şi fig. 5.19), dimensiunea nominală a scrierii fiind de
minimum 3,5 mm.
Toate dimensiunile liniare, înscrise pe desen, se exprimă în milimetri, însă
simbolul unităţii de măsură nu se înscrie după cota respectivă, cu excepţia dimen­
siunilor unghiulare, sau a dimensiunilor liniare exprimate în alte unităţi de
măsură, la care se Înscriu simbolurile unităţii de măsură.
Fac excepţie de la regulile de înscriere a cotelor următoarele cazuri:
— cînd spaţiul pentru dispunerea cotelor este insuficient, acestea se înscriu
fie i n a f a r a liniilor ajutătoare, de preferinţă în dreapta, fie în dreptul unor linii
de indicaţie ( v . f i g . 5.17) sau pe braţul prelungit al liniilor de cotă;
— cînd se indică o conicitate, prescripţia conicităţii se înscrie paralel cu axa
piesei (fig. 5.10, a ) sau pe o linie de indicaţie (v. fig. 5 . 3 9 , 6 ) ;
— cînd se indică o înclinare, prescripţia se va înscrie paralel cu suprafaţa
inclinată, deasupra acesteia (fig. 5.10,6).

Fig. 5.10

IVr-
ârepfuJsâoefu

-
L

F i g . 5.11
1

F i g . 5.12
•
Săgeţile utilizate la cotare au forma şi dimensiunile indicate in fig. 5.11 d a r

n u mai mică de 2 mm. Săgeţile se sprijină, de obicei, pe liniile ajutătoare pe

liniile de contur s a u pe liniile de axă (clnd reprezintă conturul imaginar al piesei)

80
Cînd săgeata întîlneşte o linie de contur, în zona săgeţii linia de contur se între­
rupe ( f i g . 5.12).
Liniile de cotă sînt prevăzute cu săgeţi numai la una din extremităţi, în urmă­
toarele c a z u r i : la cotarea razelor de curbură (fig. 5.13, a şi b)\ Ia cotarea elemen­
telor simetrice ( f i g . 5.14); l a cotarea m a i multor dimensiuni faţa de o linie de
referinţă printr-o singură linie de cotă ( f i g . 5.15, a şi b).

5.1.3. Simboluri utilizate l a cotare

Pentru a se înţelege corect forma geometrică si profilul elementelor reprezen­

tate, cotele înscrise pe desen sînt însoţite, dupd caz, de simboluri grafice. Modu!
de reprezentare grafică a simbolurilor şi înscrierea pe desen a acestora este indi
cat în tabelul 5 . 1 .

Tboefuf 5.1
SIMâOLUffl UTILIZATE IN DESENUL TEHNIC
&mbokiri obligatorii âimbahri hculbl/ve
&mboi/l Elementul cobt Exemplu de cobre S/mboJuf Elementul cobt Exe/np.0 & cobre
t> Diametre 040 • Latura pătratului • 40
R Raze de curbura R30 Conicifate >/:/0 Jou<V-10
M Filele metrice M20 înclinare t*>1:100sau<*W0

Arce 40
1• Egolibb p&rmatnâ
a cbuo co*e
 5.1.4. Reguli de înscriere a cotelor pe desene

Pentru ca o piesă să poată fi cît mai corect cotată şi să se poată citi cu

uşurinţă fiecare cotă Înscrisă pe desen, conform S T A S 188-87, se stabilesc urmă­
toarele reguli:
înscrierea cotelor pe desene se face astfel încît să poată fi citite de jos în
sus şi din dreapta proiecţiei (sensul trigonometric), în raport cu baza formatului
pe care este trasat indicatorul, conform celor indicate în fig. 5.16, a şi b. Zqna
haşurată, cuprinsă între axa verticală şi unghiul de 3 0 ° este interzisă pentru îns­
crierea cotelor.

Fig. 5.16

Cind spaţiile afectate cotării nu permit înscrierea corectă a cotelor, se utili­

zează indicaţiile din fig. 5.17.

F.g. 5.17

b
Fig. 5.18

In cazul pieselor lungi, cu profil constant, reprezentate întrerupt (fig. 5.18, ft)
linia de cotă se t r a s e a z ă complet Intre liniile ajutătoare, iar dacă cotele înscrise
reprezintă o altă s c a r ă , acestea se subliniază (fig. 5.18.a).

82
 La piesete de revoluţie, cotele se înscriu, alternativ, de o parte şi de cealaltă
a axei ( f i g . 5.19, a). Cînd spaţiul nu permite înscrierea alternativă a cotelor, aces­
tea se pot înscrie pe axă, cu condiţia c a în zona respectivă a x a să se întrerupă.

Corect incorect

F i g . 5 19

/// cazul pieselor simetrice reprezentate combinat (vederi şi secţiuni), liniile

de cotă referitoare la diametre se trasează întrerupt, depăşind cu 5—10 mm a x a
de simetrie ( f i g . 5.20 şi 5.21).

Fig. 5.20 Fig. 5.21

Cînd o cotă trebuie înscrisă pe o suprafaţă haşurată, în zona respectivă haşu­

rile se întrerup, creîndu-se un spaţiu liber în zona respectivă, de formă aproxima­
tiv circulară s a u dreptunghiulară (fig. 5.22).
Dacă trebuie cotate mai mult de trei cercuri concentrice, acestea se vor cota
ca în fig. 5.23, la cea 30° una fată de alta, avind in vedere ca în zona interzisă
( 3 0 la stînga faţă de a x a verticală) să nu se înscrie cote; dacă spaţiul nu permite,
r

cotele se înscriu şi în a f a r a proiecţiei.

/// cazul pieselor cu prelucrări interioare şi exterioare, coiele referitoare la
dimensiuni interioare se grupează de o parte a proiecţiei, iar cele referitoare la

83
dimensiuni exterioare se grupează de Cealaltă parte a proiecţiei ( f i g . 5 . 2 4 ) . De
asemenea. în c a z u l cotării pieselor unui a n s a m b l u , se grupează separat cotele
referitoare l a fiecare piesă, c u excepţia cotelor comune ( f i g . 5 . 2 5 ) .
Trasarea liniilor de cotă pe liniile de contur s a u în prelungirea acestora este
interzisă ( f i g . 5 . 2 6 ) .
Trasarea liniilor de cotă pe liniile de axă n u este recomandată ( f i g . 5.27).

R * 5.2b 5 27

84
 Cînd de aceeaşi parte a proiecţiei trebuie înscrise mat multe cote se înscriu
m a i întîi cotele c u dimensiuni m a i mici, apoi cotele c u dimensiuni m a i m a r i ( f i g .
5.28, a). E s t e intrezîsă încrucişarea liniilor de cotă s a u a liniilor de cotă cu liniile
ajutătoare (fig. 5 . 2 8 , 6 ) .
Cotarea elementelor acoperite (reprezentate prin linie întreruptă, f i g . 5.29, 6")
nu este indicată.

Cdrcct Incorect

a b Q b
F i g . 5.28 F i g . 5.29

Sprijinirea liniilor de cotă pe linii rezultate din intersecţii de corpuri (muchii

fictive) este greşită ( f i g . 5 . 3 0 , 6 ) .
Nu este recomandat să fie înscrise cotele interioare în lanţ c u cote exterioare
(fig. 5.31,6).
Corect fr.corc-ct Corect Incorect

1i
\ 1
]
1 I
1 rf
1 1
\ 1 1

Q
7
1D
Fig. 5.31

Cotele simetrice faţă de o axă, c u aceleaşi v a l o r i , . s e pot nota prin simbolul

= ( f i g . 5.32).
La înscrierea cotelor pe desen n u se recomandă folosirea liniilor ajutătoare
prea lungi ( f i g . 5 . 3 3 , 6 ) , care încarcă inutil desenul. Incorect
\

— r l V

o • //// ±
Q
Fig. 5.32 Fig- 5.33

85
 O cotă de poziţie (funcţionată) se înscrie direct pe desen, cota 120 ( f i g .
5.34, a): şi n u trebuie să rezulte din însumarea cotelor 90+30 (fig.
5.34, b). .
Diametrele şi pozifia găurilor de prindere, de acelaşi diametru, l a o flanşă
cilindrică, aşezate simetric pe un cerc, se pot cota simplificat ca în f i g . 5.35, notîn-
du-se diametrul cercului purtător a l centrelor găurilor ( 0 100), iar pe o linie
de indicaţie — numărul şi diametrul găurilor de prindere, precum şi echidis­
tanta lor.
Elementele identice şi dispuse .simetric pe aceeaşi proiecţie se cotează o sin­
g u r ă dată ( f i g . 5.36K

Fig. 5 34 F i g . 5.35 F i g . 5.36

Cind o piesă este complet determinată dintr-o singură proiecţie, în special

la piesele subţiri, grosimea acestora se notează în interiorul proiecţiei {Gros. 5,
fig. 5.37. a) s a u l a capătul unei linii de indicaţie ( f i g . 5.37, b), realizîndu-se stfel
o economie de o proiecţie.

F i g . 5.37

5.1.5. R e g u l i speciale de cotare

în a n u m i t e c a z u r i , cotarea este reglementată de reguli speciale care s - a u

stabilit fie din necesitatea de a aduce anumite simplificări operaţiei de cotare fie
din a d a p t a r e a r e g u l i l o r generale Ia anumite forme specifice ale elementelor piese­
lor cotate ca de e x e m p l u conicităţi, reduceri. înclinări, teşituri e t c , care în confor
m i l a t e c u S T A S 188-87. sînt considerate tot cote.

86
 Conicitatea, conform S T A S 2285-81, este defintă ca fiind raportul dintre dife­
renţa diametrelor ( 0 şi 0 ) a două sec{iuni nominale la a x a conului şi distanta
U b

/ dintre cele două secţiuni ( f i g . 5 . 3 8 ) . Simbolul literal folosit pentru notarea coni-
citătii este K. Se determină c u relaţia

l/K=(0a-0t)/t.
Cînd conicitatea se exprimă în grade

K b
2 2 &
2

iar cînd conicitatea se exprimă în procente

p= 100//C= l O O ( 0 — 0 ) / / = 2 O O t g a/2,
f l &

a fiind unghiul de înclinare.

Conicităţile sînt standardizate şi astfel alese încît numărul raportului este
întotdeauna unitatea.
înscrierea conicităţii pe desene se face paralel c u a x a piesei, deasupra
acesteia, precedată de cuvîntul Conicitate ( f i g . 5.38) s a u de simbolul grafic a l
notării conicităţii cînd spaţiul de pe desen este mic ( f i g . 5.39, a ) ; conicitatea se
poate înscrie şi pe-o linie de indicaţie ( f i g . 5.39,6 şi d).

Fig. 5.38 F i g . 5.39

O inscripţie de f o r m a <] 1 : 10 reprezintă o conicitate Ia care diferenţa diame­

trelor este de 1 m m la o distanţă axială de 10 mm, între cele două secţiuni. De
exemplu, dacă 0 = 8 5 0 6 = 7 5 şi /== 100, conicitatea v a f i
a l

l / / v = ( 8 5 — 7 5 ) / 1 0 0 = 10/100= 1 : 10.
L a cotarea elementelor conice n u este neapărat necesar să se indice conicita­
tea pe desene. Alegerea metodei de cotare depinde de condiţiile de funcţionare
şi execuţie a pieselor respective. Cînd pe desene se indică conicitatea. cota dimen-

87
siunii bazei nici n u se m a i înscrie ( v . f i g . 5.39, a ) , spre a n u încărca desenul,
prin supracotare.
Reducerea este r a p o r t u l dintre diferenţa celor două baze a şi 6 a l e unui
trunchi de piramidă şi înălţimea acesteia. S i m b o l u l utilizat pentru cotare este
tot K i a r pe desene se înscrie cuvîntul Reducere ( f i g . 5.40 şi 5.39, c). P e n t r u deter­
m i n a r e a l u i K se aplică formula de la conicitate.

L
, Q

50
b
Fig. 5.40 F i g . 5.41

înclinarea, conform S T A S 10364-75, este definită c a fiind raportul între dife­

renţa înălţimilor a şi b şi lungimea / a piesei ( f i g . 5.41, a). S i m b o l u l literal utilizat
pentru notare este /. S e determină relaţia

Notarea înclinării se face p a r a l e l c u linia de contur l a care se referă, de-a

lungul s a u în prelungirea acesteia ( f i g . 5.41, b ) , prin înscrierea cuvîntului încli­
nare, înaintea r a p o r t u l u i l : i . Cînd spaţiul n u permite, se utilizează s i m b o l u l
g r a f i c f c ^ . ( f i g . 5.41, a ) . Tot din motive de supracotare a desenelor, se recomandă
să se coteze n u m a i u n a din înălţimi, de preferinţă cea m a i mare ( f i g . 5 . 4 1 , 6 ) ;
notaţia t ^ . 1 : 100 reprezintă o înclinare l a care diferenţa înălţimilor a—b este
de 1 m m . I a dublul distantei /=50, ce reprezintă lungimea piesei respective).
La cotarea suprafeţelor sferice, înaintea cotei care indică diametrul s a u r a z a
sferei, se înscrie cuvîntul Sferă ( f i g . 5.42 şi 5 . 4 3 ) .

Fig. 5.42 F i g . 5.43

Teşiturile sînt forme conice, c u bazele foarte m a r i în raport c u înălţimea

lor. Toate teşiturile de 45° se cotează sub formă de produs (înălţimea
teşituriiX v a l o a r e a unghiului; tX45°) pe o linie de indicaţie ( f i g . 5.44, a
şi b) s a u pe o linie de cotă ( f i g . 5.44, c şi d). L a teşiturile diferite de 45° se
cotează separat înălţimea teşiturii şi separat v a l o a r e a unghiului (fig. 5.45, a şi

Raza de curbură, cînd centrul de curbură a l razei se află in interiorul proiec­

ţiei, se cotează c a în f i g . 5.46, a , fără a se determina centrul de racordare. Dacă
însă c e n t r u l de r a c o r d a r e se află în a f a r a proiecţiei, se determină poziţia acesftiia
prin coordonate (x şi y), i a r r a z a se trasează frîntă spre interior ( f i g . 5 . 4 6 , 6 ) .

88
 Cotarea mai multor elemente identice a l e aceleiaşi piese se face ca în f i g .
5.47, prin notarea fiecărui element identic c u aceeaşi literă şi o incripţie care arată
mărimea cotelor respective, evjtîndu-se astfel repetarea unor cote egale între ele.

F>g- 5.44 F i g . 5.45

z<410
F i g . 5.46
Fig. 5.47

Pozi(iile şi dimensiunile mai multor elemente identice, dispuse succesiv l a

distanţe egale, între ele, se cotează ca în f i g . 5.48, a. Distanţa dintre elementele
identice extreme se notează sub forma unui produs efectuat ( 5 X 2 0 = 1 0 0 ) , în
care unul dintre factori reprezintă numărul de intervale, iar cel de-al doilea lungi­
mea unui interval.
După numerele de cotă 6, 9, 66, 68, 86, 98 etc. se pune punct dacă prin poziţia
inscripţionării lor sînt posibile confuzii ( f i g . 5 . 4 8 , 6 ) .

6 găuri
\
\ "t i i i ^Vh
7~"i iii 1 1 1
v&
— • •15 5*20=100
150

Fig.5.48

89
 5.1.6. Reguli de cotare simplificată a pieselor

Reducerea timpului de reprezentare a diferitelor piese de maşini se poate

realiza şi prin normele prevăzute de S T A S 188-87 şi dispunerea simplificată a cote­
lor, astfel:
Pentru piesele care admit mai multe variante dimensionate ale aceleiaşi forme
constructive tehnologice, reprezentate l a scară pe un s i n g u r desen, se recomandă
cotarea literală ( f i g . 5.49), i a r valorile literelor corespunzătoare cotelor sînt în­
scrise într-un tabel alăturat desenului; tabelul mai conţine şi numerele de poziţie
ale variantelor, numărul de bucăţi din fiecare variantă şi m a s a netă a acestora.
Pe reprezentările schematice ale construcţiilor metalice cotele se scriu direct
pe elementele respective, fără utilizarea liniilor de cotă s a u a liniilor ajutătoare,
c u excepţia cotelor de gabarit ( f i g . 5 . 5 0 ) .
V
6

u a\b
6 /

0 7 \SS-50-Z$

F i g . 5.49 Fig. 5.50

La cotarea mai-multor dimensiuni liniare sau unghiulare faţă de o linie de

referinţă, i n locul dispunerii cotelor pe linii de cotă paralele ( f i g . 5.51, a şi 5.52, a ) ,
se poate utiliza sistemul de dispunere a cotelor pe o singură linie de cotă ( f i g .
5 . 5 1 , b şi 5.52. fe), c u orientarea corespunzătoare a săgeţilor faţă de linia de refe-
Sros.5

30
Q
ia
60

Gros. 5

Fig. 5.52
rinţă. Punctul de pe linia de referinţă se reprezintă îngroşat şi se notează cu
cifra 0, iar cotele se scriu paralel cu liniile ajutătoare, in dreptul punctelor de
intersecţie a acestora cu linia de cotă.
Dacă prin aplicarea regulilor de cotare la o piesă prevăzută cu un număr
mare de găuri (cote de poziţie şi cote de diametre; fig. 5.53, a) se ajunge Ia s u ­
praîncărcarea desenului, se poate utiliza o cotare tabelară, alăturată desenului
(fig. 5.53, b) notîndu-se pe desen fiecare gaură cu un număr şi indicarea coordo­
t

natelor de poziţie (x şi y) ale centrelor găurilor faţă de o linie de referinţă.

ir»

0 * 0 T2
15
1 2 3 4 5 ...
30 15 15 30 30 48

« 2-
15 60 30 60 i2 ...
(2.
50
4 10 8 6 6 20 ...
60

Q Fig. 5.53

Dacă pe un desen al unei piese toate razele de racordare sau toate teşiturile
au aceeaşi valoare, pentru simplificare, nu se mai cotează fiecare rază (teşitură)
şi se recomandă să se noteze deasupra indicatorului sau în condiţiile tehnice pe
desen, o prescripţie de felul: Toate racordările au R5 sau Toate ieşiturile sînt
2X45°.

5.2. Principii şi metode de cotare

. 5.2.1. Generalităţi

Studiul tehnologic şi a l formelor geometrice a pieselor stă la baza înscrierii

cotelor pe desenul unei piese'. Cotele înscrise pe desenul unei piese trebuie să de­
termine cît mai corect, atît poziţiile corpurilor geometrice ce compun formele
constructive-tehnologice ale pieselor, cît şi mărimile acestor corpuri, forme
şi detalii.
Necesitatea de a se putea controla permanent cotele atît în timpul întocmirii
desenului, cît şi în timpul realizării piesei (în procesul de fabricaţie) impune stabi­
lirea unor suprafeţe aparţinînd formei piesei, faţă de care să se facă măsura­
rea şi înscrierea cotelor. O astfel de suprafaţă se numeşte suprafaţă de referinţă
(de reper) sau bază de cotare.

5.2.2. Stabilirea bazelor de cotare

»

O suprafaţă a unei piese ca să poată fi luată ca bază de cotare trebuie să

îndeplinească următoarele condiţii: să fie, pe cît posibil, prelucrată; să fie plană;,
să fie perpendiculară pe planul proiecţiei care se cotează; să fie accesibilă pentru
măsurare; să prezinte importanţă pentru funcţionarea piesei; să limiteze ne cît
posibil piesa.
91
 C a baze de cotare pot fi luate şi planele de simetrie ale pieselor (suprafeţe
i m a g i n a r e ) , cu condiţia de a fi accesibile pentru m ă s u r a r e şi t r a s a r e .
Bazele de cotare (suprafeţele de referinţă) se reprezintă cu linii drepte pe
proiecţiile piesei. I
Aplicînd cSre prezentate mai înainte la e x e m p l u l din f i g . 5.54, reiese că s-a
luat ca bază de cotare suprafaţa notată c u B c , care întruneşte majoritatea condi­
ţiilor stabilite, fată de care s-au înscris cele trei cote /, l\ şi / , ce determină dimen­
2

siunile piesei în sens longitudinal.

I n exemplul din f i g . 5.55, 6, suprafaţa Bc/, cu toate că este plană, perpendicu­

lară pe planul proiecţiei, accesibilă pentru m ă s u r a r e şi limitînd piesa, n u este
recomandată pentru cotare; se preferă B c 2 , paralelă cu B c / , dar care este prelu­
c r a t ă , condiţie care este m a i importantă decit aceea de a limita piesa ( f i g . 5.55, a).
I n activitatea de proiectare se întîlnesc deseori piese, care au m a i multe baze
de cotare ( f i g . 5 . 5 6 ) , fată de care se înscriu cotele, a s t f e l : l reprezintă dimensiu­
x

nea dintre cele două baze {Bel şi B c 2 ) , iar l ,h şi U — dimensiunile piesei, de

2

la bazele de cotare l a axele de simetrie (plane de s i m e t r i e ) .

5.2.3. C l a s i f i c a r e a cotelor

Cotele.înscrise pe desenele de execuţie ale pieselor, în conformitate cu S T A S

188-87, se clasifică în:
Cote funcţionale F ( p r i n c i p a l e ) , care reprezintă dimensiuni importante pentru
funcţionarea pieselor reprezentate (cota 70±0,l în fig. 5.57, care stabileşte dimen-

92
F i g . 5.57
 siunea funcţională a piesei dintre Bel şi a x a de simetrie; cota 25±0,l dintre Bc2
şi a doua axă de simetrie; cota 10Q±0,t care stabileşte dimensiunea dintre două
baze de cotare (Bc5 şi Bc6)).
Cote nefuncţionale NF (secundare), care se referă l a dimensiuni ce nu sînt
esenţiale pentru funcţionarea piesei respective, dar care sînt necesare pentru de­
terminarea formei geometrice-constructive în vederea execuţiei ( f i g . 5.58, cotele
R22 şi R104, care determină forma geometrică constructivă a piesei).
Cote auxiliare Aux, care se referă la dimensiuni date informativ, în scopul
de a se evita anumite calcule, pentru determinarea dimensiunilor maxime ale pie­
sei (dimensiunile paralelipipedului c i r c u m s c r i s ) . P e desene se înscriu între paran­
teze şi fără toleranţe.
Cota auxiliară nu este necesară pentru definirea formei şi dimensiunilor pie­
sei, care sînt complet determinate de cotele funcţionale şi nefuncţionale şi nu re­
prezintă o condiţie a verificării calităţii piesei.
După criteriul geometrico-constructiv, cotele se clasifică în:
Cote de poziţie, care, de obicei, sînt şi cote funcţionale şi se referă I a o dimen­
siune necesară pentru determinarea poziţiei reciproce a formelor geometrice care
compun forma geometrică principală a piesei ( v . cotele din fig. 5 . 5 7 ) ;
Cote de formă, care în unele c a z u r i , pot deveni cote funcţionale sau nefuncţio-
nale şi se referă I a o dimensiune care stabileşte forma geometrică a piesei ( f i g .
5.58, cota 0 50);
Cote de gabarit, care se referă I a o dimensiune maximă a piesei (lungime,
înălţime, lăţime). Cotele de gabarit pot fi atît cote funcţionale, cît şi cote auxiliare,
în funcţie de configuraţia piesei reprezentate şi rolul său funcţional. î n c a z u l în
care cotele de gabarit sînt determinate între o suprafaţă plană şi una curbă s a u
între două suprafeţe curbe, pe desenele de execuţie se înscriu aceste cote intre
paranteze, avînd r o l informativ.
După criteriul tehnologic, cotele se clasifică în:
Cote de trasare, care se referă I a o dimensiune ce trebuie determinată geome­
tric prin trasare, în vederea realizării piesei;
Cote de prelucrare, care sînt înscrise de obicei pe desenele de operaţii şi se
referă I a o dimensiune limitată fie de o suprafaţă de referinţă şi o muchie tăietoare
a sculei ( f i g . 5.59, a ) , fie de două muchii tăietoare ale sculei ( f i g . 5 . 5 9 , 6 ) .

3Q_ Scuh âcu/j

Muchie tăietoare
a scufei
• 5
Pieso Piesa ;
Suprafoţd ch
.•tjfCCKCC'.'S/

Dispozitiv de prelucrat D.spoi-itfV cb r/v'/c/vt

Afasa mosin/i-unelte Ataşa maşinii-ui'cite
a b
F i g . 5.59

95
 Cote de control ( v e r i f i c a r e ) , care se referă la o dimensiune limitată de o
suprafaţă de referinţă şi de un reper a l instrumentului de verificare ( f i g . 5.60).

92***

Soprohb repervbr
jmlturr*fitofo <k mosurâ

Subhr

Fig. 5.60

5.2.4. Principii de cotare

P e n t r u ca o piesă să fie cît mai precis şi corect cotată, pe lingă regulile stabi­
lite la § § 5 . 1 . 4 — 5 . 1 . 6 , se recomandă şi respectarea următoarelor principii:
a. Cotele se înscriu pe desene, într-o anumită ordine, ţinîndu-se s e a m a de
a n a l i z a formei piesei reprezentate, astfel încît să nu rămînă v r e u n corp geometric
sau vreo formă auxiliară nedeterminată prin cotare, s a u cote funcţionale care
să nu fie înscrise direct pe desene;
b. P e un desen o cotă se înscrie o singură dată. în c a z u l executării unui
desen pe m a i multe planşe, ce reprezintă aceeaşi piesă, se admite repetarea acele­
iaşi cote pe diferite planşe ale desenului numai dacă este necesar, evidenţiindu-se
prin asterisc cota repetată.
c. Cotele referitoare la acelaşi element se înscriu, de obicei, n u m a i pe una
din proiecţiile piesei reprezentate, şi anume pe proiecţia unde elementul apare
m a i complet determinat.
d. Pe desene se vor înscrie numai cotele care se pot măsura, în timpul execu­
ţiei piesei, cu instrumente şi dispozitive corespunzătoare.
e. Pe desenul unei piese se înscriu m a i întîi cotele funcţionale ( v . fig. 5.57)
şi n u m a i după aceea cotele nefuncţionale şi auxiliare ( v . f i g . 5.58).
f. Cotele funcţionale şi de poziţie se înscriu direct pe desen, nu prin însuma­
rea altor cote ( v . f i g . 5.34^.
g. Nu se recomandă înscrierea pe desene a m a i multor cote decît cele nece­
s a r e execuţiei corecte a piesei, spre a nu duce l a supracotarea desenului şi deci
la prelucrări costisitoare impuse de respectarea tuturor dimensiunilor. î n c a z u l
în care pe desen se impune şi înscrierea conicităţii, ca de exemplu pe f i g . 5.58
<] / : 10, cota 032 apare c a supracotare.
 h. Pe desene, cotele, simbolurile, cuvintele şi prescurtările aferente se scriu
astfel încît să n u fie despărţite s a u intersectate de liniile de contur, de axă, de
indicaţie, de haşurare sau 'linii ajutătoare. Dacă nu se poate respecta această indi­
caţie în porţiunea în care se înscriu cotele, liniile menţionate se întrerup.
i . L a înscrierea cotelor pe desenele de execuţie a pieselor se v a tine seama,
de obicei, de procesul tehnologic de fabricaţie a piesei ( f i g . 5.61).

5.2.5. Metode de cotare

în activitatea obişnuită de proiectare şi de înscriere a cotelor pe desene se

aplică, de obicei, următoarele metode:
Cotarea prin coordonate, care constă în înscrierea cotelor fată de un sistem
de baze de referinţă, astfel ca toate elementele geometrice ale piesei dispuse pe
aceeaşi direcţie să se coteze pornind de la aceeaşi bază de cotare ( f i g . 5.62).
Această metodă Jine seama şi de considerentele de ordin tehnologic de fabricare
a piesei, fapt pentru care se mai numeşte şi cotare tehnologică. I n exemplul din
figura 5.62 s-au indicat două posibilităţi: cotarea / fată de baza Bel şi cotarea
// fată de baza Bc2.
Cotarea in linie ( l a n ţ ) , care constă în aşezarea cotelor pe o singură linie,
indiferent de bazele de cotare luate c a referinţă ( f i g . 5.63). Această metodă se
aplică numai în c a z u l în care c u m u l a r e a toleranţelor nu influenţează calitatea
funcţională a piesei s a u în cotarea desenelor de construcţii industriale

v ..a
1

40 40 40 50
*
Fig. 5.63
Fig. 5.62

Fig. 5.64

Cotarea mixtă, care îmbină cotarea prin coordonate a unor elemente, cu cota­
rea în linie a altor elemente geometrice componente ale piesei, pe aceeaşi proiecţie:
este cea m a i utilizată metodă l a cotarea desenelor tehnice (fig. 5.64).

*
 Din cele prezentate mai înainte cu privire la cotare reiese că lanţul de cote
se realizează, de obicei, în sistem r e c t a n g u l a r de coordonate. P r i n excepţie, se
pot utiliza însă şi lanţul de cote realizate în sistem polar de coordonate ( f i g .
5 . 6 5 ) , în c a z u l în care n u m a i în acest mod este determinată forma constructiv
tehnologică a piesei.
I n alte c a z u r i , în funcţie de necesitate, se admite f o r m a r e a unor lanţuri de
cote care nu pot fi direct măsurate, pe piesa prelucrată, d a r care sînt necesare
pentru t r a s a r e a conturului piesei ( f i g . 5 . 6 6 ) .

30.

F i g . 5.65 Fig. 5.66

I n concluzie, aplicarea normelor şi regulilor de cotare prezentate trebuie să

conducă la cotarea cît mai raţională a desenelor tehnice, urmărindu-se succesiv
cotarea fiecărei forme geometrice a formelor auxiliare şi a detaliilor construc-
tiv-tehnologice a pieselor.

5.3. R e p r e z e n t a r e a , c o t a r e a şi n o t a r e a filetelor

5.3.1. Generalităţi

Filetul este o nervură elicoidală pe o suprafaţă de rotaţie, cilindrică s a u

conică. Cînd se execută pe o suprafaţă exterioară se numeşte filet exterior, iar
cînd se execută pe o suprafaţă interioară se numeşte filet interior. După profilul
secţiunii nervurii generatoare, se cunosc: filete triunghiulare, filete pătrate, filete
trapezoidale ş.a. ( f i g . 5.67, a şi b).
Filetul are o mare aplicare în executarea unor clemente de asamblare (şuru­
buri, piuliţe etc.) s a u a altor piese din construcţia de maşini, fiind unul din mijloa­
cele cele mai utilizate pentru r e a l i z a r e a asamblărilor demontabile.

5.3.2. Elemente geometrice ale filetelor

Elicea cilindrică este curba în spaţiu descrisă de un punct A , care execută 0

o mişcare uniformă de translaţie de-a lungul generatoarei unui cilindru circular

drept, care execută, în acelaşi timp, o rotaţie uniformă în j u r u l axei sale ( f i g .

98
5.68). L a o rotaţie a cilindrului, punctul AQ, aliat pe generatoare, descrie o curbă
numită spiră (AQ—A\ 2 fig. 5.68), iar distanţa dintre două spire consecutive, măsu­
rată pe aceeaşi generatoare, se numeşte pasul elicei p.
Construcţia grafică a elicei cilindrice este indicată în figura 5.69. Dacă se
cunosc,D —diametrulcilindruluişip—pasul eIicei,i4 #o, elicea seconstruieşteastfel:
0

se reprezintă cilindul de diametru D , în două proiecţii; se împarte, atît cercul

de bază, cît şi pasul, în acelaşi număr de părţi egale (de ex. 16); prin punctele
de diviziune de pe cerc 1 , 2... 1 6 se duc paralele l a generatoarele cilindrului,
iar prin punctele de diviziune ale pasului AQB se duc paralele l a bază; punctele
0

de intersecţie obţinute 2'... 16' aparţin elicei (determină elicea).

99
 Unghiul a de înclinare a elicei este reprezentat în figurile 5.69 şi 5.70, a şi
este determinat de relaţia

Cind elicea se înfăşoară spre dreapta (/, fig. 5.70), filetul realizat se numeşte
pe dreapta, iar cînd elicea se înfăşoară spre stînga (//, fig. 5.70), filetul se nu­
meşte spre stingă.

Elicea conică este curba în spaţiu descrisă de un punct care execută o mişcare
de translaţie uniformă pe generatoareă unui con circular drept, în timp ce acesta
face o mişcare de rotaţie uniformă, în jurul axei sale.
Construcţia grafică a elicei conice se execută în mod analog cu cea a elicei
cilindrice (fig. 5.71). I n proiecţie verticală elicea conică este o sinusoidă, iar în
proiecţie orizontală — spirala lui Arhimede.

100
 5.3.3. Elemente caracteristice ale filetelor

în S T A S 3872-83 se stabilesc elementele principale ale filetelor, dintre care

cele mai caracteristice sînt:
Profitul filetului, care poate f i : triunghiular, pătrat, trapezoidal etc. (ca
exemplu, în f i g . 5.72, a s-a reprezentat o secţiune prin două piese înşurubate,
avînd filet cu profil t r i u n g h i u l a r ) .

Piuliţa
t-*0,8666p

t2=t -a
f

dr-d-t f

• dt«d-2t t

D>d
Şurub Dz-dz
Df*d +2a
f [3
Fig. 5.72

Înălţimea filetului U măsurată într-un plan axial, reprezintă distanţa între

vîrful şi fundul filetului.
înălţimea triunghiului generator t reprezintă distanţa între vîrful şi baza
triunghiului generator, în direcţie perpendiculară pe a x a filetului.
Unghiul filetului a, format într-un plan axial, de două flancuri adiacente
ale profilului.
Pasul filetului p reprezintă distanţa între punctele medii a două flancuri în­
vecinate, situate într-un plan a x i a l , de aceeaşi parte a filetului.
Diametrul exterior d sau D reprezintă distanţa între vîrfurile filetului — în
cazul şurubului — şi între fundurile filetului — în cazul piuliţei, măsurate
printr-un plan axial, perpendicular pe a x a filetului.
Diametrul interior d\ sau D\ reprezintă distanţa între fundurile filetului —
în cazul şurubului — şi între vîrfurile filetului — în cazul piuliţei, măsurate
într-un plan axial perpendicular pe axa filetului.

Filet triunghiular F/.'-t frapezoitfef j P

•te

-44- b
Fîkt ferăstrău +\P u Filet rotund

Fig. 5.73

101
 Diametrul mediu di s a u D reprezintă d i a m e t r a l unui cilindru i m a g i n a r coa­
2

x i a l c u filetul respectiv, a cărui generatoare întretaie profilul astfel încît lungimea

generatoarei, corespunzătoare g o l u l u i dintre spire, să fie e g a l ă c u j u m ă t a t e a pa­
sului nominal.
î n f i g u r a 5.73 sînt reprezentate p r o f i l u r i l e principalelor tipuri de filete s t a n ­
d a r d i z a t e , c u indicarea ieşirii filetului e. F o r m a şi elementele dimensionale ale
ieşirilor şi degajărilor l a filete (interioare şi exterioare) sînt prevăzute în S T A S
3508-80.

5.3.4. Clasificarea filetelor

Criteriile de c l a s i f i c a r e a filetelor sînt cele indicate în tabelul 5.2.

hbetul 5.2

CLASIFICAREA FILETELOR
Cilindric Conic

*
t*i5*
Triunghiular Trapeza/eh! ferăstrău Rotund Edison
ST

H
22

Rkt dreopij Fîkt stîngo

Fi kt metric Fikt h to/i (Whitrnrth)

t*5*
li 77777777?.
1*3
1 — _1 77777//- Şl
Oi un început Cu doua începuturi Cu trei începuturi Cu patru jhcepuÂ/ri

Fîkt metric normat Filetmethc fm Fitet âi hi/ norma/

»
102
 5.3.5. Reprezentarea filetelor

Regulile şi normele de reprezentare a filetelor în desenul tehnic sînt prevă­

zute de S T A S 700-81 astfel:
— în vedere longitudinală s a u secţiune pe un pian paralel c u axa filetului,
cilindrul s a u conul vîrfurilor filetului se reprezintă printr-o linie continuă
groasă, iar cilindrul sau conul fundurilor printr-o linie continuă subţire ( f i g .
5.74, a şi 6 ) ;

tinic vîrfurilor Lina vîrfurilor

— \ Liniatermina/â a fi/etu/vr exterior
reorezsnfot in v^o'srB
Linia
fundurilor
7
Linia terminală a \ l
,/va
terminolâa\ \ Linia
filetului exterior reprezentat Hiatului inferior fundurilor
in .. ii/-:
a
Fig. 5.74

— în vedere frontală s a u secţiune pe un plan perpendicular pe axa filetului,

vîrful filetului se reprezintă printr-un cerc trasat c u linie continuă groasă iar
fundul filetului se trasează cu linie continuă subţire, pe cea 3/4 din circumferinţă
(fig. 5.75, d şi b).
— la filetele c u ieşiri, linia care limitează lungimea filetelor se trasează cu
linie continuă groasă, perpendiculară pe axa filetului, atît Ia filetele exterioare
în vedere, cît şi la cele interioare în secţiune, excepţie făcînd cele exterioare în
secţiune, unde se trasează cu linie întreruptă subţire ( v . fig. 5.74);

— în cazul filetelor cu degajare, lungimea utilă a filetului este reprezentată

atît în vedere Ia filetele exterioare, cît şi în secţiune la filetele interioare, prin
două drepte paralele trasate cu linie groasă, perpendiculare pe a x a filetului ( f i g .
5.76, a şi b);
— Ieşitura de la capătul filetului exterioar sau interior n u se reprezintă în
proiecţie perpendiculară pe axa filetului (vedere sau secţiune) j[v. fig. 5.75).

103
 Normele de m a i înainte se aplică întocmai şi l a r e p r e z e n t a r e a filetelor conice
( f i g . 5.77, a şi b).

\ %

. » .1
Fig- 5.77

5.3.6. Notarea filetelor

Notarea filetelor se face prin simboluri literale şi cifrice, s c o ţ î n d u - s e în evi­

dentă elementele sale c a r a c t e r i s t i c e : profilul filetului — prin s i m b o l u l f i l e t u l u i ;
diametrul nominal a l filetului în m m s a u inci; p a s u l filetului s a u a l elicei în m m
sau fracţiuni de inci; s e n s u l filetului — prin s t î n g a , pentru filetul s t î n g a ; numărul
de începuturi — pentru filetele cu m a i multe începuturi.
Notarea filetelor prin s i m b o l u r i , se aplică l a toate'filetele s t a n d a r d i z a t e . î n
tabelul 5.3 sînt indicate principalele tipuri de filete, c u s i m b o l u r i specifice şi în­
scrierea lor pe desene.

• Tabelul 5,5
NOTAREA SI COTAREA FILETELOR DREAPTA CU UN SINGUR ÎNCEPUT
felul filetului \Simbol Elemente cobte \Unihtioe Reprezenfore si cobre
Ua£gg M5*

Metric M Diametrul exterior mm

al filetului

t*t*5
Metric Fm M Diametrul exterior'pasul I mm

In toh w Diametrul exterior al tnct

filetului

In h/i pentru Diametrul nominal

Jevi(Gaz) ol ţevii mei

Trapeze idol T DhmeJruiexterior*pasul mm

(normal) I u

Ferăstrău q Diametrul mtbnorx pasul mm

(normal)

104
 Tabelul 5.3 (continuare)

NOTAREA SI COTAREA FILETELOR DREAPTA CU UN SINGUR ÎNCEPUT

re'u' fitului Simbol 1 Elemente cotate Unitâti de Peprezenhre si cotare
mftsr.-tr
£5*45°
Rolund mm
Rd Diametrul exterior sau
(normal)
inci i
3*^
Edison Diametrul nominal mm C3
1
KM18*1
Conic metric KM Diametrulexterior xpasul mm

W18«/ i
3

Conicfafoii Diametrul exkrior în mm si

(Briggs) KW mm * pasai in inci *

mei

5.3.7. C o t a r e a filetelor

P r i n înscrierea pe desen a s i m b o l u r i l o r şi cotelor corespunzătoare elementelor

p r o f i l u l u i filetelor se determină p a r a m e t r i i necesari executării acestora.
Elementele principale c a r e se înscriu în desenul unei piese filetate sînt: dia­
m e t r u l filetului şi l u n g i m e a porţiunii filetate ( l u n g i m e a de î n ş u r u b a r e ) .
L a filetele cilindrice s t a n d a r d i z a t e se cotează d i a m e t r u l cel m a i m a r e a l file­
t u l u i , c a r e corespunde c u d i a m e t r u l c i l i n d r u l u i vîrfurilor l a filetele exterioare şi
cu d i a m e t r u l c i l i n d r u l u i f u n d u r i l o r l a filetele interioare ( v . f i g . 5.76, a şi b).
L u n g i m e a utilă a filetului, c u ieşire s a u degajare, se cotează a s t f e l :
— la filetele c u ieşire, l u n g i m e a se cotează fără a l u a în considerare ieşirea
filetului (poz. /. tabelul 5 . 4 ) ;

» / 5Â

Caracteristicile fikk'ui Exemple de cotare "j-acknsticik fitetuki Exempfe ok cobre

40
Fîkt'metric normal
exkrior (veaere Fiktinteriorh ţoii
longitudinala) centru ţevi, cu
degajare (secţiune
2*t<5*/ longitudinala)
1
M20 -4 I Z
Fi kt metric normal
exterior (vedere TL 70 jT
fronfolâ)

m
Fîkt metric conic
Fîkt trxjpezoicbl exterior (\edere
exkrior cu Trei longitudinala)
A45V/-
începuturi, cu
degajare (veckre

m
longitudinala)

105
 Tabelul 5.4 (continuare)

CorockffSÎfale filetului bempk de cobre Coracknsttcik fiktbÂ/i Exempk oe către

60 S
filet meînc fin
exterior, cu ekgojare
t 1
(vedere bnşitMnofc)
3 fîkt trapezotdof
2*15* / t cu degajare
(secţiune kngiludtnoh)
fi kt metric normat
tnknor (secţiune
transversala)

150
filet ferăstrău Gourâ întundato
exterior cu /eş/re fikhto cu filet
(veaere hngiAfdinah) metric normal
V - S ' - - 3 (secţiune longitu­
8 dinala)
20

— l a filetele cu degajare, lungimea se cotează incluzînd şi degajarea filetului

(poz. 6, tabelul 5 . 4 ) .
în lungimea utilă a filetului se include şi teşirea de l a capătul bombat a l
extremităţii filetului.
La găurile înfundate, pe lingă diametrul nominal a l găurii, sînt c a r a c t e r i s ­
tice două cote de lungime ( f i g . 5 . 7 8 ) , şi anume: lo — lungimea filetului găurii
şi l\ — lungimea găurii netede. L u n g i m e a / a filetului este în funcţie de material
0

şi de diametrul şurubului a s t f e l : pentru otel, / = (1... î,5)d\ pentru fontă,

0

/ = (1,5 . . . 2 ) d ; pentru materiale nemetalice / = ( 2 , 5 . . . 3)d.

0 0

Linia de cotă la filetele conice standardizate se trasează aproximativ l a j u m ă ­

tatea lungimii utile a filetului şi se notează c u simbolul K (poz. 5, tabelul 5 . 4 ) .
La filete nestandardizate se cotează diametrul exterior al vîrfului şi separat
diametrul interior a l fundului filetului ( f i g . 5.79), i a r profilul filetului se repre­
zintă separat l a o scară mărită ( 2 — 3 paşi), cotat.

106
 5.4. R e p r e z e n t a r e a şi c o t a r e a îlanşelor

5.4.1. Generalităţi

Flanşele sînt elemente de maşini care permit asamblarea demontabilă a două

tronsoane de conductă s a u două piese a l e unei maşini, instalaţii etc. Constructiv,
flanşele trebuie să aibă o suprafaţă plană pentru aşezarea g a r n i t u r i i de etanşare,
precum şi posibilitatea obţinerii unei strîngeri
perfecte, c u a j u t o r u l unor şuruburi, p r e z o a n e s a u
alte elemente de strîngere, demontarea lor rea-
J i z î n d u - s e fără distrugere. Flanşele sînt prevă­
zute c u o gaură centrală, comună cu piesa din
care face parte, precum şi c u găuri de prindere
( f i g . 5.80).
Criteriile de c l a s i f i c a r e a flanşelor sînt u r ­
mătoarele:
După modul de execuţie există: flanşe care
fac corp comun c u piesa ( f i g . 5.81, a ) , obţinute
prin t u r n a r e odată c u piesa; flanşele individuale,
realizate prin forjare, t u r n a r e s a u strunjire şi
asamblate c u piesa din care face parte prin înşu­
rubare ( f i g . 5 . 8 1 , 6 ) s u d a r e ( f i g . 5.81, c) s a u Fig. 5.80
bercluirea ţevii ( f i g . 5.81, d).

Z3

i
AX
2 SS^^SJ
*
-s
' \\\\V\\\\V|
m
•
V

F i g . 5.81

După modul de etanşare există: flanşe plane (cu suprafaţa de etanşare plana;
( f i g . 5.81, b)\ flanşe cu c a n a l şi pană ( v . f i g . 5.81, <?); flanşe c u p r a g Şi adincitura
( v . f i g . 5.81,/).
După forma geometrică a conturului: flanşe cilindrice; flanşe pătrate; flanşe
t r i u n g h i u l a r e ; flanşe ovale; flanşe oarecare.

107
 5.4.2. Norme generale de reprezentare şi cotare a flanşelor

P e n t r u reprezentarea flanşelor în desen se folosesc, de obicei, două proiecţii

(o secţiune şi o v e d e r e ) , astfel încît să apară pe desen toate detaliile de formă
şi constructive.
L a flanşele cilindrice, pătrate şi triunghiulare centrele găurilor de prindere
>int dispuse pe un cerc, numit cerc purtător a l centrelor, comun cu c e n t r u l geome­
tric a l Manşei, t r a s a t cu linie-punct subţire.
R a z a de rotunjire a colţurilor flanşelor (pătrate, t r i u n g h i u l a r e , ovale şi
d r e p t u n g h i u l a r e ) , de obicei, trebuie să fie egală cu d i a m e t r u l găurii de
prindere.
Cotele care se înscriu pe desenul unei flanşe sînt: diametrul n o m i n a l ; diame­
trul cercului purtător a l centrelor; diametrul găurilor de prindere; diametrul exte­
rior a l flanşei ( l a t u r a la cele p ă t r a t e ) ; unghiul poziţiei găurilor de prindere faţă
de a x a de simetrie al flanşei; grosimea flanşei; r a z a de rotunjire a colţurilor f l a n ­
şei.

5.4.3. Reprezentarea şi cotarea flanşelor

Flanşele cilindrice (rotunde s a u c i r c u l a r e ) sînt prevăzute c u un număr par

s a u impar de găuri de prindere, dispuse pe cercul purtător a l centrelor. Reprezenta­
rea şi cotarea flanşelor cilindrice cu găuri de prindere, dispuse în p l a n u l de secţio­
nare, sînt indicate în f i g u r a 5.82. Cînd găurile de prindere nu sînt dispuse in
planul de secţionare ( f i g . 5 . 8 3 ) , acestea se rabat în planul de secţionare şi se
reprezintă în secţiune, peste haşuri, cu linie punct subţire.

Reprezentarea simplificată a flanşelor cilindrice este indicată în figura 5.84.

Flanşele pătrate au patru găuri de prindere, dispuse în colţuri şi pe cercul
purtător a l centrelor. Cînd planul de secţionare trece prin găurile de prindere
ale flanşei, reprezentarea şi cotarea s a se face ca în figura 5.85, iar cînd axa
găurilor face un unghi de 4 5 ° cu planul de secţionare ( f i g . 5.86), poziţia găurilor
de prindere se reprezintă rabătută în planul de secţionare, împreună cu colţul
flanşei.

108
 I n c a z u l cînd a x a găurilor de prindere face un unghi m a i mic de 4 5 ° cu axele
de simetrie ale flanşei, reprezentarea şi cotarea flanşei se face ca în f i g . 5.87.

Fie. 5.87

Flanşele triunghiulare se obţin prin t r a s a r e a conturului unui triunghi echila­

teral, prevăzute c u trei găuri de prindere dispuse l a 120°, pe cercul purtător a l
centrelor. Cînd planul de secţiune trece prin una din găurile de prindere, flanşa
se reprezintă şi se cotează ca în f i g . 5.88.

Fig. 5.88

I n cazul în care planul de secţionare nu trece prin găurile de prindere, dar

este paralel c u una din l a t u r i , flanşa se reprezintă c a în fig. 5.89, unde una din
găurile de prindere împreună cu coltul flanşei sînt rabătute în planul de
secţionare.

110
 Flanşele ovale au forma unui oval şi sînt prevăzute cu două găuri de prindere
dispuse pe a x a mare a ovalului. Conturul exterior al flanşelor ovale se poate
obţine prin:

Fig. 5.89

— trasarea tangentelor exterioare la cercul mare, al cărui diametru este egal

cu a x a mică a ovalului şi la cercurile trasate l a capetele axei mari a ovalului,
care au raza egală cu diametrul găurilor de prindere ( f i g . 5.90);

Fig. 5.90

111
 racordarea cercului mare cu cercurile de la capelele flanşei, cu un arc
de cerc de rază dată (fig. 5.91).
Cînd flanşele aparţin unei piese reprezentate într-o singură proiecţie, din care
rezultă toate detaliile constructive, inclusiv grosimea flanşelor, pentru determina­
rea formei lor este suficientă numai rabaterea acestora pe planul de proiecţie
respectiv (fig. 5.92).
Flanşele oarecare sînt utilizate atunci cînd condiţiile de montaj şi funcţionare
a unor dispozitive dintr-un ansamblu sau instalaţie nu permit să se folosească
flanşe din categoria celor amintite mai înainte (cilindrice, triunghiulare, pătrate
sau ovale).
In figura 5.93 este reprezentată, în două proiecţii, o flanşa dreptunghiulară,
la care axele găurilor de prindere sînt paralele cu axele de simetrie ale flanşei.
In practică se întîlnesc şi alte tipuri de flanşe oarecare, ca de exemplu cea din
figura 5.94, care reprezintă o flanşă pătrată cu laturile rotunjite, a cărei formă
constructivă permite montarea şi demontarea cu uşurinţ? a pieselor învecinate.
 I n g e n e r a l , flanşele sînt standardizate în funcţie de m a t e r i a l , presiunea de
l u c r u , dimensiuni de legătură, diametrul nominal şi suprafaţa de e t a n ş a r e .

5.5. Aplicaţii la cotarea pieselor

P e n t r u a sintetiza cele prezentate în acest capitol, s-a exemplificat aplicarea

principiilor de cotare Ia două piese specifice din construcţia de maşini.
I n f i g u r a 5.96 este reprezentat şi cotat în proiecţie ortogonală corpul robinet
reprezentat axonometric — izometric în figura 5.95.

114
 De asemenea s-a reprezentat carterul compresorului de aer, în două variante:
în proiecţie axonometrică — izometrică, în care sînt scoase în evidentă planele
de secţionare a piesei ( f i g . 5.97); în proiecţie ortogonală, unde în afară de cote
s-au notat rugozitatea suprafeţelor şi abaterile de formă şi de poziţie a suprafeţe­
lor ( f i g . 5.98, nr. desen C145.01.51).

115
 6 . Notarea stării suprafeţelor
şi a preciziei dimensionale

6.1. Notarea stării suprafeţelor

6.1.1. Generalităţi

I n procesul tehnologic de obţinere a unei piese nu întotdeauna suprafeţele

rezultate au o formă perfect plană, ci reprezintă unele neregularităti care nu se
văd cu ochiul liber. Considerînd o secţiune printr-o piesă (mărită l a microscop;
fig- 6.1), se observă neregularitătile profilului suprafeţei reale.

Fig. 6.1

r*n// ° 3 S
e r m i n
» prevăzută de S T A S 5730-85, cuprinde: suprafaţa
l 0 i a e n e r a l ă

mni •' A ? - j C
P
a r C
Ş' o separă de mediul înconjurător; suprafaţa
l i m i t e a z ă i e s a
geo-
™ *ca
eir
(ideală), reprezentată în desen sau obţinută prin procedee de fabricaţie
Şi considerată fără abateri de formă şi neregularităti; suprafaţa efectivă, apro­
piata suprafeţei reale, obţinută prin măsurare. Dacă se secţionează aceste supra-
•eie cu plane proiectante se objine profilul geometric (ideal) şi profilul efectiv
larifiiii S
defineşte rugozitatea ca fiind ansamblul neregu-
T A S 5 7 3 0 - 8 5 s e

lantatilor unei suprafeţe care nu sînt abateri de la forma geometrică a piesei,

rugozitatea suprafeţelor se măsoară în micrometri şi se determină cu ajutorul
unor aparate de măsură speciale.
Rugozitatea se exprimă prin următorii parametri de profil:
Abaterea medie a neregularilăţilor, notată cu R care reprezintă valoarea at

,P .
a r
J/i- U2. . - . tjn-i, tj (fig- 6.2, a) punctelor profilului efectiv
d o n a t e l o r
H

•a|ă de lima medie a profilului:

— Cydx sau, aproximativ, i? — — ] P Yţa

l J " ,=i
fl
117
 înălţimea medie, notată c u R diferenţa între media aritmetică a ordonatelor
Zt

y celor m a i înalte cinci proeminente şi a celor m a i de j o s cinci g o l u r i a l e profilului

efectiv, de l a o dreaptă paralelă c u linia medie şi care n u intersectează profilul
( f i g . 6 . 2 , 6 ) , calculată pe o lungime /.

R=z [(Ri + Rs+R +R +R )

s 7 9 — (R +R +Rt+Rt+Rio)]/5.
2 4

— înălţimea maximă a neregutarităfilor, notată c u R , reprezintă distanţa max

între linia exterioară şi linia interioară a profilului ( v . f i g . 6.2, a).

F i g . 6.2

Rugozitatea poate fi exprimată şi prin c l a s a de rugozitate, fiind standardizate

14 clase de rugozitate, simbolizate c u : NO, N I , N 2 , . . . N I 3 .
Valorile preferenţiale a l e parametrilor R , /?*, lungimii de bază /, precum
a

şi clasele de rugozitate sînt indicate în tabelul 6 . 1 .

Tabelul G.l

Clase a> rugozitate

Simbolul clasei dc
IU, Hm Rx, Hm
/, m m
rugozitate
Maximum

NO 0,012 0,063 0,08

NI 0,025 0,125

N2 0.05 0,25 0,25

N3 0,10 0,5
N4 0,20 1,0
N5 0,40 2,0

N6 0. 80 4,0 0,8
N7 1 . G0 8,0
N8 3.2 12,5

N9 6,3 25 2,5
NIO 12,5 50

Nll 25 100 8
N12 50 200
N13 100 400

118
 6.1.2. Indicarea datelor p r i v i n d starea suprafeţelor

Datele privind starea suprafeţelor se indică pe desenele de execuţie în cazul

in care sînt indispensabile pentru a s i g u r a r e a calităţii funcţionale şi aspectului
piesei, considerîndu-se că se reprezintă s t a r e a finită a suprafeţei respective (inclu­
siv tratamentele termice, acoperiri electrochimice), însă înainte de, vopsiri s a u
acoperiri decorative.
# înscrierea pe desen a rugozităţii se face conform S T A S 612-83, utilizîndu-se
simbolul de bază ( f i g . 6.3) s a u simbolurile derivate în c a z u l obligativităţii prelu­
crării prin îndepărtare de material ( f i g . 6.4, a ) s a u menti- /—r
nerea suprafeţei în starea obţinută iniţial (fără îndepărtare eo / 9

de m a t e r i a l , f i g . 6 . 4 , 6 ) . Cînd sînt necesare şi prescripţii j§| ^ATt***]

suplimentare, în a f a r a indicării p a r a m e t r u l u i de profil, se ~v77?v7777r~~ s

completează simbolurile din figurile 6.3 şi 6.4, a şi b con-

form figurii 6.4, c-e. ' R g 6 3

S i m b o l u r i l e se trasează cu linie de aceeaşi grosime cu linia utilizată pentru

inscripţionarea cotelor pe desenul respectiv şi au dimensiunile indicate în figura
6.3, unde h este dimensiunea nominală a scrierii folosite l a cotare.

c d

F i g . 6.4

P a r a m e t r u l de profil se indică prin înscrierea v a l o r i i numerice a acestuia,

•n j u n , după cum urmează: . , \ v a n a r M s a

- cînd parametrul de profil ales este R se indica n u m a i v a l o a r e a s a a

( « ţ _ 6 - 5 . ah p a r a m e t r u | d e p m f i l a | e s e s t e R t s a u R s e indică v a l o a r e a s a
precedată de simbolul p a r a m e t r u l u i respectiv (fig- 6.5,0 şi c ) .
ff/rm/00.

Fig. 6.5

- în cazul în care este necesară indicarea v a l o r i l o r limită admisibile ale

p a r a m e t r u l u i de profil, se înscriu cele două v a l o n limita ( i i g . o.u,

Rz2L

F i g . 6.6

I n c a z u l în care se prescrie c l a s a de rugozitate, aceasta se «JJfjJAJţJ!

p a r a m e t r u l u i de profil ( f i g . 6 . 7 , 0 — c ) . Dacă în a f a r a p a r a m e t r u l u i ac prom mui
sînt necesare şi alte date referitoare l a starea suprafc|ci respective. Hcwrea
notează c a în figura 6.8, a—c.
119
 50...55HRC fumat

'7777777.
Q
Fig. 6.8

Valorile parametrului R„ în funcţie de procedeele tehnologice de p r e l u c r a r e ,

conform S T A S 5730/2-75. sînt indicate in tabelul 6.2.
hbeh/62

Vobrr obţmuk frecvent pnn procedeu/ respectiv

Mm mo putm fnaerV obhnj* prn procedeul mspecli*

120
 6.1.3. Reguli de înscriere a stării suprafeţelor pe desen

R u g o z i t a t e a se înscrie o singură dată pentru o suprafaţă, pe proiecţia pe

care s l n t cotate elementele dimensionale ale suprafeţei respective, cu vîrful s i m b o ­
l u l u i orientat spre suprafaţa la care se referă.
Indicaţiile înscrise în j u r u l simbolului de rugozitate trebuie să poată fi citite
de j o s şi din dreapta desenului ( f i g . 6.9), fără a fi întrerupte s a u î n t r e t ă i a t e de
linii de cotă s a u de linii ajutătoare.
S i m b o l u r i l e pentru notarea stării suprafeţelor se amplasează, după c a z , d i ­
rect pe liniile de contur, pe linii ajutătoare trasate în prelungirea liniilor de conuli­
s a u p r i n intermediul unor linii ajutătoare, terminate cu o s ă g e a t ă ( v . f i g . 6.9
şi 6 . 1 0 ) .

Fig. 6.10

Cînd aceeaşi suprafaţă are rugozităţi diferite, se notează s e p a r a t , l i m i t a t r a -

s i n d u - s e cu linie continuă subţire în vedere ( f i g . 6.11, a ) , s a u b l s e c ţ i u n e
( f i g . 6 . 1 1 , b), cotîndu-se lungimea la care se referă. „ , .„
I n c a z u l suprafeţelor de revoluţie, rugozitatea se notează o s i n g u r a o a i a ,
pe o generatoare ( f i g . 6.12).

te/ 6j/ i—i

V \7 5

înfro H ! ! ! s u r a e e
1 Fig.
\////y,

6.11

P ( t ' ° r de racordare nu se notează. D a c ă r a c o r d a r e a s e f a c e

j
i

Fig. 6.12

zlfafP» r « r , , •- -
U ?
" B o z i l a t e şi suprafaţa de r a c o r d a r e v a a v e a r u g o -
e, e 0 1 1 a c e c a ş i r

dlferîi ^ n « f ? ' !fI V

^ r e a se face între două s u p r a f e ţ e c u r u g o z i t ă ţ i
r d n d r a c o r

le racordare va avea rugozitatea suprafeţei celei m a i n e t e d e .

121
 Cînd starea suprafeţelor în contact se indică pe desenul de ansamblu, aceasta
se notează separat pentru fiecare din suprafeţele respective (fig. 6 . 1 3 ) .
I n cazul în care este necesară prescrierea rugozităţii unei suprafeţe atît
înainte, cît şi după tratament termic, acoperiri electrochimice etc, se admite nota­
rea din figura 6.14.

Fig. 6.13 F i g . 6.14

Notarea rugozităţii la filete se face conform figurii 6.15, a pentru filetele ex­
terioare, respectiv figura 6.15,6 pentru filetele interioare.
Notarea rugozităţii la rotile dinţate se face pe diametrul de divizare ( f i g .
6.16), inicîndu-se în cazul rectificării şi rugozitatea diametrului exterior sau a
teşiturilor.

a b c
122 F i g . 6 17
 Cînd toate suprafeţele unei piese au aceeaşi rugozitate, aceasta se înscrie
desupra indicatorului ( f i g . 6.17, a ) , fără a fi indicată pe reprezentare. în cazul
în care majoritatea suprafeţelor au aceeaşi rugozitate, aceasta se înscrie n u m a i
deasupra indicatorului, înaintea parantezei, notîndu-se pe desenul piesei n u m a i
rugozităţile care diferă de cea majoritară. î n paranteză se v a înscrie fie n u m a i
simbolul de rugozitate ( f i g . 6.17, b), fie toate celelalte rugozităţi ale suprafeţelor
piesei în ordine crescătoare ( f i g . 6.17, c).
Alegerea rugozităţii suprafeţelor diferitelor piese în funcţie de condiţiile de
funcţionare şi montaj sînt indicate în tabelul 6.3, conform S T A S 5730/2-85.
Tabelul f>.3

Rugozitatea
suprafeţei Cazuri de prescriere Exemple de aplicare
R., H m

1 2 3

0,012 Uzuri foarte reduse la Căi de rulare la rulmenţi de precizie. Suprafaţa

tensiuni de contact mari. de măsurat la aparate de măsurat optico-me-
Aparate de măsurat de canice. Calc plan-paralele.
mare precizie

0,025 Uzuri reduse la viteze Pistoane şi plunjere de pompe cu presiunea

mari şi tensiuni de con­ peste 10 M P a . Lagăre principale la maşini-
tact relativ mari. A p a ­ unelte de mare precizie. Suprafeţe de măsu­
rate de măsurat foarte rare la micrometre. Cale plan-paralele
precise

0,05 Uzură redusă a suprafeţe­ Distribuitoare şi cilindri de pompe cu presiunea

lor funcţionale. Aparate
de măsurat precise
peste 10 M P a . Suprafaţa de centrare precisă
la dornuri şi scule de mare precizie. Scări
gradate la aparate optico-mecanice. Suprafeţe
de măsurare la comparatoare, calibre de
lucru şi micrometre

0,10 Joc redus între suprafeţe
de ghidare precise. A p a ­
rate de măsurat mal
puţin precise. Suprafeţe
exterioare precise. S u ­
prafeţe de contact
Etanşări pretenţioase la presiuni relativ mari.
Etanşări fixe conice. F u s u r i şi cuzineţi la
articulaţii şi lagăre la mecanisme şi maşini-
unelte rapide şi de mare precizie. Ghidaje
de rostogolire de mare precizie. Suprafeţe
de măsurare la şublere. Role", bile, căi de
rulare la rulmenţi. Pistoane şi cilindri de
pompe de injecţie. Calibre. Tije palpatoare
la aparate de măsurat. Cilindri hidraulici.
Suprafaţa camelor. Arbori cotiţi

0,20 Suprafeţe supuse la fre­
care, de uzura cărora
depinde precizia de lucru
a mecanismului
Etanşări fixe conice, fără garnituri. Lagăre la
arbori cotiţi şi la arbori cu came. Etanşări
mobile, fără garnituri. Pistoane şi cilindri
pentru distribuitoare şi pompe cu presiunea
sub 10 M P a . F u s u r i de manivelă. Cuzineţi
lcpuiţi. F u s u r i la turbine şi la reductoarc
de mare viteză. Suprafaţa activă a camelor.
Ghidaje de maşini-unelte. Piciorul supapei.
Conuri de fixare la scule. Ştifturi de centrare
îa dispozitive. Suprafeţe de lucru ale instru­
mentelor şi aparatelor de măsurat. Suprafeţe
de contact ale calibrelor.

0.40 Uzură redusă îa viteze şi Cilindri de pompe cu presiunea sub 10 M P a .

tensiuni de contact mij­ Suprafeţe de alunecare la pene. Şuruburi
locii. Suprafeţe de cen­ conducătoare. Cuzineţi pentru arbori motori
trare. Suprafeţe de con- şi din metal antifricţiune. Cilindri lucrind

123
•

tact greu solicitate. S u ­
prafeţe ncfuncţionale ale
pieselor care urmează a
fi cromate, nichelate etc.
0,80 Uzură reduta la viteze si
tensiuni de contact re­
duse. Suprafeţe de cen­
trare. Suprafeţe ncfunc­
ţionale ale pieselor care
urmează să fie cromate.
nichelate etc.
1.6 Suprafeţe de ghidare şi de
centrare la mişcări perio­
dice. Suprafeţe de con­
tact puţin solicitate
3.2 Suprafeţe de contact fără
mişcare, transmisii cu
uzurft redusa, condiţii de
aspect
6,3 Suprafeţe de contact ne­
solicitate >i f i r i centrare.
Suprafeţe exterioare, v i ­
zibile ale organelor de
maşini
12.5 Suprafeţe de contact gro­
25 solane, fără mişcare. Su­
prafeţe libere si nefunc­
ţionale ale orificiilor
50 Suprafeţe grosolane. S u
100 prefeţe neprelucrate, cu-
ratate
124
Tabtlul 6.3 (continuare)
cu segmenţl. Suprafaţa cilindrica a pistoa-
nelor. F u s u r i la maşini electrice mari. Lagăre
de arbori de transmisie. Suprafaţa de centrare
la arbori canelaţL Discuri de fricţiune. S u ­
prafeţe de etanşare la ventile, sertare, garni­
turi manşetă, presgarnlturi (la mişcări du-tc-
vino) Filete rectificate. Suprafeţe dc contact
ale calibrelor, şublcrelor
Etanşări fixe fără garnituri (flanşe). Suprafeţe
de etanşare pentru garnituri de pîslă. Supra­
feţe de alunecare la pene paralele. Suprafeţe
de centrare la butuci canelaţi. Flancurile
danturilor şevăruite sau rectificate şi ale
roţilor dinţate din bronz. Lagăre la arbori
de transmisie. Cuzineţi din bronz. Cuzineţi
rectificaţi. Alezaje broşate. Asamblări filetate
supuse la vibraţii sau cu strlngere. Glisierc
şl ghidaje la maşlnl-unelte. Axe excentrice.
Tamburi de frlnă. Organe de comandă sau
reazeme pentru mină (minere, volante)
Suprafeţe active la îmbinări cu pene şi la
pene de reglaj. Ale/a jele lagărelor de alunecare.
Ajustaje fixe obişnuite. Arbori şi alezaje
la reductoare. Suprafaţa de contact la carcase
din fontă. Suprafaţa activă a roţilor de curea.
Flancurile danturilor mortezate cu cuţite
roată sau cuţite pieptene. Ghidaje In coadă
de rlndunlcă. Etanşări cu garnituri metalice.
Oglinda cilindrilor la maşini termice mari
Fusuri şl lagăre la transmisii normale. Cuzineţi,
lagăre, pahare. Ajustaje fixe demontabile.
Flanşe la cuplaje. Flancurile danturilor fre­
zate. Găuri de centrare. Ghidaje în coadă
de rlndunlcă. Filete metrice, trapezoidalc,
rotunde, pătrate şi pentru ţevi. Segmcnţî
de piston. Suprafeţe laterale ale flancurilor
danturilor roţilor melcate, conice şi dc lanţ,
ale filetelor, ale canalelor roţilor pentru
curele trapezoldale
Etanşări cu garnituri ncmetallcc. Suprafeţe
de a s e T e ale pieselor cu dimensiuni şl mase
mijlocii. Suprafeţe cu condiţii de aspect.
Suprafeţe frontale şl laterale la şuruburi
şl piuliţe precise. T i j a , porţiunea filetată
la şuruburi precise şl semlpreclse. F i l e t u l la
toate organele de asamblare uzuale şi seml­
preclse
Suprafeţe de aşezare la piese mari şl grele.
Bazele de aşezare ale arcurilor elicoidale.
Suprafeţe c u condiţii de aspect. Suprafeţe
frontale ale arborilor roţilor dinţate, bucşelor,
cuplajelor. Piese turnate tn cochllă. Butuc —
Inele de contact, butuc colector, butuc-rotor
Piese turnate In amestec de formare. Muchii
şl feţe prelucrate In vederea sudării. Supra­
feţe forjate, laminate, matriţate, tăiate,
ambutlsate. Suprafeţe frontale ale conduc­
telor. Găuri fără importanţă. Funduri de
vlrole
 £6.2. Notarea pe desen a tratamentului termic

6.2.1. Reguli de notare a tratamentului termic pe desenele de execuţie

Cînd indicaţiile se referă Ia toată piesa ( f i g . 6.18, a ) , s a u la a n u m i t e părţi

le acesteia care pot fi precizate prin text (fig. 6.18, b) notarea se face în spaţiul
t

om clmpul desenului, specificîndu-se adîncimea h a s t r a t u l u i t r a t a t şi c a r a c t e r i s t i ­

cile mecanice ale materialului IHRC de exemplu) care trebuie să fie obţinute după
tratamentul termic.

HRC 55...60
f
\m50-55

fNDfCATOR
INDiCATOQ

Fig. 6.18

Cînd indicaţiile de tratament termic se referă Ia unele părţi ale piesei, z o n e l e

respecţi
cu
defii
gură
cotele piesei, aceste zone se cotează separat ( f i g . 6.19, a şi b).

câ/,f//AC5a..55
J

a Fig. 6.19

»> . W
WW. |
Fig. 6.20
125
 Dacă mai multe părţi ale piesei slnt supuse aceluiaşi tratament termic, zonele
respective se marchează cu linie — punct g r o a s ă , dar se notează o singură dată
caracteristicile tratamentului termic (fig. 6.20, a ) iar în cazul în care diferitele
zone ale piesei sînt supuse la tratamente termice diferite, se indică fiecare separat
(fig. 6.20, b).

6.2.2. Notarea pe desenele de ansamblu a prescripţiilor de tratament termic

Pe desenele de ansamblu se prescriu numai indicaţiile de tratament termic

care se referă la întreg ansamblul sau subansamblul respectiv, printr-o notă am­
plasată în cîmpul desenului.

6.3. Notarea pe d e s e n a abaterilor dimensionale

6.3.1. Generalităţi. Terminologie

Precizia dimensională absolută a pieselor nu poate fi obţinută prin procedeele

tehnologice cunoscute, realizîndu-se piese cu abateri dimensionale, care reprezintă
o precizie relativă dimensională a pieselor. Precizia dimensională impune şi proce­
deul tehnlogic de realizare a pieselor şi are influentă asupra costului, care este
cu atît mai ridicat, cu cit precizia dimensională este mai mare.
Precizia relativă de execuţie stă la baza interschimbabilităţii pieselor. Fabri­
carea unor piese cu acelaşi fel de abateri dimesionale permite fabricarea pieselor
de schimb, iar Ioturile de piese cu aceleaşi abateri asigură montajul în producţia
de serie.
Abaterile dimensionale — tolerantele — se înscriu pe desenele de execuţie
In vederea stabilirii tehnologiei de prelucrare.
Avlnd in vedere marea importantă a abaterilor dimensionale şi dezvoltarea
cooperării internaţionale pe plan tehnic, în tara noastră s-a adoptat sistemul I S O
de tolerante şi ajustaje, reglementat prin S T A S 8100-75, care stabileşte terminolo­
gia utilizată, după cum urmează:
— dimensiunea reprezintă o caracteristică geometrică liniară a piesei, expri­
mată printr-un număr care reprezintă valoarea numerică a formei geometrice
respective, în unitatea de măsură aleasă;
— dimensiunea efectivă E reprezintă dimensiunea reală a piesei şi se deter­
mină prin măsurare;
— dimensiunile limită reprezintă cele două dimensiuni extreme pe care le
poate avea piesa şi între care trebuie să se găsească dimensiunea efectivă (fig.
6.21): dimensiunea limită maximă D şi dimensiunea limită minimă D \
m{U min

— dimensiunea nominală N reprezintă dimensiunea fată de care se definesc

dimensiunile limită; aceasta este o dimensiune teoretică, rezultată din calcul, din
cercetare sau experimentare şi corespunde exact dimensiunii indicate pe desen
(v. fig. 6.21);
— abaterea efectivă A reprezintă diferenţa algebrică dintre dimensiunea
efectivă şi dimensiunea nominală corespunzătoare:
A=E—N\

126
 — abaterile limită sînt cele două abateri (superioară notată cu A şi inferio­ s

a r ă , notată c u Ai), pe care le poate avea piesa şi care sînt diferente algebrice
între dimensiunile limită şi dimensiunea nominală corespunzătoare:

A = D ax—N
s m Ai= D in—N.
m

— linia zero este dreapta de referinţă faţă de care se reprezintă abaterile

în reprezentarea grafică a toleranţelor şi ajustajelor; linia zero este linia de aba­
tere nulă şi corespunde dimensiunii nominale ( v . fig. 6.21 şi 6 . 2 2 ) ;
— abaterea fundamentală reprezintă abaterea limită convenţională pentru
definirea poziţiei cîmpului de toleranţă faţă de linia zero ( v . f i g . 6 . 2 2 ) ;

Cmp de bkfanfâ

Jdk.-unb
V/7.
46cbre funchmenklâ
jr
-linia zero
•baia zen>

F i g . 6.22
F i g . 6.2!

— toleranţa T reprezintă diferenţa dintre dimensiunea maximă şi dimensiu­

nea minimă s a u dintre abaterea superioară şi abaterea inferioară:
T=D —D
max
min» T=A —Ar,S

— ctmpul de toleranţă reprezintă zona cuprinsă (în reprezentarea grafică

a toleranţelor) între linia ce corespunde dimensiunii limită maxime şi linia ce
corespunde dimensiunii limită minime ( v . f i g . 6.21 şi 6 . 2 2 ) .
T e r m e n u l de arbore este utilizat convenţional pentru denumirea oricărei di­
mensiuni exterioare, i a r cel de aleza] pentru denumirea oricărei suprafeţe interi­
oare, chiar dacă suprafeţele respective n u sînt cilindrice.
Ajustatul, fiind relaţia rezultată din diferenţa dintre dimensiunile dinainte
de a s a m b l a r e a două piese ce urmează a fi asamblate şi cele de după asamblare.
S e deosebesc trei tipuri de ajustaje:
— ajustaje cu j o c ( f i g . 6.23, a ) l a care: D tc2aj>D arbore'*
min a max

— ajustaje cu strîngere ( f i g . 6.23,6, l a care D x atezai<D i arbore'*

ma m n

Fig. 6.23

127
 — ajustaje intermediare (fig. 6.24): asamblări cu joc redus; asamblări cu
strîngeri mici.
Sistemul de ajustaje reprezintă ansamblul sistematic de ajustaje între arbori
şi alezaje: sistemul alezaj unitar (fig. 6.25, a) şi sistemul arbore unitar
(fig. 6.25.6 ) .
Prin arbore unitar se înţelege arborele a cărei abatere superioară este nula.
iar prin alejaj unitar, alezajul a cărui abatere inferioară este nulă.

F i g . 6.25

6.3.2. Simbolurile tolerantelor şi ajustajelor

Pentru fiecare dimensiune nominală se prevede atît o gamă de tolerante, cît

şi o g a m ă de abateri care definesc poziţia acestor tolerante fără de linia zero.
Valoarea tolerantei este simbolizată printr-un număr, denumit treaptă de precizie
(prescurtat precizie), fiind standardizate 18 trepte de precizie, numerotate cu •
0.1; 1 ; 2; 3; 4 . . . 16.
Poziţia clmpului de tolerantă în raport cu linia zero se simbolizează printr-o
literă majusculă pentru alezaje (fig. 6.26, a) şi minusculă pentru arbori
(fig. 6.26, 6) fiind în funcţie de dimensiunea nominală.

128
 ii
1 B

CD
Ir 7 zero
Q

I " "Maniat £ Y
ZA
i

0
î i za zb

cd
I k ™ n
zero

î
4 i
Arbori

Fig. 6.26

6.3.3. înscrierea tolerantelor l a dimensiuni liniare şi unghiulare pe desene

(conform S T A S 6265-82)

înscrierea toleranţelor l a dimensiuni liniare pe desenele de execuţie. Tole­

ranta se înscrie pe desenul de execuţie după cota care reprezintă dimensiunea
nominală, astfel:
— prin simbolul cîmpului de tolerantă, înscris în acelaşi rînd c u cota şi avînd
aceeaşi dimensiune c u cifrele cotei ( f i g . 6.27, a pentru arbori, fig. 6.27, b pentru
alezaje);

460X7

1 , *o,oa 50-a.cn 40-&/6

a b Q b
Fig. 6.27 Fig. 6.28

129
 — prin valorile abaterilor limită în m m , înscrise cu c i f r e arabe avînd dimen­
siunea de 0,5—0,6 ori din dimensiunea cifrelor cotei, dar nu m a i mică de 2,5 mm,
precedată de semnele + s a u — ; valorile abaterilor au acelaşi număr de zecimale
( f i g . 6,28 a şi 6 ) , excepţie făcînd abaterea egală cu zero ( f i g . 6.28, c ) ;
— prin simbolul cîmpului de tolerantă, u r m a t în paranteze de v a l o r i l e , în
mm, ale abaterilor limită ( f i g . 6.29, a şi b)\ cînd abaterile limită sînt egale şi
de semn contrar, v a l o a r e a se înscrie o singură dată, în rînd cu cota, precedată
de semnele ± ( f i g . 6.29, c).

80**<

a m b c
Fig. 6.29

I n c a z u l în care la o dimensiune este necesară indicarea numai a uneia clin

abaterile limită, cota v a fi urmată de inscripţia tnax pentru-abaterea superioară
( f i g . 6.30, a ) şi de inscripţia min pentru abaterea inferioară ( f i g . 6 . 3 0 , 6 ) .
Dacă o suprafaţă a unei piese cu aceeaşi dimensiune nominală are porţiuni
cu abateri limită diferite, limitele se reprezintă c u linie continuă subţire, fiecare
porţiune cotîndu-se separat ( f i g . 6.30, c).
mV

8
q b
Fig. 6.30

înscrierea tolerantelor l a dimensiuni unghiulare. Abaterile limită ale dimen

siunilor unghiulare se înscriu pe desenele de execuţie sau de a n s a m b l u prin v a l o
rile în grade, minute, secunde (gradele şi minutele exprimate obligatoriu în nu
mere î n t r e g i ) , precedate de v a l o a r e a unghiului respectiv ( f i g . 6.31, a—c).
6QW* * 30

a b c
F i g . 6.31

înscrierea tolerantelor la dimensiuni pe desenele de ansamblu. Toleranţa se

înscrie după cota a j u s t a j u l u i , după cum urmează:
— prin simbolurile celor două cîmpuri de tolerantă, scrise sub formă de f r a c ­
ţie cu linia de fracţie oblică ( f i g . 6.32, a) s a u orizontală ( f i g . 6.32, 6 ) , la numără­
tor fiind simbolul cîmpului de tolerantă a l alezajului şi Ia numitor a l arborelui-

130
 P r i n înscrierea de două ori a cotei deasupra liniei de cotă pentru alezaj şi
dedesubtul liniei de cotă pentru arbore, fiecare cotă fiind urmată de valorile abate­
rilor limită şi precedate de precizarea l a care piesa se referă: prin denumire ( f i g .
6.32, c ) s a u prin numărul de pozi{ie s c r i s cu caractere de aceleaşi dimensiuni
utilizate l a poziţionare ( f i g . 6.32, d).

v?.
1
Va 'A

H7
*J2K7lh6 h6 akzojf30*c.f r 2 a1*0.1
1 msi
a d
F i g . 6.32

Fiecare din cele două sisteme de ajustaje prezentate oferă atît avantaje, cît
şi dezavantaje, ceea ce implică alegerea unuia s a u a l t u i a din ele pe considerente
de ordin constructiv şi tehnologic. P r a c t i c a a demonstrat că o utilizare mai econo­
mică o a r e sistemul alezaj unitar.
Sistemul I S O de toleranţe şi ajustaje permite alegerea unei m a r i varietăţi
de cîmpuri de.toleranţă şi ajustaje. în tabelele 6.4—6.9 sînt date o serie de extrase
din standarde necesare pentru alegerea unor cîmpuri de toleranţă şi ajustaje m a i
uzuale.
Tabelul 6.4
Cîmpuri de toleranţa preferenţiale şi njustaje Cîmpuri de toleranţă perferenţlale şi
preferenţiale pentru dimensiuni pliul Ia 500 mm ajustaje prefcren|iale pentru dimensiuni
S I S T E M U L A L E Z A J U X 1 T A I I ( S T A S 8102-68) pinâ la 500 mm S I S T E M U L A R B O R E
U N I T A R ( S T A S 8105-68)

116 117 înr 119 1110 IUI 1112 llfi h7 h9 hll

a a9 aii A AU
b b9 bli 1>12 B Bll
c c8 cO cil I) D8 DII
177
d (18 d9 dlO dlO dil Ţ?
e e7 eK e9 1* F7
1 . /
F8
F
f f6' f7 f8 f9 G r.7
fii H H7 118 H9 119 Hll
y fc5 S*i J J7
hK K K7
h h5 liG U9 hlO lill II|2 M M7 •

h7 N N7
J J5 J6 J7 P P7
k k5 k6 k7 n R7
m m5 m6 m7 s S7
n n5 nO n7 u U7
p5 6 v
P pV A. 1/
P

r ro rf> r7 z 7.7
s s5 sli s7
t t5 IC»
u uo Ull u7
V v5 vii
X x5 |1 X6 x7
y i vii y?
z 1 /(» 1|z7

131
 Tabelul 6.3
(Impuri Hr tolerant dr uz fleneral pentru dimensiuni plnâ la 500 m m — A l t l i o i l l — A b a l r r l lluiiiA. um ( S T A S 8102-18)

SIIIIIMIIUI

Dimensiuni nominale, mm
d dll e8 17 18 gc h9 h7 h8 hS hll J« li 6 m6 nC pe

Tina la 3 - 20 - 20 - 14 - 6 - 6 - 2 0 0 0 () 0 + 4 + 6 + 8 + 10 + 12
- 45 - 80 - 28 - 16 - 20 - 8 - 6 -10 -14 - 25 - - 60 - 2 0 + 2 + 4 4- 6

3- 0 - 30 - 30 - 20 - 10 - 10 - 4 0 0 0 0 0 + 6 + o + 12 + 16 +20
- 00 - 1 0 5 - 38 - 22 - 28 -12 - 8 -12 -- 1 8 - - 30 - 75 - 2 + 1 + 4 4- 8 + 12

0- 10 - 40 - 40 - 25 - 13 - 11 - 5 0 0 0 0 0 + 7 + 10 + 15 + 19 + 24
- 76 - 1 3 0 - 47 - 28 - 35 -14 - 9 -15 -- 2 2 -- 30 - 90 - 2 + 1 4- 0 + 10 + 15

10- 18 - 50 - 50 - 32 - 10 - 16 - 6 0 0 0 0 0 + 8 + 12 + 18 +23 + 29
- 93 - 1 0 0 - 59 - 34 - 43 -17 -11 -18 -27 - - 43 - 110 - 3 + 1 + 7 + 12 + 18

18- 30 - 65 - 05 - 40 - 20 - 20 - 7 0 0 0 0 0 + 9 + 15 + 21 + 28 4 35
-117 -195 - 73 - 41 - 53 -20 -13 -21 -- 3 3 - - 52 - 130 - 4 + 2 + 8 + 15 + 22

30- 50 - 80 — 80 — 50 - 25 - 25 — 9 0 0 0 0 0 + 11 + 25 +33 + 42
-142 -240 - 89 - 50 - 64 -25 -10 -25 •- 3 9 - - 62 - 160 - 5 + 2 + 9 + 17 + 20

50- 80 -100 -100 — 60 - 30 - 30 -10 0 0 0 0 0 +12 +21 + 30 + 30 + 51

-174 -290 -106 - 60 - 76 -29 -19 -30 -- 4 6 - - 74 - 100 - 7 + 2 + 11 +20 + 32

80-120 -120 -120 - 72 - 36 - 36 -12 0 0 0 0 0 +13 + 25 + 35 + 45 + 59

- 2 0 7 —304 -126 - 71 - 90 *u oo -35 -- 5 4 - - 87 - 220
t\
— .14 — u + .5 +11 43 1 + 23 + 37

120-180 ii' -145 - 85 - 43 - 43 -14 0 0 0 0 0 +M + 40 + 52 + 68

— 14J
-245 -395 -148 - 83 — 106 -39 -25 -40 -- 6 3 - -100 - 250 -11 + 3 + 15 +27 + 43
180-250 -170 -170 — 100 - 50 - 50 -15 0 0 0 0 0 + 16 +33 + 46 + 60 + 79
-285 -460 -172 - 96 — 122 -44 -29 -46 -- 7 2 --115 - 290 -13 + 4 + 17 + 31 + 50
250-315 -190 -190 - 1 1 0 - 50 - 56 -17 0 0 0 0 0 +10 + 36 + 52 + 60 + 88
— 320 — 510 — 191 — 108 — 137 — 49 — 32 —52 -- 8 1 --130 - 320 -16 + 4 + 20 + 34 + 56
315-400 -210 -210 - 1 2 5 - 02 - 62 -18 0 0 0 0 0 + 18 +40 + 57 + 73 + 98
-350 -570 -214 -119 -151 -54 -3G -57 -- 8 9 - -140 - 360 -18 + 4 + 21 + 37 + 62
400-500 -230 -230 - 1 3 5 - 08 - 6S -20 0 0 0 0 0 +20 45 f 63 • -80 + 108
-385 -G30 -232 -131 -165 -00 -40 -63 -- 9 7 - 155 - 400 20 *j ; 23 | IO + 68
 TâMul 6.6
Cîmpuri de toleranţă de uz general pentru dimensiuni ptnâ la 500 m m — A L E Z A J E - Abateri Urniră, u m (frAft â l t f * * )
Simbolul •

Dimensiuni nominale, mm - - ti - -i. - • —

D8 DII E7 F7 F8 G7 ni; 117 118 119 IUI 17 K7 Ml N7 P7

Ptnu la 3 + 34 + 80 + 24 + 16 + 20 + 12 + G + 10 + 14 + 25 + 60 + 4 0 - 2 - 4 - 6
4- 20 4- 20 + 14 + o + o + 2 0 0 0 0 0 - 6 -10 -12 -14 - 16

3- 6 4- 48 + 105 + 32 + 22 + 28 + 16 + 8 + 12 + 18 + 30 + 75 + 6 + 3 0 - 4 - 8
+ 30 + 30 + 20 + 10 + 10 + 4 0 0 0 0 0 - 6 - 9 -12 -1G - 20
G— 10 4- 02 + 130 4- 40 + 28 + 35 +20 + 9 + 15 +22 + 30 + 90 + 8 + 5 0 - 4 9
4- 40 + 40 + 25 + 13 + 13 + 5 0 0 0 0 0 - 7 — 10 -15 -19 - 24

10- 18 + 77 + 100 + 50 + 34 + 43 +24 + 11 + 18 +27 + 43 + 110 + 10 + 6 0 — 5 - 11

4- 50 + 50 4- 32 + 10 + 10 + G 0 0 0 0 0 - 8 -12 -18 -23 - 29

18- 30 4- 98 + 105 + 01 + 41 + 53 +28 + 13 +21 + 33 + 52 + 130 + 12 4- 0 0 - 7 - 14

4- 05 + 65 + 40 + 20 + 20 4- 7 0 0 0 0 0 - 9 -15 -21 -28 - 35

30- 50 4-119 4-240 + 75 + 50 + G4 + 34 + 10 +25 + 39 + 02 4-100 + 14 4- 7 0 - 8 - 17

4- 80 + 80 4- 50 + 25 + 25 + 9 0 0 0 0 0 -11 -18 -25 -33 - 42
50- 80 4-140 4-290 4- 90l + G0 + 7G +40 + 19 + 30 + 46 + 74 + 190 + 18 + 9 0 - 9 - 21
4-100 4-100 + 60t + 30 + 30 + 10 0 0 0 0 0 -12 -21 -30 -39 - 51

80-120 4-174 4-340 4-107 4- 71 4- 00 +47 +22 +35 + 54 + 87 -1-220 +22 + 10 0 — 10 - 24

4-120 4-120 4- 72 4- 3G 4- 3G + 12 0 0 0 0 0 -13 —25 -35 -45 - 59
120-180 -1-208 4-395 + 1 2 5 4- 83 +106 + 54 +25 4-40 + G3 4-100 +250 +26 + 12 0 -12 - 28
+ 145 + 1 4 5 + 85 + 43 + 43 -|-14 0 0 0 0 0 -14 -28 -50 -52 - 68

180-250 +242 4-460 4-14G + 96 + 1 2 2 4-61 +29 4-40 4-72 + 115 + 290 +30 + 13 0 -14 - 33
+ 170 +170 + 1 0 0 + 50 + 50 + 15 0 0 0 0 0 -16 -33 -4G -fit» - 79
250-315 +271 +510 + 1 6 2 -|-108 4-137 4-09 +32 +52 +81 +130 +320 4-30 4-16 0 -14 - 36
+ 190 +190 4-110 + 56 + 56 +17 O 0 0 0 0 -16 -36 -52 -06 — 88
315-400 4-299 4-570 4-182 4-119 + 1 5 1 +75 4-38 +57 +89 4-140 +300 +39 4-17 O -16 - 41
+210 4-210 4-125 + 62 + 02 4-18 0 O 0 0 0 -18 -40 -57 -73 - 98
400-500 4-327 4-630 4-198 +131 +105 4-83 4-40 +63 +97 +155 +440 4-43 +18 O —17 - 45
+230 4-230 + 1 3 5 + 08 4- 08 4-20 0 0 0 0 0 -20 -45 -63 -80 -108
 Tabelul G.7
Cîmpuri de toleranţa de uz general pentru dimensiuni ptnu la 500 m m .
Abateri limita, In u m

Simbolul
Dimensiuni nominale, mm Arbori ( S T A S 8102-68) Alezaje ( S T A S 8103-68)
! all bll c9 All 011 CU

Plnft la 3 - 270 — 140 - 60 + 330 + 200 4-120

- 330 - 200 - 85 + 270 + 140 4- 60
3- 6 - 270 - 140 - 70 + 350 4- 345 4-145
- 345 - 215 -100 + 270 + 140 4- 70
6 - 10 - 280 — 150 - 80 + 370 + 240 4-170
- 370 - 240 — 116
+ 280 + 150 4- 80
10- 18 - 290 - 150 - 95 + 400 + 260 4-205
- 400 - 260 -138 290 + 150 4-100
18- 30 — 300 — 160 -110 + 430 + 290 4-240
— 430 - 290 -162 + 300 + 160 4-110
30- 40 - 310 - 170 -120 + 470 + 330 4-280
— 470 - 330 -182 + 310 + 170 + 120
40- 50 - 320 - 180 -130 + 480 340 +290
— 480 - 340 -192 + 320 + 180 + 130
50- 65 - 340 - 190 -140 + 530 4- 380 +330
- 530 - 380 -214 + 340 4- 190 + 140
65- 80 - 360 - 200 -150 + 550 4- 390 +340
- 550 - 390 -224 + 360 4- 200 + 150
80-100 - 380 - 220 -170 + 600 4- 440 +390
- 600 — 440 -257 4- 380 4- 220 +170
100-120 - 410 - 240 -180 + 630 4- 460 +400
- 630 - 460 -267 + 410 + 240 + 180
120-140 — 460 - 260 —200 + 710 4- 510 +450
- 710 - 510 — 300 + 460 4- 260 +200
140-160 — 520 - 280 -210 + 770 4- 530 + 460
- 770 — 530 —310 + 520 4- 280 +210
160-180 - 580 - 310 -230 + 830 + 560 +480
- 830 - 560 -330 + 580 4- 310 +230
180 —200 - 660 - 340 -240 + 950 4- 030 +530
- 950 - 630 -355 + 660 4- 340 +240
200-225 - 740 - 380 —360 + 1 030 4- 670 +550
- 1 030 - 670 -375 + 740 4- 380 +260
225-250 — 820 - 420 -280 + 1 no 4- 710 • +570
- 1 110 - 880 -395 + 820 + 420 +280
250-280 - 920 - 480 -300 + 1 240 +800 + 620
*
- 1 240 — 800 —430 + 920 4- 480 +300
280 - 315 - 1 050 — 540 -330 + 1 370 4- 860 + 650
* - 1 370 — 860 -430 4-1 050 4- 540 +330
315-355 - 1 200 — 600 -360 . 4-1 560 4- 960 +720
- 1 560 — 960 -500 4-1 200 4- 600 +360
355-400 - 1 350 - 680 -400 4-1 710 4-1 040 +760
- 1 710 - 1 040 -540 + 1 350 4- 680 + 400
400-450 — 1 500 - 760 -440 + 1 900 4-1 160 + 840
aw - ** - 1 900 - 1 390 -595 4-1 500 4- 760 + 440
450-500 - 1 650 — 840 -480 4-2 050 + 1 240 + 880
-2000 — 1 240 -635 4-1 650 +840 + 480

134
 Tabelat 6.*
Cîmpuri de loIeran|â <Ic uz i/oncral pcn.ru dimensiuni pliiii Ia .100 mm.
Abateri Hmltâ, In \im

Simbolul
Dimensiuni Arbori ( S T A S 8102-68) Alezaj e ( S T A S 8103-08)
nominale,, mm
rG sG uG xC 7.» 117 S7 L'7 X7 7.7
i ' h u Ia 3 i 4- 16 + 20 4- 24 + 20 + 32 - 10 - 14 - 18 - 20 — 2G
+ 1 0 + 1 4 + 1 8 + 20 + 20 - 20 - 24 - 28 - 30 3G
:i- 6 + 2 3 + 2 7 + 3 1 4- 30 + 43 - 11 - 15 - 19 - 24 31
+ 1 5 + 1 9 4- 23 + 28 + 35 - 23 - 27 - 31 — 36 43
6- 10 + 2 8 + 3 2 + 37 + 43 + 51 - 13 - 17 - 22 - 28 — 30
+ 19 + 23 + 28 4- 34 -L 42 - 28 32 - 37 - 43 51
10- 14 + 34 + 3 9 + 4 4 +51 + 01 - 10 - 21 - 20 - 33 — 43
+40 + 50 - 51 Gl
14- 18 4- 23 + 28 -[- 33 4- 50 +
+ 45 4-
71
00
- 34 - 39 - 44 -
-
38
56 : 53
71
18- 24 + 41 4- 48 + 54 4- 67 4-
+ 41 + 54 4-
86
73
- 20 - 27 - 33 -
- 54 -
47
07 : 05
80
24- 30 + 2 8 + 3 5 + 0 1 + 77 + 101 - 41 - 48 - 40 - 56 — 80
+ 48 + 64 + 88 - Gl — 77 • •
101
30- 40 + 50 + 59 + 70 -i- 90 4- 128 - 25 - 31 - 51 - 71 — 103
+ GO 4- 80 + 112 - 70 - 90 128
40- 50 + 34 + 43 + 8G 4-113 i 152 - 50 - 59 - 61 - 88 — 127
+ 70 + 97 + 130 - 8G - 1 1 3 152
50- 65 + 00 + 72 +100 + 141 + 191 - 30 - 42 - 70 - I U 101
+ 41 + 53 + 87 4-122 + 172 - 00 - 72 - 1 0 6 - 1 4 1 191
05- 80 + 02 + 78 + 1 2 1 + 105 + 229 - 32 - 48 - 91 - 1 3 5 — 199
+ 43 4- 59 4-102 + 140 + 210 - G2 - 78 -121 -105 — 229
8 0 - 100 + 73 + 93 +140 + 200 • 280 - 38 - 58 - U I -105 245
T
+ 5 1 + 7 1 +124 4-178 258 - 73 - 93 -140 -200 2SO
4-
1 0 0 - 120 + 70 + 1 0 1 +100 + 232 + 332 - 41 - 00 -131 -197 — 297
+ 54 + 79 +144 + 210 i 310 - 70 - 1 0 1 -100 -232 332
1 2 0 - 140 + 88 +117 + 1 9 5 4-273 + 390 - 48 - 77 — 155 -233 350
+ 03 + 92 +170 + 248 + 305 - 83 - 1 1 7 -195 -293 390
1 4 0 - 160 + 90 +125 +215 +305 + 440 - 50 - 85 -175 -205 — 400
+ 05 +100 4-10O +280 + 415 - 90 - 1 2 5 -215 -305 440
1 6 0 - 180 4- 93 + 1 3 3 + 2 3 5 +335 4- 490 - 53 - 93 - 1 9 5 - 2 9 5 450
+ 08 4-108 +210 + 310 + 465 - 93 - 1 3 3 - 2 3 5 —335 490
1 8 0 - 200 4-100 4-151 4-205 + 379 + 549 - OO -105 -219 -333 503
+ 77 + 1 2 2 +23G + 350 4- 520 -106 -151 -205 -379 — 549
2 0 0 - 225 + 109 + 1 5 9 + 2 8 7 4-414 + 604 - 63 -113 -241 -3G8 — 558
+ 80 +130 4-258 + 385 4- 575 - 1 0 9 -159 -287 -414 604
2 2 5 - 250 -i-113 + 1 0 9 4-313 + 454 + 069 - 07 - 1 2 3
-267 -408 023
+ 84 +140 +284 + 425 + 640 - 1 1 3 - 1 0 9
-313 -454 G09 _
2 5 0 - 280 + 126 +190 +347 + 507 + 742 - 74 - 1 3 8
- 2 9 5 — 455 690
+ 94 4-158 + 3 1 5 + 475 + - 3 4 7 - 5 0 G — 742
710 - 1 2 G - 1 9 0
2 8 0 - 315 + 130 + 2 0 2 + 3 8 2 -(-557
+ 98 4-170 +350 4-525
822 - 78 - 1 5 0 - 3 3 0 — 505
+ 790 - 1 3 0 - 2 0 2 - 3 8 2 - 5 5 7
770
822 _
a i 5 - 355 + 144 + 2 2 0 + 4 2 0 + 026 + 930 - 87 - 1 0 9 - 3 0 9 - 5 0 9 — 879
+ 108 +190 4-390 + 590 + 900 - 1 4 1 - 2 2 0 - 4 2 6 - 0 2 0 930
3 5 5 - 400 + 150 +224 4-471 + 090 + 1 036 - 93 - 1 S 7 - 4 1 4 - 0 3 9 979
+ 114 4-208 +534 + 000 + 1 000 - 1 5 0 - 2 4 4 - 4 7 1 - 0 9 0 1 030
4(M)- 450 + 100 4-272 4-530 + 780 + 1 140 - 1 0 3 - 2 0 9 - 4 0 7 - 7 1 7 1 077
+ 120 + 2 3 2 4-490 + 740 + 1 100 - 1 0 0 —272 - 5 3 0 - 7 8 0 — 1 UO
450-500 + 1 7 2 + 2 9 2 +580 +800 + 1 290 - 1 0 9 —229 - 5 1 7 —797 - 1 227
+ 132 + 2 5 2 4-540 +820 4-1250 -172 -292 -580 -800 - 1 290

135
 Tabelul c,.u
Caracterul şl domenii de aplicare ale njustnjelor

Simbolul ajustaju- Caracterul a j u s U j u l u l Domeniul dc aplicare

lui

1 2 3

118'aS, HU/all, Jocuri foarte mari Se folosesc rar

Hll hS, H I l/bl 1 ,
III2M2

H7/C8, 118e9, Jocuri mari Asigurarea unei anumite elasticităţi nece­

1111/ell sare a pieselor in condiţii dc solicitări si
mediu nefavorabile. Asigurarea montării
uşoare. Joc redus dacă arborele sc încâl-
teste mult mai mult decit alczajul (dc
exemplu ajustajul II7/c8 la tija supapei
In bucşa de ghidare la motoare cu ardere
Internă)

117;d8, 118 d9, Jocuri mijlocii Asamblări mobile in maşini grele (de
H9/dlO. exemplu, roţi libere pe arbore, lagăre de
Uit) dio. alunecare in turbine, maşini dc îndreptat,
Hll dll laminoare)

Jocuri mijlocii Arbori in lagăre de alunecare cu lubrcficrc

H7/e8, abundenta, mult distanţate între ele sau
H8>9 arbori tn mai mult de două lagăre (de
exemplu, H6/e7 la arborele cotit şi axul
cu came, In lagărele lor la motoarele cu
ardere internă, lagărele turbogeneratoa-
rrlor, motoarelor electrice mari etc.)

HG ffi. Jocuri mici Arbori In lagăre de alunecare cu lubrefiere

U T fii. normală cu ulei sau unsoare, funcţionmd
H7/n, la temperaturi nu prea ridicate (dc exem­
1I1UH, plu lagăre la reductoarc de turaţie, mo­
toare electrice mici, pompe, mecanisme
119 f9
mijlocii şl uşoare, roţi dinţate libere pe
axe fixe, tije dc tacheţi in ghidajul lor,
mecanisme dc cuplare)

Ajustaje Intermediare cu Asamblări precise cu montaj uşor. Asigura­

UT kt, stringerc probabilă mică rea lipsei de vibraţii (de exemplu, bolţul
118 k7 pistonului tn piston, bucşele cu ghiare
dc cuplare pe arborii cutiilor dc viteză)

I U m5, Ajustaje intermediare cu Forţă de montare redusă în cazul strîngerii

117 mC, stringere probabila mal probabile, dar apreciabilă in cazul strin-
118 m8 mare gerli maxime. Asamblări foarte precise
cu joc limitat la minim (dc exemplu,
came pe ax, şuruburi cu tijă de centrare)

HC n3, I U / n 5 , ajustaj cu strin-
117 n€, geri foarte mici (pentru
118 n7 D > 3 mm)
117 ufi. H8/n7 ajustaje in­
termediare cu joc pro­
babil extrem de redus
Asamblări foarte precise fără joc, insă fără
stringeri prea mari
Asamblări „strlnse-. Dacă suprafeţele în
contact sint lungi, erorile de rectillnltatc
sau coaxlalitote contribuie la mărirea
strîngerii

I U pS, 117,'pO — ajuitaj cu stringe- Fixarea pieselor la solicitări reduse sau in

117 pC, ri mici (pentru D > 3 m m ) cazul unui element suplimentar de fixare
H8p7 (pene e t c ) . Montarea şi demontarea fără

136
 Tabelul G.O (continuare)

pericol de deteriorare. Ajustaj tipic cu

strîngeri obişnuite la piese de oţel şi fontă
sau oţel şi alamă (de exemplu roţi împă­
nate pe arbori sau butuci, cuzineţi In
lagăre. L a piese din aliaje uşoare strîngerca
e prea redusă pentru a asigura fixarea
corespunzătoare
II6/p5 — ajustaj cu strîn­ Ca la 117/jiG, însă o execuţie mai precisa
geri mici (deci mai scumpă)
II8/p7 — ajustaj inter­ Se foloseşte rar
mediar
Hf/fS, Jocuri foarte mîci Asamblări mobile numai la mecanisme de
B7/H precizie cu solicitări foarte reduse. A s a m ­
blări fixe de poziţionare a clementelor
(de exemplu ştifturi de centrare, şurubul
capului dc bielă)

J o c minim egal c u zero, Asamblări fixe cu poziţionarea precisă

joc probabil foarte mic a clementelor. Asamblări mobile cu ghidare
iis/hs, foarte precisă, cu ajustaje de precizia
II8/h7, 5—7 (dc exemplu supape comandate c u
Hi/U, arc, articulaţii în mecanisme finale).
nio;hio, Lanţuri dc dimensiuni la montarea în şir
Hll/hll, a mai multor piese (dc exemplu, roţi
HlS/hlS dinţate pe a x u l cutiei de viteză)

H8/J3, Ajustaje intermediare c u Asamblări fixe cu montare şi demontare

»7/J«, joc probabil foarte mic uşoară a pieselor şi joc limitat (de exemplu,
II8/J7 sau într-un număr redus roata melcată pe arbore, capace în corpuri,
de cazuri — c u o $labă coroane de roţi dinţate fixate cu şuruburi
strlngere probabilă pq capul roţii, centrarea scmicuplajelor)

Hf/rS, I I 7 / r f — ajustaj c u strîn­ Fixare „mijlocie" la piese din metale fe­

H7/r«, geri mijlocii roase şi fixare uşoară la piese din metale
H8;r7 neferoase (dc exemplu, bucşe presate în
lagăre, ghidaje, capete de bielă, fixarea
rotorilor de pompă pe arbore)
HG/r5 — ajustaj cu strîn- Ca la H7/r6, însă o execuţie mai precisă
geri mijlocii (deci mai scumpă)
H8/r7 — ajustaj inter­ Strîngerca minimă extrem de redusă apro­
mediar pentru D< piată de zero
<100 mm sau ajustaj
cu strîngcre pentru I><
< 1 0 0 mm

HI/O, Ajustaje cu strîngeri mari Strîngeri apreciabile (în special la H6/s5,

H7/*«, şi H7/s6). L a dimensiuni mari, montarea
II8/t7 se face prin încălzirea alezaj ului sau
răcirea arborelui. Asamblări c u strîngeri
mari permanente sau nepermanente (de
exemplu manetonul, în manivela arbo­
relui cotit, cămaşa de cilindru în cilindrul
motoarelor)

Ajustaje cu strîngeri foarte Asamblări permanente de piese din oţel

117 ttf mari şi fontă, supuse la solicitări apreciabile,
asîgurîrrd fixarea fără măsuri suplimen­
tare (de exemplu, scaunul supapelor I n
chiuia sa motorului, semicuplaje fretatc
pe arbore, roti dinţate mari, supuse I a
momente dc torsiune apreciabile şi mon­
tate permanent pe arbore sau butuc

137
 'Tabelul 6.9 (continuare)

2 3

H6.*u5 t Ajustaje cu strîngeri ex­ Strîngeri de ordinul 1/1 000 din diametru.
II7;u6, trem dc mari Montarea se face prin presare cu presă,
H8/u7 cu măsuri speciale de lubrefierc sau la
dimensiuni mai mari, prin încălzirea ale-
zajului sau răcirea arborelui. Strîngerca
maximă trebuie verificată prin calcul
pentru a evita suprasolicitări (dc exemplu
roata dc locomotivă pe osia ci)

H6/\5, Ajustaje cu strîngeri cu Ajustaje speciale, fără recomandări cu

H7/VC, caracter special caracter general. Stringerilc trebuie ana­
HG/xS, lizate dc la caz la caz: strîngerca minimă
II7/X6, să asigure transmiterea forţei sau mo­
118x7, mentului, strîngerca maximă să nu dea
H7/J*. suprasolicitări In piese
"8)7,
«7/zfi,
II8/z7

6.4. î n s c r i e r e a pe d e s e n e a a b a t e r i l o r de f o r m ă şi p o z i ţ i e a s u ­
prafeţelor

6.4.1. Generalităţi

Datorită impreciziei inevitabile la prelucrare apar abaterile de la forma geo­

metrică ideală (proiectată) a pieselor. Avînd în vedere rolul funcţional al piesei,
aceste abateri de formă şi poziţie reciprocă a suprafeţelor trebuie păstrate în anu­
mite limite, care sînt reglementate prin standarde. Toleranţele de formă şi poziţie
se înscriu pe desene numai dacă sînt necesare pentru asigurarea funcţionabilităţii
pieselor respective. în cazul în care nu se indică pe desene, toleranţele de formă
şi poziţie se încadrează în toleranţele dimensionale admise.

6.4.2. Simboluri utilizate

Pentru înscrierea toleranţelor de formă se utilizează simbolurile din tabelul

6.10, conform STAS 7385/1-85. Pentru înscrierea toleranţelor de poziţie se utili­
zează simbolurile din tabelul 6.11, conform STAS 7385/1-85.

6.4.3. înscrierea pe desen a datelor privind toleranţele de formă şi poziţie

a suprafeţelor

Datele privind toleranţele de formă şi poziţie se înscriu într-un dreptunghi

împărţit în două (fig. 6.33, a) sau trei (fig. 6.33, b) căsuţe, trasat cu aceeaşi
grosime cu grosimea scrierii utilizate pe desen. în căsuţe se indică datele în urmă­
toarea ordine: simbolurile toleranţei; valoarea toleranţei, în mm; litera de indicare
a bazei de referinţă, dacă este necesar. Dimensiunile cifrelor şi literelor utilizate
sînt aceleaşi cu cele utilizate la cotare.
138
 TbâeM 6.40 TbteU 6.44
Simdo/ â/mbof
Denumirea tolerante/ Denum/rea fokrantei
Literal Graf/c Litera/ Grvfîc

Toleronfc to recf/ffnibfe TFr Tolerantă fa para/e//sm TPl //

Toferanp h pbneifafe Tfp 1 / Toleranp fa perpend/cubrfbfe TPd J_
Tolerantă ta c/rcubrlbfe TFc
O Tolerantă b tnof/nare
r
TPi

Tolerantă b cifindriclbfe TFl Tble/anb âăfa/l rad/a/e şl a TBr

•
Săbii frontafe TBf
To/eranp b forma dată a TFf Tolerantă fa coaxiaflbte si b TPc
profilului concentric/fote
•

Toleranţă b tbrma cbfă a TFs Tbleranb b simetrie TPs •

suprafeţe/
1 1

Tb/eranb fa intersectare
#
TPx

To/eranţâ 'Ia poziţia

*

TPp
\ nominală

CD
 Reguli privind înscrierea pe desene a tolerantelor de formă şi poziţie. Acestea
sînt următoarele: I
a. Dacă nu se specifică, toleranţa este valabilă pe toată l u n g i m e a suprafeţei
l a care se referă, i a r dacă toleranta este valabilă n u m a i pe o anumită (lungime
de referinţă, se indică, în căsuţa a doua (separat printr-o linie î n c l i n a t ă ) , dimen­
siunea lungimii ( f i g . 6.34, a) s a u dimensiunile suprafeţei respective ( f i g . 6.34, b).

ai
mtw af
/200*/00 //
a b b c
Fig. 6.33 Fig. 6.34

b. I n cazul în care se înscrie toleranţa pentru toată l u n g i m e a ( s u p r a f a ţ a )

dată, dar este necesară o limitare pe o anumită lungime ( s u p r a f a ţ ă ) , căsuţa a
doua se împarte în două, sus trecîndu-se toleranţa generală şi dedesubt toleranţa
ce limitează lungimea ( s u p r a f a ţ a ) respectivă ( f i g . 66.34, c).
c. Dacă se prescrie b toleranţă fără a se indica o bază de referinţă, aceasta
se aplică la toate suprafeţele pararele c u suprafaţa pe care este indicată toleranţa.
d. Cînd zona toleranţei este circulară s a u cilindrică, se înscrie s e m n u l 0
înaintea toleranţei ( f i g . 6.35, a ) .
e. Cînd se folosesc abateri limită de poziţie, v a l o a r e a abaterii se scrie prece­
dată de litera R ( f i g . 6.35, b).
f. Tolerantele de poziţie dependente se notează prin înscrierea semnului M t

astfel:
— după v a l o a r e a tolerantei, dacă toleranţa de poziţie este dependentă de
abaterile efective ale dimensiunii elementului la care se referă ( f i g . 6.36, a ) ;
— după litera de identificare a bazei de referinţă, dacă toleranţa de poziţie
est dependentă de abaterile efective ale dimensiunii bazei de referinţă ( f i g .
6.36,6);
— după v a l o a r e a şi după litera de identificare a bazei de referinţă, cînd tole­
r a n t a de poziţie este dependentă de abaterile efective ale dimensiunii elemenului
l a care se referă, respectiv de abaterile efective ale dimensiunii bazei de referinţă
( f i g . 6.36, c).

© *QJX P02 ® M06 // 0,1 A

Q
Fig. 6.35 Fig. 6.36

(0

Q
Fig. 6.37

g. Cotele care determină poziţia nominală a elementelor pentru care se pres

c r i u tolerante de poziţie nu se tolerează dimensional şi se încadrează într-un pă
trat (dreptunghi) ( f i g . 6 . 3 7 ) .

140
 Indicarea suprafeţei l a c a r e se referă toleranţa. Suprafaţa Ia care se referă
toleranţa este indicată cu o linie de indicaţie (dreaptă sau frîntă) terminată cu
o săgeată pe suprafaţa respectivă, avînd în cealaltă parte dreptunghiul cu datele
privind tolerantele de formă sau poziţie ( f i g . 6 . 3 8 ) . Capătul liniei de indicaţie
terminat cu o săgeată se poate s p r i j i n i :

U
Fig. 6.38 c

— pe o linie de contur ( f i g . 6.38, a) s a u pe o linie ajutătoare ( f i g . 6.39, b),

dar nu în dreptul liniei de cotă, dacă toleranţa se referă I a profilul s a u suprafaţa
respectivă;
— pe o linie ajutătoare în prelungirea liniei de cotă dacă toleranţa se referă
I a a x a de simetrie s a u la planul de simetrie al întregii piese ( f i g . 6.38, c);
— pe a x a ( p l a n u l ) de simetrie a piesei, dacă toleranţa se reTeră l a această
axă ( p l a n ) ( f i g . 6.38, d şi e).
Abaterea de formă s a u de poziţie se masară în direcţie paralelă cu cea indi­
cată de săgeată ( f i g . 6.39, a—c) i a r dacă zona toleranţei nu este circulară s a u
cilindrică, lăţimea acesteia este în direcţia săgeţii.
I n c a z u l în care abaterea de formă s a u de poziţie se referă numai l a o por­
ţiune limitată a elementului, conturul respectiv se dublează cu linie — punct
groasă şi se cotează separat ( f i g . 6.39, d).

-\0I

90 .

Fig. 0.39

I n d i c a r e a bazei de referinţă. B a z a de referinţă se indică printr-o linie de indi­

caţie (dreaptă s a u f r î n t ă ) , terminată cu un triunghi înnegrit ( f i g . 6.40), care
are o latură sprijinită pe:
141
 — o linie de c o n t u r ( f i g . 6.40, a) s a u pe linie ajutătoare (fig. 6.40, b), d a r
n u i n d r e p t u l liniei de cotă (dacă baza de referinţă este suprafaţa r e s p e c t i v ă ) ;
— o linie a j u t ă t o a r e , în dreptul liniei de cota, dacă toleranta se referă la a x a
d e s i m e t r i e s a u la p l a n u l de simetrie a l întregii piese (fig. 6.40, c); |
|

h h

Fig. 6.40

— a x a ( p l a n u l ) d e simetrie a piesei, dacă toleranta se referă la această axă

( p l a n ) ( f i g . 6.40, d).
Cînd d r e p t u n g h i u l cu datele referitoare l a tolerantele de formă şi poziţie n u
poate fi legat direct de b a z a de referinţă, pentru că ar dăuna clarităţii desenului
se indică b a z a de referinţă s e p a r a t , notîndu-se cu o literă încadrată într-un pătrat
c a r e se l e a g ă de b a z a de referinţă cu o linie de indicaţie termină cu un t r i u n g h i
înnegrit ( f i g . 6 . 4 1 ) . î n acest c a z , în cea de-a treia căsuţă a dreptunghiului c u
date se v a trece litera respectivă.
D a c ă nu este n e c e s a r să se precizeze care dintre cele două elemente corelate
p e n t r u o t o l e r a n t ă de poziţie este b a z a de referinţă, triunghiul înnegrit se înlocu­
ieşte cu o s ă g e a t ă ( f i g . 6 . 4 2 ) .

Qt A // 01 // Qt A

T
•
Fig. 6.41 Fig. 6.42

/ at AB

Fig- 6.43

r î n d t o l e r a n t a de f o r m ă s a u de poziţie se referă la două sau mai multe ele-

m e n t ? le P esei se indică toate bazele de referin,ă ( i . 6.43). Un g e x e m p l u d e

î n s c r i e r e a tolerantelor de formă si p o z i f e a suprafeţelor e desenele de execuţie

P

142
este indicat în figura 6.44, care reprezintă o piesă formată din două roţi dinţate
(una cilindrică şi alta conică).
Alte exemple de înscriere a toleranţelor de formă şi poziţie pe piese specifice
sînt date în cap 5, 7 şi 13.

©0,05 A
W.0! A

J. 0,0/ A

Fig. G.44

143
 7 . Desenul la scară

I
î

7.1. Construcţii geometrice utilizate l a î n t o c m i r e a desenului I a

scară

7.1.1. împărţirea unui segment dat în părţi egale sau proporţionale

Aceasta se faceutilizînd proprietatea de asemănare a triunghiurilor. Ducînd

A1= 12=23=34=45= R % se obţin prin paralele la B5 segmente egale
AC=CD=DE=EF=FB ( f i g . 7.1, a) s a u segmente proporţionale AC şi CB, c u
raportul 3/2 ( f i g . 7.1, b).

H g . 7.1

7.1.2. Construcţia poligoanelor regulate

Triunghiul echilateral se construieşte prin împărţirea cercului, în care este

înscris, în şase părţi egale şi unirea vîrfurilor din două în două ( f i g . 7.2, a ) .
Pătratul se construieşte prin t r a s a r e a a două diametre perpendiculare, în
cercul în care este înscris ( f i g . 7 . 2 , 6 ) . Dacă se dă l a t u r a La a pătratului ( f i g .
7.2, c ) , se trasează, din cele două extremităţi ale sale (4 şi <?), două arce de cerc
egale c u L , care se intersectează în A^Jar din A c u aceeaşi rază, se taie unul
4 t

din arce încă o dată în B. Segmentul 4B determină punctul C , i a r din A c u r a z a

AC se determină pe perpendicularele duse din 4 şi 3 celelalte două vîrfuri a l e
t

pătratului / şi 2.
Pentagonul se construieşte prin t r a s a r e a , în cercul în care_este înscris, a
două diametre perpendiculare; se trasează mijlocul A a l razei OR, din care, c u
r a z a Al, se determină punctul B. Segmentul IB reprezintă l a t u r a pentagonului,
care se ia în compas şi se determină, pe cercul c i r c u m s c r i s , cele cinci vîrfuri.
Hexagonul ( f i g . 7.2, e) a r e l a t u r a egală c u r a z a cercului c i r c u m s c r i s şi se
construieşte prin împărţirea cercului în şase părţi egale, care determină vîrfurile
sale.
Septagonul se construieşte prin t r a s a r e a , în cercul c i r c u m s c r i s , a două diame­
tre perpendiculare; din B se trasează un a r c de cerc c u r a z a BO care determină t

c o a r d a CD, a cărei j u m ă t a t e ED este egală c u l a t u r a septagonului. C u ED în

compas se determină cele şapte vîrfuri pe cercul c i r c u m s c r i s ( f i g . 7.2,/).

144
 Nonagonul se construieşte prin t r a s a r e a în cercul circumscris a două diame-
e perpendiculare; din R, c u r a z a O R , se descrie un a r c de cerc care taie cercul
n punctele 7 şi 4. D i n /, cu r a z a 14, se trasează un a r c de cerc care determină,
pe prelungirea d i a m e t r u l u i AB, puctul C . D i n C , c u _ r a z a C / = / 4 , se trasează
un a r c de cerc care determină punctul D. Segmentul AD este latura nonagonului,
care se ia compas şi se determină pe cercul c i r c u m s c r i s cele nouă vîrfuri ( f i g .
"-2. g) •

Segmentul DO este egal cu l a t u r a poligonului regulat c u 20 de laturi.

Pentru construirea poligoanelor regulate sînt şi procedee generale de împăr-
e a arcurilor c i r c u m s c r i s e în păr{i egale ( f i g . 7.3). —
U n u l din aceste procedee ( f i g . 7.3, a ) constft în împărţirea diametrului lh
în atîtea părţi egale în cîte se doreşte să se împartă cercul, de exemplu în I I
părţi, pentru construirea unui poligon regulat cu // laturi; se determina
h$o=2*To. . . = 7 7 ^ . Cu centrele în / şi, respectiv lo, se
descriu două arce de cerc, c u r a z a egală cu diametrul cercului, care se I n -

145
trctaie în A şi B. S e duc drepte din A şi B prin punctele de împărţire cu soţ
2o, -^o. • • • 12o ale diametrului /To, care taie cercul în punctele 1,2,... 11, vîrfuri
ale poligonului c ă u t a t . Acelaşi rezultat s-ar obţine ducînd dreptele din A şi B
prin punctele fără soţ.
P e n t r u construirea poligoanelor regulate cu 6 pînă I a 12 l a t u r i , cînd lungimea
laturii este dată ( f i g . 7.3, b), se construieşte pe l a t u r a dată AB, triunghiul echila­
teral ABO(>. C u centrul în 06 se descrie un cerc de rază egală cu l a t u r a triunghiu­
l u i echilateral. Se împarte r a z a cercului în 6 părţi egale, determinîndu-se punctele
O7, 0 , O9, O10, Oi 1 şi Oi2, care sînt centrele c e r c u r i l o r c i r c u m s c r i s e poligoanelor
8

regulate căutate. P e n t r u a construi aceste poligoane se transpone l a t u r a dată

ĂB pe cercul corespunzător numărului de l a t u r i a l poligonului c ă u t a t .
*
* *
Construcţia cercului se poate face cînd se dă raza R şi două puncte A şi
B ale sale ( f i g . 7.4, a ) . C u centrele în A şi, respectiv, B se trasează două arce
de cerc de rază R, care se intersectează în O, centrul cercului c ă u t a t .

Fig. 7.4

Cînd se impune construcţia unui cerc care să treacă prin trei puncte necoli-
niare A, B şi C ( f i g . 7.4, b), se trasează două mediatoare ale triunghiului ABC,
care se intersectează în O, centrul cercului căutat.
Determinarea c e n t r u l u i O al unui cerc dat ( f i g . 7.4, c) se face la intersecţia
mediatoarelor a două coarde AB şi CD, duse a r b i t r a r .
Tangenta într-un punct al cercului ( f i g . 7.5, a ) se duce prin t r a s a r e a razei
OT şi construirea perpendicularei CD, care este tangenta c ă u t a t ă .

Q b c
F i g . 7.5
146
 Construirea tangentelor l a cerc dintr-un punct exterior M ( f i g . 7.5, b) se face
prin trasarea u n u i cerc de diametru O M , c a r e taie cercul dat în punctele T\ şi
7"*, punctele de contact ale tangentelor căutate.
Construirea unui cerc tangent într-un puct T al unei drepte şi care să treacă
printr-un punct M exterior dreptei ( f i g . _ L 5 , c) se face prin ridicarea unei perpendi­
culare pe m i j l o c u l A al segmentului TM. L a intersecţia acestei perpendiculare
cu perpendiculara dusă în T pe dreapta dată se determină centrul O a i cercului
căutat.
Pentru construirea tangentelor exterioare la două cercuri exterioare cu cen­
trele în O i şi Q ( f i g . 7.6, a ) se trasează pe linia centrelor Oi şi 0 cercul cu
g 2

diametrul 0 | 0 şi centrul în O . D i n Ou c u r a z a egală c u diferenţa razelor celor

2

două cercuri, se trasează un cerc care taie cercul cu centrul în O în punctele

A şi fl. P r e l u n g i n d OiA şi O i f l , se obţin punctele 7i şi 7 de contact ale celor 2

două tangente exterioare care sînt paralele c u segmentele A0 şi, respectiv, fi0 . 2 2

Tangentele interioare l a două cercuri cu centrele în O i şi 0 ( f i g . 7.6, b) se 2

construiesc în mod asemănător, c u deosebirea că cercul concentric c u cel c u

centrul în Oi este de rază egală cu suma razelor celor două cercuri date.

F i g . 7.6

n r * *A i- n ,t
r a a a
# W d
un ungM oarecare c u
r e p t e i n c l i n a i e s u b

, j "
a / ! * ( g - - 7 , a ) se face prin determinarea centrului de racordare O
d a t f | 7

•a intersecţia paralelelor a cele două drepte duse la distanţa R.

Hn* £ ?a o r
două drepte ( Z ) , ) şi (D ) printr-un arc de cerc intr-un punct
d a r e a a
2

aai uaepe una din ele ( f i g . 7.7, bj_se face prin determinarea centrului de racor-
a a r e u ţa intersecţia bisectoarei VS a unghiului dintre cele două drepte c u nor­
m a l a ridicată în fi pe dreapta (D ). A i doilea punct de racordare A este piciorul 2

perpendicularei dusă din O pe (D ). x

A*t R ?
a c o r
două drepte paralele (D ) şi (D ) prin două arce de cerc, fiind
4
d r e a a
x 2

aaie punctele de racordare A şi B ( f i g . 7.7, c) se face prin determinarea centrelor

racordare Oj_ş 0 I a intersecţia normalelor duse din A şi fi c u mediatoarele
2

prin determinarea centrelor dc racordare O, şi Os la întretăierea ^ d l a t o a r e i s e g -

mentului AB c u normalele ridicate în 7 , şi. respectiv, T% (AC^A'i— ţ o i s h 1

Racordarea a două perechi de drepte paralele egal depărtate wtrejU.ame

fiind punctele de racordare T T şi Ti T< ( f i g . 7.7. e) se ^fi^J^f^ u 3

centrelor de racordare O, şi On l a întretăierea normalelor l , l , respecm i * «. 3

duse la d r e p t e l e J D , ) ^ D ) şi ( D ) . (D<). c u mediatoarele segmentelor T,A şi

S 3

respectiv Aij (ÂT\=Ă~Tl).

147
 \

Racordarea a două perechi de drepte paratele inegal depărtate, care se înt'tl-

nesc sub un unghi drept, prin două arce >': cerc ( f i g . 7.7, /) se face prin determina­
rea centrelor de r a c o r d a r e 0\ şi 0<t, vîrfuri ale unor pătrate care au c a diagonală
bisectoarea unghiului drept dintre ( D i ) , ( D 3 ) , respectiv ( D ) , (D*) şi laturile egale
2

cu razele de r a c o r d a r e alese.

F i g . 7.7

Racordarea dreptei (D) cu cercul cu centrul în 0\ ( f i g . 7.8, a) se face prin

determinarea c e n t r u l u i de r a c o r d a r e O l a intersecţia paralelei dusă l a (D) l a
distanţa R (R este mărimea dată a razei de r a c o r d a r e ) , c u a r c u l de cerc de rază

Racordarea unei drepte (D) cu cercul cu centrul în 0\ într-un punct T dat 2

pe dreaptă ( f i g . 7.8, b) se face prin determinarea centrului de racordare O, l a

intersecţia n o r m a l e i dusă în 7 I a (D) c u prelungirea segmentului Q\T\. T\ s - a
2

determinat prin t r a s a r e a unei paralele l a 0\A (T A = R\).

2

RK 7.8

Racordarea unei drepte (D) cu cercul cu centrul în Ou într-un punct dat

T\ pe cerc, printr-un arc de cerc.la care cercul să fie tangent interior ( f i g . 7.8, c)
se face prin determinarea centrului de r a c o r d a r e O, l a intersecţia bisectoarei u n ­
ghiului format de tangenta dusă în T\ la cerc şi dreapta ( D ) şi prelungirea nor­
malei 0\T\.

148
 Racordarea a două cercuri cu centrele în O, şi 0 , printr-un arc de cerc exte­
2

rior ta cercurile date fiind dat punctul de racordare T se face prin determinarea x

centrului de r a c o r d a r e O ( f i g . 3 a ) . Pe prelungirea razei oTx se ia un punct

oarecare A, din care cu r a z a AT se trasează un arc de cerc care intersectează
U

In B şi C cercul cu centrul în 0 . Se prelungeşte coarda BC pînă întretaie, în

2

Fig. 7.9

D tangenta dusă în T\ Ia cercul cu centrul în Ou D i n D, cu raza DT\ se trasează

un arc de cerc cu care se determină T a l doilea punct de racordare. L a intersecţia
2l

prelungirii segmentelor OJ\ şi 0 T se determină centrul de racordare O.

2 2

Racordarea a două cercuri cu centrele tn 0\ şi 0 printr-un arc de cerc de

2

rază dată R tangent exterior ta cercurile date se face prin determinarea centrului
de racordare O (fig. 7.9 b) la întretăierea arcelor de cerc duse din 0\ şi 0 de 2t

raze Ri+R şi, respectiv, R +R.

2 Punctele de racordare T\ şi T se determină Ia 2

întretăierea liniilor centrelor OOi şi 00 2 cu cercurile date.

Racordarea a două cercuri cu centrele în 0\ şi 0 printr-un arc de cerc de
2

rază dată R, cercurile fiind tangente interior la arcul de racordare (fig. 7.9, c)
se face prin determinarea centrului de racordare O Ia intersecţia arcelor de cerc
duse din Oi şi 0 de raze /?—/?, şi, respectiv, R—R . Punctele de racordare T\
2 2

şi T se determină Ia întretăierea prelungirii liniilor centrelor 0 0 , şi 0 0 cu cercu­

2 2

rile date.
Racordarea a două cercuri cu centrele în 0\ şi 0% printr-un arc de cerc de
rază dată R, arcul de racordare fiind tangent interior la un cerc şi tangent exterior
la celălalt (fig. 7.9, d) se fac prin determinarea centrului de racordare O Ia inter-
149
 secţia arcelor duse din 0\ şi 0 , de raze R—R\ şi, respectiv, R+R2- P r e l u n g i r e a liniei
2

centrelor 00\ determină punctul de racordare Tu i a r linia centrelor OOo deter­

mină punctul de racordare 7*2.

7.2. întocmirea desenului la scară

Generalităţi privind desenul la s c a r ă . în procesul de producţie se utilizează

foarte r a r schiţa, pentru executarea diferitelor piese folosindu-se desenul Ia scară.
Desenul I a scară reprezintă desenul executat după schi(ă, c u ajutorul instrumen­
telor de desen, ţinînd seama de o anumită scară de reprezentare. Aceste desene
se execută pe hîrtie albă de desen, apoi se t r a g în tuş pe hîrtie de calc, urmînd
multiplicarea lor pe hîrtie o z a l i d .
Toate construcţiile geometrice utilizate pe un desen I a scară trebuie să fie
conforme cu reprezentările de l a § 7.1, grosimea liniei de bază alegîndu-se în func­
ţie de complexitatea desenului, conform S T A S 103-84.
întocmirea desenului la scară. F a z e l e de întocmire ale desenului la scară
sînt: alegerea scării de reprezentare, determinarea formatului, reprezentarea şi
cotarea piesei, inscripţionarea desenului şi v e r i f i c a r e a .
Alegerea scării de reprezentare se face în funcţie de mărimea şi complexitatea
piesei, avîndu-se în vedere c a reprezentarea să fie cît m a i c l a r ă . S c a r a se alege
conform S T A S 2-82.
Determinarea formatului se face în funcţie de s c a r a de reprezentare aleasă
şi de numărul proiecţiilor în care se reprezintă piesa, ţinîndu-se seama de spaţiul
necesar pentru cotare.
Reprezentarea şi cotarea piesei a r e următoarele etape de execuţie: dispunerea
dreptunghiurilor minime de încadrare pe format; t r a s a r e a axelor de simetrie; t r a ­
sarea conturului exterior a l piesei c u linie subţire; trasarea conturului interior
al piesei c u linie subţire; înscrierea cotelor şi a tolerantelor; haşurarea secţiunilor;
îngroşarea muchiilor vizibile; notarea rugozităţii suprafeţelor şi a abaterilor de
formă şi poziţie reciprocă a suprafeţelor; notarea traseelor de secţionare.
Dispunerea dreptunghiurilor minime de încadrare pe format se face ţinîn­
du-se seama de indicaţiile de l a § 4 . 9 . 2 . Restul etapelor de întocmire a desenului
la scară se fac în conformitate cu cele prezentate în cap. 4, 5 şi 6. Toate etapele
enumerate m a i înainte, sînt exemplificate în figurile 7 . 1 2 . . . 7.14 pentru piesa
(corp principal) reprezentată în proiecţie axonometrică cavalieră în figura 7.10
şi schiţată în figura 7.11.
Inscripţionarea desenului constă în înscrierea pe desen a notelor şi observaţii­
lor şi în completarea formatului şi a indicatorului ( v . f i g . 7.14)
Verificarea desenului se face prin compararea cu schiţa, fiind înlăturate even­
tualele scăpări. De asemenea se verifică dacă au fost respectate toate normele
de reprezentare şi cotare şi dacă piesa este complet determinată prin reprezenta­
rea şi cotarea din desen.

150
153
Fig. 7.14
 £ . 3 . Exemple de reprezentări a unor piese specifice la scară

I n figurile 7.15—7.34 sînt reprezentate axonometric şi ortogonal cîteva piese

specifice pentru înţelegerea reprezentării la scară a pieselor în construcţia de ma­
şini. B l o c u l de cilindri (reprezentare axonometrică în fig. 7.31 şi 7.33) este dat
în două v a r i a n t e constructive şi în reprezentarea ia scară (fig. 7.32 şi 7.34).

M35

R2

CU
l .
Fig. 7.17
•

157
Fig. 7.19
F i g . 7.22
F i g . 7.25

161
Fig. 7.24
F i g . 7.2G
164
Fig. 7.28
F i g . 7.30
 8 . Reprezentări axonometrice

8.1. Generalităţi

Axonometria (perspectiva axonometrică) este o metodă grafică de reprezen­

tare a obiectelor din spaţiu, fie pe u n p l a n înclinat |/M faţă de axele triedrului
de proiecţie OXYZ, fie pe un p l a n paralel c u două din axele triedrului de referinţă.
Spre deosebire de reprezentarea în proiecţie ortogonală, a pieselor tratată
In capitolele anterioare, proiecţia axonometrică permite reprezentarea şi înţelege­
rea mai clară a formei spaţiale a piesei desenate.
Elementele axonometriei ortogonale sînt următoarele:
— Planul înclinat [ P , J (fig. 8.1) faţă de axele t r i e d r u l u i [//, V, W) pe care
se ob(ine reprezentarea axonometrică a elementelor din spaţiu se numeşte plan
axonometric.
— Planul axonometric [Pi] intersectează planele triedrului de proiecţie [//,
V, W] după segmentele de dreaptă A\B\ A\C\ şi B\C\ rezultate din relaţiile
% %

4^Bi =\Px\[\[H\;MC x = [Plinii; B^x =[P }(][W].

i

Aceste segmente formează un t r i u n g h i (A\B\C\) numit triunghi axonometric

(fig. 8.1).
— Proiectînd punctul O (originea axelor t r i r e c t a n g u l a r e OXYZ pe planul
[Pi], se obţine punctul 0%. U n i n d 0\ cu punctele Ai, B\ şi Cu se obţin, în planul
( P i ) , axele axonometrice OtX\ 0\Y\ 0\Z\ c a r e reprezintă proiecţiile ortogonale
9 t %

ale axelor carteziene OXYZ pe p l a n u l axonometric [P\\.

v7

F i g . 8.1 Fig. 8.2

Axele axonometrice (fig. 8.2) sînt Înălţimi ale triunghiului axonometric în-
trucît segmentul C i O _L planul A A\OB% de unde reiese că şi planul t r i u n g h i u l u i
9

CiOGu este perpendicular atît pe planul triunghiului axonometric i4|fî,c7 cît şi

pe pianul A A\OB\. Rezultă deci că latura CĂG a A C\OG respectiv O^Z (proiec-
} u x

170
tia axonometrică a axei O Z ) , este înălţimea din vîrful C , a triunghiului axonome­
tric (A\BiC\). I n mod a n a l o g se demonstrează că axele O X şi O Y sînt celelalte x x x x

două înălţimi ale triunghiului axonometric.

Din cele prezentate se desprind următoarele:
Unghiurile dintre axele axonometrice sînt întotdeauna obtuze. î n patrulaterul
0\G\B\F\ ( f i g . 8.2) s u m a unghiurilor opuse O +B =\W \ cum însă bT<90°, x x
<>

rezultă că unghiul dintre înălţimile A E şi C G respectiv dintre axele axonome­ X X X U

trice 0\X\ şi O Z este un unghi obtuz. î n acelaşi mod se demonstrează că

x Xl

şi unghiurile dintre axele O X şi O Y respectiv O Y şi O Z sînt unghiuri

x x x Xt x x x u

obtuze. b

Punctul Oi (ortocentrul) triunghiului axonometric se găseşte întotdeauna

in interiorul triunghiului axonometric. T r i u n g h i u l -4ifî|Ci fiind un triunghi ascu-
ţit-unghi iar O fiind punctul de concurenţă al înălţimilor triunghiului axonome­
x

tric, acesta se va găsi în interiorul acestui triunghi.

8.2. Proprietăţile triunghiului axonometric

Dacă se notează segmentele de pe axele axonometrice OA = n; OB = m. x x

O C i = & , iar l a t u r i l e triunghiului axonometric A B\ = c, A C =b şi flCl = cj x x x

( f i g . 8 . 3 ) , se pot deduce următoarele relaţii:

Din triunghiurile dreptunghice B O C \ x x x

AiOiCm AOB
X x rezultă:
x

a ^ m M - f e * ; b =n +k ; 2 2 2
c =rz +m .
2 2 2

Adunînd primele două relaţii, rezultă

a +6 =n +m +2fe ,
î 2 2 2 2

de unde se deduce
a +b >n +m
2 2 2 2
sau a +b >c =n +m
2 2 2 2 2
*
I n mod s i m i l a r se poate demonstra:
a*+c >6 2 2
şi b +c >a
2 2 2

Din aceste relaţii rezultă că triunghiul

axonometric este un triunghi ascuţit-
unghi şi că reprezintă baza unei piramide
triunghiulare cu vîrful în O.

8.3. C o e f i c i e n ţ i de r e d u c e r e , scări

Determinarea analitică a unghiurilor q, B şi y. Luînd pe axele OXYZ (fig.

8.4) o unitate de lungime U=0a=0b=0c=l căreia îi corespund pe axele axo­ %

nometrice unităţile de lungime U U U determinate prin paralele duse din Xy yi Zt

a, b şi c I a segmentul OO {OO ±A B Ci), obţinîndu-se punctele a , b şi Ci

x x x x x x

pe axele axonometrice O X Y Z \ rezultă U ^O a U =O b şi U =0 c .

x x x x x x x> tJ x x 2 x x

171
 Noiînd cu a, 6 şi v unghiurile dintre axele OXYZ şi cele axonometr
0\X\Y\Zu rezultă următoarele relaţii:
U= x U cos a, U = U cos 8, U =
y T U cos yt

Dacă ă ^ M ţ Ş< U ^U ^U x ¥ It atunci

cos a = U /U<1;cos X fi= U /U<\;
y cos Y = U /U<\ Z (1)
Aceste c o s i n u s u r i poartă denumirea de coeficienţi de reducere s a u de defor­
mare, care aşa c u m rezultă din relaţia ( 1 ) sînt mai mici decît /.
Determinarea grafică a unghiurilor a , Q şi y. A f l a r e a grafică a m ă r i m i i ^ y
dintre a x a OZ şi cea axonometrică 0\Zu atunci cînd sînt date axele axonometrice
OxXxYxZx ( f i g . 8 . 5 ) , se face a s t f e l :
— dintr-un punct A\ de pe a x a 0\X\ se duce dreapta / perpendiculară pe
prelungirea lui O Z x u pină intersectează a x a 0\Y în punctul B (A]B ±O Z );
X x x x x

— din punctul B\ se duce perpendiculara 2 pe prelungirea axei 0\Xu care

intersectează a x a O Z în punctul C
x x (B C\±O X )\
x x x x

— se trasează semicercul 3 c u diametrul &Gi\

— din 0\ se ridică perpendiculara 4, care intersectează semicercul 3 în punc­
tul O ; 0

— se uneşte C i cu O şi unghiul dintre O Z\ şi C|O este unghiul căutat

0 x 0

C e l e l a l t e u n g h i u r i a şi 8 se determină grafic în mod a n a l o g .

Scări axonometrice. U n i t a t e a de lungime U transpusă la s c a r a 1 : 1 pe axele
OXYZ şi proiectată pe axele axonometrice O X Y Z sub forma segmentelor U
x x x x XT

U», care sînt numite scări axonometrice.

8.4. Relafia f u n d a m e n t a l ă a axonometriei ortogonale

Considerînd proiecţiile unui punct M ( m , m ' , m") pe planele de proiecţie

[ V i i 1^1 ( f i g . 8 . 6 ) , se observă că punctul Af este unul din vîrfurile paraleli­
pipedului determinat de proiecţiile acestui punct. Unind pe O (originea axelor
alese) c u M, se obţine diagonala paralelipipedului, O M , care se poate determina
c u relaţia
OW=~Or^+Orr?+drr?
sau r

OĂP= OA'+OBt+OC , 2

(2)
172
 unde:
Om = OM cos a ; Om — OM cos B; 0m = OM cos y .
x y z (3)
înlocuind expresiile din relaţia ( 3 ) în relaţia ( 2 ) , se obţine:
OM*= OM 2
c o s a , +OM
2 2
c o s B, + O M c o s y , ,
2 2

sau
OM = 2
OM (cos
2 2
a, + c o s fi, + c o s2 2
y ),
{

de unde rezultă
l = cos a i + c o s2 2
lîi+cos y 2
x

Unghiurile a, B, y dintre axele OXYZ şi axele axonometrice O X Y Z x x x x sînt

unghiuri ascuţite care respectă relaţiile:
a=90°—a,; 6 = 9 0 ° — 6 , ; y=90°—y,,
de unde rezultă
cosai = s i n a ; c o s 8 | = s i n f l ; c o s y i = s i n y ,
relaţia devenind
l = s i n a + s i n B + s i n y.
2 2 2
(4)
Din relaţia fundamentală a trigono­
metrie! se ştie că s i n a = I — c o s a; intro-
2 2

duclnd în relaţia ( 4 ) , se ob(ine

| = ( 1 — c o s a) + ( l — c o s B ) + ( l — c o s y ) ,
2 2 2

de unde rezultă
cos a+cos
2 2
B+cos y=2 2
f (5)
care este relaţia fundamentală a axono- F
' g - 8.6
metriei ortogonale.

8.5. Axonometrii utilizate în desenul tehnic

I n general, imaginile axonometrice ale pieselor în desenul tehnic se obţin

p r i n metoda axonometrică ortogonală s a u metoda axonometrică oblică.
I n axonometria ortogonală, reprezentarea pieselor se obţine prin utilizarea
a două sisteme de reprezentare, şi anume:
— axonometria ortogonală-izometrică, la care planul axonometric este egal
înclinat fa(ă de triedrul de proiecţie [H, V, W], iar unghiurile dintre axele triedru­
lui şi cele axonometrice sînt egale (a=R=y) este cea mai utilizată în desenul t

tehnic, deoarece este uşor de construit grafic şi dă o imagine mai apropiată de

i m a g i n e a reală a pieselor; . . . . . . . . . .
— axonometria ortogonala-dimetnca, la care planul axonometric este egal
înclinat numai faţă de două axe ale triedrului de proiecţie, iar unghiurile c ^ y ^ B .
I n c a d r u l axonometriei oblice, mai răspîndită este axonometria oblică
frontală care mai poartă denumirea de dimetrică frontală s a u perspectivă
cavalieră.
173
 8.5.1. Reprezentarea axonometrică-izometrică

In reprezentarea axonometrică-izometrică ( f i g . 8 . 7 ) , avînd a=Q=y triun­ t

ghiul axonometric AiB\C\ este un triunghi echilateral, iar axele axonometrice fac
între ele unghiuri de 120° (fig. 8 . 8 ) . I n acest caz, relaţia fundamentală a axono­
metriei, ( 5 ) , devine
3 cos 2
a=2.
de unde rezultă

cos a=V273 « 0 . 8 2 , (6)

Şi
S=6=v=35 16' 0

Scările axelor axonometrice sînt egale între ele U = U = U iar dimensiunile

x y 2t

pieselor care au fetele paralele cu axele se multiplică cu 0,82.

I n practică, pentru simplificarea calculelor şi construcţiilor grafice, nu se
m a i reduc dimensiunile pieselor, ci se reprezintă la dimensiunile lor reale, utilizînd
pe cele trei axe s c a r a I : 1 ( v . fig. 8 . 8 ) . în acest caz, imaginea izometrică a pieselor
are dimensiunile mărite în r a p o r t u l :

I :^l2/3 = -yfV2 « 1.22 (7)

8.5.2. Reprezentarea axonometrică dîmetrică

I n reprezentarea axonometrică-dimetrică ( f i g . 8 . 9 ) , triunghiul axonometric

este un triunghi isoscel (A\B = B\C ). I n S T A S 613-79 se recomandă să se i a
l ]

cos B = ( c o s a ) / 2 , ceea ce face ca relaţia fundamentală a axonometriei să devină

cos a + (cos a ) / 4 - f c o s
2 2 2
a=2,
sau
9 cos 2
a=8,
de unde
cos a = (2V2)/3«0,94.
Deci:
cos a = c o s Y = 0 . 9 4 , iar cos 6 = 0 , 9 4 / 2 = 0,47 ( 8 )

174
 cos B = 0 , 5 . Coeficienţii de deformare se află în raportul 1 : 1, pe axele 0\X\ M
0\Zu iar pe a x a 0\Y\ în raportul de 1 : 2 .
I n axonometria-dimetrică, dimensiunile pieselor reprezentate apar mărite :<»
axele 0\X\ şi 0\Z\ în raportul
1 : (2V2)/3=(3V2)/4«1.06, (9)
iar pe axa 0\Y\ în raportul 1/0,47^2,12 IHIJ

U n g h i u r i l e dintre axe în axonometria-dimetrică ( f i g . 8.10) au următoarele

valori: X^hZ> = 9 7 ° 10'; X^OJi = YJhZ = 131°25'. x

Determinarea analitică a unghiurilor dintre axe în axonometria dimetrică.

Din figura 8.9 rezultă că în triunghiul"dreptunghic A\OCu latura A\C\=-^2, iar
din triunghiul A\0\C\ că
O^Ăx = O^Cx iar ]4^=M^=/^/2=V^V2.

Fig. 8.9 * Fig. 8.10

D i n triunghiul C\0\O dreptunghic în Ou rezultă

t

070^ = 00] cos Y s a u 0 ^ = I (2if2)/3= {2if2)/3.

Dacă se notează Af|OiCi = â, rezultă

iar
â=48°35'.
întrucît d O i A f i = i 4 i O i A i i f rezultă C i O u 4 i = 4 8 ° 3 5 ' 2=97=W\

sau ^ — \
A' O,Z,=97°10'.
1

V (11)
Unghiurile dintre axele axonometrice X\Y\ şi Y Z\ sînt egale fiecare cu j u m ă ­
X

tate din diferenţa 3 6 0 ° — 9 7 ° 5 0 ' = 2 6 2 ° 5 0 ' , deci

X^OxYx =Y^Z\ = 1 3 1 °25'.
ţicr. (12)
Ducînd prin 0\ ( f i g . 8.10) o perpendiculară T pe OţZu axele O I * I şi 0\Y X

fac c u această dreaptă unghiurile

^ O J = 7 ° 1 0 ' şi, respectiv, ) , 0 , 7 = 4 1 2 5 .
r / , o /

K . . 03)

175
 Determinarea grafică a axelor în axonometria dimetrică. Metoda I. Trasarea
grafică a axelor dimetrice ( f i g . 8.11) s e bazează pe observaţia că t g 7 ° 1 0 ' = | / N
iar t g 4 l ° 2 5 = 7 / 8 . S e procedează astfel:
/

— se trasează iniţial a x a 0\Zu i a r in punctul 0\ se duce o perpendicularii

r.peOiZi;
— pe dreapta T se măsoară, din 0\ spre dreapta, 8 diviziuni egale, pina
în punctul M i ;
— prin M i s e duce o paralelă I a 0\Z\ pe care s e i a u o diviziune deasupra
%

lui 7, pînă in punctul L i , şi şapte diviziuni s u b linia T pînă în N\\

t

— a x a axonometrică XţOţ se trasează în prelungirea segmentului L\Ou iar

a x a 0\Y\ se trasează prin 0\N . X

Metoda II ( f i g . 8.12) constă în:

— se trasează a x a 0\Zu i a r în 0\ se duce perpendiculara T pe 0\Z\\
— pe a x a 0\Z\ se i a u , în s u s faţă de Ou două diviziuni egale, obţinîndu-se
punctele / şi 2, i a r in j o s o diviziune, pînă în punctul <?;
— din 0\ c a centru, şi c u r a z a r=0\2 se trasează a r c u l de cerc /;
9

— din punctul 2, ca centru, cu raza r—23 se duce arcul de cerc 2, care

intersectează arcul / în punctul a;
— se uneşte 0\ cu a şi se obţine axa 0\X%\
— din a, ca centru, şi cu raza r=a2 se trasează arcul de cerc 5, care intersec­
tează arcul 2 în punctul b\
— unind O cu b se obţine axa 0\Yu
x t

176
 Dimetria frontală. în dimetria frontală (perspectiva c a v a l i e r ă ) , triunghiul
axonometric este tot un triunghi isoscel ( f i g . 8.13) iar axele fac între ele unghiuri
de 9 0 = A T I O I Z I şi
o
\35°^X^OJ ^hO^Z . x x

Fată de axele triedrului de referinţă, axele axonometrice au următoarea pozi­

ţie: O X \ OX, 0\Z \\OZ iar O Y înclinat la 45° faţă de prelungirea axei O X
x x x x x x x

( f i g . 8.13
Scări e de reprezentare pe cele trei axe, conform S T A S 613-79, sînt 1 : 1 pe
0,-Y, 1 : 2 pe O Y x x şi 1 : 1 pe 0 , Z , .

8.6. Reprezentarea Figurilor plane în ancr.omstria ortogonală

Considerîndu-se cunoscute, din cadrul geometriei descriptive, reprezentarea

axonometrică a punctului, dreptei, planului, a figurilor plane şi corpurilor geome­
trice, în cele ce urmează se v a reprezenta hexagonul şi cercul în diverse axonome-
trii.
Reprezentarea hexagonului în axonometria-izometrică. T r a s a r e a proiecţiei
axonometrice-izometrice a unui hexagon de latură a, paralel cu planul [ X i O i F i ]
l a cotă Z (fig. 8.14), se face astfel:
— se trasează pe a x a 0\Z\ la cotă Z şi s c a r a 1 : 1 , paralelogramul cu latu­
%

rile 2a şi ct^fZ, în care este înscris hexagonul;

— se împarte l a t u r a 2a a paralelogramului, în patru segmente egale, iar
l a t u r a a^fî în două segmente; •
— se trasează laturile A F şi C D egale fiecare cu două segmente;
X X X X

— se unesc punctele A şi C cu B (mijlocul laturii aV~3) şi punctele F

x x x x

şi D cu Eu obşţinîndu-se astfel imaginea axonometrică izometrică a hexagonului

x

p a r a l e l cu planul [X|Oj K f ] .
în mod analog se construieşte şi proiecţia axonometrică-izometrică a hexago­
n u l u i pe a x a O X paralel cu planul [ Z i O i Z i ] şi, respectiv, pe a x a 0\Yu paralel
x Xt

c u planul \X O\Z\\. x

Reprezentarea cercului în axonometria izometrică. T r a s a r e a proiecţiei axono­

metrice-izometrice a unui cerc de diametru D ( f i g . 8.15) se realizează a s t f e l :
trasează a x a mare a elipsei egală cu D perpendiculară pe O Z
s e t x {

(D-LO Z )
x şi paralelă Ia planul \X\0\Y\], obţinîndu-se punctele A\ şi B ;
x x

177
 — se trasează a x a mică a elipsei egală c u 0,58 D , perpendiculară pe a x a
m a r e determintndu-se punctele C\ şi Di;
— se duc două segmente de dreaptă paralefe l a O X\ şi, respectiv, 0\Y\ egale
x

cu 0,82D, determinîndu-se astfel punctele E J . J I şi G | , H\\

— prin punctele astfel determinate, c u a j u t o r u l f l o r a r u l u i se trasează elipsa.
Rezultă c ă cercul în proiecţie axonometrică'izometrică se transformă într-o
elipsă, care a r e a x a m a r e egală c u D , i a r a x ^ m i c ă c u 0,58D.
Celelalte elipse, pe axele O X\ şi 0\Y s e trasează în mod s i m i l a r .
x Xt

Reprezentarea cercului in axonometria-dimetrică. T r a s a r e a proiecţiei axono-

metrică-dimetrică a cercului de diametru D ( f i g . 8.16) se realizează astfel:
— a x a mare a elipsei A\B ±0\Z\ şi e g a l ă c u diametrul D a l cercului;
x

— a x a mică C\D =0,33D este perpendiculară pe a x a mare;

X

— diametrele conjugate E F =0,94D X şi G H =0,47D,

X X Xsînt paralele I a a x a
O X şi, respectiv, l a O m ;
x x

— prin punctele astfel determinate, cu a j u t o r u l f l o r a r u l u i , se trasează elipsa.

Proiecţia dimetrică pe a x a O X\ a cercului paralel c u p l a n u l [ K i O i Z i ] este
x

o elipsă identică c u cea de pe a x a 0\Z\ a cercului' p a r a l e l l a p l a n u l [X O Z ]. x x x

Proiecţia dimetrică pe a x a 0\Y\ a cercului paralel c u p l a n u l [X O Z ] este

x x x

tot o elipsă c u următoarele caracteristici: a x a mare A&A-OiY] şi egală cu D\

a x a mică CiDtJ-A^Bz şi egală c u 0,88D\ diametrele conjugate £o/ 2= 7

= G H2=0,94D
2 sînt paralele c u axele 0\X\ şi, respectiv, O Z . x x

I n practică, pentru simplificare, diametrele conjugate şi segmentele paralele

l a axele O X şi 0\Z n u se m a i reduc în raportul 94 : 100, c i s e dau în adevărata
x x X

Fig. 8.16 Fig. 8.17

lor mărime (E F = G H =EsFi=D),

x x 7 3 i a r diametrele conjugate şi segmentele pa­
r a l e l e i a 0\Y s e iau In raportul 5 0 : 100 (G H =
X XG H^=0,50D).
X 3

I n acest c a z , s e obţin ţlipse mărite avînd: axele m a r i I 7 ^ = ^ f l 7 = = TjU—

178
 Trasarea proiecţiei-dimetrice a cercului cu ajutorul instrumentelor. în
practică, proiecţia dimetrică a cercului se obţine prin înlocuirea elipselor cu ovale
realizate din arce de cerc, trasate c u ajutorul compasului.
Trasarea ovalului pe axa 0\Z\ reprezentlnd proiecţia dimetrică a cercului
(fig. 8.17) p a r a l e l c u p l a n u l [X\0\Y\] se face astfel:
— Ia cota Z , pe a x a 0\Z\> se trasează a x a mare a ovalului A\B\=1,06D y

perpendiculară pe 0\Z\\
— se determină pe 0\Zu simetric faţă de 0 , punctele / şi 2 l a distanţa
2

~O l=O T=l,06D\
z l

— se determină pe a x a 0\Z\ punctele G şi Du simetrice faţă de 0 astfel Zy

încît Gj?x=0,35D\
— pe a x a mare a o v a l u l u i se determină punctele 3 şi 4 astfel c a :
^3=Bxl=0^i/2;
— din punctele / şi 2 se trasează dreptele care trec prin punctele 3 şi 4;
— din punctul /, c a centru, c u r a z a / G , se trasează arcul de cerc 5—6,
iar din 2, ca centru, c u r a z a 2D se trasează arcul 7—5;
U

— construcţia o v a l u l u i se completează trasînd arcele 5—7 şi 6—8 din punc­

tele 3 şi, respectiv, 4 c a centre. y

Trasarea ovalului pe axa 0\Y\ reprezentlnd proiecţia dimetrică a cercului

paralel la planul [Y\0\Z\] ( f i g . 8.18) se face în mod analog c u c e l din figura
8.17.
Trasarea ovalului pe axa 0\Y\ reprezentlnd proiecţia dimetrică a cercului
paralel cu planul [XiO\Z\] ( f i g . 8.19) se face astfel:
— pe a x a 0\Y\ l a depărtarea Y se duce a x a m a r e a o v a l u l u i
t t A B —l,06D 2 2 t

perpendiculară pe 0\Y\\
— din A c a centru, c u o rază r=A B =l,06D
2t 2 2 %se trasează un a r c de cerc,
care intersectează pe 0\Y\ în punctul E \ 2

— din E c a centru, c u aceeaşi rază r=l,06D

2t se duce a r c u l A B
t care inter­
2 2t

sectează pe 0\Y\ în punctul / (primul centru pentru t r a s a r e a o v a l u l u i ) ;

Fig. 8.18 F i g . 8.19

q centru, c u r a z a O l se trasează un cerc care intersectează

c a y t

ne OxYx în punctul 2 ( a l doilea centru de trasare a o v a l u l u i ) ;

— se trasează prin O o paralelă l a axa OiXu care intersectează cercul iniţial
y

în punctul F \2

179
 — se duce dreapta E —F 2 2t pînă intersectează a x a A B 2 în punctul 3 ( a l trei­
2

lea centru de r a c o r d a r e a l o v a l u l u i ) ;
— se determină pe a x a mare A B 2 2 punctul 4, simetricul lui 3, faţă de O y

( a l p a t r u l e a centru de racordare a l o v a l u l u i ) ;
— din punctele / şi 2, se trasează dreptele care trec prin 3 şi 4;
— din punctul 3, ca centru, c u r a z a 3A se trasează a r c u l 5—7 şi, respectiv,
2t

din 4, c a centru, cu r a z a 4lT 2I se trasează a r c u l 6—8\

— o v a l u l se completează trasînd din l şi, respectiv, 2, c a centre, cu razele
— -"V

15 şi 27, arcele de cerc 56 şi, respectiv, 78.

8.7. Reprezentarea corpurilor geometrice în axonometria

ortogonală

Reprezentarea axonometrică-izometrică a unui cilindru. Considerînd c i l i n d r u l

Q dat în proiecţie ortogonală cu baza situată în planul [//), reprezentarea s a
axonometrică ( f i g . 8.20 6 ) se determină a s t f e l :
— se trasează reprezentarea axonometrică a bazei Q|, aplicînd metoda coor­
donatelor;
— I a înălţimea h se trasează şi baza superioară Q{ a c i l i n d r u l u i ;
— se duc tangente l a cele două baze paralele cu 0\Z\\ imaginea astfel obţi­
nută este reprezentarea axonometrică-izometrică a c i l i n d r u l u i .

a b
Fie- 8.2U

î n f i g u r a 8.21 se indică t r a s a r e a axonometrică-izometrică a cilindrilor, pe

cele trei axe, cu bazele paralele l a planele [X\0\Y\] [Y O\Z \ şi [X\0\Z\\.
t x x

Reprezentarea axonometrică-izometrică a sferei. Reprezentarea axonometri­

că-izometrică a sferei de diametru D cu centrul în originea axelor este tot un
cerc c a r e a r e diametrul D =1,22D
X (fig. 8.22).
E c u a t o r u l a\b\ a l sferei şi cele două meridiane a b şi a &3 perpendiculare
2 2 3

în spaţiu v o r apărea în izometrie c a trei elipse C * C şi C . , conţinute în p l a n e

f p

perpendiculare. E l i p s e l e sînt tangente interioare la conturul izometrie a l sferei,

reprezentat prin c e r c u l înfăşurător K; elipsele cu axele m a r i egale c u 1,22D i a r
a x e l e mici c u OJD.
î n f i g u r a 8.23 s-a reprezentat, în proiecţie ortogonală, o sferă de diametru
D=55 mm, secţionată cu un plan de nivel /Af(0; 0; — 1 5 ) ] şi un plan de profil

180
 Fig. 8.22 F i g . 8.23
•

[P(—12; 0; 0 ) J . Imaginea izometrică a acestei stere ( l i g . 8.24) se determină

astfel:
— se trasează axele izometrice 0\X\Y\Z\\
— cu centrul în Ou s
trasează cercul de diametru l,22D=\ 22
e
X 55=
f

67 m m , care reprezintă imaginea izometrică a sferei;

— prin coordonatele date, se fixează punctele Q (0 0, — 1 5 ) , reprezentînd
z t

imaginea izometrică a centrului cercului din planul de nivel [N], şi Q (—12, 0, x

0 ) , reprezentînd imaginea izometrică a centrului cercului din p l a n u l de profil

[P\:
181
 — se trasează rombul cu centrul în Q,, în care se înscrie ovalul care repre­
zintă imaginea izometrică a cercului din planul \N] şi, rombul cu centrul în Q , x

fn care se înscrie ovalul din planul [P], care reprezintă imaginea izometrică
a cercului din planul de profil;

Fig. 8.24

— prin punctele de intersecţie a celor două ovale se trasează dreapta de

intersecţie dintre planele [N] şi ( P j ;
— se trasează cu linie continuă g r o a s ă , porţiunea din sferă rămasă nesectio-
nată, precum şi imaginile izometrice ale secţiunilor în sferă realizate de planele

8.8. Aplicaţii ale r e p r e z e n t ă r i l o r axonometrice în desenul tehnic

Cerinţele industriei moderne impun, pe lîngă reprezentările în proiecţie orto­

gonală a pieselor de maşini, ansamblelor sau instalaţiilor, şi reprezentarea axono­
metrică a acestora, în scopul de a înlesni citirea şi înţelegerea corectă a desenelor,
atît în fazele de execuţie, cît şi în operaţiile de montare.
Aplicarea reprezentărilor axonometrice în desenul tehnic este exemplificată
pe o piesă prevăzută cu flanşa ovală astfel: utilizarea axonometriei-izometrice
este indicată In figura 8.25, a axonometriei-dimetrice în figura 8.26 şi a dimetriei
frontale (perspectiva cavalieră) în figura 8.27.
 b
Fig. 8.26

Fig. 8.27

8.9. Haşurarea suprafeţelor secţionate în reprezentarea

axonometrică

Haşurarea se face cu linie subţire, a cărei înclinare depinde de poziţia axelor

axonometrice. P e n t r u stabilirea înclinam haşurilor se trasează triunghiul axono
metric pe sistemul de axe luate ca reper ( v . fig. 8.25, a , 8.26, a. 8.27, a ) , în secţiune
haşurile trasmdu-se paralel cu latura triunghiului axonometric corespunzătoare
planului în care se face secţiunea ( v . fig. 8.25, b 8.26, b, 8.27 b)
t

I n f i g u r a 8.28 este reprezentată în proiecţie ortogonală o p'iesă" de legătură

c o t a t ă , pe care s-au indicat şi traseele de secţionare iar în f i g u r a 8 29 c este
reprezentată aceeaşi piesă în proiecţie axonometrică-izometrică în figura 8 29
a şi b fiind indicate construcţiile auxiliare ajutătoare pentru reprezentarea axono'
metrică a piesei.
I n figura 8.30 este dat un exemplu de haşurare a secţiunilor în r e p r e z e n t a m
axonometrică izometrică. v

183
 c
Fig. 829

184
 Fig. 8.30

I n figura 8.31 este reprezentată o piesă-suport, cotată şi avînd indicate t r a ­

seele de secţionare, iar în figura 8.32 este indicată reprezentarea în proiecţie axo­
nometrică-izometrică, cu etapele şi construcţiile auxiliare.
I n figura 8.33 este reprezentată o piesă în proiecţie ortogonală, a cărei formă
geometrică de bază este dată de o sferă îmbinată cu doi cilindri, prevăzuţi cu

A-A
E I z

B-B
! 1 1 ^

4 1 VA

F i g . 8.31

185
două flanşe: una cilindrică şi a l t a p ă t r a t ă . în figura 8.34 se indică proiecţia axono­
metrică-izometrică, cu indicarea construcţiilor auxiliare ajutătoare pentru repre­
zentarea axonometrică a piesei.

Fig. 8.34

8.10. Cotarea reprezentărilor axonometrice

Generalităţi- î n reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală, elementele l i ­

niare ale pieselor desenate îşi păstrează, în general, forma şi adevărata lor
mărime, spre deosebire de reprezentările axonometrice, unde elementele liniare
ale pieselor se reprezintă deformate.
Imaginile axonometrice ale pieselor simple, dacă sînt corect cotate, pot fi
folosite şi ca desene de execuţie a pieselor respective. Cotarea desenelor axonome­
trice este necesară nu n u m a i pentru r e a l i z a r e a pieselor, dar şi pentru uşurarea
înţelegerii modului de montare a piesei în ansamblul din care face parte.
L a cotarea reprezentărilor axonometrice se aplică toate regulile şi principiile
stabilite la cap. 5, pentru reprezentările ortogonale, la care se mai adaugă şi
următoarele:
— liniile ajutătoare, liniile de cotă şi cifrele de cotă să fie aşezate în acelaşi
plan cu suprafaţa piesei ce se cotează;
— liniile ajutătoare se trasează în prelungirea liniilor de contur şi paralel
la axa axonometrică corespunzătoare;
— liniile de cotă se trasează paralel la axele axonometrice şi sprijinite pe
liniile ajutătoare;
— pe cît este posibil, liniile de cotă trebuie să fie trasate în a f a r a conturului
imaginii axonometrice;
cifrele de cotă reprezintă adevărata mărime a elementului Ia care se
referă;
in reprezentarea dimetrică şi perspectiva cavalieră, cotele dimensiunilor
piesei după direcţia axei 0\Y\ (unde elementele sînt reprezentate la s c a r a 1 : 2 )

187
188
se scriu la valoarea lor nominală şi se subliniază, pentru a se scoate în evidenţă
că elementele respective nu sînt reprezentate la aceeaşi scară cu cele reprezentate
pe celelalte plane.
Exemple de cotare a reprezentărilor axonometrice. în figura 8.35, a este
exemplificată cotarea unei piese reprezentate în proiecţie axonometrică-izometrică,
reprezentată ortogonal şi cotată ( f i g . 8 . 3 5 , 6 ) . Cotarea unei piese reprezentate
în proiecţie axonometrică-dimetrică este exemplificată în figura 8.36, unde cotele
elementelor după direcţia axei 0\Y\ au fost subliniate. Cotarea pieselor reprezen­
tate în dimetrică frontală este exemplificată în figura 8.37, unde s-au subliniat
cotele elementelor după direcţia axei 0\Y\.

189
 In figura 8.38 este reprezentat un lagăr, în proiecţie ortogonală, cotat şi cu
indicarea traseelor de secţionare, iar în figura 8.39 este reprezentat acelaşi lagăr
în proiecţie dimetrică-frontală, unde cotele elemenelor pe direcţia axei 0\Y\ sînt
subliniate.

8 - a

_j | L

-4 i î B A

r i
- n —
I *

Fig. 8.:W

8.11. Exemple specifice pentru reprezentarea axonometrică

a desenelor de ansamblu
v

a. Robinetul cu ventil reprezentat In triplă proiecţie ortogonală în figura

8.40, a este reprezentat în proiecţie axonometrică izometrică în figura 8 . 4 0 , 6 .

190
Piesele componente ale acestui robinet sînt reprezentate axonometric-tzometric,
in ordinea montajului (reprezentare explodată), în f i g u r a 8.41.
b. Reductorul de turaţie tip B H , a l cărui desen de a n s a m b l u este reprezentat
în figura 8.42, este reprezentat axonometric-izometric (reprezentare explodată)
în figura 8.43, scoţîndu-se în evidenţă piesele componente şi ordinea de montaj.

Fig. 8.41
3
§ 37 3 6
ffa§353l3332 31 30 29

NOTA'
Oocul axial în rulmenţii
cu ro.'e cornet? :Q.0î-txe6iT*i\
TABEL DE COMPONENTA

/b.' Denumirea Bx A/a'er/c^ nr't

RJ.01-00

LP.B. REDUGTOR DE
TURAŢIE TIP BH

Fig. 8.42
194
 9 . Proiectarea formei pieselor

9.1. Generalităţi

Proiectarea este o îmbinare între ştiinţă, tehnică, matematică şi artă, fiind

rezultatul unei conlucrări active între o multitudine de cunoştinţe teoretice şi
practice.
Proiectarea raţională a formei presupune elaborarea unor forme tehnologice,
economice şi estetice a pieselor, în scopul unei execuţii simple şi cu consum minim
de materiale.
Proiectarea formei unei piese s a u a unui ansamblu se face în mai multe etape:
studiul de documentare, etapă în care se consultă materialele existente referitoare
la tema de proiectare, concluzionînd cu posibilităţile actuale de realizare; întocmi­
rea schiţei de concepţie, care se face în baza concluziilor studiului de documentare,
plecînd de I a ideea că toate piesele sînt generate de o formă geometrică elementară
( f o r m a geometrică s i m p l ă ) , rezultînd forma geometrică principală a piesei sau
a n s a m b l u l u i respectiv; efectuarea calculelor de rezistenţă necesare şi a altor c a l ­
cule impuse de scopul proiectului; stabilirea formei funcţionale] alegerea materia­
lului , corespunzător cu rolul funcţional şi rezistenţa impusă; stabilirea formei
constructive şi tehnologice a piesei sau ansamblului (pe b a z a datelor din etapele
anterioare şi pe baza unui c a l c u l tehnico-economic în vederea obţinerii unui cost
m a i scăzut în condiţii de calitate cît m a i ridicată; definitivarea şi verificarea pro­
iectului ; efectuarea de modificări constructive, impuse de încercarea în exploatare
a prototipurilor experimentale.

9.2. Forma geometrică principală

F o r m a geometrică principală rezultă din compunerea unor forme geometrice

elementare, numite şi forme geometrice simple. Formele geometrice simple m a i
des întîlnite sînt corpuri geometrice cu suprafeţe plane-prisme ( f i g . 9 . 1 , a — c ) ,
t r u n c h i u r i de piramidă ( f i g . 9.1, d şi e) — s a u corpuri geometrice c u suprafeţe
curbe-cilindru ( f i g . 9.2,0)', tfbnchi de con ( f i g . 9.2, b), sferă ( f i g . 9.2, c),
elipsoizi ( f i g . 9.2, d şi e), hiperboloid ( f i g . 9.2,/).

a b c d
Fig. 9.1

195
 I n proiectare se întîlnesc r a r c a z u r i cînd forma geometrică simplă rămîne
şi forma geometrică principală a piesei (exemplu bilele şi rolele de rulmenţi),
în general, piesele din construcţia de maşini provenind fie din forme simple modi­
ficat, fie din compunerea mai multor forme geometrice simple.

a b c d e f
Fig. 9.2

d e f

Fig 9.4

196
 C u p l a j u l rigid, a cărei formă geometrică principală este prezentată axonome­
tric în figura 9.3, este format din forme geometrice simple (cilindrii /, cilindrii
2, prismele 3 şi canalele prismatice 4). '
Alte exemple de forme geometrice principale utilizate în construcţia de maşini
sînt date în f i g u r a 9.4, unde s e observă că fiecare piesă reprezentată se poate
descompune în forme geometrice simple (numerotate), atît corpuri pline, cît şi
goluri.

9.3. Forma funcţională

F o r m a funcţională este impusă în primul rînd de rolul funcţional pe care

îl îndeplineşte piesa în a n s a m b l u l din care face parte, rezultînd din combinarea
formei geometrice principale cu datele rezultate din calcule.
Cînd f o r m a piesei nu satisface integral condiţiile de funcţionare din punctul
de vedere a l rigidităţii, se impune completarea formei funcţionale cu elemente
a u x i l i a r e de tipul nervurilor, bosajelor, umerilor e t c , în final rezultînd f o r m a
funcţională dezvoltată.
în c a z u l unui piston, forma geometrică simplă este un cilindru, forma geome­
trică principală ( f i g . 9.5, a) rezultînd din combinarea unor forme cilindrice impuse
de montarea bolţului şi de micşorarea greutăţii în limitele de rezistenţa admisibile.
F o r m a funcţională ( f i g . 9 . 5 , 6 ) rezultă prin completarea cu canalele necesare
montării segmenţilor, i a r forma funcţională dezvoltată ( f i g . 9.5, c) se deiimti-
vează prin introducerea nervurilor şi prin frezarea şi teşirea locaşurilor de ooiţ
' c a r e asigură uşurarea introducerii bolţului şi un montaj corect).

F i g . 9.5

94. Forma constructiv-tehnologică

I n vederea obţinerii unor piese care să poată fi executate uşor din punct de
vedere tehnologic şi avantajos din punct de vedere economic, proiectantul trebuie
s a elaboreze piese cu forme adecvate procedeelor tehnologice cunoscute. Rezultă
c a încă din stadiul de proiectare trebuie să se ţină seama de procedeele tehnologice
ce s e vor utiliza la execuţie, ceea ce impune o anumită formă constructivă a piesei.
D i n tehnologiile de l a r g ă răspîndire se dau în continuare exemple de forme
constructiv-tehnologice, în comparaţie cu forme incorecte, netehnologice.

197
 La piesele turnate pereţii trebuie să fie de grosimi a p r o x i m a t i v egale ( f i g .
9.6) pentru a permite o răcire uniformă, i a r pentru a s i g u r a r e a condiţiilor de rezis­
tenţă se v o r utiliza, cînd este c a z u l , n e r v u r i de rigidizare ( f i g . 9 . 7 ) .
hcorecf Cortct

a b
Fig. 9.7

L a trecerile dintre două g r o s i m i diferite ( f i g . 9T8) n u se v a utiliza o singură

rază de r a c o r d a r e , ci o trecere progresivă, asigurată de o înclinare racordată
cu pereţii piesei. R o t u n j i r e a colturilor pieselor cu pereţi diferiţi c a grosime ( f i g .
9.9) se face evitindu-se gîtuirile ( f i g . 9.9, a ) , asigurîndu-se o trecere progresivă
( f i g . 9 . 9 . 6 ) , care asigură rigiditatea piesei.
 L a trecerile dintre pereţi perpendiculari ( f i g . 9.10) se vor utiliza raze de ra
cordare r = (0,3 . . . 0 , 2 ) g , g fiind grosimea pereţilor ( f i g . 9.10, 6 ) , evitîndu-se ra
zele mari de r a c o r d a r e ( f i g . 9.10, a).

L a piesele de tipul roţilor, în vederea evitării tensiunilor interne, butucul şi

coroana se vor executa cît mai subţiri ( f i g . 9.11), iar discul c u grosimea descres-
cînd de l a butuc spre coroană.
L a piesele cu cavităţi interioare ( f i g . 9.12) se recomandă forme care să per­
mită uşor scoaterea miezului.
Incorect Corset

Fier. 9.12

La piesele forjate se evită conicităţile, trecerile dintre diametre diferite reco-

mandîndu-se a se executa în trepte ( f i g . 9.13), i a r piesele de dimensiuni m a r i
se f a c străpunse ( f i g . 9.14), pentru evitarea defectelor interne.

incorect Corset
U-TCi

J
Fig. 9.14

Fig. 9.13

199
 La piesele matriţate, pereţii interiori şi exteriori trebuie prevăzuţi cu înclinări
(conicităţi) (fig. 9.15), pentru a uşura extragerea piesei din matriţă.
La piesele prelucrate prin aşchiere trebuie să se ţină seama, în primul rînd.
de o proiectare a formei piesei care să conducă Ia economie de material, manopera
şi scule în condiţii optime de asigurare a rolului funcţional.

Fig. 9.15

Prelucrarea găurilor înfundate ( f i g . 9.16, a ) este greoaie, recomandîndu-sc

fie întîi o găurire ( f i g . 9 . 1 6 , 6 ) , urmată de lamare ( f i g . 9.16, c ) , fie utilizarea
găuririi complete, urmate de lamare ( f i g . 9.16, d).
De asemenea, prelucrarea găurilor executate pe pereţi înclinaţi ( f i g . 9.17, a)
este foarte dificilă, burghiul trebuind să fie perpendicular pe suprafaţa de găurit
a piesei ( f i g . 9.17, b).
Incorect Corect

F i g . 9.10 F i g . 9.17

Găurile executate pe suprafeţe înclinate, care ulterior vor fi filetate (fig.

9.18, a ) , nu asigură un montaj corect, care se realizează în cazul prevederii
unei suprafeţe de sprijin perpendiculare pe axa găurii ( f i g . 9.18, b). L a filetarea
exterioară a unei piese în trepte ( f i g . 9.19), se impune utilizarea degajărilor cu
un diametru mai mic decît diametrul fundului filetului, care permit ieşirea sculei
din materialul piesei.

ixorect Corect*

a b w^; a b
Fig. 9.18 Fig. 9.19

200
 L a filetarea interioară nu se poate executa filetul pînă în fundul găurii ( f i g .
9.20, a ) fiind necesară o distanţă între lungimea utilă a filetului şi fundul găurii
pentru o p r e l u c r a r e corectă ( f i g . 9.20, b). Tn cazul filetării interioare a unei piese
in trepte ( f i g . 9.21) se impune u t i l i z a r e a degajărilor cu un diametru mai mare
decît diametrul fundului filetului, care permit ieşirea sculei din materialul piesei.

Ccrecl

Fig. 9.20 Fig. 9.21

Conicităţile se execută mai uşor i n cazul în care s c u l a are posibilitatea să-şi

urmeze c u r s a pe o suprafaţă cilindrică ( f i g . 9.22, b) şi nu se opreşte într-o supra­
faţă frontală ( f i g . 9.22, a ) .
L a strunjirea profilată costul sculelor este ridicat, recomandîndu-se utiliza­

(fig.
rea pe cît posibil a teşiturilor ( f i g . 9.23, b) în locul capetelor sferice ( f i g .
9.23, a ) .

Corect

Q Q
Fig. 9.22
Fig. 9.23

P r e l u c r a r e a c a n a l u l u i de pană cu' fundul înclinat faţă de a x a piesei

(fig. 9.24, a ) este dificilă din punctul de vedere a l prinderii pe maşina-unealtă,
recomandîndu-se poziţionarea fundului c a n a l u l u i de pană paralel cu a x a piesei
(fig. 9.24,6).
Pentru frezarea capului pătrat ( f i g . 9.25) se recomandă o zonă tronconică
de trecere, care împiedică contactul sculei cu suprafaţa frontală.

ir, erect
ev
,'ncorvc Corect

Q
Fig. 9.24 F i g . 9.25

201
 P r e l u c r a r e a locaşurilor de rulment pe arbore ( f i g . 9.26) este m a i economică
dacă se prevede f i n i s a r e a n u m a i pe suprafaţa de f i x a r e în l a g ă r . Cînd condiţia
de rezistentă este îndeplinită se recomandă p r e l u c r a r e a celor două paliere de di­
mensiuni egale, dar c u diametrul m a i m a r e decît a l porţiunii de mijloc ( f i g . 9.27).
P r e l u c r a r e a prin rectificare a găurilor înfundate ( f i g . 9.28, a) este dificilă,
recomandîndu-se prevederea unei degajări ( f i g . 9.28, 6 ) sau u t i l i z a r e a unei bucşe
(fig. 9.28,c). „ ,
ovar/ Corect

—1
Fig. 9.26

C*VCt

\7

Fig. 9.27 F i g . 9.28

P r e l u c r a r e a de f i n i s a r e l a interior a bucşelor pe l u n g i m i m a r i ( f i g . 9.29, a )

este dificilă, recomandîndu-se p r e l u c r a r e a de finisare n u m a i pe suprafeţele nece­
sare, c u treceri l a diametre m a i m a r i pentru suprafeţele care n u necesită finisări
(fig. 9.29.6).
hcorect Corect

- e -
zzzzzzzzzzzzz
b
Fig. 9.29

I n c a z u l prelucrării prin rectificare a locaşurilor de rulment în alezaje se

recomandă prevederea unei degajări c u diametrul m a i mare ( f i g . 9 . 3 0 , 6 ) sau
u t i l i z a r e a unei bucşe de distanţare ( f i g . 9.30, c ) , f o r m a din f i g u r a 9.30, a fiind
incorectă.
iwtef Corect

77///// 2>

7
'/7/y^/

202
 L a introducerea bucşelor în alezaje se recomandă numai prelucrarea în zona
unde intră bucşa ( f i g . 9 . 3 1 , 6 ) , soluţia din figura 9.31, a fiind neeconomică.
îmbinarea în două colturi ( f i g . 9.32, a) este practic imposibilă, fiind necesară
prevederea unui j o c , fie în partea superioară, fie în partea inferioară (fig. 9.32, 6 ) .
P e n t r u evitarea greşelii din figura 9.32, a , I a montajul incorect din figura
9 . 3 3 a se impune prevederea unui umăr pe care se sprijină bucşa şi utilizarea
v

bcor*ct Corect ' Itccvcct Ccrzct

F i g . 9.33 F i g . 9.34

unui diametru pe care se introduce bucşa, m a i mic decît a l treptei următoare

(fig. 9.33,6).
Prelucrări neeconomice sînt şi în cazul montajului din figura 9.34, a , soluţia
din figura 9.34, 6 fiind net avantajoasă.

9.5. A s p e c t u l estetic a l formei

Se observă din ce în ce mai mult o preocupare susţinută pentru estetica pro­

duselor tehnice, căutîndu-se o prezentare cît mai plăcută, atît din punctul de ve­
dere a l formei exterioare, cît şi a l cromaticii. U n produs estetic este, de obicei,
mult mai uşor agreat de utilizator, ducînd şi Ia creşterea productivităţii muncii;
de exemplu, un muncitor lucrează cu m a i multă plăcere la utilaje şi cu S D V - u r i
estetice c a formă şi cromatică.
I n principal, estetica produselor este impusă de: îmbinarea între aspectul
exterior a l piesei şi structura s a ; valorificarea totală a produselor muncii; creşte-

203
rea productivităţii şi rentabilităţii muncii; satistacerea dorinţei de frumos a omului
modern; utilizarea cu plăcere a produselor muncii.
Preocuparea pentru estetică a produselor trebuie să existe încă din stadiul
de proiectare.
Pentru realizarea unor cromatici corespunzătoare se fac diverse studii, în
funcţie de condiţiile de utilizare şi de cerinţele beneficiarilor. C u l o a r e a trebuie
in primul rînd să sublinieze calităţile estetice, fiind totodată în concordanţă cu
tipul produsului şi domeniile de utilizare. De exemplu, maşinile-unelte dintr-o sec­
ţie mică trebuie vopsite în verde sau albastru, culori odihnitoare, ce dau impresia
de distantă, pe cînd într-o secţie mare — în portocaliu sau galben, culori lumi­
noase, ce dau impresia de intimitate.
Evoluţia produselor din punctul de vedere al cromaticii este vizibilă preg­
nant în cazul autoturismelor. Dacă în începuturile sale automobilul e r a vopsit în
culori sumbre (negru, maro, gri e t c ) , astăzi autoturismele sînt prezentate în-
tr-o g a m ă variată de culori, pastelate.
Estetica cromatică a produselor poate fi realizată prin diferite procedee, înce-
pînd de la un finisaj îngrijit, vopsire sau tratamente termice şi pînă la procedeele
tehnologice speciale, cum sînt acoperirile metalice prin procedee chimice sau meta­
lizare.

204
 \

PARTEA A TREIA

DESENUL DE ANSAMBLU

10. Reprezentarea şi cotarea asamblărilor

1 0 . 1 . Generalităţi. Clasificări

P r i n a s a m b l a r e se înţelege îmbinarea organelor de maşini, utilizînd diferite

procedee tehnologice, cu scopul de a realiza un produs finit (maşină, mecanism,
construcţie metalică, dispozitiv, instalaţie e t c ) .
I n funcţie de destinaţia şi rolul funcţional a l diferitelor ansamble şi suban-
samble, de materiale şi de cerinţele procesului tehnologic se utilizează una din
următoarele tipuri de asamblări: •

prin nituire
prin sudură
Asamblări prin lipire
nedemontabile prin încleiere
prin coasere cu agrafe metalice
combinate

— prin filet
t eu şurub, şaibă, piuliţă
cu prezon, şaibă, piuliţă
prin înfiletare
*cu pene
cu caneiuri
— prin formă
Asamblări cu profil poligonal
elastice cu ştifturi sau cuie

— prin for{ă folosind forma pe con

cu inele tronconice şi elastice
— prin forte de frecare feu elemente străine
folosind strîngerea \cu elemente proprii

{
elicoidale
spirale
Asamblări
cu a r c u r i lamei a re
demontabile
foi
disc
205
 10.2. Asamblări nedemontabile

10.2.1. Asamblări prin nituire

Asamblările prin nituire sînt asamblări nedemontabile care se utilizează pen­

tru îmbinarea tablelor, a profilelor sau a tablelor cu profiluri şi pot fi de rezistenţii
sau de rezisten(ă-etanşare.
Reprezentarea şi cotarea diferitelor tipuri de nituri. Nitul este format din
două părţi: tija nitului, de formă cilindrică şi capul nitului, cu forme diferite,
în funcţie de rolul funcţional a l îmbinării. Reprezentarea şi cotarea niturilor este
indicată în S T A S 796. 797, 798. 8 0 1 , 802-80 şi 3165-80.
în mod obişnuit, în funcţie de forma capului, se deosebesc: nit cu cap semiro-
tund (fig. 10.1, a ) , nit cu cap tronconic (fig. 10.1, b) nit cu cap semiînecat (îig.
t

10.1, c ) , nit cu cap tronconic şi înecat ( f i g . 10.1, d ) , nit cu cap înecat (fig. 10.1 e),
nit cu cap plat ( f i g . 10.1,/). î n c a z u r i speciale se m a i utilizează nituri cu tija
tubulară (fig. 10.2, a ) sau nituri c u tijă parţial tubulară ( f i g . 10.2,6).
Notarea niturilor se face prin indicarea diametrului tijei, lungimii tijei şi ma­
terialului dacă nitul nu este din otel. Exemple:
— un nit din otel cu cap tronconic ( v . f i g . 10.1, 6 ) , cu d = 10 mm şi /=40
mm se notează astfel: Nit 1 0 X 4 0 S T A S 801-80:

7
>>
A-
•s |
h <

+H

1
- - «s>a -

1 \
l
l , 1 h L

f
Fig. 10.1

Fig. 10.2
206
 — un nit t u b u l a r ( v . l i g . 10.2 a ) , cu cap plat v a r i a n t a B , din alamă, c u ă~4
mm şi / = 1 6 m m se notează a s t f e l : N i t t u b u l a r B 4 X 1 6 S T A S 8734-80 C u Z n
20 S T A S 95-87.
Reprezentarea şi cotarea asamblărilor prin nituire. Nituirea este operaţia teh­
nologică prin care nitul de diametru d este introdus în găurile de diametre d\>d
executate în tablele ce se a s a m b l e a z ă ( f i g . 10.3, a şi 6 ) şi deformat pe porţiunea
l a tijei nitului, obţinîndu-se a s a m b l a r e a prin nituire ( f i g . 10.3, c).
ă

d,
1

V/, '///, y/l,.

r
4- * J
/

ULI ^/\
V
-< — i
- A
a

F i g . 10.3

Reprezentarea niturilor în asamblările nituite (tabelul 10.1) este indicată în

S T A S 187-60, în reprezentarea obişnuită şi în reprezentarea prin simboluri.

Tabelul10. t
Denumirea Reprezenhrea Reprezentarea Denumirea Reprezentarea Reprezentarea
obişnuite prin simboluri obişnuiţi prtn simboluri

Nit cu cepele Wm!m Uit ca copul ce [<"//////. '//s^

sem/roÂjnoe sus înecat

flit cv copul oh Uitcv copul ce

sus sem/fnecot ps înecat

Nit cv copul ce
jos sermînecat
r—r
m
Nit cv capele
înecate
m
Nit cu capek 1 5 I
^ 7
Nit ca capek
tronconice
sem/îneeok
I 2*

I n funcţie de numărul de rînduri de nituri, asamblările prin nituire, pot fi

c u u n rînd ( f i g . 10.4, a ) , c u două rînduri dispuse în paralel ( f i g . 10.4,6) sau
în z i g - z a g ( f i g . 10.5, a) sau cu mai multe rînduri de nituri dispuse după necesităţi
(fig. 10.5.6).
După modul de montaj, asamblările prin nituire pot fi fără eclise ( f i g . 10.4, a
şi 6 şi 10.5, a) s a u cu eclise ( f i g . 10.5,6).
I n cazul în care nituirea se execută pe şantier, capul de nit se v a reprezenta
cu indicaţia din figura 10.6 (a — reprezentarea obişnuită, 6 — reprezentare s i m -

207
 A-A^
Y/A' fiWf
^\W1 -
m
C\ 1

!i F ^

- - 0 - - -
J

(!t_ ]

Fig. 10.4

A-A

0
-v-<
4
— -
Ti

•-4- ! 4-

F i g . 10.5

208
plificată), iar în c a z u l în care atît g a u r a , cît şi nituirea se execută pe şantier,
capul de nit se indică c u indicaţia din figura 10.7 (a — reprezentare obişnuită!
b — reprezentare s i m p l i f i c a t ă ) .

Os\N

i i

Q b

Fig. 10.6 Fig. 10.7

10.2.2. Asamblări prin sudură

S u d a r e a este operaţia tehnologică prin care se realizează o asamblare nede-

montabilă a două piese metalice. P r i n sudură se înţelege zona de îmbinare rezul­
tată în u r m a sudării. M a t e r i a l u l de adaos depus prin sudare se numeşte cordon
de sudură, c a r e poate fi continuu sau întrerupt. Pentru a se executa sudura, pie­
sele de sudat se prelucrează în zona unde se aplică cusătura, locaşurile respective
numindu-se rosturi.
Reprezentarea, notarea şi cotarea sudurilor în desenul industrial ( S T A S
7 3 5 - 8 7 ) . Reprezentarea sudurilor se poate face fie detailat, fie simplificat, m a i
des utilizată în desenul tehnic fiind reprezentarea simplificată. P e n t r u notarea su­
durilor se utilizează următoarele elemente: simboluri principale şi secundare, o
linie de reper, o linie de referinţă, cote şi indicaţii suplimentare.
S i m b o l u r i l e principale a l e diferitelor tipuri de suduri sînt reprezentate în ta­
belul 10.5. Simbolurile secundare (tabelul 10.2) se utilizează pentru indicarea
unor informaţii suplimentare cu privire l a forma suprafeţei exterioare a sudurii.
S i m b o l u r i l e se amplasează pe desen conform figurii 10.8, prin intermediul liniei

Tabelul/Ol
l/made reper Forma
/ de refermfâ Simbol
suprafeţei
Sucbrâ Plana
v Convexa S—N
/ Concava

Fig. 10.8

de reper şi liniei de referinţă. L i n i a de reper se termină cu o săgeată şi se ampla­

s e a z ă ca poziţie fată de îmbinarea sudată conform figurii 10.9, a şi b pentru o
îmbinare în T şi conform figurii 10.9, c şi d pentru o îmbinare în cruce. L i n i a
de referinţă se v a t r a s a paralel cu chenarul desenului. Pozi{ia simbolului în raport
c u linia de referinţă este prezentată în tabelul 10.3.

209
 fbrkoapurt

xw-.

Ar*c . ner
l
îl
âtrtper i i i -

\
g g s g

dtrvpeepm

F i g . 10.9

Jbbehim
tbxit/a sjrr-bokhi Qepreieobrea faprezenbreo Reprezenforea
debtroto simplificata

Deasupra Ineide rekrmb,

dacă suprubb exknoorda
aaoirrt se ofb pe parka
tnm de reper

Sub hr*o obrebno&,obca

SLprafob exhrioorO osuoijr*
se o/h pe parka opusa ZZL
trier ae rtper

A» i/va de rebnrJb. daco

suciră m oflo h pbnul
m&norw

C o t a r e a s u d u r i l o r se face prin indicarea unor cote lîngă simbol ( f i g . 10.10),

l a stingă simbolului cota a referitoare l a secţiunea transversală a sudurii, iar
la dreapta simbolului cota / referitoare l a dimensiunile longitudinale ale sudurii.
Diferitele tipuri de sudură, notarea şi cotarea acestora sînt exemplificate în tabe­
l u l 10.4, unde se indică şi modul de notare a dimensiunilor r o s t u r i l o r .

o Wl procedeul de sudare/Josa sudurii;

numârvf de suduri ideatice

b
F i g . 10.10

210
 hbefuim
Denumirea sudurii Reprezenhreo debitaţi} A'ohrea pe
obsen

S-pătrunderea sudurii
L-lungimea sudurii
fi,
b-deschiderea rostului s\\i
E'bţlmea sudurii
Sudura cap b cap h-înalţimea porţiunii neprefucrufe
o rostului of 3

d-unghiul rostului
Observaţie Sudura nu s-a înnegrit,
pentru ase evidenţia
dimensiunile rostului
sttiYt

Sudura cu margini
rosfrînb, incomplet s-pătrunderea sudurii
pătrunsa

a-înâlfimea tnunghiulut isoscelmaxim,

Sudura h colţ înscris tn secţiunea sudurii
continua

k-cofeb triunghiului isoscel maxim,

înscris în secţiunea sudurii

o, k-vezi sudura în colţ continuă

Sudură h colţ L-lungimea suourii a\\n*U(e)
interm/kw fa e-dsbnb între doua sucbri svcceme
n-numărul sudurt/or k [\n*l*®

c-bţimea sudurii
Sudura b găuri l- lungimea sudurii c I—l n*l*(e)
ohngib e-disbnb între două sucuri succesne
n •numărul sucurilor
d-diametrul sudurii
Sudura h găuri e-dsbnţa între axele a două suduri
dr~\n<(e)
robnde succesive
n-numărul sucuribr
d-diametrul suourii
Sudură ptin e-disbnb între axeh a obuo suauri d Qn*(e)
puncte succesive
n-numărul sucurilor
c-bţimea sudurii^
Sudură h linie, t-tungimea suourii c ^n*(e)
gtterrrutenb e-ckbnb între două suduri succesive
n-numărul sudurilor

211
 I n c a z u l în c a r e s u d u r a se execută pe întregul contur a l piesei, aceasta se
simbolizează p r i n t r - u n cerc amplasat l a intersecţia liniei de reper cu linia de refe­
rinţă ( f i g . 10.11), i a r cînd s u d u r a se execută l a montaj se indică cu un steguleţ
( f i g . 10.12).
Se pot trece şi alte date în dreapta liniei de referinţă, indicate în figura
10.10, c .

Fig. 10.13

Reguli de întocmire a desenelor pentru suduri. Acestea sînt următoarele:

— sudurile nu se reprezintă în desenele de ansamblu, poziţionîndu-se ca un
singur reper toată piesa sudată;
— în vedere, pe direcţia axei longitudinale a cusăturii, se reprezintă margi­
nile sudurii cu linie continuă groasă, iar în interior se vor t r a s a linii continue
subţiri curbate;
— în secţiune, sudura se reprezintă înnegrit, cu excepţia desenelor care au
ca scop prescrierea formei şi dimensiunilor rosturilor;
— în cazul în care sudura se face pe lungimi m a r i se admite reprezentarea
simplificată din f i g u r a 10.13;
— în cazul reprezentării simplificate, locul sudurii se reprezintă atît în
vedere, cît şi în secţiune, printr-o linie continuă groasă, iar la sudurile în găuri
sau prin puncte se reprezintă axele găurilor;
— liniile de reper şi de referinţă se trasează cu linie continuă subţire;
— simbolurile sudurii se trasează cu linie groasă şi cu înălţimea de cea 1,5
ori mai mare decit dimensiunea nominală a scrierii folosite pentru cotare pe dese­
nul respectiv.
I n tabelul 10.5 se dau exemple de utilizare a simbolurilor principale, în ta­
belul 10.6 exemple de utilizare a combinaţiilor de simboluri principale iar în
tabelul 10.7 exemple de utilizare a combinaţiilor de simboluri principale şi simbo­
luri secundare.

212
 Meiul iâ.S
Denumirea Reprezentare
sudurii Simbol axonometrică Reprezenfore ckfolia fă Reprezentare simplificata

mm l.v
•

Sudura în colt

Sudură în I
<

Sudură hi
pe suport ii

JL
Sudură cu margini DIUIUIUUUUUI

răsfrink

u
uiuiumuNJi]
Sudunj cu o margine
rosfrînfc
J

213
 hbehttd 5(continuare)

Sudura h V
v
mmm\\m I
E 2 i

Sudură bV \) 1' 11»)» t

pe suport %

E i

Sudură ht^V Z E L
v

Sudură h U
Y • i)V}i
;
21

.1

Sudură h găuri îl

E2 d E 2

•G-
Z

Sudură pnn
puncte O

A.

Idurofr hn/e 1 MM MlMiMf'Mni

cri

214
 TUefofM
Denunvrea SimbolReprezentarea Reprezentare ce.bl/o.ir thprezenfore smp'/ficofe
jaduri axonomefr/câ

Sudura b I pe
ambele porţi

Suoură r> Vcv

sudura de
\*
cornpJebre
E V

Sudura hYpe
umnvmm
3 EH-
ambek părţi

Sudura bf/2Ype mm
ambele part/
i E Y

. 4
Sudură h Upe
ambele porţi
X E i

Sudură htfeU pe rialii :u,

ambele pârti
E i

Sudură h colţpe
ombek port/ r
Im

215
 Joâeb/M
Dertumtreo fyorezenbre
Suduri. Reprezenhre chbf/ob fkprezenbre sfmpf/fîcofa
oxonomehco

Sudură h I
convexă

Sudură b V /
pbnă cu sudură
de compJebre

Sudură b Vpbno z
cu sudră ae
compbbre pbnă •

E L

/
Sxbră b Vpe I 1 7 •a

X
ambek por fi JJJÎJ11J1JÎ1T
(sudurăbX)

Sudură bcoft
concavă
MSSM

216
 10.2.3. Asamblări prin lipire, încleiere s a u coasere

Reprezentarea şi notarea convenţională a asamblărilor obţinute prin lipire,

încleiere s a u coasere este dată în S T A S 10535-79. Pentru notare se utilizează
simbolul din figura 10.14, a pentru lipire şi cel din figura 10.14, b pentru încleiere.

Q b
Fig. 10.14

îmbinările prin lipire ( f i g . 10.15, a) sau încleiere ( f i g . 10.15, e) se reprezintă

printr-o linie continuă de grosime dublă faţă de linia groasă utilizată pe desenul
respectiv, prin înnegrirea spaţiului respectiv ( f i g . 10.15, b — lipire) s a u prin spaţii
libere de 1 . . . 2 m m , cînd piesele ce se asamblează sînt reprezentate înnegrit
( f i g . 10.15, c — lipire, fig. 10.15, g — încleiere).

.'\\VA\\W

e
f 9 h
Fig. 10.15

I n cazul în care locul de îmbinare este ascuns vederii, acesta nu se reprezintă

(vederea din fig. 10.15, d — lipire şi fig. 10.15,/ — încleiere). Cînd lipirea sau
încleierea (fig. 10.15,. h) se face pe porţiuni limitate, porţiunea respectivă se re­
prezintă prin linie groasă dublă.
Simbolurile se amplasează simetric şi cu baza orientată spre îmbinare, pe
o linie de indicaţie trasată înclinat, cu linie continuă subţire, terminată printr-o
săgeată sprijinită direct pe îmbinare fig. 10.15, a—g) s a u printr-un punct pe su­
prafaţa îmbinării ascunsă vederii ( f i g . 10.15, h).
Asamblările prin coasere pot fi prin coasere cu fir s a u prin coasere cu agrafe
metalice. Notarea se face utilizînd pentru coasere cu fir simbolul din figura
10.16, a iar pentru coasere cu agrafe metalice simbolul din figura 10.16,6
pentru cusături paralele sau simbolul din figura 10.16, c pentru cusături de colţ.
Asamblările prin coasere cu fir se reprezintă printr-o linie continuă subţire
( f i g . 10.17, a şi b) iar asamblările prin coasere cu agrafe metalice se reprezintă

217
convenţional numai prin linia de contur trasată c u linie groasă dublă, cu extremi­
tăţile unite prin linii subţiri ( f i g . 10.17, c şi d). S i m b o l u r i l e se amplasează pe
o linie de indicaţie trasată înclinat c u linie continuă subţire, terminată printr-o
săgeată sprijinită direct pe îmbinare ( v . f i g . 10.17).

Q b C

Fig. 10.16

F i g . 10.17

10.3. Asamblări demontabile

10.3.1. Asamblări prin filet

»
Asamblările cu şuruburi. Sînt constituite, în general, din trei piese distincte,
şi anume: şurubul — piesa care pătrunde şi care are filet exterior, piuliţa —
piesa pătrunsă, care are filet interior şi şaiba — piesa intermediară cu rol de
siguranţă a asamblării. Şurubul este organul de maşină compus din capul şuru­
bului şi tija filetată, care se termină cu vîrful şurubului ( f i g . 10.18). Tn cazul
în care şurubul n u are cap şi este prevăzut l a ambele capete c u tije filetate se
numeşte prezon iar cind nu are cap ci numai tijă filetată şi un locaş interior
pentru stringere se numeşte ştift filetat.

Fig. 10 18

218
 Reprezentarea şi cotarea şuruburilor. Şuruburile se deosebesc în func(ie
de forma capului, forma vîrfului şi tipul filetului. C a p u l şurubului poate fi hexa­
gonal ( f i g . 10.19 a ) , pătrat ( f i g . 1 0 . 1 9 , 6 ) , triunghiular ( f i g . 10.19, c ) , striat
(fig.10.19 d ) , s e m i r o t u n d crestat ( f i g . 10.19, e), înecat crestat ( f i g . 10.19,/), cili­
ndric crestat ( f i g . 10.19, g ) , cilindric, bombat cu locaş cruciform ( f i g . 10.19,//),
semiînecat crestat ( f i g . 10.19,/), înecat şLgît pătrat ( f i g . 10.19,/), semirotund
şi nas ( f i g . 10.19, A ) , cilindric şi locaş hexagonal ( f i g . 10.19,/) etc.

Fig. 10.19

219
 Vîrful şurubului poate fi plat ( f i g . 1 0 . 2 0 , a ) , bombat ( f i g . 1 0 . 2 0 , 6 ) , conic
( f i g . 10.20, c), cu con interior ( f i g . 10.20, d), c u cep ( f i g . [0.20, e şi f), cu cep
şi con ( f i g . 10.20, g) s a u cu cep bombat ( f i g . 10.20, h).

După precizia de execuţie se deosebesc şuruburi uzuale (con­

form S T A S 920-69) şi şuruburi precise (conform S T A S 4 2 7 2 - 8 0 ) .
L a cotarea şuruburilor se vor trece în primul rînd cotele funcţionale (filetul,
lungimea utilă a filetului, deschiderea cheii) şi apoi celelalte cote care determina
complet piesa.
E x e m p l e de reprezentare şi cotare a şuruburilor sînt date în figura 10.21.

v
— 1
— \ — f i

25

15*1*5*
A \V \ \
L
>*
\
i /

6 u
X
7. 1 30
• w

Fig. 10.21 f
220
 Reprezentarea şi cotarea prezoanelor utilizate în mod frecvent este dată în
figura 10.22, iar a principalelor tipări de ştifturi filetate în figura 10.23.

1
•4

I ST fi
• . si
*5 i

Q b

Fig. 10.23

Reprezentarea şi cotarea piuliţelor. Piuliţele se deosebesc după forma exterioa­

ră, tipul filetului şi precizia de execuţie. Exemple de reprezentare şi cotare a
unor piuliţe cu filet metric sînt date în figura 10.24: piuliţă hexagonală ( S T A S
922-76) forma A în figura 10.24, a, forma B — figura 10.24, b\ piuliţă hexagonală
cu guler ( S T A S 4412-80) — figura 10.24, c; piuliţă pătrată ( S T A S 926-69) -
figura 10.24, d\ piuliţe crenelate ( S T A S 4073-78) — figura 10.24, e şi f; piuliţă
hexagonală cu guler şi suprafaţa de aşezare sferică ( S T A S 8459-69) — figura
10.24, g ; piuliţă înfundată ( S T A S 4374-78) — figura 10.24. ft; piuliţă fluture
( S T A S 3923-80) — figura 10.24, /; piuliţă rotundă cu caneiuri ( S T A S 5012-80) -
figura 10.24./; piuliţă rotundă cu găuri frontale ( S T A S 5331-80) - figura
10.24,/;; piuliţă rotundă cu găuri radiale ( S T A S 5330-69) - figura 10.24,/.

221
 Fig. 10 2-1

222
 Reprezentarea asamblărilor prin şuruburi. într-o asamblare cu şurub întot­
deauna se reprezintă văzută piesa pătrunzătoare (şurubul) ( f i g . 10.25). L a repre­
zentarea asamblării cu şurub într-o gaură filetată (fig. 10.26) se reprezintă joc
(două linii groase distincte) între şurub şi g a u r a nefiletată, zona filetată a şuru­
bului terminîndu-se deasupra găurii filetate

FUf. 10-20 <

se repre-
L a reprezentarea asamblării cu şurub, şaibă şi piu!i(ă (fig. jO-27)
iar zona
zintă joc între şurub şi găurile din cele două piese de grosimi A şi B
filetată a şurubului se termină sub şaibă. se repre-
L a reprezentarea asamblării cu prezon, şaibă şi piuliţă (fig. 10.28) începutul
zintă joc între prezon şi g a u r a din piesa de grosime A se termină la filetului.
găurii filetate, asigurînd împănarea prezonului prin zona de ieşire a
Alte exemple dc asamblări cu şurub sînt dale în iigura 10.29. utilizînd
Asigurarea asamblărilor cu şuruburi împotriva desfacerii se face 10.30; fl),
elemente de siguranţă, care pot fi: şaibă plată tip A ( S T A S 1388-80; fig. 7666-82;
şaibă plată lip B ( S T A S 5200-80; fig. 10.30.6). şaibă G r o w e r (STAS 1991-80;
tip N fig. 10.30, c\ tip R — fig. 10.30, d). cui spintecat (splini) (STAS
fig. 10.30. e). şaibă de siguranţă ( S T A S 2241-82: tip A — fig. 10.30. /.
fig. 10.30. tip D — fig. 10.30,//), contrapiulită elastică (fig. 10.30. i lip B -

223
 A-A . B-B " C-C

Fig. 10.30

Funcţie de elementele de asigurare utilizate, a s i g u r a r e a asamblărilor cu şu­

ruburi poate fi: cu şaibă plată ( f i g . 10.31, a ) , cu şaibă G r o w e r ( f i g . 1 0 . 3 1 , 6 ) ,
cu contrapiulită ( f i g . 10.31, c ) , cu şaibe de siguranţă tip A , B şi, respectiv, D
( f i g . 10.31, d, e şi, respectiv, f) cu şplint ( c u piuliţă normală — f i g . 10.31, g\
%

cu piuliţă cu c a n e i u r i — fig. 10.31,//), cu contrapiulită elastică ( f i g . 10.31,/).

A s i g u r a r e a unei asamblări cu ş.uruburi se poate face şi prin trecerea prin capetele
şuruburilor a unei sîrme răsucite la capete ( f i g . 10.32).
A s a m b l a r e a ţevilor se face prin intermediul unor mufe filetate, utilizate fie
pentru ţevi de diametre egale ( f i g . 10.33, a şi c), fie pentru ţevi de diametre diferite

225
( f i g . 1 0 . 3 3 , 6 ) , s a u prin intermediul racordurilor olandeze de .tipul A (fjg
10.33,. rf) şi B ( f i g . 10.33, e ) .
Asamblări cu filet. I n c a z u l în care unele piese nu permit un alt tip de asam­
blare din punctul de vedere a l utilizării se foloseşte filetul, u n a din piese fiind
de tipul şurubului, deci pătrunzătoare ( l a exterior / şi 3\ f i g . 10.34), cealallii
fiind de tipul piuliţei, deci cuprinzătoare ( I a interior, / şi 4).

Fig. 10.34

10.3.2. Asamblări prin pene

Asamblările prin pene se utilizează pentru transmiterea mişcării între două

piese care au aceeaşi axă longitudinală, avînd c a element de a s a m b l a r e pana,
montată i n canalele de pană din arbore şi, respectiv, butuc.
După poziţia pe care o au l a montaj, penele se clasifică în pene longitudinale
şi pene t r a n s v e r s a l e .

Fig. 10.35

228
 La asamblările cu pene longitudinale, l a montaj, penele sînt paralele cu a x a
longitudinală a pieselor asamblate. Penele longitudinale pot f i înclinate (îngro­
pate, plane sau concave), tangenţiale, paralele sau disc.
Penele înclinate îngropate pot fi semirotunde de forma A ( f i g . 10.35, a ) , cu
capete drepte de forma B ( f i g . 10.35, i ) , cu un capăt drept şi unul rotund de
forma C (fig- 10.35, c ) , conform S T A S 1007-81 şi pene c u nas (călcîi) ( f i g .
10.35, d) conform S T A S 1007-81. în figura 10.35, e este reprezentată o asam-
t

b l a r e c u pană înclinată c u nas, unde se observă (în proiecţie laterală) că jocul

apare de o parte şi a l t a a penei. Penele înclinate plate (penele înclinate subţiri)
sînt conform S T A S 431-81.
Penele înclinate concave pot fi cu capete semirotunde, de forma A ( f i g .
10 36 a) c u capete drepte ( [ i g . 10.36,6), c u un capăt drept şi unul semiro-
y

tund '(fig. 10.36 c ) , conform S T A S 433-73 şi cu nas (fig. 10.36, d ) , conform S T A S

434-73. I n figura 10.36, eeste reprezentată o asamblare cu pană înclinată concavă
de forma B .

4 £ M5°

n t E
^{•{00

3
a-

((-r - f t Ar ^ 3 ?
a

A-A

1 . L 9
~l

Fig. 10.36

Penele tangenţiale ( f i g . 10.37, a) se montează cîte două perechi ( f i g .

10.37, b).

Fig. 10.37

229
 Penele paralele, conform S T A S 1004-81. pot fi obişnuite d e f o r m a A ( f i g .
10 38. a ) , de forma B ( f i g . 10.38, 6 ) , de forma C ( f i g . 10.38, c ) , s a u conform S T A S
5025-73 cu găuri de f i x a r e (exemplu forma A 2 S 1 D , cu două găuri pentru şuruburi
de f i x a r e şi o gaură pentru ştift de desprindere, cu capete semirotunde ( f i g .
1 0 3 9 a ) . I n f i g u r a 10.38, d este reprezentată asamblarea cu pană paralelă
de f o r m a A iar în figura 10.39, b asamblarea cu pană paralelă de forma A 2 S 1 D ,
unde se observă (în proiecţie laterală) că jocul apare în partea superioară a penei.
Penele disc ( f i g . 10.49, a) a u f o r m a şi dimensiunile conform S T A S 1012-77,
In figura 10.40, b fiind reprezentată o asamblare cu pană disc.

Fig. \0A2
231
 La asamblările cu pene transversale, l a montaj, penele sînt perpendiculare
pe axa pieselor de montat, oprind atît translaţia, cît şi rotirea pieselor Penele
transversale pot fi c u ambele feje înclinate ( f i g . 10.41, a ) s a u n u m a i c u o h M
înclinată (fig. 1 0 . 4 1 , 6 ) ; modul lor de a s a m b l a r e Ia montaj este dat în fieura
10.42, a şi respectiv, b. 8

Reprezentarea şi cotarea canalelor de pană în arbori şi alezaje este exemolifi

cată în figura 10.43. ' H

10.3.3. Asamblări cu ştifturi şi hoituri

Ştifturile sînt organe de maşini utilizate pentru a s i g u r a r e a poziţiei relative

dintre două piese şi pot f i : cilindrice ( S T A S 1599-80 f i g . 10.44, a şi b) conice
( f i g . 10.44, c şi d)
t c u suprafaţă exterioară crestată ( f i g . 10.44, e, L / si k) Iubii,
l a r e (fig. 10.44,/) s a u speciale ( f i g . 10.44, £ şi li). } l

di

t\
l\ î
L Wi
1

—: t

Fig. 10.44

In figura 10.45'sînt exemplificate diferite asamblări cu ştifturi.

1 •
Ih J
/
i ; •—

Fier- 10.13
233
 Bolţurile sînt organe de maşini utilizate pentru articulaţii şi pot fi fara cap
( f i g . 10.46,. a ) , cu cap mare ( f i g . 1 0 - 4 6 . 6 ) , cu cap mic şi g a u r ă pentru şplmt
( f i g . 10.46, r ) ; se asamblează conform figurii 10.46. d.

Fig. 10.46

10.3.4. Asamblări prin c a n e i u r i

Asamblările prin c a n e i u r i se utilizează pentru transmiterea unor momente

de torsiune m a r i între arbori şi butuci. P r o f i l u l c a n e l u r i l o r poate fi dreptunghiular
( f i g . 10.47, a ) , în evolventă ( f i g . 10.47,6) s a u t r i u n g h i u l a r ( f i g . 10.47, c).

' Q b c
Fig. 1047

Reprezentarea arborilor şi butucilor canelaţi se face conform S T A S 6162-77.

I n vedere l o n g i t u d i n a l a , la arborele canelat se reprezintă cu linie continuă groasă
diametrul vîrfurilor, c u linie subţire diametrul fundurilor, începutul şi sfîrşitul
ieşirii c a n e l u r i l o r cu linii subţiri perpendiculare pe axă; în proiecţie laterală se
reprezintă atît în secţiune, cît şi în vedere. în mod simplificat, n u m a i două c a n e i u r i
alăturate, iar diametrul vîrfurilor cu linie continuă groasă şi diametrul fundurilor
cu linie continuă subţire ( f i g . 10.48).

Fig. 10.48

L a butucii canelati se repre?intă în secţiune longitudinală atî* fundul, cît

şi vîrfurile c a n e l u r i l o r cu linie groasă iar în proiecte i j t c r a l ă . atît ni vedere,
c i l şi în secţiune, se reprezintă simplificat n u m a i două caneiuri alăturate şi uiunic-

234
 i

t r uull
vîrfurilor cu linie continua groasă, iar diametrul fundurilor ou li •
subţire ( f i g . 10.49). în secţiune longitudinală se reprezintă şi arborof ° C
? n t i l u ă

trasînd cu linie continuă groasă atît fundul, cît şi vîrful canelurilor ( f i g °?0 50

I
V/A
/

\
%

N
Y/y//. ////

Fig. 10.-19

I n c a z u l în.care caneiurile sînt în evolventă se trece şi diametrul de divizare

cu linie punct sub(ire, atît în cazul arborilor canelaţi ( v . fig. 10.50) cît şi î cazul
n

butucilor canelati ( f i g . 10.51).

A-A

BLH B-B
'//// >'\'///

_ _. —r
T i 77

Fig. 10.51

Cotarea arborilor şi butucilor canelati se face prin reprezentarea detaliată

şi cotarea completă a canelurii şi prin cotarea piesei canelate ( f i g . 10.52 pentru
butuc canelat, fig. 10.53 pentru arbore c a n e l a t ) . în cazul în care caneiurile sînt

235
 /
in evolventa ( v . f i g . 10.53) se completează şi datele din tabelul indicat, aşezat
pe format într-un spaţiu disponibil.
Asamblările p r i n caneiuri se reprezintă considerîndu-se văzut întotdeauna
arborele canelat ( f i g . 10.54).

fi 4 B

FIR. 10.54

236
 \
10.3.5. Asamblări c u arbcyi c u profil K

A r b o r i i cu profil K pot fi cilindrici s a u conici, avînd în secţiune profilul din

figura 10.55, a, iar butucii cu goluri avînd profil în K au în secţiune profilul din
figura 10.55, 6, formînd asamblări care pot da un caracter mobil sau fix îmbinării
(fig. 10.55, c).

F i g . 10.55

10.4. A s a m b l ă r i elastice

Asamblările elastice se realizează prin intermediul arcurilor, care datorită

formei şi m a t e r i a l u l u i din care sînt executate asigură deformaţii elastice mari,
sub acţiunea unor solicitări exterioare. A r c u r i l e se reprezintă convenţional con­
form S T A S 707-79, în tabelul 10.8 fiind reprezentate principalele tipuri de arcuri
utilizate, tinîndu-se seama de următoarele reguli:
tobe/uf 108
Denumirea Reprezenhrea obişnuita Reprezentarea
In vedere tn secţiune i/KO/a

Arc Cilindric eticotobl de

compresiune, secpune
rotunde, capete prehcrofe

Arc crttnahc etcoiocf ce

compresiune, secţiune
pdtrata, ccpee prekcrafe

Arc conic eticoidat ce

compresiune, secţiune
foMf, capek prehjcrak
 hdeUiBâfcoof'Ouore)

Arc corvc e.k&db/ OP

corrvrewuoe, secf/une
orep&notoforâ (arc roi/f)

Arc abnahc ebcardalde

Pvcf/vne, ocMri #? cruce

Arc O'sc 3a

Aram disc o w c * pe
ocetom oPecfe

Axun d>sc caeick

cffcrnafhr

Arc spra/ cv spire

Arc h fa cu ochun, kră

kooÂro'

Arc h h fora ochiuri, cu

kgctura

238
 — liniile elicoidale se Înlocuiesc cu linii drepte;
— spirele se rcprezintă^aralele, indiferent dacă pasul este constant sau v a
riabil; i \
— la arcurile elicoidale cu mai mult de patru spire se pot reprezenta la
bele capete citc una-două spiW\complete, restul spirelor înlocuindu-se cu axele

-doSjtytt)

PjfobNJ

Sensul htâsurcni - Sensul hfâsurârii -

Hr despre cehe 6 K'r X".&/cksDtre pn
ir £W de spre U '•'r d> cc.'re ccln-epm r2
iau dpsfvsvfati ff>V\

LOC INDICATOR LOC INDICATOR

Q s

Pt[doN]>(Zi-chNlmrr< ) 2

M M
M2l<h.'l07}]
C&txkS'ln'n*)

Ss.osuf Măsurării - itcrl

&n. uf ihfdsuror/i
r

h'cr- ,','rcesrrc ceMv 1 u

Vr_ckspţre oc'ive_
?UTQ dtsfox;rob 7X7.'» Wli

LOC INDICATOR
LOC INDICATOR

Fig. 10.56
239
ce trec prin c e n t r u l secţiunii; excepţie (ac arcurile elicoidale conice c u secţiune
dreptunghiulară. Ia care se reprezintă la ambele capete cîte u n a s a u două spire
complete, iar restul spirelor se înlocuiesc cu conturul părţii convenţional îndepăr­
tate a a r c u l u i , t r a s a t cu linie continuă subţire; '
— l a a r c u r i l e disc se reprezintă I a ambele capete două discuri s a u două pe­
rechi de discuri aşezate alternativ, i a r restul se înlocuiesc cu c o n t u r u l exterior
al părţii convenţional îndepărtate, t r a s a t cu linie continuă subţire;
— la a r c u r i l e spirale cu mai multe spire se reprezintă n u m a i p r i m a şi ultima
spiră, prelungite cu cîte un scurt arc de cerc, t r a s a t c u linie punct subţire.
I n d i c a r e a pe desen a
elementelor a r c u r i l o r eli­
coidale se face conform
S T A S 2102-85 ( f i g . 10.56),
trecîndu-se dimensiunile
sîrmei s a u barei, pasul ar­
cului, lungimea (înălţi­
pi j mea) a r c u l u i . în stare
liberă, d i a g r a m a de s a r c i ­
Fig. 10.57 nă şi datele din tabelul cu
p a r a m e t r i i funcţionali, ale
cărui dimensiuni sînt date
în figura 10.57.
Reprezentarea a s a m ­
blărilor cu a r c u r i se face
prin reprezentarea a r c u r i ­
lor în vedere, în secţiune cu
vedere ( f i g . 10.58), s a u în
secţiune propriu-zisă. Cînd
diametrul sîrmei este mai
mic de 2 mm, a r c u l se re­
prezintă prin secţiune pro­
priu-zisă, înnegrindu-se
zona- secţionată (fig.
10.59)..
U n exemplu de u t i l i ­
z a r e a a r c u r i l o r elicoidale
este prezentat în f i g u r a
110.60, caz în care a r c u r i l e
au un rol foarte important
pentru funcţionarea corec­
tă a supapei releu.

Fig. 10.58 Fig. 10.59

240
 \^I\P.U.'JAJ ,\UQ STAS 4071*69
STAS 76S6-77

TABEL DE COMPONENTA

TA 8'jcsâ SQFItQSDtCt QL60

Croac svncnor SRF t/03-CI-CI
4u

.Ws, SRF f/08-01-00

SUPAPA RELEU (DE

ERlVARE) T/P RE //OS
• :r..~.

IR. 10.60
 1 1. întocmirea desenului de ansamblu

IUI; Generalităţi

Desenul de a n s a m b l u este reprezentarea grafică a unui complex de elemente

(piese) legate organic şi funcţional între ele, alcătuind un a p a r a t , instalaţie m a ­
şină e t c , s a u parte din acestea. Reprezentarea separat a unor grupuri de piese,
legate funcţional între ele, dintr-un a n s a m b l u m a i complex poartă denumirea de
a n s a m b l u de ordin inferior sau de s u b a n s a m b l u .
întocmirea desenului de a n s a m b l u se face c u respectarea normelor generale
în Vigoare dc reprezentare în desenul tehnic (dispunerea proiecţiilor, linii utilizate,
vederi secţiuni, c o î s r e e ! c ) , precum şi a celor prevăzute în S T A S 6134-84.
P r i n desenul de a n s a m b l u trebuie 5 2 se s t a b i l e a s c ă : forma şi poziţia pieselor
componente, precum şi modul lor de a s a m b l a r e ( m o n i a r c ) ; modul de funcţionare
al a n s a m b l u l u i ; dimensiunile necesare pentru montare şi funcţionare, riOtSţiile şi
indicaţiile corespunzătoare raporturilor reciproce cu a n s a m b l u r i l e s a u s u b a n s a m -
blurile învecinate; etapele şi succesiunea pieselor l a montare.
Desenul de a n s a m b l u poate s e r v i şi c a desen de execuţie cînd reprezentarea
este foarte simplă, c a z în care desenul a n s a m b l u l u i v a conţine cotarea completă
a pieselor componente.
I n funcţie de scopul propus, desenele de a n s a m b l u pot f i :
— Desen de ansamblu de releveu, care se foloseşte la elaborarea documenta­
ţiei tehnice pentru un produs existent, executîndu-se întîi schiţele pieselor compo­
nente pe b a z a cărora se execută schiţa a n s a m b l u l u i , după care se întocmeşte dese­
nul l a scară a l a n s a m b l u l u i şi ulterior desenele l a scară ale pieselor componente.
— Desen de ansamblu in faza de proiect, care constă în elaborarea documen­
taţiei tehnice pentru u n produs ce trebuie realizat, întocmindu-se în primă fază
un studiu preliminar tehnologic şi constructiv, după care se execută reprezentarea
la scară a a n s a m b l u l u i din care se e x t r a g piesele componente executate la s c a r ă .
— Desen de ansamblu de catalog, care se întocmeşte în scop comercial, utili-
zîndu-se reprezentarea ortogonală s a u în perspectivă, fără obligativitatea respec­
tării tuturor normelor generale de reprezentare In desenul tehnic, utilizîndu-se
clemente de design şi c u l o r i .

1 1 . 2 . Reguli de reprezentare a desenului de ansamblu

Desenul de a n s a m b l u trebuie reprezentat într-lin număr minim de proiecţii

( v e d e r i sau secţiuni), dar suficiente pentru definirea clară a tuturor elementelor
componente şi a poziţiei relative a acestora.
I n proiecţia principala, a n s a m b l u l se v a reprezenta, de obicei. în poziţie de
funcţionare. I n figura 11.1. este reprezentat un a n s a m b l u de ordin inferior (bie-
l â - p i s t o n ) . în poziţie explodată, c u piesele reprezentate axonometric. a cărui pro­
iecţie principala este reprezentată în secţiune i n două ipoteze. Secţiunea A—A după

242

0
243
planul de front [A], reprezentată pe planul [V] şi secţiunea B — B după planul
de profil [B] reprezentată pe planul [W\.
Conturul a două piese alăturate în desenul de a n s a m b l u se prezintă astfel:
— printr-o singură linie de contur, comună celor două piese, dacă între piese
nu există joc s a u dacă există un joc rezultat din abateri limită admisibile pentru
piese cu aceleaşi dimensiuni nominale ( v . fig. 11.1 — piesele 6, 8 şi 9 ) ;

Fig. 11.2

244
 — -prin liniile de contur ale fiecărei piese dacă între cele două piese
jocc datorat dimensiunilor nominale diferite ( v . fig. 11.1 — /, 2 şi 6) istă CX

Regulile de întocmire a desenelor de ansamblu sînt exemplificate pe un

net c u ventil reprezentat în două moduri: reprezentarea axonometrică i m robi- [ . ' 7 n f t
u U |

( f i g . 1 1 - 2 ) şi reprezentarea ortogonală — în trei proiecţii (fig. l i . 3 j . Din analiza

7 Shda PVC2-07 / bzM

6 T/ţj \Tflttl PVtt<6 /

5 Gort&rd sRsmsw /

j P&â fixerv PV 02-04 t Bx&T

1 PV02-03 i
2 keea MMV PV02-C2 1
Sote S'ÂS 7977-75
CL37 1 PVC!-CI f fc.V
u
P*â* ****** ŞJAŞUM-73 atu Cex.r.-/tv
1—TTT
"...
1
A9100 STÂSJW-6? 00,2
STAS W71-79 QLA2
56S/OA
STAS 7666-77
QV 02-11 fcSO MONO
PV02-/0 BxftT
RV 02-09
S/4S17JJ-7J •kiohtnl I.P.B. ROBINETCtltiliriL

ng. 113
245
atentă a celor două reprezentări rezultă că la întocmirea desenelor de ansamblu
trebuie avut în vedere următoarele:
a. I n proiecţia în care a n s a m b l u l este reprezentat în secţiune, piesele pline
— fără configuraţie interioară ( a r b o r i , axe, bolţuri, şuruburi, pene etc.) — se
reprezintă in vedere, chiar dacă planul de secţionare trece prin a x a lor geometrica
( v . fig. 11.2 şi 11.3 — tija cu filet 6 şi prezonul 14). De asemenea, anumite porţiuni
pline ale pieselor ( n e r v u r i , aripioare, spiţe etc.) se reprezintă tot în vedere, cînd
planul de secţionare cuprinde a x a lor longitudinală s a u este p a r a l e l cu aceasta
( v . f i g . 11.2 şi 11.3 — roata dc acţionare / / ) . L a astfel de piese, pentru a pune
în evidenţă anumite forme interioare, se vor utiliza secţiuni parţiale.
b. în desenul de ansamblu, piuliţele şi şaibele c i r c u l a r e a căror axă este situ­
ată în planul de secţionare se reprezintă, de obicei, în vedere ( v . 15 şi 76',
fig. 11.3).
c. Elementele de a s a m b l a r e (şuruburi, prezoane, piuliţe etc.) a căror axă
nu este situată în planul de secţionare se reprezintă rabătute cu linie-punct
subţire, spre a scoate în evidenţă modul lor de a s a m b l a r e .
d. Piesele s a u a n s a m b l u r i l e de ordin inferior care se repetă identic pe o pro­
iecţie se reprezintă complet o singură dată, iar restul poziţiilor se reprezintă sim­
plificat, conform normelor prezentate la cap. 10.
e. Piesele care execută deplasări în timpul funcţionării a n s a m b l u l u i pot fi
reprezentate, pe aceeaşi proiecţie, şi în poziţie extremă s a u în poziţii intermediare
de mişcare ( v . f i g . 4.30 — poz. //, 12, 13). C o n t u r u l pieselor în astfel de poziţii
se trasează cu linie-două puncte, fără a se haşura, chiar dacă în poziţie iniţială
au fost reprezentate în secţiune.
f. P e n t r u înţelegerea modului de legătură a l a n s a m b l u l u i reprezentat cu alte
a n s a m b l u r i s a u piese învecinate, conturul acestora se reprezintă cu linie-două
puncte subţire ( f i g . 11.4). fără a se haşura, chiar dacă reprezentare^ acestora
este i n secţiune.
g. P e n t r u scoaterea în evidenţă a unor piese acoperite, unele piese s a u suban­
s a m b l u r i pot fi considerate convenţional îndepărtate ( v . f i g . 11.15 şi 11.16), men-
ţionîndu-se pe proiecţia respectivă.
h. Sistemele de e t a n ş a r e cu presgarnitură se reprezintă în poziţie de strîn-
gere c u presgarnitură introdusă cea 2—3 mm i n cutia de etanşare ( v . 9, fig.

2 3
r "\ \ \

I-ig. I I . 4 Bg- 11.5

246
11.3). Etanşarea Ia robinetele cu ventil se face prin intermediul cutiei de etanşare
( f i g . 11-.5). Pătrunderea fluidului pe lingă tija 2 este oprită de garniturile 3
montate în locaşul ghidajului /. Etanşarea este asigurată de presarea garniturilor
prin intermediul presgarniturii 4 şi a piuliţei olandeze 5.

Fig. 11.6 Fig. U J Fig. 11.8

i. Elementele de comandă pentru circulaţia fluidelor, cu ventil ( v . fig. 11.3,

poziţia 3 şi fig. 11.10 poziţia 2 ) , sertare, ventile cu aripioare, clapete etc. se repre­
zintă în poziţia închis. De exemplu, sertarul 3 ( f i g . 11.6), care comandă circulaţia
fluidului prin corpul /, este reprezentat în poziţia închis, Ia fel şi ventilul cu ari­
pioare 2 ( f i g . 11.7) montat pe corpul /.
Excepţie de la regula de mai înainte o fac ansamblurile prevăzute cu cep
( f i g . 11.8), care se reprezintă în poziţia deschis, cepul / fiind reprezentat cu gaura
centrală în dreptul găurilor din corpul 2.

11.3. Poziţionarea elementelor componente ale ansamblului

Fiecare element (piesă sau ansamblu de ordin inferior) a l ansamblului repre­

zentat se identifică prin poziţionare. Poziţionarea se face cu ajutorul liniilor de
indicaţie şi a numerelor de pozi(ie ( v . fig. 11.1 şi fig. 11.3).
Liniile de indicaţie, trasate cu linie continuă sub|ire, sînt linii drepte. înclinate
astfel încît să nu se confunde cu alte linii ale ansamblului reprezentat (linii de
contur, de haşuri, de cote e t c ) , fără să fie insa sistematic paralele sau sâ se
intersecteze între ele. în cazuri speciale, linia dc indicaţie se poate frînge o singură
dată. Linia de indicaţie are la unul din capete un punct îngroşat pe suprafaţa
piesei pe care o indică, iar la celălalt capăt se scrie numărul de poziţie.
Numerele de poziţie se scriu cu cifre arabe, cu dimensiunea nominală egală
c u 1,5—2 ori dimensiunea nominală a cotelor înscrise pe desenul de ansamblu.
Aceste numere se aşază, de obicei, în afara proiecţiilor, în rînduri şi coloane para­
lele cu laturile desenului, fără să fie subliniate sau încercuite.
înscrierea pe desen a numerelor de poziţie se face astfel:
- - în ordine aproximativă a montării sau demontării pieselor în ansamblul
respectiv, a importanţei părţilor componente ale ansamblului, după caracteristici
constructive şi funcţionale e t c , sau în ordinea înscrierii în tabelul de componentă;
— în ordinea de succesiune creseîndă a elementelor poziţionate alăturat. în
sens trigom nvîric sau invers, pentru'fiecare proiecţn- in parte, însă numai in
acelaşi sens pentru toate proiecţiile.

247
 Elementele componente ale a n s a m b l u l u i (piese s a u a n s a m b l u r i de ordin infe­
rior) se poziţionează pe proiecţia în care apar m a i c l a r şi se pot identifica c u
uşurinţă.
Pe un desen, fiecare număr depoziţie se înscrie, de obicei, o singură dată.
Se admite însă c a numărul de poziţie să se repete pe desen, pentru identificarea
clară a elementelor identice care compun a n s a m b l u l .

Fig. 11.9

Piesele de asamblare (şurub, şaibă, piuliţă) se pot poziţiona folosind o sin- '
gură linie de indicaţie, la capătul căreia se scriu numerele de poziţie, pe un singur
rînd orizontal, în ordine crescindă şi despărţite de virgule.
Pe desenele de construcţii, cotate simplificat conform S T A S 188-87, numerele
de poziţie se s c r i u sub notarea convenţională, precedate de litera P ( f i g . 11.9).
Piesele care fac parte din a n s a m b l u r i învecinate se identifică prin numărul
de poziţie corespunzător desenului respectiv sau prin înscrierea denumirii piesei
direct pe desen ( v . f i g . 11.4).

1 1.4. C o t a r e a d e s e n u l u i d e a n s a m b l u

L a cotarea desenelor de ansamblu se v a ţine seama de normele şi regulile

prezentate I a cap 5. Categoriile de cote care se înscriu pe desenul de ansamblu
sint:
Cote de gabarit, ce se referă Ia mărimea ansamblului (lungime, lăţime, înăl­
ţime), care pot fi şi aproximative. I n cazul în care cota de gabarit este delimitată
de u n a sau ambele suprafeţe, curbe, se pune între paranteze.
Pe desene, cotele de gabarit pot fi tolerate sau precedate de menţiunea circa.
Daca ansamblul are anumite piese în mişcare, care fac să varieze dimensiunile
sale de gabarit, pe desen aceste poziţii extreme, reprezentate cu linie subţire
doua puncte, se cotează separat, sau pe aceeaşi linie de cotă se dau valorile celor
două poziţii: închis şi deschis.
Cote de legătură, care se referă la elementele dc formă ale pieselor ansamblu­
lui prin care se asigură legătura cu ansamblurile sau piesele învecinate. în
această categorie intră: flanşele, suporturile, părţile terminale filetate, canalele
de pana etc. Cote de legătura sînt şi acelea care se referă l a elementele de asam­
blare, c a şuruouri. prezoane, pene etc.
Cote funcţionale, care se dau in special pe desenele de proiect şi se refera
l a : secţiunile de trecere a fluidelor prin armături, diametrele cilindrilor motoaro-

243
lor, cursele pistoanelor, filetele pieselor mai importante, ajustaje notate sim­
bolic etc.
Cote de montaj, care sînt necesare pentru operaţiile de montaj sau pentru
reglarea a n s a m b l u l u i în stare iniţială, inclusiv notarea rugozităţii suprafeţelor
prelucrate.
Alte cote care sînt necesare pentru operaţiile de asamblare şi montare şi
t

nu rezultă din desenele de execuţie ale pieselor componente.

Pe desenul de a n s a m b l u se mai înscriu şi datele necesare privind: caracteris­
tici tehnice, condiţii tehnologice referitoare la funcţionare, indicaţii cu privire Ia
prelucrarea s a u a j u s t a r e a anumitor piese componente, vopsirea, marcarea etc.
P e n t r u numerotarea desenelor în căsuţa (compartimentul) 9 a l indicatorului
desenului de a n s a m b l u , se trece codul proiectului (produsului) respectiv, urmat
de cifrele 00, exemplu RV.02-00, în care RV.02 — indicatorul produsului, iar 00
reprezintă numerotarea a n s a m b l u l u i general. Dacă desenul de a n s a m b l u se exe­
cută pe mai multe planşe, RV.02 se repetă, la fiecare planşă, iar în compartimentul
10 a l indicatorului se înscrie numărul fiecărei planşe Ia numărător, numitorul
fiind numărul total de planşe.
P e n t r u desenele pieselor componente, a doua cifră 0 a codului este înlocuită
cu numărul ce coincide cu poziţia din tabelul de componentă. E x e m p l u : desenul
ghidajului v a avea codul RV.02-06 ( f i g . 11.10).

11.5. C o m p l e t a r e a t a b e l u l u i de c o m p o n e n ţ ă

Desenul de a n s a m b l u , în fază finală, se completează cu un tabel în care

se înscriu piesele şi ansamblurile de ordin inferior care compun ansamblul repre­
zentat. Acest tabel poartă denumirea de tabel de componenţă şi serveşte la identi­
ficarea pieselor componente ale ansamblului, Ia stabilirea numărului acestora,
m a t e r i a l u l u i din care sînt executate şi legăturii cu desenele de execuţie ale aces­
tora etc.
F o r m a şi dimensiunile tabelului de componenţă, precum şi aşezarea sa pe
format, sînt indicate Ia § 2 . 4 . 2 , conform prevederilor din S T A S 282-87.
Completarea tabelului de componentă este indicată la ansamblurile din figu­
rile 11.3 şi 11.10—11.13:
— în coloana Poz. se înscriu numerele de poziţie ale elementelor componente
ale a n s a m b l u l u i , în ordine crescătoare de jos în sus, începînd cu numărul 1;
— în coloana Denumirea se înscrie denumirea fiecărui element component,
l a s i n g u l a r nearticulat, cît mai scurtă, subliniind cîteva caracteristici constructive
sau funcţionale;
— în coloana Nr. desen sau STAS se înscrie numărul desenului de execuţie
al piesei s a u numărul standardului pentru piesele standardizate sau normalizate,
pentru care nu se întocmesc desene de execuţie;
— în coloana Buc. se trece, pentru fiecare element, numărul de bucăţi de
acelaşi fel din componenţa ansamblului;
în coloana Material se înscrie materialul din care se v a executa fiecare
piesă componentă; notarea materialelor se face în conformitate c u standardele
respective (ex. O L 37/1 S T A S 500-80 sau B z I 4 T S T A S 197/1-75); pentru ansam­
b l u r i l e de ordin inferior şi elementele standardizate, pentru care materialul este
p r e s c r i s explicit în standardul de produs, această coloană nu se completează;
în coloana Observaţii se înscriu unele date suplimentare p r i v i n d : dimen­
siunile semifabricatului, numărul modelului de turnătorie, a l matriţei, a l sculelor
şi dispozitivelor speciale, date prjvind starea materialului, locul de procurare etc.

249
 •

— în coloana Masa netă se înscrie m a s a netă a fiecărei piese din a n s a m b l u l

respectiv.
în tabelul de componentă nu este permisă înscrierea datelor prin cuvinte
prescurtate, exceptînd pe cele prevăzute în standarde, s a u înlocuirea acestora
prin cuvîntul idem şi ghilimele etc. î n coloanele în care nu se înscriu date pri­
vitoare la piesele componente se trasează o linioară.
C i n d a n s a m b l u l este executat pe mai multe planşe, se recomandă ca tabelul
de componentă să se amplaseze în întregime pe prima planşă. A c e s t a poate fi
continuat şi pe celelale planşe, n u m a i pentru piesele poziţionate pe planşa respec­
tivă, astfel încît fiecare poziţie să fie înscrisă în tabel o singură dată. în cazul
a n s a m b l u r i l o r complexe se admite c a tabelul de componentă să fie reprezentat
pe unul s a u mai multe formate A 4 , care se includ în numărul total de planşe
pe care se execută desenul de a n s a m b l u .

11.6. Succesiunea etapelor întocmirii Ia s c a r ă a desenului

de' a n s a m b l u

L a baza desenului de a n s a m b l u stau schijele pieselor executate la scară con­

form S T A S 2-82 şi S T A S 188-87 ale unui a n s a m b l u după model (desen de rele-
v e u ) . Etapele întocmirii desenului Ia scară sînt următoarele:
1. Identificarea a n s a m b l u l u i (denumire, rol funcţional, poziţia faţă de a n ­
s a m b l u r i l e învecinate s a u locul într-o instalaţie, identificarea, funcţiile, poziţiile
reciproce ale elementelor componente şi tehnologiile de m o n t a j ) .
2. Stabilirea poziţiei de funcţionare a a n s a m b l u l u i .
3. S t a b i l i r e a poziţiei de reprezentare care se face ţinînd seama de faptul ca
proiecţia principală să corespundă poziţiei reale de funcţionare.
4. Determinarea numărului minim de proiecţii (vederi, secţiuni), necesare
reprezentării optime.
5. D e t e r m i n a r e a f o r m a t u l u i şi poziţia Iui de utilizare în funcţie de mărimea
a n s a m b l u l u i , g r a d u l Iui de complexitate, numărului de proiecţii şi spaţiului nece­
sar trasării indicatorului şi a tabelului de componenţă.
6. T r a s a r e a c o n t u r u l u i i n d i c a t o r u l u i , a c a p u l u i tabelului de componenţă şi
a spaţiului necesar completării tuturor poziţiilor.
7. T r a s a r e a dreptunghiurilor minime de încadrare a proiecţiilor, cu linie
subţire.
8. T r a s a r e a axelor de simetrie ale suprafeţelor de rotaţie cu linie punct
subţire.
9. Reprezentarea cu linie continuă subţire a piesei de bază ( c a r c a s ă , piesă
de susţinere e t c ) .
10. Reprezentarea celorlalte piese componente în ordinea montării acestora.
11. Ş t e r g e r e a dreptunghiurilor minime de încadrare.
12. Poziţionarea elementelor componente ale a n s a m b l u l u i .
13. Inscripţionarea simbolurilor, cotelor, semnelor de rugozitate, toleranţe,
abaterilor de lormâ şi de poziţie.
14. H a ş u r a r e a .
15. V e r i f i c a r e a desenului de a n s a m b l u .
16. I n g r o ş a r e a c o n t u r u r i l o r şi muchiilor reale.
17. Completarea indicatorului şi a tabelului de componenţă.

250
 1 1 . 7 . Exemple de reprezentare a desenului de ansamblu

a. Robinet cu ventil ( f i g . 11.10) — s u b a n s a m b l u utilizat în diverse instalaţii

pentru închiderea s a u deschiderea circulaţiei unui fluid. Robinetul cu ventil se
reprezintă în desen întotdeauna în poziţia închis.
L a acest robinet, ventilul 2, este montat pe tija poz. 5, prin intermediul inelu­
l u i de siguranţă 3. E t a n ş a r e a sistemului se face prin cutia de etanşare. Roata
de mină // putea să nu fie reprezentată în proiecţie orizontală, în acest caz men-
tionîndu-se „Roaia de mină înlăturată", deasupra proiecţiei respective.
b. Robinet înclinat cu ventil ( f i g . 11.11), cu acelaşi rol fuctional ca în cazul
de mai înainte. Se observă că este suficientă o singură proiecţie a a n s a m b l u l u i ,
dar sînt detaliate roata de mînă 9 şi ventilul 3. în acest caz ventilul este fixat
pe tija ventil prin două ştifturi 2.
e. Robinet cu cep ( f i g . 11.12), utilizat de asemenea în instalaţii pentru închi­
derea s a u deschiderea circulaţiei unui fluid. Acest tip de robinet se reprezintă
întotdeauna în poziţia deschis.
Robinetele cu cep sînt de regulă prevăzute cu o casetă de r e g l a j formată
din casetă (poz. 5 ) , arc (poz. 6 ) , şaibă presiune (poz. 4) şi piuliţă hexagonală
(poz. 3) şi care are scopul de a a s i g u r a etanşeitatea prin comprimarea cepului
în locaşul conic al corpului de robinet.
Se observă în proiecţia orizontală, trasată cu linie două puncte subţire, poziţia
închis a manetei de mînă.
d. Robinet cu cep cu trei căi (reprezentat axonometric — f i g . 11.13 şi ortogo­
n a l — fig. 11.14), cu posibilităţi de dirijare a circulaţiei unui fluid în trei s e n s u r i ,
la care se observă celelalte două poziţii intermediare ale manetei trasate cu linie
subţire — două puncte.
e. Pompă cu ro\i dinţate ( f i g . 11.15), utilizată în instalaţia hidraulică a trac­
torului U.650, pentru aducerea uleiului sub presiune, prin depresiunea creată între
golurile dinţilor roţilor dinţate.
Etanşarea sistemului se face pentru mişcarea de rotaţie cu simering (poz.
8), i a r pentru asamblări statice cu garnitură (poz. 9) s a u inele 0 (poz. 6).
f. Pompă cu rofi dinţate utilizată ta autocamioane pentru crearea presiunii
în circuitul de ungere ( f i g . 11.16).
în acest caz etanşarea este asigurată prin cotele de montaj ale a x u l u i princi­
pal (poz. 12) şi prin garnitură (poz. 4).
g. Compresor de aer cu doi cilindri (reprezentat axonometric în fig. 11.17
şi ortogonal în fig. 11.18) utilizat în diferite instalaţii s a u la anumite autovehicule
pentru comprimarea a e r u l u i .
Acţionarea compresorului se face prin intermediul unei curele ce preia mişca­
rea (poz. 3) şi antrenează roata (poz. 4) asamblată cu pană disc pe arborele
cotit (poz. 24), care transformă mişcarea de rotajie în mişcare de translaţie a
celor două pistoane (poz. 50) prin intermediul bielelor (poz. 38).
Ungerea sistemului se face cu ulei barbotat de mişcarea a r b o r e l u i cotit. De
asemenea, se utilizează şi unsoare consistentă introdusă în arborele cotit, prin
montarea unui gresor în g a u r a filetată a capacului poz. 33.
Etanşarea sistemului se face cu simering (poz. //) şi diferite g a r n i t u r i .

251
 fit 01-00 1*

m m ROBINET Ol VENTIL
Dl 01-07 2HSB3SJ

R g . 11.10

252

i
 BzlUT

"/nr
R.V. 03W

ROBIHETCU VENTIL

IO
tn
co Fig. H.II
Fig. 11.12
cn

F i g . 11.14
 A-A
9 10 11 t/2 Vedere cu poziţiile

îndepârfaîe

Bucsâ I PPD01-12 1 ATllCnB

Ax conducător PPDOhil / 01045
Bucsâ/I PBDOHO / mXnB
Garnituri PPDCI-09 /
SrA5735Cf2-72
/ -
SUS 6136-69 3SS,I7A
1
/oc/0 S7AS7320-7I2 PT70
CcDOC PPD0/-C5 7 ATHCnS POMPA CU ROTI
u fanai DINŢATE
AljŞjilbZQ)

Fig. 11.15
cn
00 *+A-A
8 9 10 11 12

w? I i

^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^
7 6 5 4 3 2 1 12
320

* P#0O2-t<* t OiCS
0 STASmt-73 i 01371
rt Ax principal PPD02-f2 f 0150
rt Ax PQD02H f OL 50
io fkrvon condus i 0LCU5
9 $uv6 Cap hms STAS £272-703 Gr 6 8 *6*tA
8 $*bâ Grcw STAS 7666-77 3 56&r7A
7 PffO 02-07 1 fc20
6 &*w6 cap Ama? STAS £272-70J Gr68 #6-25
Stxdc? âvi—r STAS 7666-773 56Sf7A
Gom'ro PQD02-L% 1
0mx>-i. fio k-.-9~-&. ;> 4r Ihler.v!

Fig. 11.16
259
260
 OSmosd alrxiru G/45-37 2 Btt+T
Şurub CCOJKXUO STAS 520-59 6 Gr 6 3
Sciba 6ivt.Tr StA$766S/*-£06 51 St0'A
Garnitura C145-34 f ktimbent
Capac C/45-33 1 Fm35n
C/45-32 i Oi 37
Arc C145-31 / 5IS'f7A
Bila STAS / Pul 3
Oaibâsccccfj CM-23 / CUV
fidmtlra cm-28 / k&igherit

-
Rulment STAS 7416jr63/
Garnitura cm-26 / klnfrnf
Cuzmct cm-25 / BzAH2
Arbore cetit cm-24 / QLC60
Ba.v vbi cm-23 / Fm35n
Garnitura cm-22 1 ktr.-Jxrit
Cea fiUbf STAS 56C5-S0 1 CIW
•b/op GrcecsrStA$7££6/r83 4 5ISii7A
Şurub cei nezxjSTAS 920-69 4 Gr 6.8
Rulment mS7fflti-6Q 1
i
oopac f- 11 IT It i
cm-17 rmoon
Salba â,fr.vr STAS7666Ir &8 5I&I7A
fvrvb cea />zc7STAS $20-69 8 Gr. 6 8
Zb:bâ c-$urcntiSTAS 2241-80t Ci 37
Mii STAS 5012-EO1 Oi 42

STAS/33I-S3 4 CI 37 /2U-el strana STAS843S-69 i 0L45

STAS 4373-734 a 60 11 SUS7350;:-72
Z-xc&tti cm-54 2_ CT45 SaUobB CL60
5cberpqkrj cm-53 *
51 Si 17A bfot S/AS 1331 -83 OL 37
STAS 4272-804 Gr 6 8 SrAŞ4073~73_ Ci U2
Chvbso C/45-51 1 fin 35 n Pcnâ ase ~SjASlGlf-7? CLCO
Pt&n CI45-50 f fin 35n botei* s-eirc.'.fj?7ĂS~SlSo-63 OLC45
ScQ'-nent Cm-49 8 Fm35n Garnitura cm-05
jorruL-râ CI45-48 2 kJingfart PVJ5~ cm-04 fin 35 n
Soită Gnswer STASTSseti-SQ
6 51Si 17A $TAS7.l'6-E6
STAS920-63
%JU6 Ppnt'MXfa; 6 :-'6S C145-02 fm3Sn
Ocpf.kht STAS 1462-63? 0T5O
1
CKu'cvâ C145-01 finSSn
Ax d.corohl CI45-44 2 sisin A fer Denumirea i'r desen souSTAS
Eb Uoktiot
dupapa cm-43 '2 Ci 45
Garnitura CI45-42 i
A c » 6*?b cm-4i 2 8zl4T r/r.-
Dop s.-gufonficm-4o '4 P3 2 CM-QQ
&/r 0/45-39 2 0LC45
C/45-33 2 0T45 i.P.B. COMPRESOR
Derxjmirvo £i Hoknof fes FAC.tfU\SPCPtdCj
A/(S4l*9r*'C.S-n )~J
 12. Citirea şi controlul desenelor

12.1. Generalităţi

Citirea unui desen constă în cunoaşterea şi înţelegerea unei reprezentări pri­

v i n d forma geometrică a piesei, dimensionarea tuturor elementelor constructive,
complexitatea piesei din punctul de vedere a l execuţiei şi cunoaşterea unor date
referitoare la materiale şi unele indicaţii suplimentare.
Citirea desenelor se referă atît la desenele de execuţie şi de a n s a m b l u , cît
şi la desenele speciale. î n u r m a citirii unui desen de execuţie se t r a g concluzii
în ceea ce priveşte tehnologia de fabricaţie a piesei reprezentate şi modul de obţi­
nere a s e m i f a b r i c a t u l u i . Citirea unui desen de a n s a m b l u a r e drept scop lămurirea
funcţionalităţii şi a legăturii cu alte a n s a m b l u r i , stabilindu-se în final tehnologia
şi ordinea de montaj.
Citirea desenelor se face şi în scopul verificării, c a ultimă fază în procesul
de proiectare şi înainte de l a n s a r e a în execuţie.
I n operaţia de control a desenelor se verifică d a c ă : dispunerea proiecţiilor
şi normele de reprezentare a u fost respectate; proiecţiile (vederi s a u secţiuni)
determină complet piesa; secţiunile reprezentate sînt în conformitate c u normele
în vigoare; cotarea este în conformitate cu standardele în vigoare şi conţine datele
necesare executării piesei; rugozitatea prescrisă corespunde cu cerinţele funcţio­
nale ale piesei; toleranţele şi abaterile de formă şi poziţie asigură principiul de
interschimbabilitate a pieselor; f o r m a t u l şi indicatorul sînt completate cu datele
necesare.

12.2. E x e m p l e de c i t i r e ş i c o n t r o l a l d e s e n e l o r

P e n t r u exemplificare se consideră dispozitivul de perforat bandă de oţel, re­

prezentat axonometric în f i g u r a 12.1, pentru care s-au întocmit desenele de execu­
ţie din figurile 12.2—12.7 şi desenul de a n s a m b l u din figura 12.8. Dispozitivul
se montează pe m a s a presei c u şuruburi, prin intermediul locaşurilor din placa
de bază /, iar poansonul 6 se fixează în berbecul presei. Montarea corpului 2
şi a plăcii intermediare 3 între p l a c a de bază / şi placa de ghidare 5 se face
c u şuruburile S, iar orientarea sistemului se asigură prin bolţurile de centrare
4. A r c u l 7 uşurează f i x a r e a poansonului 6 în berbecul presei. B a n d a de oţel în
care se vor perfora găuri cu diametrul de 0 20 se introduce în locaşul din placa
intermediară 3.
Citirea şi controlul desenelor de execuţie* are ca primă etapă citirea datelor
înscrise în indicator, cu scopul identificării pieselor. S e constată că I a reperul
bolţ central ( v . fig. 12.5) s c a r a de reprezentare este trecută incorect sub formă
de fracţie. S e observă omiterea inscripţionării formatului la reperul corp matriţă
( v . f i g . 12.3)

• Corecturile sînt făcute cu culoare roşie.

262
 At>(2/0x(43)

Fig. 12.2
 COQP MATQITÂ0LC60 DP 8-00.02
STAS 680-80 Po!-wcr \ •10
\ Dah 83-12-

F i g . 12.3

A-A
M , I , [' . I U
U 60

K ML
\// \j

PLACĂ
z
OL 50 M DPB-00.03
INTEQMEimk STAS 50012-80 Mncor Şkfa \ jtyy \Chh-8d-f2-t0
A3(2I0*K8

Fig. 12.4

264
 6LS/J //

OLCti >// DPB-OOM

4 BOIT CENTRAL 2
•
STAS 880-80 /•'/ Patinoar Şt M<z. Dah-88-12-tO

F i g . 12.5

în ceea ce priveşte reprezentarea pieselor componente, în general, sînt respec­

tate regulile de reprezentare. Nu este greşit utilizat formatul A 5 în cazul reperului
bolţ c e n t r a l ' ( v . f i g . 12.5), chiar dacă rămîne mult spaţiu liber în cîmpul formatu­
lui, în schimb reprezentarea plăcii intermediare ( v . fig. 12.4) n u este încadrată
corect în format, nerespectîndu-se distanţele între proiecţii şi chenar.
Greşelile de reprezentare se observă la placa de ghidare ( v . f i g . 12.6), unde
la o gaură filetată s - a trasat complet cercul cu linie subţire (corect trebuind tra­
sate numai 3/4 din circumferinţă) şi s-au omis teşiturile tehnologice de l a găurile
filetate.
Utilizarea secţiunilor este corectă, c u specificaţia că I a p l a c a intermediară
( v . f i g . 12.4) s-a omis trecerea traseului de secţionare A — A şi inscripţionarea
s a deasupra reprezentării secţiunii, care lipseşte şi l a reperul placă de ghidare
( v . f i g . 12.6).
Din punctul de vedere a l cotării se verifică dacă sînt definite toate elementele
constructive şi dacă există corelare între cote pentru a s i g u r a r e a unui montaj co­
rect. Se observă lipsa unor cote {R6 — v . fig. 12.2; 0 9 — v . f i g . 12.3, 1 X 4 5 °
— v . f i g . 12.5 şi 12.6) s a u a simbolului obligatoriu 0 ( f i g . 12.2), în alte cazuri
fiind supracotare (cota 20 — v . f i g . 12.3. cota 10 — v . f i g . 12.6). Regulile de
cotare nu sînt respectate în cazul filetului M8 ( v . fig. 12.6) şi la cotarea poansonu-
lui ( v . f i g . 12.7), unde cota 022 trebuie scrisă corect pentru a fi citită din colţul
din dreapta jos a l formatului, i a r cota 030 n u se scrie pe a x ă . P e n t r u a s i g u r a r e a
montajului se impune şi tolerarea cotei 50 ( v . f i g . 12.2) c u ±0,01, cotată corect
pe celelalte reprezentări.
Rugozitatea suprafeţelor studiate impune prelucrări de finisare. S - a omis i n ­
dicarea rugozităţii suprafeţei găurilor de centrare din placa de bază ( v . fig. 12.2)
şi a bolţului central ( v . fig. 12.5), l a care s-a omis şi trecerea rugozităţii deasupra

265
 I6t

A-A

i
«O

/li TA

03

0LC60 DPB-00.05
PLACA GHIDARE M
STAS 880-80 Dab:88-i2-f0
A5(210xH8)

F i g . 12.6

. 16 m

\
.si
%•
1
1
'l.S
&

\// \
0LC60 DPB-00.06
POANSON
STAS860-80 Polincior Şt. | $xfuî
1_ „

F i g . 12.7

266
 i n d i c a t o r u l u i . Se impune corectarea rugozităţii supraleţei cu diametrul -015
a poansonului ( v . f i g . 12.7), înlocuindu-se rugozitatea de 25 cu 1,6, fiind necesară
o p r e l u c r a r e de finisare.
Citirea şi controlul desenului de ansamblu ( v . fig. 12.8) are c a primă etapă
citirea indicatorului şi a tabelului de componenţă, identificîndu-se fiecare piesă
componentă a l cărui număr de poziţie trebuie să corespundă cu cel de la repre­
zentare.
S e verifică dacă au fost întocmite toate desenele de execuţie ale pieselor
componente şi dacă există standardele menţionate la piesele standardizate.
D i n punctul de vedere al reprezentării se constată că ansamblul este complet
determinat, respectîndu-se regulile de reprezentare, cu excepţia hoiturilor de cen­
t r a r e care, în proiecţie principală, sînt reprezentate în secţiune. F i i n d corpuri de
revoluţie, pline, trebuie reprezentate în vedere ( n e h a ş u r a t ) , chiar dacă planul de
secţiune trece prin ele.
P e n t r u claritatea înţelegerii reprezentării este necesară indicarea traseului
de secţionare B — B în zonele de schimbare a direcţiei planului de secţiune.
S e verifică dacă sînt trecute cotele de legătură, cotele de montaj şi cotele
de gabarit, observîndu-se omiterea cotelor de legătură 'pentru prinderea de berbe­
c u l presei.

Fig. 12.8

267
 PARTEA A PATRA

REPREZENTĂRI UZUALE SPECIFICE

13. Arbori şi osii

13.1. Generalităţi

Arborii sînt organe de maşini folosite pentru transmiterea momentelor de

răsucire şi sprijinirea altor organe a f l a t e în mişcare de rotaţie.
Arborii sînt solicitaţi atît l a răsucire, cît şi I a încovoiere, datorită forţelor
şi greutăţilor elementelor de transmisie fixate pe aceştia (de ex. arborii reductoa-
relor de t u r a ţ i i ) .
Osiile sînt organe de maşini, rotative sau fixe, folosite pentru s p r i j i n i r e a altor
organe a f l a t e în mişcare de rotaţie, care sînt solicitate n u m a i de momente de
încovoiere şi de forţe de forfecare (de ex. osiile vagoanelor de cale f e r a t ă ) .

13.2. Reprezentarea arborilor şi osiilor

Din punct de vedere funcţional, se deosebesc a r b o r i folosiţi l a transmiterea

mişcării de rotaţie şi arbori folosiţi la t r a n s f o r m a r e a mişcării de translaţie într-o
mişcare de rotaţie. D i n p r i m a categorie fac parte arborii drepţi s a u rectilinii, i a r
din a doua categorie — arborii cu excentric şi arborii cotiţi.
După forma lor constructivă, a r b o r i i pot f i : c u secţiunea constantă; cu secţiu­
nea variabilă; t u b u l a r i şi canelati.
Părţile componente a l e unui arbore ( f i g . 13.1) sînt: corpul, părţile de reze-
m a r e ( f u s u r i s a u pivoţi), care susţin arborii în lagăre, şi părţile de asamblare,
pe c a r e se montează diferite organe, c a roţi de c u r e a , roţi dinţate etc.
Dimensiunile clementelor principale ale arborilor — capete, fusuri şi gulere
fixe — sînt s t a n d a r d i z a t e .
Capete de a r b o r i . F o r m e l e constructive şi dimensiunile capetelor de arbori
sînt stabilite prin standarde s a u recomandări I S O şi C A E R . I n f i g u r a 13.2 sînt
exemplificate cîteva forme constructive ale capetelor de arbori, şi anume: forma
cilindrică ( f i g . 13.2, a ) , c u dimensiuni date în S T A S 8724/2-71 (tabelul 13.1),

268
 Tabelul M.l
Capele dc arliore cilindrice, In mm (v. fig. 13.2, o)

tc
3 c c a
O ci
e o c vi
i~ * u » CI
V.
ci
1 ii
_C3 rt c a Ci
"C
a .2
o "C o o o O
o < CI o Ci 00 •si oo
z 00 Z to co Z Z
+ 0,052
6 +0,006 16 35 95 170 130 300
80 58 +0,020 470 380
-0,002 +0,035
7 ~38 100 +0,013 320
340
{Sg
8 + 0,007 110
210 165
9~ - 0 , 0 0 2 20 120 360 550 ,50
10 ~45 Î25 380
23 20
11 48 no 82
130 400
_50 140 250 200 420
4-0,008 30 25 . , +0,040
55 440
il_ -0,003 1£ÎL +o,oi5
16 56 160 450 +0,063 650 540
60 170 300 240 460 +0,023
jg 40 28
19 1S0 480
+ 0 | 030
20 100 500
J £ +o,on MO 1 0 5
70 200 350 280 530
— +0,009 5 0 3 6 +0,046
71 500
fj -0,004 _£?2. +0,017 1-0,070 800 680
25 75 240 600 +0,026
_80 250 410 330 630
30 260
•g +0,035 170 130 +0,052
32 +0,018 80 58
y u
+0,013 280 +0,020 470 380
+ 0,002

Abaterile limită din tabel corespund următoarelor cîmpuri dc toleranţa:

Toleran­
d
ta
^30 je

32...50 k6

>50 m6

269
 1
t

Tabelul 23.2

Capete de arbore conlee eu eonk Itatea 1 : 10, In mm (v. fig. 13.2, b şl c)

Diame­ li <t l•
trul Filet dx Filet dt bxh
nominal, Lung Scurt Lung Scurt Lung Scurt
d

10 23 15 8 M6 —
11 2x2 1,6
12 30 18 12 M8xl 1,7
14 M4 3X3 2.3
16 2,5 2,2
18 40 28 28 16 12 MIOx M5 3,2 2,9
19 xl.25
20 4x4
22 50 36 36 22 14 M12x M6 3,4 34
24 Xl.25 3,9
25 60 42 42 24 18 M16x 118 5x5 4,1 3,6
28 Xl.5
30 4,5 3,9
32 80 58 58 36 22 M20x M10 6x6 5,0 4,4
35 Xl.5
38
40 M24x2 M12 10x8
42
45 M30x2 7,1 6,4
48 110 82 82 54 28 M16 12x8
50
55 M36x3 14x9 7,8 6,9
56 M20
60
63 M42x3 16x10 8,6 7,8
63 140 103 105 70 35
70
71 M48X3 M24 18x11 9,6 8,8
75
80 M56X4 20 x 12 10,8 9,8
85 M30
90 170 130 130 90 40 M64x4 22x14 12,3 11,3
95 M36

• Valorile cotei l slnt stabilite astfel incit la planul normal pe axa. capătului de arbe
situat la j u m ă t a t e a lungimii, U sc realizeze adfncimea canalului de p a n i prevăzut
S T A S 1004-81, pentru pana prescrisă.

270
şi forma conică ( f i g . 13.2, b şi c ) , cu dimensiuni date în S T A S 8724/4-71, (tabe­
lul 13.2).
Elementele dimensionale ale găurilor de centrare filetate cu care sînt prevă­
zute atît capetele arborilor conici, cît şi cele ale arborilor cilindrici, sînt stabilite
prin S T A S 8198-78.
R a c o r d a r e a capetelor la arbori se recomandă a se realiza cu raza R^Ii
( v . fig. 13.3, a ) s a u R^2h, ( f i g . 1 3 . 3 , 6 ) , în locurile supuse unor tensiuni mari.
în cazul în care umerii servesc pentru sprijinirea elementelor asamblate, ca
ro(i de curea, roţi dinţate e t c , se recomandă racordarea arborilor ( f i g . 13.3.C,
d şi e), în funcţie de necesităţile practice de asamblare.

Q b C d G
Fig. 13.3

Fusurile şi gulerele fixe ale arborilor. Gulerele pot fi executate şi separat,

montîndu-se pe arbore prin fretare s a u presare.
Reprezentarea unui fus intermediar cu gulere fixe realizate prin strunjire este
indicată în figura 13.4, i a r desenul de execuţie al unui arbore drept cu secţiune
în trepte este indicată în figura 13.5. î n scopul scoaterii în evidenţă a canalelor
de pană în secţiune, s-au reprezentat secţiuni transversale prin arbore. Arborele
este prevăzut cu un c a n a l pentru pană înclinată forma A (secţiunea A—A), un
c a n a l pentru pană paralelă (secţiunea B—B) şi cu un canal pentru pană-disc
(secţiunea C—C). L a cele două extremităţi este prevăzut cu un capăt cilindric
şi un capăt conic s c u r t .

Fig. 13.4

I n figura 13.6 este reprezentat un arbore cotit cu un maneton, în trei proiecţii.

I n figura 13.7 este dat desenul de execuţie a l unui arbore cotit, cu două ma-
netoane, de Ia un compresor de aer. D i n analiza desenului rezultă următoarele:
reprezentarea s-a făcut într-o singură proiecţie, cu secţiuni deplasate pentru deter­
minarea elementelor de formă şi constructive (secţiunile A—A, B—B şi C — C ) ;
cotarea s-a realizat luînd în considerare cele două baze de cotare Bel şi Bc2 t

corespunzătoare operaţiilor de prelucrare; cotele funcţionale (principale) sînt pre­

văzute cu v a l o r i tolarate, conform normelor în vigoare; pe desen sînt trecute,
de asemenea, valorile rugozităţilor diferitelor suprafeţe, precum şi abaterile de
formă şi poziţie, necesare la verificarea şi controlul final a l piesei.

271
 Gourâde centrare
ĂHrAS (369-63

Gourâ de centrare
A1.56TAS tJâf-âJ hg
j&l
V
274
 Reprezentarea axelor

Axele se reprezintă şi se cotează după aceleaşi principii prevăzute pentru

arbori, tinînd s e a m a şi de rolul funcţional în a n s a m b l u l din care fac pare ( a j u s ­
taje, tolerante, abateri e t c ) .
I n f i g u r a 13.8 este reprezentat un ax care prezintă canale interioare pentru
ngere şi două locaşuri de fixare Ia capete.

cmmot

Fig. 13.8

I n figura 13.9 este reprezentat un ax cu urechi, utilizat la cazanul cu abur

pentru a pune în mişcare un alt ax cu palete, i a r în figura 13.10 este reprezentat
un ax cu excentric, care face parte din ansamblul pompă de ulei de Ia maşinile-
unelte cu gabarit mare.

Fig. 13.9

275
1

re

965

58 Govrd ok c&)frvrt_B2_
STAS 1571-83

OL
a .4
03 4
55

OL 60 PU2U-03
im&qf-eo
I.P.B. AX CU EXCENTRIC
Pompă ds u.'ei TOS

1
 1 4 . Cuplaje mecanice

14.1. Generalităţi

C u p l a j e l e realizează legătura între doi arbori ai unui lanţ cinematic, în scopul

transmiterii mişcării de rotaţie şi a momentului de torsiune.
Conform S T A S 7082-87, în tabelul 14.1 este dată clasificarea generală a cu­
plajelor, unde se observă marea varietate constructivă a cuplajelor mecanice.

14.2. Cuplaje mecanice permanente

Cuplajele mecanice permanente fixe realizează asamblarea permanentă, r i ­

gidă, a arborilor c o a x i a l i a căror abateri maxime admisibile de la coaxialitate
sînt de 0,002—0,05 m m .
Cuplajele cu manşon monobloc sînt formate din bucşa /, ( f i g . 14.1) montată
pe capetele arborilor prin intermediul ştifturilor crestate 2 ( f i g . 14.1,. a ) s a u a
ştifturiloV conice 3 a s i g u r a t e cu inelul elastic 2 ( f i g . 14.1, b), s a u a penelor p a r a ­
lele 2 ( f i g . 14.1, c) s a u a canelurilor ( f i g . 14.1, d).
Cuplajul manşon, conform S T A S 870-73 ( f i g . 14.2), este format din manşo­
nul / secţionat, strîns prin intermediul şuruburilor 4, piuliţelor 6 şi şaibelor G r o -
wer 5 , asigurîndu-se astfel transmiterea momentului de torsiune. Pentru sigu­
ranţa transmiterii momentului de torsiune se prevăd penele paralele 3. Protecţia

277
IO Tubrhil I I I
3
FIXE Compensare axiala

PERMA­ Compensare radiaIft

NENTE Compensatoare
(cu elemente
rigide)
Compensare unghiulară

MOBILE
Compensare generală Compensare axială

Compensatoare Cu element elastic metalic Compensare rndinlă

-amortlzoarc
(cu clemente
elastice) Cu element elastic nemetalic Compensare unghiulară
MECANICE
Cu comandă mecanică Compensare generală
Sincrone
Cu comandă hidrostatică
COMANDATE

Cu comandă pneumostattcă
Asincrone
INTER­ (cu fricţiune)
CUPLAJE
MITENTE
Cu comandă electromagnetică

Centrifugale
HIDRODINA-
MICE
AUTOMATE De siguranţă
F ă r ă autocentrare
D c sens unic
ELECTRO­
MAGNETICE H C u autocentrare

i i-
c u p l a j u l u i se face prin u t i l i z a r e a apărătorii 2, montate prin intermediul şuru­
burilor 7. ., i i i i • .
Cuplajele cu flanşe ( S T A S 769-73) transmit momentul de torsiune prin şuru­
burile de f i x a r e , solicitate la forfecare, în cazul montani fara joc a acestora ( f i g .
14.3 şi 14.4) s a u prin frecarea dintre flanşe, în cazul montani cu joc a şuruburilor
de f i x a r e ( f i g . 14.5).

1 2 3
A-A
\ I

ii m
h = ^L , 1-

Fig. 14.2

Fig. 14.4
Fig. 14.3
279
 C u p l a j u l cu flanşe l i p C F O , pentru poziţie orizontală de montaj ( f i g . 14.3),
se compune din flanşele / fixate prin intermediul şuruburilor 2 (montate fără
joc în g ă u r i l e de p r i n d e r e ) , piuliţelor 4 şi şaibelor G r o w e r 3.

F i g . 14.5

C u p l a j u l c u flanşe tip C F V , pentru poziţie verticală de montaj ( f i g . 14.4),

se compune din flanşele / fixate prin intermediul şuruburilor 3 (montate fără
joc în găurile de p r i n d e r e ) , piuliţelor 5 şi şaibelor G r o w e r 4. Poziţionarea arbori­
lor este limitată c u şaibele de fixare 2 a s i g u r a t e c u ştifturile 6.
L a c u p l a j u l c u flanşe din f i g u r a 14.5 (/ şi 2 — a r b o r i , 4 — f l a n ş ă ) , fixarea
se face prin intermediul şuruburilor 5 (montate c u joc în găurile de p r i n d e r e ) ,
piuliţele 6 şi şaibele G r o w e r 7, centrarea c u p l a j u l u i fiind asigurată de pragul
de centrare din flanşa 3. P e n t r u siguranţă se prevăd penele paralele 8 şi 9 şi
ştifturile 10.
Cuplajele mecanice permanente mobile realizează o a s a m b l a r e care permite
compensarea abaterilor l a coaxialitate l a dispunerea arborilor cuplaţi.
Cuplajele mobile axiale pot f i c u o singură gheară ( f i g . 14.6, a ) ; c u ştift
t r a n s v e r s a l (filetat l a ambele capete — f i g . 14.6, 6, filetat la mijloc — f i g . 14.6, c,
cilindric montat în unul din arbori — f i g . 14.6, d , cilindric montat cîte unul în
fiecare arbore — f i g . 14.6, e) s a u c u m a i multe gheare ( f i g . 14.6,/), prevăzute
c u manşon de centrare ( 3 , f i g . 14.6,/).
Cuplajele mobile transversale (cuplaje r a d i a l e ) transmit mişcarea de rotaţie
între arbori montaţi p a r a l e l . C u p l a j u l O l d h a m ( f i g . 14.7, a — reprezentare axo­
nometrică, b — reprezentare o r t o g o n a l ă ) este v a r i a n t a cea mai folosită a c u p l a j u ­
l u i t r a n s v e r s a l şi se compune din elementul intermediar 4 şi semicuplajele 3 şi
5 fixate prin penele paralele 6 şi 7 pe arborii / şi, respectiv 2.

280
 Cuplajele mobile cu elemente intermediare elastice ( c u p l a j e elastice) pe lîngă
compensarea abaterilor la coaxialitate la dispunerea arborilor cuplaţi, permit şi
a m o r t i z a r e a şocurilor şi vibraţiilor torsionale.
Cuplajul elastic cu bolfuri ( S T A S 5982-84, f i g u r a 14.8, a — reprezentare
axonometrică, b — reprezentare ortogonală) este format din semicuplajele / şi
7, momentul de torsiune transmitîndu-se prin intermediul manşoanelor de cauciuc
3, montate pe hoiturile 2, care sînt fixate rigid în semicuplajul 7 cu piuliţa 6
şi şaiba 5 . P e n t r u un montaj corect se poate folosi inelul de sprijin 4 între semicu­
p l a j u l 7 şi manşoanele 3.

14.3. C u o l a i e mecanice intermitente c o m a n d a t e

P e n t r u decuplarea s a u cuplarea (în funcţionare s a u în repaus) a elementelor

componente ale lanţurilor cinematice se utilizează cuplajele mecanice intermitente
comandate, acţionate cu a j u t o r u l unor dispozitive speciale de comandă.
Cuplajele mecanice intermitente cu fricţiune (ambreiaje) se utilizează frec­
vent în construcţiile de maşini, într-o mare varietate de forme constructive.
I n figura 14.9 este reprezentat un ambreiaj cu discuri metalice comandate
mecanic. Corpul a m b r e i a j u l u i 2 este fixat pe arborele / prin intermediul penei
paralele 4, iar c a r c a s a a m b r e i a j u l u i 7 este solidară cu roata dinţată 8 liberă pe
arborele /. Pachetul de discuri conducătoare şi conduse 5 şi 6 montate alternativ,
t

avînd c a n e i u r i interioare, respectiv exterioare, este apăsat a x i a l între discul de

presiune 9 şi discul de reazem 10 de către pîrghiile de comandă // ( m i n i m u m
trei, echidistante), apăsare realizată prin mişcarea axială a mufei de comandă
12 acţionată prin piesa de legătură 3. P e n t r u ca la decuplare discurile să se
desprindă, se utilizează un arc de decuplare.

282
283
 15. Lagăre

15.1. Generalităţi

L a g ă r e l e s i n i organe de maşini utilizate l a rezemarea f u s u r i l o r arborilor

( o s i i l o r ) , preluînd prin intermediul suprafeţelor de alunecare s a u de rostogolire
forte radiale, axiale sau combinate de la arbori şi permiţîndu-le mişcări de rotaţie
s a u de oscilaţie.
După n a t u r a forţelor de frecare se deosebesc lagăre cu alunecare şi lagăre
cu rostogolire.
Cînd direcţia forţei principale care acţionează a s u p r a lagărului este perpendi­
c u l a r ă pe a x a geometrică a s a , se numesc lagăre radiate, cînd este paralelă* c u
a x a geometrică — lagăre axiale, i a r cînd se află sub un unghi oarecare — lagăre
radial-axiale.

15.2. L a g ă r e cu alunecare

C o n s t r u c t i v , lagărele c u alunecare pot fi realizate direct în corpul maşinii

s a u c a a n s a m b l u r i separate. F o r m a cea m a i simplă de l a g ă r executat c a s u b a n -
s a m b l u separat ( f i g . 15.1, a — c u bucşă, b — fără bucşă) este formată dintr-un
corp prevăzut c u talpă de prindere.
P e n t r u micşorarea frecării, care conduce l a mărirea duratei de utilizare a
lagărului, şi pentru o întreţinere uşoară se utilizează bucşe din materiale de anti-
fricjiune, stabilite constructiv şi dimensional în S T A S 772-68. Bucşele de l a g ă r
pot fi fără guler ( f i g . 15.2, a ) s a u c u guler ( f i g . 1 5 . 2 , 6 ) . în f i g u r a 15.3 este
reprezentată o bucşă specială c u guler, prevăzută c u g a u r ă şi canal de ungere.

284
 L a g ă r e l e radiale cu aluncare cu capac, conform S T A S 7504-78, au diferite
forme constructive. în principiu ( f i g . 15.4) sînt alcătuite din corpul /, pe care
se fixează capacul 2 prin intermediul şuruburilor 3 şi al piuliţelor 4. Contactul
c u fusul arborelui se face prin intermediul cuzineţilor 7 şi 8. Ungerea sistemului
se face cu unsoare consistentă prin intermediul ungătorului cu pîlnie 5.

Fig. 15.2

Fig. 15.3

Ungerea lagărelor cu alunecare cu ulei prin inel de ungere este exemplificată

în figura 15.5. Lagărul se compune din corpul /, pe care este fixat capacul 2
prin intermediul prezoanelor 3 piuliţelor 4 şi şaibelor 5. Arborele de diametru
t

d este montat între cuzineţii 8 şi 9. în cuzinetul superior 9 este prevăzut un locaş

pentru inelul de ungere /5, care este antrenat liber prin rotirea arborelui. P e n t r u

285
reglarea axială a arborelui se utilizează conul 10, poziţionat prin şurubul //, asi­
g u r a t c u piuliţa 12. A l i m e n t a r e a cu ulei se face prin partea superioară a lagărului,
Indepărtîndu-se capacul 7, fixat'cu şurubul 6. Corpul / este prevăzut cu un orificiu
de golire, astupat de şurubul 13, prevăzut cu garnitura 14.

15.3. L a g ă r e cu rostogolire

Lagărele c u rostogolire a u o siguranţă mai mare în exploatare decît cele

c u alunecare, prezentînd în acelaşi timp randamente sporite în funcţionare.
I n principal, lagărele cu rostogolire (rulmenţii) sînt alcătuite din două inele
concentrice, prevăzute fiecare cu cîte o cale de rulare pe care se rostogolesc corpu­
rile de r u l a r e , în formă de bile s a u role. Corpurile de rulare sînt, de obicei, sepa­
rate între ele printr-o colivie, care, convenţional, nu este obligatoriu de reprezentat
în desenul rulmentului.
Rulmenţii se pot clasifica astfel:

J pe un rînd
radiali
j oscilanţi pe două rînduri
cu simplu efect
cu bile axiali
cu dublu efect

pe un rînd
radiali-axiali pe două rînduri
tip magnetou
Rulmenţi
f cu role cilindrice
radiali < oscilanţi pe două rînduri
Vcu ace
cu role cilindrice
cu role
axiali cu role conice
oscilanţi
radiali-axiali cu role conice

P r i n S T A S 1679-82 se stabileşte simbolul de bază al unui rulment care este

format din două grupe de cifre s a u litere. P r i m a grupă reprezintă seria rulmentu­
lui (tabelul 15.1) iar a doua grupă reprezintă simbolul alezajului rulmentului
(tabelul 15.2).
Reprezentarea în desen a rulmenţilor se face conform S T A S 8953-85, dimen­
siunile principale necesare la montaj fiind diametrul interior d, diametrul exterior
D şi lăţimea B.
Rulmenţii radiali cu bile pe un rînd ( S T A S 3041-87) (fig. 15.6, a — reprezen­
tare axonometrică, b—h — reprezentare ortogonală) se utilizează pentru turaţii
mari, datorită frecării mici dintre bile şi căile de rulare. Constructiv pot fi normali
(fig. 15.6, a ) , c u locaş pentru inel de siguranţă ( f i g . 15.6, c şi / ) , cu apărătoare
de protecţie pe o parte ( f i g . 15.6, d, f şi g) sau pe ambele părţi ( f i g . 15.6,*
şi h).
287
Tabelul JS.t Tabelul 15.2

Simbolul aleza- Diametrul ale

T i p u l rulmentului Simbolul
zajului, iu
j ii I ii î
mm

Hadial axial cu bile

pe două rînduri I*) 00 10
Oscilant cu role 01 12
butoi 2 02 15
Hadial axial cu 03 17
role conice 3 04*) 20
Axial cu bile 5
Hadial cu bile 6
Hadial axial cu bile 7
Hadial cu role N 96 480
Hadia ] i u ace NA 500 2 500

")Prlma cifră a simbolului •)l>iametrul alczajului

rulmentului. rezultă din înmulţirea cifrei
semnificative a simbolului ale-
zajului cu cifra 5.

>

i2z

f 9
F i g . 15.6
 Rulmenţii radiali cu role cilindrice pe un rînd ( S T A S 3043-86) ( f i g . 15.7)
se utilizează l a turaţii şi sarcini radiale m a r i . Constructiv pot fi fără umeri Ia
inelul interior ( f i g . 15.7, b), fără un umăr Ia inelul interior ( f i g . 15.7, c ) , cu inel
de sprijin conform S T A S 6288-86 ( f i g . 15.7, d), fără umeri l a inelul exterior
( f i g . 15.7, e).

^ 1

Rulmenţii radiali cu ace se utilizează pentru sarcini radiale m a r i la turaţii

mici şi medii. Constructiv pot fi cu găuri de ungere în inelul exterior ( S T A S
7016-76) ( f i g . 15.8) s a u fără găuri de ungere ( S T A S 4717-80) ( f i g . 15.9).
Rulmenţii radiali cu ace pot fi prevăzuţi cu inel interior ( v . f i g . 15.8, a şi
c) sau fără inel interior ( v . fig. 15.8, b şi d şi fig. 15.9), acele rulînd direct pe
fusul arborelui.
B B

1SXXXXX
XXV Svv
XNXVvN.

2ZZZZZ1

Fig. 15.9 Â
289
 Rulmenţii radial-axiali cu bile ( f i g . 15.10), se utilizează pentru preluarea
eforturilor a x i a l e medii l a turaţii relativ m a r i . Constructiv pot fi demontabili (tip
magnetou, f i g . 15.10,6) conform S T A S 7416-86, s a u nedemontabili ( f i g . 15.10, c)
conform S T A S 7714-86.

 j

, c

Rulmenţii radial axiali cu role conice pe un rînd ( S T A S 3920-87) ( f i g . 15.11)

funcţionează bine atît l a s a r c i n i radiale, cît şi l a s a r c i n i axiale aplicate indepen­
dent. C o n s t r u c t i v pot fi n o r m a l i ( f i g . 15.11,6) s a u cu umăr de
centrare ( f i g . 15.11, c ) .
Rulmenţii radial oscilanţi cu bile ( S T A S 6846-86) ( f i g . 15.12) se utilizează
în locurile unde n u este asigurat un aliniament perfect al axelor lagărelor. Con­
s t r u c t i v pot fi c u alezaj cilindric ( f i g . 1 5 . 1 2 , 6 ) , c u alezaj conic ( f i g . 15.12, c)
sau c u bucşă de strîngere conform S T A S 5814-73 ( f i g . 15.12, d).

290
 Rulmenţii radiali cu role cilindrice pe două rînduri ( S T A S 6190-86) pot fi
fără umeri la inelul exterior ( f i g . 15.13, a ) , fără umeri Ia inelul
interior ( f i g . 15.13,6 şi c) şi pot avea alezaj cilindric (fig. 15.13 6) s a u
conic ( f i g . 15.13 a şi c).

Q
Fig. 15.12

B
B

mm

i Can&fafe

///////

Rulmenţii radial oscilanţi cu role butoi (STAS 3918-86) pot avea aleza, conic
(ţie. 15.13,. d) sau cilindric (fig. 15.13, e).
" Rulmenţii axiali cu bile cu simplu efect S T A S 3921-86) (fig. 15.14) se utili­
zează pentru preluarea sarcinilor pur axiale şi unde se cere o conducere axiala

^ Rulmenţii axiali cu bile cu dublu efect (fig.15.15) au dimensiunile conform

S T A S 3922-86
Rulmenţii radial oscilanţi cu role butoi ( S T A S 7651-86) (fig. 15.16) preiau
forte axiale mari, precum şi forţe radiale.
291
 F i g . 15.14

di
1 i

i
A
1 '

JL_ 5

F i g . 15.15 F i g . 15.16

Reprezentarea în desen a rulmenjilor se face dimensionînd formele construc­

tive în funcţie de dimensiunile principale, în S T A S 8953-83 indicîndu-se diferite
v a l o r i informative pentru o reprezentare corectă, v a l o r i date în f i g u r a 15.17 pentru
tipurile de rulmenţi prezentate anterior.

4 H j9 j
m 1 4& BOI
" r
Si 1

Pi
1
"'iJ 1
'o

X l/S( /
Lj
*1 1

VI
- — f - -

f
292
 F i g . 15.17 (continuare)
•

Montajul rulmenţilor se realizează prin intermediul inelului interior pe arbori

şi prin intermediul inelului exterior în carcase, diferite exemplificări fiind date
în figurile 16.9, a—<?, figurile 16.10, 6—d, figurile 16.13, a—c.
Rulmenţii se pot monta cîte unul ( f i g . 15.18, a) s a u în pereche ( f i g . 15.18, b
y

fig. 15.19 şi fig. 15.20).

 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Fig. 15.20

Spaţiul în care se montează rulmenţii se etanşează prin diferite soluţii con­

s t r u c t i v e şi de asemenea se unge prin diferite metode ( v . cap. 16 şi fig. 15.18).
I n figura 15.21 este dată o porţiune dintr-un reductor de turaţie, Ia care lăgă-
ruirea celor două axe se face c u rulmenţi.

294
 ^f4;\?o.-~.T

Ffg. 15.21

295
1 6 . Elemente de etanşare şi dispozitive de ungere

16.1. E l e m e n t e de e t a n ş a r e

Etanşarea are ca scop în construcţiile de maşini excluderea s c u r g e r i l o r din

spaţiul etanşat şi excluderea pătrunderii impurităţilor în spaţiul interior etanşat.
E t a n ş ă r i se folosesc atît la asamblările fixe, cît şi Ia cele mobile.
Sistemul de etanşare f i x . Acest sistem poate fi fără garnitură, cînd etanşarea
este asigurată prin forma pieselor în zona de contact (suprafeţe plane — fig.
16.1, a , suprafaţă plană şi suprafaţă profilată — f i g . 16.1, 6, suprafeţe conice —
fig. 16.1, c suprafaţă conică şi suprafaţă butoi — f i g . 16.1, d) s a u prin utilizarea

Q b C d
Fig. 16.1

garniturilor plate (fără posibilitatea de centrare a g a r n i t u r i i — f i g . 16.2, a , cu

c e n t r a r e a g a r n i t u r i i pe diametrul exterior — f i g . 16.2, b, cu centrarea g a r n i t u r i i
prin intermediul şuruburilor de strîngere — f i g . 16.2, c, c u centrarea g a r n i t u r i i

a b c

d e f
Fig. 16.2

296
'ci S e * a e p r e s î e ~ - t ^ o * " " " " T " e a r n i t u
™ P* ambele diametre si
J u f umăr d e Ţ r e a a r e ^ • J L Î ^ " g a r n i U l r i i a m b e l c

S E S înf
B
" f P O a t e
P ^ unul inel O (oring) (fig
S i g U r a t ă ş i f i n U t i l i z a r

16.3. a ) montat intr-un canal executat în una dintre piesele în contact ( « J l u B

r

d e S 2 ^ S ^ ; ^ - ' ^ - «tu în c a u , i c ă r i , o r
Z m Ş

/" ^ . ! " Î P 5 £ *? ? ° ° ,
P ™
S / / e
inelul 0 ,
S P a t c l l t i l i z a e n t

ca de exempl la stoanele de dimensiuni mici (fig. 16.3, c). în mod obişnui

se ut.hzeaza garniturile manşetă, montate cîte una sau perechi

Fig. 16.3

G a r n i t u r i l e manşeta de translaţie cu profil V cu c a n a l c i r c u l a r pentru mărirea

elasticităţii ( f i g . 16.4 a) sau fără canal circular (fig. 16.4, b) se montează în siste­
mul de etanşare prin intermediul unui inel de reazem (spre spaţiul etanşat) şi
un inel de presiune (fig. 16.4, c).

77777777777'' "U7
//.- / / / // //// / / /.
a

Fig. 16,1

G a r n i t u r a manşetă de translaţie cu profil U poate avea diferite forme con­

structive ( f i g . 16.5, a—c) şi se montează în sistemul de etanşare prin intermediul
unui inel de reazem ( f i g . 16.5, d).

297
 G a r n i t u r a m a n ş e t ă de translaţie c u profil J c u buză de e t a n ş a r e elastica
( f i g . 16.6, a ) s a u cu buză de e t a n ş a r e rigidă ( f i g . 1 6 . 6 , 6 ) se montează în sis­
temul de e t a n ş a r e prin intermediul unui inel de reazem (spre spaţiul etanşat)
şi un inel de presiune ( f i g . 16.6, c ) .

I !
m t
! i

Fig. 16.5

Fig. 16.6
*

G a r n i t u r a manşetă de translaţie cu profil L I fără arc de comprimare

( f i g . 16.7, a şi b) s a u cu arc de comprimare ( f i g . 16.7 c) se montează în dispozi­
tivul de etanşare prin presarea umărului frontal ( f i g . 16.7, d).

Fig. 16.7

298
 G a r n i t u r a manşetă de translaţie cu profil L E fără arc de comprimare
( f i g . 16.8, a) s a u cu arc de comprimare (fig. 16.8 6) se montează în sistemul de
e t a n ş a r e prin presarea umărului frontal ( f i g . 16.8, c).
In cazul mişcărilor de rotaţie sistemul de etanşare poate fi fără contact sau
cu contact.

C
Fig. 16.8

Etanşarea fără contact se poate a s i g u r a prin labirinţi r a d i a l i cu canale c i r c u ­

l a r e ( f i g . 16.9, a ) , labirinţi r a d i a l i ( f i g . 16.9,6), labirinţi axiali ( f i g . 16.9 c ) , cu
inel deflector centrifugal ( f i g . 16.9, d ) , cu canale elicoidale în sensul invers rota­
ţiei arborelui ( f i g . 16.9, e) s a u prin combinaţii ale acestora.
 E t a n ş a r e a cu contact se face prin u t i l i z a r e a inelelor de pîslă s a u a g a r n i t u r i ­
lor manşetă de rotaţie ( s i m e r i n g u r i ) .
Inelele de pîslă ( f i g . 16.10, a) se montează în sistemul de e t a n ş a r e în canale
speciale ( f i g . 16.10, />), presate a x i a l ( f i g . 16.10, c) s a u p r i n t r - u n sistem de com­
pensare mecanică a \ surii ( f i g . 16.10, d).

b_

Q b c d

Fig. 16.10

G a r n i t u r i l e manşetă de rotaţie ( f i g . 16.11) asigură etanşarea prin interme­

diul buzei de etanşare presate pe arbore de obicei c u un a r c de compresiune.

Fig. 16.11

Constructiv, g a r n i t u r a manşetă de rotaţie poate fi simplă ( f i g . 16.12, a ) ,

a r m a t ă cu inel de r i g i d i z a r e ( f i g . 16.12, b ) , c u c a r c a s ă ( f i g . 16.12, c ) , armată
şi cu arc de comprimare ( f i g . 16.12, d ) , cu c a r c a s ă şi arc de com­
primare ( f i g . 16.12, e), cu c a r c a s ă , a r c de comprimare şi capac ( f i g . 16.12,/),

300
fără c a n a l de reţinere a a r c u l u i de comprimare ( f i g . 16.12, g ) , cu inel de întărire
( f i g . 16.12, h), flexibilă şi cu buză de praf ( f i g . 16.12,/), armată şi c u buză de
praf ( f i g . 16.12,/), cu buză de etanşare dublă ( f i g . 16.12, k şi /).

m m

g h i J K l

*Fig. 16.12

G a r n i t u r i l e manşetă de rotaţie se pot presa în capac fără fixare axială

( f i g . 16.13, a ) s a u cu fixare axială ( f i g . 16.13,6) s a u presa în interiorul capa­
c u l u i (fîg. 16.13, c).

16.2. D i s p o z i t i v e de u n g e r e

O problemă importantă în construcţia de maşini o constituie ungerea organe­

lor de maşini în mişcare cu scopul reducerii frecării în zona de contact, micşorîn-
du-se astfel u z u r a . Totodată agentul de ungere ( l u b r i f i a n t u l ) asigură o protecţie
anticorosivă a suprafeţelor şi preia căldura rezultată din frecare, transferînd-o
prin diferite procedee mediului ambiant. U n g e r e a lagărelor se face, de obicei, cu
ulei s a u cu unsori consistente.

301
 U n g e r e a cu ulei se poate face fie prin simplă barbotare a uleiului (introdus
într-un spaţiu denumit baie de ulei) de c ă t r e piesele în mişcare s a u cu inele de
ungere ( f i x e s a u mobile) montate pe arbori ( v . f i g . 15.5 — poz. 15), fie prin
u t i l i z a r e a dispozitivelor de ungere.
U n dispozitiv simplu de ungere este ungătorul cu fitil ( f i g . 16.14). Acesta
se montează prin înfiletarea ştuţului filetat a l corpului / l a locul de uns. Fitilul
4 (din cînepă s a u b u m b a c ) , pe b a z a principiului capilarităţii, aduce uI6iul în tubul
3 şi g a u r a centrală din corpul / prin care uleiul ajunge la locul de u n s . L a partea
superioară este prevăzut cu capacul 2.

F i g . 16.14 Fig. 16.15

302
 Ungerea cu unsoare consistentă se face fie prin montarea unor capace um­
plute cu unsoare în locurile de uns, fie prin utilizarea dispozitivelor de ungere.
Dispozitivele de ungere cu unsoare consistentă pot fi ungătoare cu pîlnie
( S T A S 748-83 — fig. 16.15) s a u ungătoare cu bilă ( S T A S 1116-78) tip U A —
c u cap sferic şi filet conic ( f i g . 16.16, a ) , tip U B — cu cap plat şi filet cilindric
( f i g . 16.16,6), tip U C — cu cap plat şi fixat prin presare ( f i g . 16.16, c).
Ungătorul cu pîlnie asigură ungerea prin strîngerea periodică a capacului
2, care prin apăsare forţează trecerea unsorii prin g a u r a centrală a corpului /
la locul de uns ( v . fig. 15.4 şi 15.17, a ) .
Ungătorul cu bilă menţine orificiul de ungere din corpul / închis prin bila
3, apăsată de arcul 2. în timpul alimentării cu pompa de mînă, unsoarea învinge
comprimarea arcului, pătrunzînd prin ungător la locul de uns. Ungătoarele cu
bilă se pot monta direct la locul de uns ( v . fig. 16.9, a) sau prin intermediul
unor piese de poziţie ( f i g . 16.17) care uşurează alimentarea.

303
17. Reprezentarea şi cotarea roţilor dinţate, roţilor
de transmisie prin elemente intermediare
şi roţilor de manevră

17.1. Elementele roţilor dinţate

Rotile dinţate sînt organe de maşini constituite din c o r p u r i de rotaţie (cilin­

dru, con, hiperboloid) prevăzute cu o dantură exterioară s a u interioară.
Arborele de I a care se transmite mişcarea se numeşte arbore motor s a u con­
ducător, astfel încît dacă roata dinţată este montată pe un astfel de arbore se
numeşte roată dinţată motoare s a u conducătoare.
Arborele care primeşte mişcarea se numeşte arbore condus, iar roata dinţată
montată pe un astfel de arbore se numeşte roată dinţată condusă. R a p o r t u l dintre
turaţia roţii dinţate conducătoare şi turaţia roţii dinţate conduse se numeşte raport
de transmitere.
C l a s i f i c a r e a roţilor dinţate se poate face în funcţie de:
a) forma suprafeţelor de rostogolire: roţi dinţate c i l i n d r i c e , conice, hiperbo-
loidale şi melcate;
b) direcţia f l a n c u l u i dintelui: roţi dinţate c u dinţi drepţi, cu dinţi înclinaţi,
cu dinţi curbi, cu dinţi în V , cu dinţi în W şi cu dinţi în Z ;
c ) f o r m a profilului dintelui: roţi dinţate cu dantură în evolventă, în cicloidă,
în arc de cerc şi specială.
O roată dinţată este compusă din următoarele părţi principale: coroana; bu­
t u c u l ; spiţele s a u discul ( f a c legătura între butuc şi c o r o a n ă ) .
Noţiunile de bază şi definiţiile pentru elementele geometrice ale danturii sînt
date în S T A S 915/1-81, în figura 17.1 indicîndu-se elementele geometrice prin­
cipale:
— cercul de vîrf, de diametru D se obţine prin intersecţia c i l i n d r u l u i de
e

vîrf (care limitează dinţii înspre vîrful l o r ) şi un plan f r o n t a l ;

— cercul de divizare, a l cărui diametru se notează cu £></, este folosii ca
bază pentru măsurarea parametrilor geometrici ai danturii; l a angrenajele nede­
plasate cercul de divizare se suprapune peste cercul de rostogolire;
— cercul de fund, de diametru D, rezultă din intersecţia c i l i n d r u l u i de fund
t

( c i l i n d r u l care limitează golul dintre dinţi înspre fundul acestora) şi un plan

frontal;
— cercul de bază, a l cărui diametru se notează cu D», este cercul pe care
rulează dreapta generatoare care dă naştere profilului în evolventă;
— înălţimea capului de divizare a l dintelui a j , cuprins între cercul de divi­
z a r e şi cercul de vîrf;
— înălţimea piciorului de divizare a l dintelui bj cuprins între cercul de divi­
t

z a r e şi cercul de fund;
— înălţimea dintelui h este distanţa, măsurată pe direcţia razei, cuprinsă
intre cercul dc vîrf şi cercul de fund;
— grosimea dintelui s reprezintă arcul măsurat pe cercul de divizare;
d

304
 — mărimea golului t se măsoară pe cercul de divizare, între doi dinţi ală­
d

turaţi;
— flancul dintelui este porţiunea de suprafaţă de-a lungul unui dinte cu­
prinsă între suprafaţa de fund şi suprafaţa de vîrf;
— pasul c i r c u l a r p reprezintă lungimea a r c u l u i măsurată pe cercul de divi­
z a r e între două flancuri omoloage { f l a n c u r i consecutive orientate în acelaşi s e n s ) ;
p=sa-\-td\ m a i este definit şi c a porţiunea din cercul de divizare ce revine unui
dinte;

Fig. I 7 . I

. — p a s u l unghiular p reprezintă unghiul la centru corespunzător pasului

x

circular;
— pasul normal p este pasul măsurat într-un plan perpendicular pe direcţia
n

dintelui;
— pasul frontal pţ este pasul măsurat într-un plan frontal al danturii (per­
pendicular pe a x a roţii);
— unghiul de înclinare B (poate fi de înclinare de divizare de înclinare
de rostogolire G„ de înclinare de bază fi*, de înclinare la vîrf a dintelui ii e t c ) ; c

— modulul tn este dimensiunea normalizată de bază pentru danturi; este

definit prin relaţia m = D /z=p/n,
d iar valorile modulilor sînt date în S T A S 822-82,
în tabelul 17.1 prczentîndu-se un extras. Toate dimensiunile caracteristice ale dan­
turii se obţin prin înmulţirea modulului cu coeficienţi. Două roţi în angrenare
au acelaşi modul;
— linia centrelor este dreapta care uneşte centrele roţilor dinţate într-o sec­
ţiune dată; mărimea acesteia se notează cu A\
— profilul dintelui este linia de intersecţie a unui dinte cu o suprafaţă
frontală.
305
 Tabelul 17.1
Gama modul!lor

I II» I II* I II» I II»

0,11 0,125 11
0,12 1,25 12
0,14 1,375 14
0,15 1,5 16
0,18 1,75 18
0,2 o 20
0,22 2,25 22
0,25 2,5 25
0,28 2,75 29
0,3 3 32
0,35 3,5 36
0,4 4 40
0,45 4,5 45
0.05 0,5 5 50
0,055 0,55 5,5 55
0,06 0,6 6 00
0,07 0,7 7 70
0,08 0,8 8 80
0,09 0,9 9 90
0,1 1 10 100

• Valorile din această coloană nu se recomandă.

17.2. Trasarea profilului dintelui

Forma flancurilor active ale dinţilor conjugaţi este foarte importantă, deoa­
rece trebuie să asigure valoarea constantă a raportului de transmitere şi continui­
tatea angrenării. Tn acest scop curba după care se construieşte flancul dintelui
trebuie să fie astfel încît normala dusă prin punctul de contact a doi dinţi conju­
gaţi să treacă continuu prin punctul de rostogolire, situat Ia intersecţia cercurilor
de rostogolire c u linia centrelor. Această curbă poate fi o curbă ciclică (cicloida,
epicicloida, hipocicloida, pericicloida şi evolventă c e r c u l u i ) ; dintre acestea,
aproape în exclusivitate, se foloseşte evolventă cercului, datorită avantajelor pe
care le prezintă în execuţie şi în funcţionare.
Pentru trasarea profilului dintelui se porneşte de la modul (stabilit prin cal­
c u l ) , stabilindu-se mărimile următoarelor elemente geometrice:
— pasul c i r c u l a r p=nm=nD /z\ d

— grosimea dintelui s =p/2; d

— lărgimea golului t =p/2; d

— înălţimea capului a—m\

— înălţimea piciorului b—l,25m\
— înălţimea dintelui h=a+b=2,25m\
— diametrul cercului de divizare (rostogolire) D =mz\ d

— diametrul cercului de vîrf D =D +2a=m(z+2); e d

— diametrul cercului de fund D —D ~2b=m(z—2,5)\

l d

— diametrul cercului de bază D =D cos a=0,94D \ ( a = 2 0 ° pentru profi­

b d d

lul s t a n d a r d i z a t ) .
 î n figura 17.2 se prezintă t r a s a r e a flancurilor dinţilor a două roţi dinţate
c u profil în evolventă, unde Dt\ şi D sînt diametrele cercurilor de bază.
b2

T r a s a r e a profilului se poate r e a l i z a printr-o construcţie exactă a evolventei

( f i e . 17.3, a) s a u printr-o construcţie aproximativă ( f i g . 17.3, b). T r a s a r e a exactă
s e oazează pe construcţia evol­
ventei pe cercul de bază în sen­ - w - —
s u r i opuse, astfel:
— se trasează cercurile de / mm
diametre D D D$ şi D \
dt Ct b

— se fixează pe cercul de - f i
bază grosimea s d a dintelui • / 1
'/fit
(punctele 5 şi s')\ ,/ / / / /
— se trasează prin s nor­
m a l a NN\ l a flanc, tangenta la
cercul de bază în punctul /( ( d -
reapta NN\ face c u tangenta Ia
cercurile de divizare unghiul u f t
— se iau pe cercul de bază
punctele a, b, c. . ., prin care se
trasează tangente l a cercul de
bază;
— aplicîndu-se metoda cu­
noscută pentru construirea evol­
ventei, se determină punctele /,
2,... 7 care, unite după o a n u ­
mită regulă, dau profilul evol­ / / / • A A\
Fig- 17.2
ventei;
 — se trasează partea de profil de la rădăcina dintelui după direcţia razei
(dreapta 7) şi se racordează la c e n t r u l de fund cu a r c u l tnn\
— se trasează în f i n a l partea din dreapta a profilului, repetînd construcţia
s a u prin simetrie.
P e n t r u t r a s a r e a aproximativă ( v . f i g . 17.3,6) se procedează a s t f e l :
— în baza v a l o r i l o r stabilite pentru diametrele caracteristice se trasează cer­
curile respective; •
— pe c e r c u l de divizare se fixează grosimea Sd a dintelui (punctele A şi B)\
— se unesc punctele A şi B cu punctul O (centrul r o ţ i i ) ;
— din punctele 0\ şi O2 fixate pe razele OA şi OB se trasează, cu raza
R=Dd/ — rrc
4, arcele de cerc prin care se determină pe cercul de bază punctele
C şi D; _
— din C , cu raza Ri~CB y şi din Z), cu aceeaşi rază, se tras.ează arcele dc
cerc care determină forma aproximativă a profilului; arcele se continuă din punc­
tele £ şi F pe direcţia razelor şi se racordează Ia cercul de fund.

17.3. R e p r e z e n t a r e a şi c o t a r e a r o ţ i l o r d i n ţ a t e c i l i n d r i c e

F o r m a şi dimensiunile profilului normal (profilul în secţiune perpendiculară

pe f l a n c u l dintelui) l a roţile dinţate cilindrice, pentru a s i g u r a r e a angrenării, se
determină cu a j u t o r u l cremalierei de referinţă ( o r g a n care angrenează cu fiecare
din roţile care alcătuiesc un a n g r e n a j ) .
î n S T A S 821-82 se dă profilul cremalierei de referinţă, care serveşte drept
bază pentru definirea angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi s a u înclinaţi, cu profi­
l u l în evolventă ( F i g . 17.4).

Fig. 17.4

R e g u l i l e pentru reprezentarea şi cotarea unei roţi dinţate cilindrice cu profil

în evolventă, cu dinţi drepţi, înclinaţi s a u în V sînt stabilite prin S T A S 5013/1-81.
Pe desenele de execuţie ale roţilor dinţate cilindrice se indică elementele de
bază necesare pentru p r e l u c r a r e a şi controlul danturii. î n secţiune Ia o roată din­
ţată cilindrică se reprezintă cu linie continuă groasă cercul de vîrf şi cercul de
fund, considerîndu-se în mod covenţional că secţionarea s-a efectuat prin golul
dintre doi dinţi alăturaţi. Cercul de divizare se reprezintă cu o linie punct subţire.
în vedere se reprezintă c u linie continuă groasă cercul de vîrf şi cu linie-punct
subţire cercul de divizare. Cercul de fund nu se reprezintă.
Pe desenul de execuţie a l unei roţi dinţate, în colţul din dreapta s u s , se a m p l a ­
sează un tabel în care se înscriu următoarele elemente:
— modulul pentru danturi cu dinţi drepţi, respectiv modulul normal şi modu­
lul frontal pentru danturi cu dinţi înclinaţi s a u în V ;

308
 — numărul de dinţi (pentru un sector dinţat se v a indica numărul de dinţi
corespunzător roţii complete);
— cremaliera de referinţă, notată conform S T A S 821-82;
— unghiul de înclinare de divizare al dintelui pentru danturi cu dinţi încli­
naţi s a u în V ;
— sensul înclinării dintelui (se înscrie „dreapta" s a u „stînga"), n u m a i pen­
tru danturi cu dinţi înclinaţi;
— diametrul de divizare;
— deplasarea specifică a profilului pentru danturi cu dinţi drepţi, respectiv
deplasarea specifică normală (sau frontală) pentru danturi cu dinţi înclinaţi sau
în V ; valoarea v a fi însoţită de semnul corespunzător c a z u l u i respectiv; în cazul
lipsei deplasării specifice se v a indica 0;
— lungimea (normală) peste n dinţi, grosimea dintelui măsurată pe coardă,
numărul n de dinţi şi înălţimea dintelui Ia coarda de măsurare numai Ia dan­
tura în V ; i
— c l a s a de precizie a danturii şi simbolul jocului dintre flancuri, conform
S T A S 6273-82;
— distanţa între axe şi abaterile limită;
— unghiul între axe (numai în cazul roţilor angrenajelor cilindrice încru­
cişate) ;
— date despre roata conjugată (numărul de dinţi şi numărul desenului de
execuţie);
— indicii de precizie, conform S T A S 6273-82, utilizaţi pentru verificarea cla­
sei de precizie a danturii; indicii de precizie, cu excepţia cazurilor în care proiec­
tantul consideră necesar a prescrie anumiţi indici importanţi pentru calitatea an­
g r e n a j u l u i respectiv, se înscriu în tabel, pe copiile desenului de execuţie, de către
întreprinderea producătoare a roţii dinţate; în acest scop, în tabel se vor prevedea
cinci rînduri libere.
F o r m a şi dimensiunile tabelului pentru înscrierea clementelor danturii sînt
indicate în figura 17.5.

f-î ^X- r-
1
\
s
1

(05
•

Fig. 17.5

î n figura 17.6 este reprezentat desenul de execuţie al unei roţi cilindrice cu

dinţi drepţi, cu indicarea elementelor danturii.
în figura 17.7 se prezintă desenul de execuţie a l unei roţi cu dantură inte­
rioară dreaptă.
în figura 17.8 sînt date.simbolurile pentru indicarea înclinărilor danturii,
utilizate în cazul reprezentărilor schematice (a — dinţi înclinaţi stînga, b — dinţi
înclinaţi dreapta, c — dinţi în V cu vîrful în jos, d — dinţi în V cu vîrful în
s u s ) , în figura 17.8, e indieîndu-se aşezarea pe desen a simbolului.
în figura 17.9 este reprezentat desenul de execuţie a l unui pinion cu dantură
în V şi modul de indicare a elementelor danturii.

309
 Nrdedinti w
Crvmol&ra de refcnnfc
Oamefru/de drWrare ea
Deplasarea specifica
Luf)QU*eQ pesfe 5dint/
c/z/ett jocul 7-OC
re are
Hr. desen QD-IUM
Hrd'n/i 30

-Dantura se vc cemenfo pe adlnamea

de 0.5-0,8 mm
-Se K7călitdunhfea st/a fa/uicementat
56-60 HQC si ovrihtea rruezvhi 26-35 HRC
- Tolerante b'cok libere m.S. 2500-83

Fig, I7;6

Număra/ ce a/nf/ 1/0

Moda/ut 5
Cremalierace referinte
Qpplspeafo profilului 0
/nommea dnfekii(tnf<>7» II )
?jbsa ob &vai/esr jocul 7-JC
Lungimea peste Ucfmti 47,10
Toleranţi bKJTIOt/a
hnqim* peste ttdhfi 0,078
OfSbntd hf/eaxe 50Î0G5
/bala Hr. desen W.~£I.G3
C&IJUQofc Hr.de dinti

32.

-Dentara se vo cat/ CIF b 55-58HPC LOC INDICATOR

-Tolerante- h cote L-bere m S. 2300-83

Fig. 17.7

310
 20

Fig. 17.9

17.4. Reprezentarea şi cotarea roţilor dinţate conice

Roţile dinţate conice se reprezintă după aceleaşi reguli expuse pentru repre­
zentarea roţilor dinţate cilindrice. Indicarea elementelor danturii se Face conform
prescripţiilor stabilite prin S T A S 5996-74.
Pe desenele de execuţie ale roţilor dinţate conice se indică următoarele ele­
mente: diametrul exterior (valoarea nominală şi abaterile limită): lungimea gene­
ratoarei conului de divizare; lăţimea danturii (pe generatoarea conului de diviza­
r e ) ; semiunghiurile conurilor de vîrf, de divizare, de fund şi suplimentare; diame­
trul alezajului (valoarea nominală şi abaterile limită); distanţa de la baza func­
ţională la vîrful conului de divizare; rugozitatea suprafeţei flancurilor dinţilor;
toleranţele de poziţie şi suprafaţa de referinţă în raport cu care acestea sînt
indicate.
în figura 17.10 se prezintă desenul de execuţie a l unei roţi dinţate conice
cu dinţi drepţi, cu indicarea elementelor înscrise în tabel.
L a roţile conice cu dinţi înclinaţi se indică înclinarea prin simboluri pentru
înclinare la dreapta (fig. 17.11, a) sau înclinare la stînga (fig. 17.11, b). L a roţile

311
conice şi pseudoconice c u dinţi curbi se utilizează s i m b o l u r i l e din f i g u r a 17.11, c—f
(c — pentru dantură curbă oarecare cu sensul dreapta, d — pentru dantură curbă
oarecare cu s e n s u l s t î n g a , e — pentru dantură curbă zerol c u înclinare dreapta,
/ — pentru dantură curbă zerol c u înclinare s t î n g a ) .

\Mumorul oe d/nîi 20
GSEffi
ifocb pbnă ok refefrhh
YJepksoreg speafradjab
Cosa deprec/z/eâjocv/
tnâlhmea
Ihmea d.ikiuifafrrm.)
mdeseti J3£_
Roata Nr. de dinţi 40
emjugob Oepl.Specjţjdât

va fesi după excub-

rea,verificarea si recepta-
„ o nar&7 dantorh
900-o.oe .
Se K7 îmbunătăţi b 50-55URC
Tolerante bcoâ libere m.S.2300-88

Dimensiuni pe conul sup/i/nenbr

exfenor 12,5,

WC INDICATOR

F i g . 17.10

Fig. 17.11

17.5. Reprezentarea angrenajelor

A n g r e n a j u l este un mecanism format din cel puţin două roţi dinţate

conjugate, fixate pe doi arbori astfel încît plinurile (dinţii) de pe o roată să pă­
trundă în golurile de pe cealaltă, realizînd astfel transmiterea continuă a mişcării
de rotaţie şi a momentului de torsiune.
Roata dinţată care este fixată pe arborele motor se numeşte roată conducă­
toare s a u pinion, roata montată pe celălalt arbore numindu-se roată condusă.

312
 Clasificarea angrenajelor se face după următoarele criterii:
— pozi(ia relativă a axelor arborilor între care se transmite mişcarea: angre­
naje paralele, angrenaje concurente, angrenaje încrucişate (axele arborilor nu
sînt cuprinse în acelaşi plan, nu sînt paralele şi nici concurente);
— felul suprafeţelor de rostogolire: angrenaje cilindrice, angrenaje conice,
angrenaje hiperboloidale, angrenaje melcate (toroidale);
— poziţia danturii pe roţile componente: angrenaje exterioare s a u interioare;
— forma dinţilor: angrenaje cu dinţi drepţi, cu dinţi înclinaţi cu dinţi curbi,
cu dinţi în V , cu dinţi în Z şi cu dinţi în W .
Distanţa A dintre axele arborilor pe care s e montează roţile dinţate ale unui
(

angrenaj paralele se determină astfel:

A=m/2(zi+z ).
2

Reprezentarea angrenajelor se face conform regulilor stabilite prin S T A S

734-82, cu următoarele precizări:
— în cazul angrenajelor conice, pentru roata sau roţile conice reprezentate
în proiecţie pe un plan paralel cu axe (vedere s a u secţiune), generatoarea suprafe­
ţei de rostogolire se prelungeşte pînă la intersecţia acesteia cu a x a roţii respective;
— nici una din roţile formînd un angrenaj nu se consideră acoperită de roata
conjugată în zona de angrenare, cu excepţia cazului în care una din roţi este
situată în întregime în faţa celeilalte şi o acoperă efectiv, s a u ambele roţi sînt
reprezentate în secţiune longitudinală, în care caz una din roţile angrenajului
(de regulă roata condusă) se consideră acoperită parţial de roata conjugată.
în figura 17.12 este reprezentat un angrenaj cilindric cu dantură exterioară
dreaptă (a — reprezentarea axonometrică, b — vedere în proiecţie principală,
c — secţiune în proiecţie principală, d — vedere l a t e r a l ă ) .
 î n f i g u r a 17.13 este reprezentat un angrenaj cilindric cu dantură interioară
în dublă poiecţie o r t o g o n a l ă .

A-A y£

Fig. 17.13

î n figura 17.14 este reprezentat un angrenaj cu cremalieră (a — reprezentare

axonometrică, b — vedere în proiecţie principală, c — secţiune în proiecţie princi­
pală, d — vedere l a t e r a l ă ) .

Fig. 17.14

î n figura 17.15 este exemplificată indicarea formei şi proiecţiei dinţilor pentru

un angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi ( f i g . 17.15, a ) şi pentru un angrenaj ci­
l i n d r i c cu dinţi în V ( f i g . 1 7 . 1 5 , 6 ) .
î n figura 17.16 este reprezentat un a n g r e n a j cu roti dinţate conice cu dinţi
drepţi (a — reprezentare axonometrică, b — reprezentare ortogonală în secţiune
longitudinală).
I n figura 17.17 este exemplificată indicarea direcţiei înclinării dinţilor în cazul
unui angrenaj conic cu dinţi înclinaţi.

314
 în f i g u r a 17.18 este reprezentat un angrenaj melcat globoidal (a — r e p r e z e n ­
tare axonometrică, b — reprezentare o r t o g o n a l ă ) .

Fig. 17.18

17.6. Roţi de transmisie prin elemente intermediare flexibile

T r a n s m i s i i l e cu elemente flexibile se utilizează în c a z u l instalaţiilor în c a r e

arborii ce transmit mişcarea de rotaţie sînt dispuşi Ia distanţe relativ m a r i . T r a n s ­
misia se face prin intermediul elementelor flexibile (curele, c a b l u r i , lanţuri) c a r e
se înfăşoară şi aderă pe roţile de transmisie.
Rotile de transmisie cu elemente flexibile se clasifică după elementul f l e x i b i l
utilizat în: roti pentru curele plate cu obada cilindrică ( f i g . 17.19) s a u cu o b a d a
bombată, roţi pentru curele trapezoidale ( f i g . 17.20, v . S T A S 1162-84), roţi p e n -

Fig. 17.19

316
tru curele rotunde, roti pentru c a b l u r i metalice, roţi pentru lanţuri cu zale ovale
calibrate ( v . S T A S 5506-83 şi S T A S 7500-74), ro{i pentru l a n ţ u r i . c u eclisă
( f i g . 17.21), roti pentru curele rotunde ( f i g . 17.22).

Fig. 17.22
317
 î n f i g u r a 17.23 este reprezentat în dublă proiecţie ortogonală un fragment
de lanţ c u bucşe şi zale scurte, conform S T A S 3006-80, compus d i n : eclisă in­
terioară /, eclisă exterioară 2, bolţ 3, bucşă 4 bolţ de legătură 5 şi cui spin­
t

tecat 6.

1 2 3 u 5
Fig. 17.23

17.7. Roţi de manevră

Roţile de manevră (manuale) sînt folosite pentru acţionarea robinetilor

( f o r m a şi dimensiunile sînt date în S T A S 2723-81) sau pentru acţionarea maşini-
lor-unelte (forma şi dimensiunile sînt date în S T A S 3205-80, S T A S 2512/1-80
şi S T A S 2512/2-80).
I n figurile 17.24 şi 17.25 sînt reprezentate două roti de manevră, de tipul
I , respectiv de tipul I I ( v . S T A S 2723-81), în figura 17.26 o roată manuală meta­
lică fără spiţe, de forma O, cu volanul ondulat, fără gaură pentru mîner ( v . S T A S
2512/1-80), în figura 17.27 o roată manuală metalică cu spiţe, forma O (v. S T A S
2512/2-80), iar în figurile 17.28 şi 17.29 rozetele metalice cu gaură înfundată,
respectiv cu gaură de trecere ( v . S T A S 3205-80).

318
Varianta B Varianh A \brionh O

A-A

F i g . 17.24

[brianta A Varianta C

A-A s
— d
—i—r
/
11

£ - 5

£2.
,14
fi

F i g . 17.25
319
Fig. 17.26
F i g . 17.27
321
 PARTEA A CINCEA

DESENE SPECIALE

1 8 . Desenul de semifabricat şi desenul de operaţii

18.1. Desenul de semifabricat

Semifabricatul este piesa brută, avînd de obicei o configuraţie geometrică

asemănătoare c u f o r m a piesei finite, dimensiunile fiind majorate c u adaosurile
de prelucrare, care în procesul tehnologic de fabricaţie sînt îndepărtate prin dife­
rite procedee; obţinîndu-se piesa finită.
Reprezentarea şi cotarea s e m i f a b r i c a t u l u i în desenul tehnic se face ţinînd
seama de regulile prezentate în capitolele 4 şi 5, în atîtea proiecţii cîte sînt nece­
sare pentru determinarea completă a piesei din punct de vedere constructiv şi
dimensional.
Pe desenul de semifabricat se reprezintă şi piesa finită, c u linie-punct groasă,
scoţîndu-se astfel în evidenţă adaosurile de prelucrare, care pentru o claritate
m a i pronunţată se pot haşura c u o desime m a i mare ( v . f i g . 18.2, 18.3, 18.5).
L a proiectarea formei semifabricatelor se v a ţine seama de indicaţiile date
în capitolul 9.
Semifabricatele se pot obţine prin diferite procedee tehnologice, în funcţie
de calitatea m a t e r i a l u l u i respectiv, de dimensiunile şi configuraţia piesei finite
şi de tipul producţiei (unicat, serie mică, serie mijlocie, serie m a r e ) .
Semifabricatul laminat se obţine prin debitare din bare de diferite profiluri,
c a r e sînt în majoritate s t a n d a r d i z a t e . î n secţiune barele laminate pot avea formele
prezentate în f i g u r a 18.1 (rotundă — f i g . 18.1, a ; pătrată — f i g . 18.1, b\ hexago­
nală — f i g . 18.1, c\ platbandă — f i g . 18.1, d\ cornier c u aripi egale — f i g . 18.1, e\
cornier c u aripi neegale — f i g . 18.1,/; profil I — f i g . 18.1, g ; profil U —
f i g . 18.1, A ) .
Semifabricatul sudat se utilizează în producţia de serie mică şi unicat.
Reprezentarea s e m i f a b r i c a t u l u i sudat se face în conormitate c u regulile de
reprezentare, tinîndu-se s e a m a de indicaţiile de la § 10.2.2 în ceea ce priveşte nota­
rea s u d u r i l o r . U n exemplu de reprezentare este dat în figura 18.2 pentru semifa­
b r i c a t u l unei roti dinţate, a l cărui contur este trasat c u linie-punct groasă.

322
 Semifabricatul matrifat şi ce forjat se utilizează în cazul pieselor solicitate
dinamic c ă r o r a h se impune o rezistenţa mare la oboseală. R e p r e z e n t a r e ? s e ace
în poz,t.a de matr.ţare ( f o r j a r e ) , prevăzîndu-se înclinări tehnologice şi raze de

Fig. 18.2

r a c o r d a r e î n f i e u r a 18.3 este exemplificată reprezentarea semifabricatului obţinut

p r i n forjareîsau m a t r i j a r e verticală, pentru un a x , a cărei configuraţie este trasata
C
" *t'^bli?a?Anat se utilizează în cazul pieselor mai puţin solicitate dina­
mic, în producţia de serie mijlocie şi mare.
323
 I

F i g . 18.4

324
 1

Desenul semifabricatului turnat se execută plecînd de la desenul piesei finite

şi trebuie să conţină, pe lîngă specificaţiile din indicator, c l a s a de precizie în care
se execută turnarea şi evidenţierea suprafeţei de separaţie a formei. De asemenea
trebuie să se tină seama de diverse cerinţe tehnologice (înclinările pereţilor piesei,
raze de racordare, grosimi uniforme de pereţi, c o n t r a c t a piesei după răcire etc.)!
care sînt în funcţie de procedeul de turnare ales.
Pentru exemplificare, în cazul unei piese de legătură ( f i g . 18.4), desenul
semifabricatului turnat ( f i g . 18.5) se reprezintă în două proiecţii, care definesc
complet piesa. Conturul semifabricatului este trasat c u linie continuă groasă,
iar conturul piesei finite c u linie-punct groasă. Adaosul de prelucrare este ha­
şurat m a i des pentru o claritate m a i mare. S - a u prevăzut de asemenea raze de
r a c o r d a r e şi înclinări tehnologice.
Intersecţia dintre suprafaţa de separaţie a formei şi planul desenului se repre­
zintă c u linie-punct groasă, indieîndu-se prin săgeţi şi notaţii partea superioară
(sus) şi partea inferioară (jos) a formei de turnare.
în vederea turnării unui semifabricat se vor m a i executa:
— desenul tehnologic ( f i g . 18.6), care indică, în plus, numărul şi poziţia
miezurilor (reprezentate dublu haşurat în secţiune), reţeaua de turnare (repre­
zentată c u linie subţire două puncte) şi cotele tehnologice necesare;
— desenul modelului care prin forma sa trebuie să creeze posibilitatea folosi­
rii a cît mai puţine plane de separaţie şi care se prevede cu înclinări constructive
care să permită o scoatere uşoară;
— desenul de ansatnb'-t al formei, care cuprinde ramele asamblate, ameste­
c u l de formare şi miezurile, pregătite pentru turnare.

Fig. 18.5

325
 Fig. 18.6

18.2. Desenul de operaţii

P e n t r u r e a l i z a r e a pieselor reprezentate pe desenele de execuţie se întocmeşte

o documentaţie tehnologică, c a r e se bazează pe posibilităţile de fabricaţie
existente. D o s a r u l c u documentaţia tehnologică cuprinde şi pianul de operaţii,
c a r e este documentul tehnologic pe baza căruia se execută o"piesă.
C o p e r t a p l a n u l u i de operaţii cuprinde date generale, modelul fiind dat în
f i g u r a 18.7; r u b r i c i l e se v o r completa cu datele referitoare la piesa pentru c a r e
se e l a b o r e a z ă procesul tehnologic de fabricaţie.
F i l e l e p l a n u l u i de operaţii ( f i g . 18.8) se vor completa cu desenele de operaţii
şi c u datele tehnologice necesare. Desenele de operaţii se execută fie în spaţiul
destinat din fişa operaţiei, fie pe formate separate cînd dimensiunile nu sînt s u f i -
ciente.
F a t ă de reprezentările convenţionale utilizate în desenul tehnic, desenele de
operaţii prezintă unele particularităţi ( v . f i g . 18.10—12):
— se reprezintă c u linie continuă g r o a s a numai suprafeţele piesei care se
p r e l u c r e a z ă în o p e r a ţ i a respectivă, restul muchiilor piesei fiind trasate cu linie
S U
^ ' c o t e l e , rugozităţile, abaterile de formă şi de poziţie se referă n u m a i la
operata respecMa._ orientarea şi prinderea piesei pe maşina-
s i m b o l u r i

u n e a l t ă s a u dispozitivul de p r e l u c r a r e ( v tabelul 18.1);

unealta s a u , z e n t a poziţia de prelucrare pe maşina-unealtă.
t ă i n

I ^ X u e x e m p l i f i c a r e , în c a z u l piesei de legătura din figura 184, planul de

i - - . I r S r o n e r t a ( f i e - 18-9) şi fişele pentru fiecare operaţie de prelucrări
° G i l ^ ^ ^ - ^ 5 « ' P . - -e
' °P ^ f ~ Preh -
r i n S t r U n J i r e ( f j g 1 8 1 0 ) e r a

C a p r i n s f r u n T e ( H g 18-11). operaţia 3 - prelucrare prin gaunre (fig. . . 1 8 1 2 )

326
 Desen
întreprinderea:
PLAN DE OPERAŢII
- coperta-
Copia nm Pagina

Tip Arhiva nr lectorul

Denumirea piesei sau subansamblului: Secţia
linia
Data copierii
Asamblat cu Aparţine ansamblu/ui
Bucăţi pe produs

Material h stare de livrare Greutako tn kg Nr. desen forja Nr. desen turnatorie
Cai/fate Semifabricat
Duritate Dimensiuni Bruta Netă
Simbol STAS Orofilformt STAS brute

NORMA TEHNICA mmjuNrwum

8 10 II 12 13
Tu
Observaţii: Data Nume/e Semnătura

Tetm.princip.

Normator

Verificat

Aprobat Inginer şef Tehnolog şef

Dah Nr.
OMOLOGAT

Fig. I8.7
r întreprinderea Reper
pQîtru prelucrări mecan-ce Nr-
lX?rxirnrrea /y/Yf' thhricat tip Onorat/o pr

1
5j Şm>6o/ul Bucali Pagina
Sforea pe
Duritatea VoâncoA Pagini

1 Denuminx fco%
3 Firma Uothl
Condiţii de rec/re
Poz. Denumirea Nr disp. Atelier
Secţia

l Date Numele
Vr.de piese
lucrate
Simu/hn
Semnofuit Arfuvanr efectiv Te
Ocsenat
Verificat.
/format
'Aprobat
Aprobat
I uruhrTu

Modificări Oala HumeleVrîist Modificări Oala Mumele

Scule tăietoare deufe ajutătoare Scule de control Pep/m de lucru 7îm,

Nr Irdefurah'ifezox Nr.de de Vnu-
Succesiunea fazetoi Mate­tfr.dese- denumireaA'rdesePoz. Denumi. b dese­tie sau fboş- 4tan$
crt Poz. Denumim. /te nului cursa n cfn&*\s
trecB\bowJufor
rial nutui nutui i 76 Ta

F i g . 18.8
 Desen • RC.24-05.12
PLAN DE OPERAŢII
Oopionr. Pagina /
/.P.B. - coperta- - -
Arhiva nr. Sectorul Atelier
ru • &
Denumirea piese/ sauansambfutu/- mm
1
Linia
P/ESA DE LEGĂTURA Data copierii
Bucâfipe - samo/orcu genere aesen pr.PC2ii-asld,pc2l-05.i^
Aparţine ansamblului-,
produs 'nsfaigtie hidraulica AP 2
Abferio/în stare oe tivrare Greutatea tn Xg t/rdesen lar/o'•• 'irdesen turnatorie
Ca/itafe semifabricat
^I'AS~ OuritoteWimens.âivie Brutaflota
#C24-0512S
Bzl4T 197-75 85 HB
nQM A_jr£MNlCA POJl'QU UA'A BUCATA
1 _ 2 _ I J 9 I 10

Observaţii \ Data Numele Semnătura

Tehnprtnc f702.89 Polmciar Şt.
h'ormator 18.02.89 Georpescu C
Verificat 200289 mo Date Otm

Aprobat Inginer şof Tehnolog şef

Data /ir <yprecupef\ lonescu V.
mg inaP/eniceanu V.
OMOLOGAT — —

Fig. 18.9

Reper-.
PLAN DE OPERAŢII PIESA DE LEGĂTURA Nr. RC'24-05.12
pentru prelucrări mecarixeDenumirea piesei tv5r.cc/f'
Buca. b/n 2
S Părea -Tarnat pe
I CuntM 85 HB 'cbricâ
Strung normal v ce. 821-7/5-4
~$N4CQ*t500
rocire •
Denumirea firdiso Atelier 1
O/spoz ce_s/runjir 9521 COCISecţia 1
\rp.css}.
urato ta
sima.
A'ymefe Ifhivo
•$e.r.r<C/j. tâctiVi £52
'po!:hc7or$, nr.
y\Po!;r.ciâr 'st
xc.vâoi vnibrtj
pt/nâ v
rveci/pc n ! c & t l o

SCuted^conTfol \kepiin/fe!ugry_
A 1

urson r v
r
iC'OJ
Subter i — 723 _[&>. MM.1Ţ.5
«as:
-'V* ;
«si

Fig. 18.10

329
 I.P.B. PLAN DE OPERAŢII PIESĂ DE LEGÂTUQÂ ţf er:
RC•24-05.12
Mttv prei/crân'mecanice Uenufrvrea pese/- fobrîccîfin uperafia nr2-d'trunnre
Sucofi 3
SkreT Turnat pe- i
I Ourîbk 85HB bina fyîni /
•hmmk Strung normal 821-715-5
Firma

PC2 Denumirea \ S'r. oisp. Atel.er: I

t Qispoz aesfruryvt 352400 02 Secţia i
I -
-
—

-
1
-
-
c^hjcroh
isunu/fan /

nr. 2,22
JproEăt .§ 'jnihrTu
im
15
MooTfiCdri Wo «Tr3i

JCvA? foteroare Sec e oMfTofoare oecontrol Regim os lucru gag

Nr Nr
Succes/vnea fazebr °cz. tkrxxnum WST Hă i a na Ji.rpAiJ-
rt re' p>vi* Poz. Bat semite
/
a tfns o esc n c szoz '. v 1
S'-trv' bc'*j t"0
G6vr,t t/3 Ajrqhrj
Suber
Sc/b'er
mu* 600
72? a/ .° OK i
y* Siter
J L m ii
— ştn "*oeao*jre ??3 <v
A
723 2,7m
:• 'rrrP fi
Akfy MELdsoozifiv
Sccsoesocn
5,cso/i/ Vt A? &
1

F i g . 18.1

\PLAN DE OPEPATII Reper

I.P.B. PIESA DE LEGĂTURA
Nr. RC24-05.12
roâr/cofTfp Operaţi
Succft 4
Sbrea Tyrnar
M i i 85 Uâ ' bbrm fyj/ni
/
Ahş/nâ aeoâunf 821-715-12
i firma t/odel G/O
Cota ifII oe rodie
Poz Denumirea iVr. disp. atelier • î
j t>*pozitiv de oct ni bcttob
m - - Secta - 2
*»* o ese
i">^ t
- - PI Dtvkicp:*. /
vmulhn
- - efccUl 5,5 3

Politic ar Si
D
o ctQ.r*sL
,,n

'erifteţr. s vnikrTv 4/
fisa /5
Abdifico AfoUi//câ'r7'yh<3

Sct'e ftie.'ocre > ox-Xi.'oc.'e $cu*> oe conuol Neom de Jucru nmo

Ar srceŞT Aî: c e
Succesiunea fbze'sr toamna senah •vfiexv HB*w
o/ no! se^l -"-•/-) ME
gal
••*/

• i i
Sur^-'j ^ >
f 5xtf cesod^asecz
i
1
. —. 1

Fig. 18.12

330
 Tabelul 131
tir. Denumirea, tipul'şimoda/ de Gradele di Elementele de
cri. determinare o âazei Simbolul bazei
libertate dispozitiv

i
preluate corespunzătoare
0 3' i f

Bază cfe aşezare ckfermmfc 3grade (o a. Placa de baza

ffŢ
ca o suprofab' pbnă (pbn) V///< // /\ X//////V, I transhţie şi
/ /
Plăcute
1
dmrohfii) Cepuri
Q D
6. Reazemerc/cSiis
Baza de ghidare determinata £grece (o a liniar

b f-
2 cu o suprafaţa pbnă X////////A Y///////A transhţie şi Plecate
(dreapta) oro.btie) Cepun
Q
b tkaztm regicide
Baza de sprijin determinata Igrad (o a. Plecata
3 cu o Suprafaţă pbnă (punct) X/SA vS<ty) Y///A translaţie Cep '
-o Q o b , - sauorobtie) b. Reazem regicid

Baza de sprijin determinai?

cu suprafeţe piane cuprinse
sau cuprinzătoare cu contur
m n ii j
Igrad (o Pene sau locaşuri
rotaţie scuo de pene prisma­
translaţie) tice seu tvoezoi-
deschis (punct) date
Baza ce sprijin determinată 1 grad Pene pnsmefice
cu suprafeţe p'ane cuprinse x~j' i i ! (o rohfie) seu frvpezcidc'e
5
sau cuprinzătoare cu contur mobile
deschis (punct)
Bazo de aşezare ş/de ghidare
determinata cu suprofefepbne
£ cuprinse sau cuprinzătoare cu
contur deschis (pbn si dreapta)
Lrb
0
o O o - 1
1
oco

P
5grcde(douâ Ghidaje seu
transhţii şi prisme
trei rofoţii)

Baza dubla de ghidare deter­ I U gradefdouâ Prismă normala

7
minata cu o suprafaţa cifindri-
co exfencoro lungo (două
drepte)
1
•
- o o,
O translaţi si fixă
cc:ă rofofii)

O 0
Bază dubla de sprijin (centrare) 2 grade Prismă înqusfâ
determinata Cu o suprafcţă (două 1rW$b-fixa

(!)
ţu)
8 Cilindrica exterioara scurft • - -
(doua puncte)

i i.
Baza de ghidare determinata 2 grvde (o Prismă normată
cu o suprafaţa cilindrică translate şr mobilă
exterioara lungă (dreaptă) o rotate)
9 f

Baza de spyj/n exterminata fgred Prismă rgustâ

cu o suprafaţa cifindncă exte­ (o rotaţie) mobilă
10 rioara (punct) - / — [ — -

331
 hbefof 181(continuare)
O I 1
Bază cte aşezare şi ghidare 5 grade Dornuri lungi
determinată cu suprafeţepbie (oouă transla­rigide profitate
H cuprinse sau cuprinzătoare cu ţii si trei
contur închis (pbn si dreaotă) rofotii)

Bază dub/ă de centrare (ghi­ 4 grade ff. Bucşă lungă

dare ) determinată cu suprafeţe (două transb- rigidă
cilindrice lungi cupnnse sau fu $ două rch- b. Dorn lung rigid

12 cuprinzătoare (două drepe) m

Q b
Bază ck centrare (dubb de 77? 2grade(obuă o. Bucşă scurtă
sprijin) determinată cu suprak- translaţii) rigidă
b. Dorn scurtrigid
Î3
te cilindrice scurte Cuprinse
sau cuprinzătoare (douăpuncte) • -

y
Bcză ck ghidare determinafo
cu Sup'creţe cilindrice lungi
zzzzzz 2 grade (o Dorn lung rigid
transhţie şi frezat
/4 cuprinse sau cuprinzătoare o rofotie)
(dreopb)
77
Bcză de sprijin determinate I grad (o Dorn scurt rigid
cu suprafefe cilindrice scurte, rotaţie) frezat
0 Cupnnse sau cuprinzătoare
(punct)

Bază dubb ce centrare (ahrcb- 4grock(obuâ a Dorn lung

re)determinată cu suprafeţe transbf/i şi filetat
cilindrice filefote,cupnnse sau ebuâ rotaţii) b. Bucsâ lungo
16 cupnnzăteare (două drepte)
-*Q filetată

Bază dublă de centrare (gh­ 5grade (trei a Dornuri conice

eare )si sprijin ckterm-ncfo cu îranshfii şi lungi
suprafeţe conice fungi cupnnse obuă rofotii) b. Reducţii (bucşe)
conice lungi
17 sau cuprinzătoare (ebuo drep­
te si un punct)

Bază duba'ce centrare (ghi- 5 grade (trei Un vîrf fix şi un

cbrelsr spryj-n ckterm/nafocu transb fii si vîrf mobil
suprafeţe con ce scurte cu­ ebuo rofotii)
18 pnnse sau cvormzăfoare
(obuă drepte f un punct)

332
 Tabelul 181 (continuare)
0 i 2 3 i*
Bazo dublă de centrare (ghi­ \
li gicde/ebuâ Mecanism cufocen-
dare) determinată cv suprafeft 1 Iranshtn si front cu prisme
cilindrice exterioare lungi cbuă rotaţii) normale
19 (două drepte) ci strîngcre simul-

1
••>

hnă pe aceeaşi direcţie dm 6

două sensuri
L J
Bază de centrare (dublă ck sprijil 2grcde(doui 1 Mecanism cuto-
determinată cu suprafeţe cilindri­ translaţii) centronfeu p'isme
ce exterioare scurte (douăpuncte) 1 înguste
20 si stingere simulhnă pe aceeaşi — — l
direcţie din doua sensuri
\
*•

Bază dublă de centrare (ghidare) r VTA it giode(două o.filondrme auto-

tmnsbţn şi centrante
determmoib' cu suprafeţe cilindri­i • •
ce exterioare sau inferioare lungi( — - <" cbuă rob fu) b. Dornuri extensi­
21
1

(două drepte) şi stnhgere smul- 4> ^- bile

.J
knă dm trei drecţu rodate.
a b
i

1
Boză dublă de sprijin (centrare) 2grcde(două a Mandrme auto-
determmotj cu suprafeţe o/m - 1 transhţn) cenfranfe
drice exterioare sau inferioare <; h Dornuri extensi­
22 scurte (două puncte) şi sfringerc <
>

i
c> bile
Simultană dm trei direcţii rcdiale >

1— .r a

Bază dublă de centrare (ghidare) ** ** ' / / / / / 91 Ir grade (doua

a. Mandrme cufo-
determinată cu suprafeţe afmdna translafu şi centranfe
«i
1 1
23 exfenoore sau inferioare lurgi cbuă rotaţii) b. Domuri exfensi-
1
-
(doua drepte) şî slrihgere smul- ţ
fono dm patru direcţii radiate. i
|
>

1 -J 7 bi.'s

— Q W - H b

Boză dublă de centrare (ghidare) 5grece (devay.Mondnnecufo-

••••"•^ translafii si centranfe
şi sprijin determinată cu supra­
feţe pfone cuprinse sau cuprin­ 6 Irei rcloţu ) V Dornuri extensi­
zătoare cu contur închis(dcuo o bile
2k dropie şi un punct) şi slrihgere o:

Jb
' \
simultana din patru direcţii.
.;.
II

a
L
Bază dublă de sprijin (centrare) 2gnzc'e(d:uă r tMandrmecufo-
osfermmofă cu suprafeţe cilindri­ I' i fofislolv) centranfe
• *.'
ce exterioare sau inferioare 1 it Dornuri extensi­
25 scurte (cbuă puncte) şi strîhgcrc 1 bile
simulfono dm patru direcţii. . J OL
V- 1I
1
)
t r-Vf |

•f' Q

333
 nr 1 / [ 1
Tabelul18.1 (continuare)

Reazeme principale autore - 1 3 1 4 I

globi Ie 1 grad (o a. Calotă sferică
rofape sau b. Pană disc sau
26 o translaţie) ptrghie articula-
3 < u & cu cbuă braţe
f
Q b c C.Dooă pfunjere
verficafe şi
unu/ orizontal
Reazeme suplimentare
Nu leagă a. Cu autboşezore
grack ck pe suprafeţe
libertate phne
b. Cu outoaşezare
27 pe suprafeţe
î curbe
C Cu aşezare
Fi -~ ulterioară pe
suprafeţe plane
d Cu aşezare
Q b c d ulferioară pe
Stptvfeţe curbe

334
 19. Desene schematice

19.1. Generalităţi

Desenele schematice sînt reprezentări simplificate care, prin utilizarea simbo­

lurilor standardizate, redau elementele principale care compun un mecanism, dis­
pozitiv s a u maşină, cu scopul evidenţierii modului de funcţionare, de transformare
sau transmitere a mişcării şi a legăturilor dintre elementele componente.
î n domeniul construcţiilor de maşini se utilizează în mod curent schema în
diverse etape de l u c r u :
— Schema de principiu — servind c a bază de plecare pentru anteproiect;
în acest c a z ea redă, într-un mod simplificat, indicaţii asupra modului de funcţio­
nare a produsului ce trebuie realizat şi a pieselor sale componente. Schema de
principiu poate figura într-un catalog sau prospect.
— Schema de execuţie (de realizare) a produsului, alcătuită din semne con­
venţionale menite să prezinte anumite legături între piesele componente, document
care constituie ultima etapă ce precede anteproiectul.
— Schema de montai, care se dă în catalogul produsului, indicînd modul
în care acesta se asamblează cu instalaţiile vecine şi eventual ordinea în care
se stabilesc diferitele legături. Poziţia, forma şi dimensiunile organelor de legă­
tură sînt informaţiile pe care le oferă o schemă de acest gen.
— Construcţii grafice simplificate, utilizate în cazul construcţiilor metalice
c u ansambluri de foarte m a r i dimensiuni, legate între ele cu diferite profiluri care
trebuie să reziste l a diverse forţe şi momente ce trebuie bine stabilite prin calcul.
î n reprezentările schematice se indică numai elementele principale, renunţînd
I a reprezentări de prisos care încarcă schema.
I n general, piesele componente se numerotează, întocmindu-se o legendă în
care se explică fiecare element.

Q
Fig. 19.1

335
 -

P e n t r u reprezentările schematice se foloseşte fie proiecţia ortogonală, fie

perspectiva axonometrică, după c u m este util pentru înţelegerea desenului. î n
unele c a z u r i , dacă este necesar, se pol utiliza ambele reprezentări; de exemplu,
în f i g . 19.1 se reprezintă schema cinematică a unui reductor în trei trepte: a —
reprezentare în dublă proiecţie ortogonală, b — reprezentare izometrică.

19.2. Scheme mecanice

Modul de reprezentare convenţională a schemelor mecanice şi simbolurile

utilizate sînt stabilite prin S T A S 1543-86.
Schema mecanică este reprezentarea grafică a elementelor, legăturilor, a n ­
s a m b l u r i l o r fixe s a u mobile aflate în componenta mecanismelor şi a maşinilor,
putînd fi relizată c a schemă s t r u c t u r a l ă , cinematică s a u constructivă.
Schema structurală este o schemă mecanică care constă din reprezentarea
convenţională plană a elementelor cinematice componente şi a cuplelor cinematice
echivalente, fără evidenţierea c a r a c t e r u l u i mişcării şi a configuraţiei geometrice
a elementelor componente.
Schema cinematică este o schemă mecanică care constă din reprezentarea
convenţională, plană s a u în perspectivă, a configuraţiei geometrice a elementelor
cinematice componente şi a cuplelor cinematice existente pentru u n anumit sens
de mişcare, c u evidenţierea c a r a c t e r u l u i mişcării. Poate fi executată şi c a desen
la s c a r ă .
Schema constructivă este o schemă mecanică care constă din reprezentarea
plană s a u în perspectivă a elementelor şi cuplelor cinematice componente, avîn-
du-se în vedere că u n element cinematic poate f i format din u n a s a u mai multe
piese rigid legate între ele.
î n tabelul 19.1 este prezentat u n e x t r a s din S T A S 1543-86 c u simboluri con­
venţionale uzuale necesare alcătuirii schemelor mecanice.
P e n t r u exemplificarea reprezentărilor schematice în f i g u r a 19.2 (CV — cutia
de viteze; CA — cutia de a v a n s u r i ; M — motor) se prezintă schema cinematică
de principiu i a r în f i g u r a 19.3 schema cinematică dezvoltată a s t r u n g u l u i normal
S N - 4 0 0 , c u u t i l i z a r e a simbolurilor din tabelul 19.1. Se observă pe cele două repre­
zentări notarea axelor cu cifre romane şi a elementelor componente c u cifre arabe.

Piesa de prelucraf

F i g . 19.2

336
 Tobeluf 19.1
Denumirea Reprezentarea convenţionala Denumirea Reprezentarea convenţioncAj
REPREZENTAREA MIŞCĂRII
MIŞCARE RECTILINIE Cupla de rotaţie fixă
(eiemenfuf mobil e o bara/
Intr-un sens * sau —

In ombefe sensun Cupa' de rotaţie fixă

MIŞCARE DE ROTAŢIE PLANA (efementuf mobifeun disc)
Intr-un singur sens sau ELEMENTE CtNEMAT/CE

In ambele sensuri ^ sau O Manivela disc

MIŞCARE DE ROTAŢIE SPAŢIALĂ (centncâ, excentrica)

Infr-an singur sens

Comă de franstape
în ambefe sensuri (ghidare Simplă; dublă)

Mi SC A RE DE ŞURUB i'ROTO-rMNSL/iriE) Comă de rotaţie

Intr-un singur sens. (ghiobre simpfti dubfo)

!j!
.1 ^ -6
*

In ambele sensuri 1!
hchetde tronstafie
MIŞCARE LIMITATA
•
Intr-un sens H sau C~!\
*

In ombefe sensuri H H sau

Tachet de rotaţie
Mişcare de comutare
CUPLE CINEMATICE I

Cupla de transhţie Roata dmhfj cifindncâ

(în pbn) cu abnfură exterioară

Cupla de fransfafie
(în spaţiu)
Roată dinţată ciltndr/co
cu dantură /hferioară
Cupla de rotaţie
(fn plan) AXA
Cupla de rohţie fhafă dinhtă conică
(h spatia) cu abnfură exterioara
•
i

Cupla şurub Roată dinţată conică

cu dantură interioara

337
 hbebl 19/ (continuare)
Denumirea l?eprezenlbreo canvenfionab Denumirea Reprezenfarea canventioncfi
MECANISME SPAŢIALE
Mecanism cu cama A 5*
(de transb fie sau ce
rohfie) Mecanism ca surv6
7777:
/ s/ * / /

Mecanism cu comă s :
/ T S
fochet cv vîrf (ce froo- Mecanism cv roţi
sbfie sau de rotaţie) dinţate htpcude

Mecanism cv cruce de ÎMBINAM R/GIDT

Mat fa cv antrenare
exterioara Prin sudură

MECANISME CU POŢI DINŢATE

Pnn nituire L
Cu şuruburi
Mecanism cu angrenaj
exknor
Cu şurub, soibâ
7 confrafiiu/iH
-L
Cu prezon
Mecanism cu angrenaj
inferior APBOQt, TIJE OSII, SAPE

arbore, tija, asie, bora

Arbore cotit cv mai

Mecanism cv cremalierâ multe caturi

REAZEME

încastrare

Mecanism phnefar sxn- Reazem simplu fix

ph cu o roofa centra fa

Reazem fix cv
adicutafie sferic
Mecanism phnehr
d teren trai cu o roafa'
centrata
Reazem simplu moţat
/T777777777

338

Denumirea Reprezentare convenţionala
LAGĂRE
\ logăr radiat
rrrrrr
Lcgâr cu alunecare
radiat
Uagorcu alunecare rcdial
\cu mele de ungere
[lagăr cu alunecare
i radiol- oscilant
\ lagăr cu rostogolire
\ radiat, cubile
.Lagăr cu rostogolire
[radiat, cu role
[lagăr cu rostogolire
radiat- oscibnt
Tabelul 19. / /continuare)
Denumirea Reprezentare convenţionala
lagăr cu rostogolire
axial Intr-un sens
ti
lagăr ca nosfogofire axial
tn ambele sensuri cd
J_Li
legăr cu susţinere
pentru arbori verticali
•8-
lagăr cu alunecare
ro\

\Logăr radiat-axial Lagăr cu rostogolire

11

lagăr cu alunecare rodat

[axial'Intr-un sens .•7T7

Logăr tip umbrelă

i Lcgâr cu alunecare rodat-
axial ih ambele sensuri IMBINARI PE ARBORI SAU OSII

\ lagăr cu rostogolire 6- Imbmore mobilă pe

\ radiat- axialcu bile arbore
într-un sens

I logăr cu rostogolire (Ci îmbinare fixa pe

\rcdxjl-axia/ cv bile
t
arbore, cu pană
\în ambele sensuri

| lagăr cu rostogolire
radial-axial, cu role tmbmore mobilă cu
într-un sens
caneiuri

CUPLAJE PERMANENTE

Cuplaj rigid
lagăr cu alunecare
axial într-un sens
Cuplaj mobil

Lagăr cu alunecare axial L

în ambele sensuri Cupbj elastic

339

Denumirea Reprezentarea convenţională
CUPLAJE
Amhrebj comandat
Âmbreiaj cu gheare cv
cvphreinfr~un sens
Ambne/aj cv gheare cu
cvphre h ombele sensuri
Ambreiaj cv fricţiune
ATibreiaj cv facţiune cu
df sc (cu cvphre ht-'un
sens a h aTtbek sensuri)
Artbreraj cu fricţiune cv
tambur cv sabot/
Atheiaj eJectromagnet/c
Avbreioj hidraufic
FRINE
Frînâ conică
Frînâ cu un sobol
340
Tabelul 19.t (continuare)
Denumirea Reprezentarea convenţională
INTERMITENTE
I Frînâ cu disc cu
acţionare mecanică
TRANSMISII MECANICE
LL f
Transnvsie prin frtcfiurte
cu roti cilindrice
Transmisie prin fricţiune
7 \iul/
cu roti conice
H h - Q } -
transmisie prri fricţiune
cu roti cilindrice pentru
frmstbrmoreo mişcării
de rotaţie h mişcare
rectilinie
Tansmisie prin fricţiune
3- cu roată hiperbohiobtă
pentru transformarea
mişcdnr de rvht/e h
m/scare efico/obfa
Transmisie directă cu
f curea btă
fi 4
l 1 transmisie cv curea
\btj cu rob de htindere
 ftbefut 191(continuare)
Denumirea Reprezentarea convenţională Denumirea Reprezentarea convent'onolo

N
Transmisie încrucişaţi Angrenaj concurent
cu curea conc cu dinţi âepţi

Angrenaj meteo teu

met goboidal
Transmisie cu curea
rotundă

DIVERSE ORGANE DE MAŞINI

> I c H-<
w

Capot de a'bore cu
virf de centrare

fa)-
Transmisie ca tont T?
Capot de arbore cu
universal
4=H
Capăt de arbore cu
platou
Angrenaj parafei
cilindric exterior
Copâf de arbore cu bucşa •^2
x elastică de sfrîngere

Capăt ce arbore pentru

manivefo demonbbifo
Angrenaj parafef
cilindric inferior

Manivele
(demontabife si fixe)

X
Angrenaj paiaţei'c/Ehdric
exterior cu d/nfi în V

Roată de mînă

341
342
 19.3. Scheme hidraulice

P e n t r u reprezentarea convenţională a circuitelor hidraulice se utilizează

semne convenţionale stabilite prin S T A S 7145-86, din c a r e se prezintă un extras
în tabelul 19.2.

Denumirea Caracteristica Reprezenhrea Caracteristica Reprezenhrea

Denumirea
convenţional comenfionatâ
Cu debit constant şi Cu dxiâ poziţii şi
cu un singur sens patru orificii coman­ x 1 IM
Pompe ttereghbile cv oublu date manual L
hidraulice sens 1— -1
DistribuitoareCu obvo poziţii ş
Cu debit reghbil şi
dublu sens
hidraulice patru onticii comon-E
oble etectromagneti 1 XP
Cutiei poziţii şi
Neregfabife cu un patru onticii coman­
sens de rotaţie date hidraulic
Neregtobile cvdouâ
sensuri ce rotaţie
De sens -fwR-
Supape
Lr
Qegfobile cu un sens De presiune
7 i <
Motoare Qeghbite cv doua
hidraulice sensuri
Qezistente fixe
hidraulice
Reglabile oscilatorii (dresele) Reglabile
I D Q P
1 1 1
Principal
Secundare ^ P
Conducte
Lineare cv piston
1 Auxiliare a...- 0

Intersecţie cu
l"
rvcorcb're —i—
c — |—1 3
1 1 Rezervor
de alei

Filtru de Cu filtrare
5
Manometru
ulei mecanico

După modul de circulaţie a fluidelor, circuitele hidraulice pot fi închise, des­

chise s a u mixte.
în figura 19.4 se exemplifică reprezentarea unor scheme hidraulice (cjrcuit
deschis — f i g . 19.4, a şi circuit închis — fig. 19.4, b) cu utilizarea simbolurilor t

din tabelul 19.2 (M — motor hidraulic; D — distribuitor h i d r a u l i c ; P — pompă

H u

hidraulică; S — supapă de presiune; 5 — supapă de s e n s ; F — f i l t r u ; R —

p S

rezervor.

343
 191. Scheme electrice

P e n t r u reprezentarea convenţională a circuitelor electrice se utilizează semne

convenţionale stabilite prin S T A S 1590-71, din care se prezintă un e x t r a s în tabe­
lul 19.3.
P e n t r u exemplificarea reprezentării, în f i g u r a 19.5 este prezentată schema
electrică de acţionare ( c i r c u i t u l de forjă) a s t r u n g u l u i S N - 4 0 0 , cu utilizarea s i m ­
bolurilor din tabelul 19.3
 bbefuf /9.J
Denumirea Caracteristica Reprezentarea Denumirea Rcprezenbrea
convenfionab Caracteristica
convenfionofă
tbfoare A'eregbbi/e 7ransformo.br
tihnobzof
electrice

0
de curent
continuu Regbbile
Redresor fi generat) —W-
bbfoore Motor Trifazat cu rotor în
electrice Abreghbile asincron scurtcircuit
asincrone

0
tfemenie ce
de curent wyewr* (h generat) 0
alternativ Regbbile
fifonopobre

Generatoaretfereghbile
electrice de © A
htrerupâbore Bipolare :S3fc
0
curent
continuu Regbb/fe Tripofore

0
librmat deschis
Cbnbctde
GeneratoareA'eregbbife conhctori
Abrmal închis
electrice de
curent
alternativ Reg/abife
0 tlmpermetru

h arcuite de forţă Votfmefrv

-©-
-o
Conductori In circuite de
comanda Bobina etec-

-4-
tmmagnepbr
Cu legătura
tnbrsectiede electrica Acţionare prin
conductori tară legătura I ekctromognet - o -
ekctrico 1 i
T
întrerupător Abrmal deschis
H * f— acţionatprin
Rezistenţa Nereocfivo babane T
Normal închis . A _

Condensatori
Hh Cbnbctcu
priză
Siguranfo |
Induchnţo
H L -
fuzibilă 1

lampă de
Legare la
pâmînt
1
semnalizare -®-
legare b ,1 , Semnalizabr
acustic
masa
\bnobilifafe
continua / \brtabififafe
tn trepte
Element de comanda al unui
relev (simbol generat) rj~i sau ci Baterie de t clemente galvanice
primare saude acumulabare

345
Bibliografie

1. Bogoevici, G h . ş.a. Desen tehnic industrial. Bucureşti, Editura Didactică şi P e d a g o g i c ă , 1977.

2. Constantlnescu, V . N. ş.a. L a g ă r e cu alunecare. Bucureşti, Editura Tehnică, 1980.
3. ••* î n d r u m a r de proiectare in construcţia de maşini. V o i . I . Bucureşti, Editura Tehnică, 1981.
4. * * * C a l c u l u l şi construcţia cuplajelor. Bucureşti, Editura Tehnică, 1978.
5. Etanşări, Braşov, Litografiat Universitatea Braşov, 1979.
6. Georgescu, G. S. îndrumător pentru atelierele mecanice. Bucureşti, E d i t u r a Tehnică, 1978.
7. Husein, G h . şi Oncescu, G h . Reprezentări axonometrice in construcţii de maşini. Bucureşti, Editura
Tehnică, 1975.
8. Husein, G h . şi Tudosc, M . Desen tehnic. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1976.
9. Kamenev, V. I . C u r s maşinostroitelinovo cercenia. Moscova. Maşghiz, 1951.
10. Manea, G h . Organe de maşini. Bucureşti, Editura Tehnică, 1970.
11. Moncea, J . ş.a. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Partea I I . Desen tehnic. Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1970.
12. Niţuleseu, Th. Culegere de planşe didactice privind aplicaţiile geometriei descriptive în desenul
industrial. Bucureşti. O . D . P . T . — M . I . C M . , 1971.
13. Niţuleseu, Th. şi Precupeţu, P. Album de reprezentări axonometrice in desenul industrial. Bucu­
reşti. Editura Tehnică, 1978.
14. Niţuleseu, T h . Reprezentările axonometrice in desenul industrial. Bucureşti, O . D . P . T . — M . I . C . M . ,
1976.
15. Niţuleseu, Th. şi Carpovlcl, M . Reprezentările axonometrice în desenul industrial. Bucureşti, Lito­
grafiat I . C . B . . 1966.
16. Precupeţu, P. şi Dale, C . Probleme de geometrie descriptivă cu aplicaţii în tehnica. Bucureşti,
E d i t u r a Tehnica. 1987.
17. Precupeţu. P„ Dale, C . ş.a. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Partea I . Geometrie descriptivă.
Bucureşti, Litografiat I . P . B . . 1978.
18. Precupeţu, P., Dale, C . ş.a. Geometrie descriptivă şi desen tehnic. Partea I I . Desen tehnic. Bucu­
reşti, Litografiat I . P . B . , 1980.
19. Precupeţu, P. ş.a. Desen tehnic. M a n u a l pentru licee de specialitate şi şcoli de maiştri. Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică, 1973.
20. Picoş, C . ş.a. Normarea tehnică pentru prelucrări prin aşchiere. Bucureşti, Editura Tehnică, 1978.
21. Popovici, C ş.a. Tehnologia construcţiilor de maşini, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică,
1967/
22. Rdgnitz, H . Proiectarea formei (traducere din limba g e r m a n ă ) . Bucureşti, Editura Tehnică, 1958.
23. Stănescu, I . şi Tache, V . Dispozitive pentru maşini-unelte. Proiectare, construcţie. Bucureşti, Edi­
tura Tehnică, 1979.
24. ••• Catalog de produse omologate. î n d r u m ă t o r pentru elemente de asamblare. Bucureşti. O . l . D .
— M . I . C . M . . 1978
25. Manualul inginerului mecanic. Bucureşti, Editura Tehnică. 1972.

346