Seminar 4

O problemă de repartizare a transporturilor. Aprovizionarea orașului M cu un anumit produs de

larg consum se face din trei centre: 𝐴1,2,𝐴3.
Cantitatea totală din acel produs solicitată de orașul M este de 120 vagoane.
Cele 3 centre dispun de: 72, 36 respectiv 96 vagoane din produsul respectiv. Gradul de
mecanizare a lucrărilor de încărcare și descărcare a vagoanelor este diferit și, în consecință,
timpul necesar pentru încărcarea și descărcarea vagoanelor diferă de la un centru la altul astfel: 7
ore, 4 ore, respectiv 8 ore/vagon. Timpul total necesar lucrărilor de încărcare-descărcare a tuturor
vagoanelor este limitat la cel mult 912 ore.
Costul transportului unui vagon din cele 3 centre în orașul M este de 3, 5, 1 unități bănești (se va
considera o unitate bănească egală cu 100 lei).

Se cere să se determine numărul de vagoane care trebuie trimise din cele 3 centre 𝐴1,𝐴2,𝐴3,
astfel încât orașul M să primească întreaga cantitate de 120 vagoane de care are nevoie, iar costul
total al acestor transporturi să fie minim.

Soluția 1. Dacă notăm cu 𝑥1, 𝑥2, 𝑥3 numărul vagoanelor ce trebuie trimise din cele 3 centre,
condițiile problemei ne conduc la urmatorul program liniar:
𝑓=3𝑥1+5𝑥2+𝑥3=𝑚𝑖𝑛. (6)
𝑥1+𝑥2+𝑥3=120 (7)
7𝑥1+4𝑥2+8𝑥3≤912
0≤𝑥1≤72
0≤𝑥2≤36
0≤𝑥3≤96.
Dacă eliminăm necunoscuta 𝑥3 folosind ecuația (7), programul liniar devine:
𝑓=2𝑥1+4𝑥2+120=𝑚𝑖𝑛.
𝑥1+4𝑥2≥48
𝑥1+𝑥2≥24
0≤𝑥1≤72
0≤𝑥2≤36.
Din figura se constată că punctul A cel mai apropiat de dreapta Δ0, minimizează obiectiv funcția
𝑓. Rezolvând sistemul format din ecuațiile dreptelor 𝐷1 și 𝐷2 și folosind ecuația (7) se obține:
𝑥1=16; 𝑥2=8; 𝑥3=96 min𝑓=2∙16+4∙8+120=184.
Concluzie. Centrele 𝐴1,2,𝐴3 vor trimite 16, 8 respectiv 96 vagoane din produsul considerat. În
acest mod orașul 𝑀 va primi întreaga cantitate de care avea nevoie (120 vagoane), iar costul
transportului va fi minim și egal cu 18400 lei.

Soluția 2. Un alt mod de a rezolva un program liniar în cazul în care una din restricții este o
ecuație este următorul:
Se face subsituția:
𝑥1=𝑦1;=𝑦2, și se determină 𝑥2 și 𝑥3 din (6) și (7) în funcție de 𝑦1 și 𝑦2:
𝑥2=−1/2𝑦1+1/4𝑦2−30
𝑥3=−1/2𝑦1−1/4𝑦2+150.

Sistemul de restricții devine:

−𝑦1+𝑦2≥168
0≤𝑦1≤72
−2𝑦1+𝑦2≤264
−2𝑦1+𝑦2≥120
2𝑦1+𝑦2≤216
2𝑦1+𝑦2≥600.
Din figura se constată că poligonul soluțiilor este hexagonul ABCDEF, definit de dreptele:
−𝑦1+𝑦2=168 (𝐷1)
𝑦1=72 (𝐷2)
−2𝑦1+𝑦2=264 (𝐷3)
−2𝑦1+𝑦2=120 (𝐷4)
2𝑦1+𝑦2=216 (𝐷5)
2𝑦1+𝑦2=600 (𝐷6)
Dacă ținem seama de substituția 𝑦2=𝑓, problema se reduce la determinarea unui punct ce
aparține poligonului 𝑃 al soluțiilor, a cărui ordonată este minimă.
Aceasta este evident, punctul 𝐴 cel mai apropiat de axa 𝑂𝑦1.
Se determină coordonatele punctul 𝐴, rezolvând sistemul format din ecuațiile dreptelor (𝐷1) și
(𝐷5): 𝑦1=16; 𝑦2=184, apoi folosind substituțiile (8) se obține același rezultat: 𝑥1=16; 𝑥2=8;
𝑥3=96; min𝑓=184.
Dacă poligonul soluțiilor ar fi avut una din laturi, de exemplu, 𝐴𝑗𝐴𝑖+1 (1≤𝑖≤𝑛 paralelă cu axa
𝑂𝑦1, problema ar fi admis o infinitate de soluții; mulțimea punctelor situate pe latura 𝐴𝑗𝐴𝑖+1 .
Toate aceste soluții ar fi condus la același minim al funcției 𝑓, deoarece min𝑓=‖𝑀𝑀′‖=𝑦2=
constant pentru toate punctele situate pe latura 𝐴𝑗𝐴𝑖+1 ().