UNIVERSITATEA „OVIDIUS” CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

PROGRAMUL DE STUDII DE LICENȚĂ: DREPT
AN III, IFR

DISCIPLINA:
DREPT CIVIL VI. SUCCESIUNI

TEMĂ DE CERCETARE:
NEDEMNITATEA SUCCESORALĂ

PROFESOR COORDONATOR,
LECT. UNIV. DR. CĂZĂNEL MARIA

STUDENT,
POPA (SILISTRĂ) ELENA-ALEXANDRA

CONSTANȚA
2022
Cuprins:

Introducere...........................................................................................................................pg. 3

Caracteristicile nedemnității succesorale.............................................................................pg. 4

I. Nedemnitatea de drept.......................................................................................................pg. 4

II. Nedemnitatea judiciară....................................................................................................pg. 6

Concluzii..............................................................................................................................pg. 8

Bibliografie..........................................................................................................................pg. 9

2
 Introducere

Lucrarea de față poartă titlul ”Nedemnitatea succesorală”, înfățișând o scurtă trecere

în revistă a caracteristicilor nedemnității succesorale, precum și a cazurilor de nedemnitate.
Proiectul este structurat în două părți, respectiv: ”Nedemnitatea de drept” și ”Nedemnitatea
judiciară”, precedate de o introducere, și finalizate prin expunerea concluziilor.
Partea I a lucrării cuprinde expunerea situațiilor nedemnității de drept și
considerentele prin care o persoană este considerată nedemnă la moștenire. Astfel,
infracțiunile comise de succesibil asupra persoanei care lasă moștenirea, dar și asupra unui alt
succesibil, fac din acesta un ”nedemn la moștenire”.
Partea a II-a a lucrării identifică și definește situațiile în care intervine nedemnitatea
judiciară, iar astfel am putut observa cum cel care săvârșește fapte grave de violență, fizică
sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei, devine
nedemn de a-l moșteni pe de cujus (expresie latină folosită pentru a desemna persoana
decedată). Deopotrivă, nedemn la moștenire este și cel care, cu rea intenție, a ascuns, a alterat,
a distrus sau falsificat testamentul defunctului, dar și cel care, prin dol (manoperă frauduloasă)
sau violență, l-a împiedicat pe cel care lasă moștenirea să întocmească, să modifice sau să
revoce testamentul.
Concluzia acestei lucrări, așa cum se dorește a se desprinde din cuprinsul textului, este
aceea că nedemnitatea succesorală reprezintă o sancțiune aplicată făptuitorului care, cu rea
intenție, a săvârșit o infracțiune asupra celui care lasă moștenirea și, astfel, atât din punct de
vedere legal, cât și moral, se face vinovat de fapta sa. Mai mult decât atât, din ceea ce trebuia
să fie un drept, și anume succesiunea realizată de pe urma defunctului, deci un privilegiu al
persoanelor îndreptățite, devine o ”pedeapsă” aplicată nedemnului. Făptuitorul devine nedemn
prin natura faptei sale, nu prin calitatea pe care o are ca apropiat al victimei (persoana care
lasă moștenirea).

3
 Caracteristicile nedemnității succesorale

Tindem mereu către cele interzise și ne dorim cele nepermise

Nedemnitatea (nevrednicia) succesorală este decăderea moștenitorului, legal sau

testamentar, din dreptul de a culege o moștenire determinată, inclusiv din dreptul de a culege
rezerva la care ar fi fost îndrituit din această moștenire, deoarece s-a făcut vinovat de o faptă
gravă față de cel care lasă moștenirea sau față de un succesibil al acestuia.
Nedemnitatea succesorală este o sancțiune aplicată succesibilului nevrednic, care a săvârșit
anumite acte de ostilitate față de defunct sau de memoria acestuia, enumerate limitativ de lege
și care constă în înlăturarea lui de la moștenire1.
Nedemnitatea succesorală, ca sancțiune civilă, se caracterizează prin următoarele:
- se aplică doar în cazul săvârșirii faptelor expres și limitativ prevăzute de lege;
- fiind o sancțiune, se aplică și produce efecte sancționatorii doar în privința autorului
faptei;
- domeniul de aplicare a sancțiunii nu poate fi extins, în principiu, la alte moșteniri,
nedemnul fiind înlăturat numai de la moștenirea persoanei față de care a săvârșit
faptele;
- sancțiunea nedemnității fiind prevăzută pentru fapte săvârșite cu vinovăție,
moștenitorul trebuie să fi acționat cu discernământ, în lipsa discernământului
neputându-se vorbi de vinovăție.

I. Nedemnitatea de drept

Articolele 958 și 959 din Noul Cod Civil prevăd cazurile de nedemnitate 2. Astfel,
regăsim nedemnitatea de drept (art. 958) și nedemnitatea judiciară (art. 959).
Nedemnitatea de drept - potrivit art. 958 din Noul Cod Civil - este de drept nedemnă
de a moșteni:
- persoana condamnată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide
pe cel care lasă moștenirea.

1
Lect. univ. dr. Căzănel Maria, Suport de curs, Drept, an III, IFR, Cursul nr. 2, pag. 3;
2
Noul Cod Civil și Legea de punere în aplicare, Cartea a IV-a. Despre moștenire și liberalități, Titlul I,
Capitolul II. Condiții generale ale dreptului de a moșteni, Editura Hamangiu, București, 2011, pag. 174;

4
Această sancțiune civilă, pe lângă cea penală, se justifică prin ideea că ar fi inechitabil și
potrivnic bunelor moravuri și ordinii publice ca o persoană ce săvârșește astfel de fapte grave
să fie chemată la moștenirea celui pe care l-a ucis sau pe care a încercat să îl ucidă. Potrivit
Curții Constituționale, ”autorul unei infracțiuni de omor nu poate pretinde un statut juridic
egal cu al celorlalți cetățeni, din rândul cărora s-a autoexclus prin fapta sa, astfel încât
nedemnitatea insituită în ceea ce îl privește nu contravine prevederilor art. 16 și 20 din
Constituție. (...) Ar fi, de altfel, profund imoral ca legea să recunoască autorului infracțiunii de
omor dreptul de moștenire asupra masei succesorale a propriei sale victime” 3. Astfel, nimeni
nu își poate deschide calea moștenirii printr-un omor.
- persoana condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de deschiderea moștenirii, a unei
infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost
deschisă la data săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a
făptuitorului.
Textul are în vedere acele situații în care nedemnul l-a ucis sau a încercat să îl ucidă nu pe cel
care lasă moștenirea, ci pe un alt succesibil și, în acest mod, și-ar fi creat vocație la moștenire
ori și-ar fi sporit cota succesorală. Este absolut necesar ca săvârșirea infracțiunii să se fi
produs înainte de deschiderea moștenirii, astfel cum textul de lege prevede în mod expres.
Dacă infracțiunea a fost comisă ulterior, chiar dacă moștenirea nu a fost încă dezbătută,
sancțiunea nedemnității nu se poate aplica (exemplu: Cel al cărui succesiune se dezbate, îl
vom numi A, are doi copii: C1 și C2. După cinci zile de la data deschiderii moștenirii lui A,
copilul C1 săvârșește infracțiunea de omor împotriva lui C2 și este condamnat penal prin
hotărâre definitivă. Chiar dacă moștenirea lui A nu a fost încă dezbătută, C1 nu este nedemn
să îl moștenească pe A, deoarece prin săvârșirea infracțiunii de omor împotriva lui C2 nu și-a
sporit cota succesorală ce i se cuvine din moștenirea lui A. Totuși, C1 devine nedemn față de
C2 și nu îl va putea moșteni pe acesta în calitate de frate4).
Pentru ca o persoană să fie înlăturată de la moștenire în temeiul art. 958 din Codul
Civil, trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
1. persoana respectivă să fi ucis sau să fi pus în executare hotărârea de a-l ucide pe cel
despre a cărui moștenire este vorba sau să fi ucis sau să fi pus în executare hotărârea
de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data
săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului;

3
A se vedea dec. nr. 530/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 1040 din 23 noiembrie 2005;
4
Daniela Negrilă, Moștenirea în Noul Cod Civil, Editura Universul Juridic, București, 2013, pag. 80-81;

5
 Ambele infracțiuni (omor și tentativă de omor) se săvârșesc cu intenție. Pe de altă
parte, uciderea din culpă sau lovirile cauzatoare de moarte nu atrag sancțiunea
nedemnității de drept, întrucât nu sunt săvârșite cu intenția de a ucide5.
2. persoana respectivă să fi fost condamnată penal (în orice calitate: autor, coautor,
instigator sau complice) pentru omor sau tentativă de omor, iar hotărârea penală de
condamnare să fi rămas definitivă;
3. efectele nedemnității de drept să nu fi fost înlăturate în mod expres prin testament sau
printr-un act autentic notarial de către cel care lasă moștenirea.
Potrivit art. 958 alin. (3) din Codul Civil, ”nedemnitatea de drept poate fi constatată
oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanța de judecată ori
de către notarul public, pe baza hotărârii judecătorești din care rezultă nedemnitatea”.

II. Nedemnitatea judiciară

Nedemnitatea judiciară - Potrivit art. 959 din Codul Civil, poate fi declarată nedemnă
de a moșteni:
- persoana condamnată penal pentru săvârșirea, cu intenție, împotriva celui care lasă
moștenirea, a unor fapte grave de violență, fizică sau morală, ori, după caz, a unor
fapte care au avut ca urmare moartea victimei.
Această sancțiune intervine doar în cazul în care faptele sunt sâvârșite împotriva celui care
lasă moștenirea, nu și împotriva altor persoane, oricât de apropiate ar fi acestea.
- persoana care, cu rea intenție, a ascuns, a alterat, a distrus sau falsificat testamentul
defunctului.
Faptele trebuie comise cu rea intenție, nu din eroare sau la solicitarea celui care lasă
moștenirea6. Nu va fi sancționată persoana care ascunde testamentul la solicitarea persoanei
îndreptățite (cel / cea care lasă moștenirea), pentru a o proteja împotriva altor potențiali
moștenitori sau pentru a-l înmâna celui indicat. Nu va fi declarat nedemn nici cel care a
distrus testamentul din eroare (a făcut curățenie pe birou și a distrus hârtiile care îi păreau
ciorne fără valoare, printre ele aflându-se și testamentul) sau la solicitarea expresă a celui care
lasă moștenirea.

5
Infracțiunea de loviri ori vătămări cauzatoare de moarte este săvârșită cu praeterintenție, iar nu intenție directă
sau indirectă.
6
Daniela Negrilă, opera citată, pag. 85-86;

6
 - persoana care, prin dol sau violență, l-a împiedicat pe cel care lasă moștenirea să
întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.
Aceste fapte sunt sancționate deoarece este imoral să se nesocotească voința celui care lasă
moștenirea sau să fie împiedicat să dispună după cum dorește.
Se constată că, în aceste cazuri, voința făptuitorului este aceea de a înlătura o anumită
persoană de la moștenire sau de a-și crea avantaje ca el să culeagă moștenirea în alte condiții
decât cele dorite de către cel care lasă moștenirea. Din acest motiv sancțiunea este atât de
severă.
Spre deosebire de nedemnitatea de drept, care poate fi constatată oricând, în cazul
nedemnității judiciare, art. 959 alin. (2) prevede că ”sub sancțiunea decăderii, orice succesibil
poate cere instanței judecătorești să declare nedemnitatea în termen de un an de la data
deschiderii moștenirii. Introducerea acțiunii constituie un act de acceptare tacită a moștenirii
de către succesibilul reclamant”. Fiind un termen de decădere, termenul de un an nu este
supus suspendării și întreruperii. Acțiunea prin care se solicită instanței să constate
nedemnitatea celui care a săvârșit faptele prevăzute de lege poate fi introdusă numai de un
succesibil. Această soluție a fost impusă sub considerentul în care numai un moștenitor are
interesul de a promova o asemenea acțiune. Dacă se constată că acțiunea a fost formulată de o
persoană care nu are vocație concretă la moștenire, atunci acțiunea este respinsă ca lipsită de
interes. De asemenea, același lucru se întâmplă și în cazul în care acțiunea este formulată de
un renunțător. Dacă acțiunea este formulată de un succesibil care nu își exercitase anterior
dreptul de opțiune succesorală (în sensul acceptării în mod expres sau tacit), atunci
introducerea acțiunii în declararea nedemnității reprezintă pentru succesibilul reclamant un act
de acceptare tacită a moștenirii, actul acceptării fiind irevocabil.

7
 Concluzii

Nedemnitatea succesorală, după cum am putut observa în cuprinsul proiectului,

reprezintă modul prin care moștenitorul este decăzut din dreptul de a moșteni, deoarece s-a
făcut vinovat de o faptă gravă săvârșită asupra celui care lasă moștenirea. Fie că a încercat să
îl ucidă pe de cujus (expresie latină folosită pentru a desemna persoana decedată) sau pe un alt
succesibil înainte de deschiderea moștenirii, a săvârșit fapte de violență care au avut drept
urmare moartea victimei, a ascuns, distrus sau alterat cu intenție testamentul, ori l-a
împiedicat pe cel care lasă moștenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul,
făptuitorul devine nedemn la titlul de moștenire.
Nedemnitatea succesorală poate fi privită ca pe o ”dezmoștenire legală”, o sancțiune
aplicată vinovatului de comiterea unor fapte grave asupra de cujus-ului. Nedemnitatea are
rolul de a-l pedepsi pe succesibilul care este capabil să moștenească și care în egală măsură a
comis o faptă gravă împotriva celui care lasă moștenirea. Astfel, nu se permite dreptul
acestuia la moștenire, urmare a faptelor sale ilicite. Fundamentul este în primul rând de ordin
moral, deoarece este considerat nedemn să se profite de pe urma de cujus-ului. Legiuiorul
român nu a putut sta impasibil la asemenea nedreptăți. Pe lângă capacitatea succesorală și
vocația generală și concretă, o altă condiție pentru care o persoană se poate prezenta la
moștenire, este și cea de a îndeplini condiția negativă de a nu fi nedemn de a moșteni.
Din punctul meu de vedere, nedemnitatea succesorală este una dintre cele mai
complexe instituții de drept succesoral, ea îmbinând elemente de ordin moral, cu elemente din
dreptul penal și civil. Am ales această temă, deoarece este interesant de remarcat cum dreptul
la moștenire este un drept care atribuie, iar nedemnitatea o sancțiune care anulează acest
drept. Pedeapsa nu este doar una de ordin penal sau civil, ci și de natură morală, menită să
dezvăluie situațiile în care o persoană se face nedemnă de a moșteni o alta.
După cum bine știm, omul are nu doar drepturi, ci și obligații. Când ordinea firească a
lucrurilor este încălcată, atunci legiuitorul îl sancționează pe vinovat. Astfel, nedemnitatea
succesorală poate fi privită nu doar ca o sancțiune, ci și ca o restabilire a ordinii de drept, o
idee la care eu însămi achiesez. Făptuitorul devine nedemn prin natura faptei sale, nu prin
calitatea pe care o are ca apropiat / rudă a victimei (persoana care lasă moștenirea).

8
 Bibliografie

1. Lect. univ. dr. Căzănel Maria, Suport de curs, Drept, an III, IFR;

2. Noul Cod Civil și Legea de punere în aplicare, Cartea a IV-a. Despre moștenire și
liberalități, Titlul I, Capitolul II. Condiții generale ale dreptului de a moșteni, Editura
Hamangiu, București, 2011;

3. Daniela Negrilă, Moștenirea în Noul Cod Civil, Editura Universul Juridic, București,
2013;

4. https://www.juridice.ro/719672/nedemnitatea-succesorala.html;

5. https://legeaz.net/dictionar-juridic/nedemnitate-succesorala;

6. https://projurista.ro/dreptul-de-mostenire-nedemnitatea-succesorala/;