Pănoiu(Căimăcanu) Marinela Mădălina Luminița

INSTINCTELE

Freud a definit instinctul ca fiind o reprezentare mentală a unui stimul de origine internă,
organică.

Instinctele sunt elementele de bază ale personalităţii, forţele motrice care conduc
comportamentul şi îi determină direcţia. Instinctele sunt o formă de energie fiziologică
transformată care leagă nevoile corpului de dorinţele mentale.

Instinctul nu este o stare a organismului, ci mai degrabă este nevoia corporală (organică)
transformată în stare mentală,este dorinţă.

Teoria lui Freud poate fi considerată “homeostatică”, deoarece ea sugerează că noi

suntem motivaţi în a păstra starea de echilibru fiziologic, sau balanţa, de a păstra corpul liber de
tensiuni.

Freud a grupat instinctele în două categorii:

- instinctele vieţii (de supravieţuire:“Eros”)

-  instinctele morţii (“Thanatos”).

Primele servesc scopul supravieţuirii individului şispeciei prin căutarea satisfacerii

nevoilor de hrană, aer, apă şi sexuale. Ele sunt orientate înacelaşi timp spre creştere şi
dezvoltare. Energia psihică, manifestată prin instinctele vieţii, este libidoul. Acesta poate fi
ataşat sau investit în obiecte, concept numit de Freud – catexie. Spre exemplu, dacă îţi place
colegul(a) de cameră, Freud ar spune că libidoul tău este catectat spre el sau ea. Cel mai
important instinct de supravieţuire, în concepţia lui Freud, este pulsiunea sexuală, pe care o
defineşte în termeni generali. El nu se referă doar la erotism, ci include
aproape toate comportamentele şi gândurile de plăcere, îşi descrie viziunea
ca lărgind,extinzând conceptul de sexualitate.
In opoziţie cu instinctele vieţii Freud a pus instinctele de distrugere sau instinctele morţii.
O componentă a instinctelor morţii este agresivitatea, dorinţa de moarte îndreptată către sine
sau alte persoane şi lucruri.
Agresivitatea ne îndeamnă să distrugem, să cucerim, să ucidem. Freud a ajuns la
concluzia că agresivitatea implică o anumită latură sexuală a naturii umane.Freud a dezvoltat
ideea de instincte ale morţii mai târziu, atunci când interesul
lui pentru acest lucru devinise personal. Problemele sale fiziologice şi psihologice, cât şi
cancerul, s-au agravat, a fost martor la măcelul din Primul Război Mondial, iar una din
 fiicele sale a murit la vârsta de 26 de ani, lăsând în urmă doi copii. Toate aceste evenimente
l-au afectat şi rezultatul lor a fost acela că moartea şi agresivitatea au devenit teme majore
ale teoriei sale.
Conceptul de instincte ale morţii s-a bucurat de o acceptare limitată, chiar şi în rândul
discipolilor devotaţi ai lui Freud.

Toată energia psihică de care personalitatea are nevoie, este direct derivată din

instinct,acestea asigurând energia, motivaţia şi direcţia pentru toate laturile personalităţii.