MOTIVATIA

Din punct de vedere, al conceptiei manageriale pe care se fundamenteaza, deosebim doua acceptiuni
majore ale motivatiei:

• Motivarea in sens restrans, bazata pe o viziune clasica asupra organizatiei, care are in vedere numai
salariatii sau personalul firmei. Din acest punct de vedere motivatia in sens restrans consta in
corelarea necesitatilor, aspiratiilor si intereselor personalului din cadrul organizatiei cu realizarea
obiectivelor si exercitarea sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor atribuite in cadrul
organizatiei.

• Motivatia in sens cuprinzator, conturata in ultimii ani, bazata pe o viziune mai moderna asupra
organizatiei si managementului, are in vedere categoriile de persoane si organisme care au interese
majore in desfasurarea si performantele firmei. In aceasta viziune motivarea in sens larg reprezinta
ansamblul de decizii si actiuni prin care se determina stakeholderii organizatiei (proprietarii, clientii,
managerii, salariatii, sindicatul, furnizorii, banca, administratia centrala si/sau locala, comunitatea
locala etc.) sa contribuie direct si indirect la realizarea de performante de ansamblu superioare, pe
baza corelarii acestora in abordarea si realizarea obiectivelor organizatiei.

Managementul modern trebuie sa gaseasca cele mai adecvate raspunsuri si in acelasi timp sa ia
masurile oportune care sa raspunda la provocari de genul 'Cum poate fi motivat personalul astfel incat
sa obtina implicarea si dedicarea totala a acestuia in cadrul activitatilor derulate in organizatie?'

Dupa Taylor, „Obiectul principal al managementului trebuie sa fie asigurarea maximei prosperitati

pentru patron, impreuna cu maxima prosperitate pentru salariat'   , in conditiile in care muncitorul vrea
de la patron un salariu mare, iar patronul de la muncitor un cost redus cu manopera. Pentru realizarea
acestor deziderate, Taylor a propus patru principii fundamentale ale managementului:

 Dezvoltarea unei stiinte reale a muncii (normarea zilnica a muncii pe baza unor

investigatii stiintifice care sa reprezinte volumul de lucrari ce poate fi efectuat in conditii optime intr-o
zi, muncitorul urmand sa obtina o plata mai mare decat cei care lucrau in fabricile „nestiintifice');

 Selectia stiintifica si perfectionarea progresiva a muncitorului (alegerea

muncitorilor dupa criterii stiintifice, pentru a fi siguri ca dispun de calitatile fizice si intelectuale
necesare realizarii performantelor cerute. Managerul trebuie sa ofere muncitorului oportunitati pentru
a se perfectiona permanent si sa devina lucrator de „prima clasa');

 Combinarea stiintei muncii cu forta de munca selectionata si perfectionata

stiintific (avea in vedere ca muncitorii erau foarte dornici sa invete si sa execute bine sarcina daca
sunt bine platiti, rezistenta mai mare la introducerea managementului stiintific venea din partea
managerilor);

 Cooperarea constanta si stransa intre conducere si muncitori.

Practic, Taylor vedea cresterea eficientei prin uniformizarea muncii, prin standardizare
si stimularea oamenilor cu ajutorul banilor.