Mecanisme de reparare a

mutatiilor
Patologia genetica asociata
Sef lucrari dr. Viorica Radoi
 Generalitati
• Genomul uman sufera numeroase modificari spontane şi / sau induse
de agenti interni sau externi.
• Rata mutatiilor este mentinuta la un nivel scazut prin interventia unor
mecanisme de reparare .
• Actiunea acestor sisteme este corelata cu mecanismele de coordonare
a ciclului celular, tolerarea unor leziuni sau initierea apoptozei .
• Aceste mecanisme de reparare nu au eficienta absoluta dar au un grad
inalt de performanta
• In patologia umana sunt descrise numeroase entitati determinate /
asociate cu defecte ale mecanismelor de reparare a leziunilor ADN .
Tipuri de reparare ADN
• La om sunt descrise 2 clase de mecanisme implicate in repararea ADN –ului:
• I. Reparare directa
• II. Reparare prin excizie
 Reparare directa
• Repararea directa prin MGMT
(metilguanin metil transferaza) – sunt
reparate mutatiile produse prin aditia unei
grupari metil (CH3- , alkilare) la citozina ,
urmata de deaminarea acesteia şi
transformarea in timina .
• Repararea unei singure baze (inlocuirea T
cu C initiala) consuma o molecula de
enzima, astfel incat acest mechanism este
rapid saturat.
 Reparare prin excizie
Repararea prin excizie in care baza / bazele azotate modificate sunt
indepartate şi apoi inlocuite cu baza azotata corecta.
•3 tipuri de mecanisme de reparare prin excizie:
• BER
• NER
• MMR
 BER
• Baza modificata este indepartata prin intermediul
unei ADN glicozilaze care taie legatura glicozil
intre baza azotata şi dezoxiriboza
• au fost identificate 8 gene care codifica pentru
glicozilaze diferite.
• Se formeaza un situs abazic care este recunoscut de
catre endonucleaza APE 1 (apurinic/ apyrimidinic
endonuclease 1) care cliveaza catena ADN pe
flancul 5’ al situsului abazic.
• Apoi intervine polimeraza β care va insera
nucleotidul corespunzator catenei matrita ; etapa
finala este refacerea continuitatii catenei prin
interventia unei ligaze ( sunt descrise 2 tipuri de
ligaze ) – aceasta etapa consuma energie ( ATP )
BER

Figure 16.13: A glycosylase hydrolyzes

Figure 16.12: A glycosylase removes a base the bond between base and
from DNA by cleaving the bond to the deoxyribose, but a lyase takes the
deoxyribose. reaction further by opening the sugar
ring.
 NER
• utilizeaza enzime diferite fata de sistemul BER şi chiar daca
exista o singura baza modificata in structura ADN vor fi excizate
şi cateva nucleotide invecinate ( intr-o parte şi in cealalta a bazei
modificate
• leziunea ADN este recunoscuta de una / mai multe proteine
care se vor asambla la locul leziunii .
• intreruperea activitatilor helicazelor (factor de transcriptie
TFIIH – care actioneaza şi in procesul normal de transcriptie
)
• incizia duala atat la capatul 5’ cat şi la 3’ a zonei lezate- o
secventa de 23- 32 nucleotide (astfel incat segmentul care
va fi indepartat va contine şi zona cu mutatii)
• resinteza ADN –ului de catre ADN polimerazele δ şi ε
folosind ca matrita catena complementara .
• refacerea continuitatii catenei cu ajutorul unei ADN ligaze .
NER
• Calea de reparare NER este utilizata pentru corectarea diferitelor tipuri
de leziuni ADN associate cu distorsiunea structurii dublu helicoidale
(dimerii pirimidinici).
• Acest sistem de reparare este complex şi implica un numar mare de
proteine şi gene care au fost identificate la pacientii cu afectiuni rare
• Mutatii in genele asociate NER determina aparitia de boli genetice
precum xeroderma pigmentosum, sindromul Cockayne si
tricotiodistrofie - cancere cutanate, tulburari de dezvoltare.
*
*
 Xeroderma pigmentosum
• XP este o boala genetica rara , in care, printre alte manifestari , pacientii sunt predispusi
la o sensibilitate crescuta a tegumentelor la expunerea la soare , ca urmare a repararii
deficitare a leziunilor ADN produse de radiatiile ultraviolete ( dimeri pirimidinici) ; de
asemenea boala se insoteste de un risc crescut de aparitie a unui cancer cutanat (de peste
1500 ori ) şi de neurodegenerare accentuata .
• Boala poate fi determinata de mutatii in genele care intervin in mecanismul de reparare
NER , astfel:
• XPA , care codifica o proteina care se leaga de zona cu mutatii “ ajutand “ la asamblarea
şi celorlalte proteine implicate in sistemul NER
• XPB şi XPD ( care fac parte din factorul de transcriptie TFIIH)
• XPF care taie catena la capatul 5’ al zonei lezate
• XPG care taie catena la capatul 3’
Xeroderma pigmentosum
 Sindrom Cockayne
• Sindromul Cockayne este o tulburare rara caracterizata printr-o
dimensiune anormal de mică a capului (microcefalie), un esec de a
creste in greutate si de a creste la ritmul asteptat care duce la o statură
foarte mica și o dezvoltare globala întârziată.
• Semnele și simptomele acestei afecțiuni sunt de obicei evidente încă
din copilărie și se agravează în timp.
• Majoritatea persoanelor afectate au o sensibilitate crescută la lumina
(fotosensibilitate) și, în unele cazuri, chiar și o cantitate mică de
expunere la soare poate provoca arsuri solare sau vezicule ale pielii.
 Sindrom Cockayne
• Alte semne și simptome includ adesea pierderea auzului, pierderea
vederii, cariile dentare severe, anomalii osoase, mâinile și picioarele
care sunt reci tot timpul și anomalii ce rebrale detectabile imagistic
• Persoanele cu sindrom Cockayne au o reacție gravă la un medicament
antibiotic numit metronidazol.
• Dacă persoanele afectate iau acest medicament, acesta poate provoca
insuficiență hepatică care pune viața în pericol.
Sindrom Cockayne
Tricotiodistrofia
• Boala genetica, cu afectare multisistemica cu transmitere autozomal
recesiva
• Semnul clinic cardinal al bolii este prezenta unui par fragil, subtire
si usor de rupt (lipseste sulful din componenta)
• Semnele si simptomele variaza , cazurile cu afectare usoara au doar
anomalii ale firului de par.
• Cazurile severe prezinta si tulburari de dezvoltare, dizabilitate
intelectuala si infectii recurente
• Exista pacienti cu forme extrem de grave si care supravietuiesc doar
pana in copilaria timpurie
Missmatch Repair System MMR
• Descris initial la E.coli;
• La om au fost identificate genele ce codifica proteinele MSH2, MSH3 şi
MSH6, MLH1, PMS1, PMS2.
• Nucleotidele imperecheate gresit sunt identificate prin intermediul a 2
complexe:
• MSH2/MSH6 care recunoaste preferential erorile de imperechere
• MSH2/MSH3 care recunoaste micile insertii / deletii
• Dupa recunoasterea erorii de imperechere, intervin complexele
heterodimerice MLH1/PMS2 si MLH1/PMS1 ce interactioneaza cu
complexele legate anterior
• Urmatoarea etapa consta in taierea si apoi degradarea unui fragment de
ADN cu o lungime de peste 1-2 Kb (fragment ce contine erorile de
imperechere)
• In final se reface secventa normala a ADN-ului
 Mutatii in genele MMR
• Pot aparea mutatii la nivelul genelor
care codifica pentru proteinele
implicate in sistemul de reparare
MMR acest lucru ducand la aparitia
cancerului colorectal non polipozic
ereditar (HNPCC) – aproximativ 5%
din toate formele de cancer colonic
• De asemenea afectiunea se asociaza
cu un risc relativ crescut pentru
dezvoltarea unor neoplazii maligne
cu alte localizari (cancer endometru)
 Repararea erorilor de imperechere produse
in cursul replicarii ADN – ului
• Dupa separarea celor 2 catene ADN, nucleotidele activate se pozitioneaza
spontan şi pe baza de complementaritate pe intreaga portiune a matritei de ADN
expuse.
• La nivelul secventelor repetitive, ADN polimeraza poate aluneca / derapa
(slippage) ducand la scurtarea / alungirea secventei repetitive.
• Aceste modificari sunt corectate prin interventia unor mecanisme care asigura
fidelitatea replicarii
• imperecherile gresite produc distorsiuni ale dublului helix – aceste distorsiuni
actionand ca un semnal pentru indepartarea bazei inserate gresit .
• ADN-polimeraza are si activitate de corectie (proofreading), verificand daca
ultimul nucleotid inserat la capatul 3`-OH este scris corect (adica daca este
complementar cu nucleotidul corespunzator de pe catena matrita)
 Repararea rupturilor catenei ADN
• Rupturile monocatenare sunt produse de speciile reactive de oxigen şi reparate
prin intermediul enzimelor responsabile de ultimele etape ale mecanismului
BER
• Rupturile bicatenare sunt mai rare, pot aparea spontan dar mai ales ca urmare a
expunerii la radiatiile ionizante .
• Repararea acestor rupturi este un proces complex care cuprinde mai multe etape.
• Dupa aceste etape comune, celula poate alege unul dintre mecanismele
alternative de reparare: recombinarea omoloaga sau unirea neomoloaga a
capetelor
Repararea rupturilor catenei ADN - etape
• prima etapa - sesizarea prezentei unei astfel
de rupturi prin intermediul complexului BASC
(BRCA1-associated genome surveillance
complex).
• Acest complex BASC functioneaza ca un senzor al
leziunilor ADN si ca reglator al proceselor
reparatorii postreplicative .
• a doua etapa este de semnalizare, care se
realizeaza prin activitatea a doua kinaze ATM
si ATR-kinaze ce determina activarea unor
proteine importante pentru repararea propriu
zisa sau, daca leziunile nu se pot repara, se
produce blocarea ciclului celular la nivelul
G2/M - prin intermediul proteinelor P53 şi
MDM2.
Repararea rupturilor catenei ADN - mecanisme
alternative de reparare
• recombinarea omoloaga – este mecanismul cel mai frecvent utilizat la
om şi este un mecanism de reparare precis, care utilizeaza pentru
reparare o catena de ADN intacta de pe cromatida sora.
• Unirea neomoloaga a capetelor este un mecanism predispus la erori
(mici insertii / mici deletii in care capetele rupte ale ADN sunt unite
fara nicio omologie)
 Gena p53
• Este o gena care codifica pentru o proteina ce regleaza ciclul celular şi functioneaza ca
supresor tumoral.
• Gena p53 este localizata pe cromozomul 17.
• Mutatii aparute la nivelul acestei gene permit celulelor anormale sa prolifereze
(multiplicare nelimitata), in mai mult de 50% dintre cancerele umane au fost identificate
modificari la acest nivel.
• In conditii normale, nivelul proteinei p53 in celula este mic;
• Alterarea ADN–ului sau orice alt semnal de stress poate duce la cresterea c% lui p53 in
celula, acest lucru avand 3 consecinte importante:
• oprirea ciclului celular
• repararea ADN–ului
• declansarea apoptozei daca leziunea nu a fost reparata
*
 Gena p53
• In timpul opririi ciclului celular , p53
poate active transcriptia unor proteine
implicate in repararea leziunilor ADN .
• Dupa producerea leziunilor ADN , cele
mai multe celule raman “suspendate” in
faza G2 a ciclului celular , suspendare
care are loc doar cand p53 e prezent in
celula .
• De asemenea p53 poate regla expresia
altei gene mdm2 al carei produs regleaza
cantitatea de p53 din celula (p53 isi
controleaza propria reglare).
Sindromul LiFraumeni
• Daca proteina p53 sufera mutatii, supresia tumorala este sever redusa
• persoanele care mostenesc doar o copie functionala a p53 vor dezvolta precoce
diverse tumori (sindromul Li Fraumeni )
• In starea de sanatate, p53 se produce continuu / se degradeaza
continuu (prin legare cu mdm2);
• p53 mutant nu induce sinteza de mdm2, astfel incat p53 se acumuleaza in
celula şi poate inhiba sinteza proteinei p53 normale
• Aproximativ 80% dintre mutatiile care apar la nivelul genei p53 sunt
mutatii missense
 Sindromul Li Fraumeni
• Li-Fraumeni este o afectiune rara
caracterizata printr-un risc crescut de a
dezvolta diferite tipuri de cancere la
varsta foarte tanara
• Transmitere autozomal dominanta
• Cele mai frecvente localizari
• Cancer de san
• Osteosarcoame (cancer al tesutului osos)
• Cancere ale tesutului muscular (sarcoame
de parti moi)
• Cancere cerebrale
• Leucemii
• MDM2 codifica pentru o proteina care regleaza
negativ functia lui p53 prin legarea la domeniul
de activare a transcriptiei acesteia.
• MDM2 induce oncogeneza prin inactivarea genei
supresor tumoral p53
• In cancerul de san, de exemplu , supraexprimarea
lui MDM2 este in stransa legatura cu receptorii
estrogenici

• ATM – proteina codificata de gena ATM apartine unei

familii de kinaze importante in punctele de control ale
ciclului celular
• Gena ATM se afla pe cromozomul 11, contine 66 exoni.
• Este implicata in repararea ADN, in controlul ciclului
celular, recombinarea meiotica, verificarea ciclului
celular mitotic, in raspunsul la radiatiile ionizante,
transductia semnalelor.
 Concluzii
• In concluzie, mecanismele BER, NER si chiar MMR sunt variante ale unui
mecanism general de reparare prin excizie şi resinteza, care difera prin tinta lor,
prin modul de recunoastere a leziunii şi prin moleculele efectoare
• In punctele de control ale ciclului celular se declanseaza mecanismele care
blocheaza progresia ciclului celular in celulele care au suferit leziuni la nivelul
ADN–ului pentru a permite mecanismelor reparatorii sa intervina si sa corecteze
erorile, inaintea replicarii .
• In anumite conditii insa, (saturarea mecanismelor reparatorii datorita leziunilor prea
numeroase), celulele pot tolera anumite leziuni ale ADN–ului fara ale corecta.
• Cand ajung in dreptul leziunii catenei matrita, ADN polimerazele pot fie sa insere
la intamplare un nucleotid (astfel este depasit punctul critic), celula supravietuieste
dar mutatia persista sau pot lasa o bresa in catena nou sintetizata si reiau replicarea
in aval de locul leziunii
Bibliografie pentru examen
• Curs
• Thompson and Thompson - varianta in limba romana
• https://www.khanacademy.org/
• https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5474181/