TULBURĂRILE  PSIHOSOMATICE  CARDIOVASCULARE INDUSE DE  

            STRESS-UL  PSIHIC
              Stresul prezintǎ principalul factor psihogen în bolile cardiovasculare.
              Factorii psihoemoţionali nu acţioneazǎ numai prin dificultǎţile de ordin mecanic pe care
le impun aparatului  cardio-vascular ci şi prin perturbǎrile chimice şi metabolice pe care le
determinǎ.
În etiologia infarctului miocardic o importanţǎ deosebitǎ îi revine spasmului coronarian,
elementul spastic, vasoconstructiv.
              Stǎrile afective influenţeazǎ nu numai biochimia şi nivelul lipidelor sanguine ci şi alte
componente umorale. Anumite cercetǎri au demonstrat cǎ „stresul emoţional determinǎ
schimbǎri în mecanismele coagulǎrii”. Activitatea psihicǎ intensǎ modificǎ nu numai gradul
tensiunii arteriale, ci şi nivelul lipidelor sanguine, echilibrul fluido-coagulant şi chiar circulaţia
colateralǎ la nivelul coronarelor.
Factorii stresanţi determinǎ o eliberare de catecolamine, care îşi exercitǎ acţiunea atât
asuprasistemului circulator dar şi asupra sistemului metabolic lipidic sau glucidic, determinând
mobilizarea acizilor graşi din depozite cu hiperlipemie secundarǎ ceea ce este consecinţa
infilrǎrii intimei cu grǎsimi.
              Pe lângǎ rolul catecolaminelor în patogenia infarctului miocardic acut, - ce nu este în
relaţie directǎ cu „întinderea infarctului” - un rol important ocupǎ mai ales intensitatea afectivǎ a
înregistrǎrii durerii.
              Afecţiunile coronariene sunt mai rǎspǎndite în modul general de viatǎ a civilizaţiei
occidentale unde predominǎ spiritul tensionat şi competitiv, între persoanele care îşi desfaşoarǎ
munca profesionalǎ mai mult cu creierul decât cei ce lucreazǎ fizic (CALO).
Activitatea psihicǎ – desfǎşurarea relativ liniştitǎ a unor procese cognitive ca atenţia, operaţia
gândirii – excercita o influenţǎ asupra unor organe cu o bogatǎ inervaţie cum sunt şi cele ale
aparatului cardiovascular (ACV). În cazul unor emoţii violente  la fel se pot înregistra modificǎri
semnificative ECG ale aparatului cardiovascular. Chiar şi în condiţiile unei funcţionǎri normale
ale aparatului cardiovascular, în decursul timpului şi prin repetǎri brutale ale stresului psihic pot
antrena boli organce, marea lor majoritate apǎrute prin intermediul aterogenezei sau al instalǎrii
HTA (hipertensiunea arterialǎ).
             Stresul psihic grǎbeşte  apariţia unor boli cardiovasculare la indivizii cu predispoziţie
geneticǎ sau în cazul preexistenţei unor tulburǎri cardiovasculare funcţionale sau organice,
producând modificǎri importante prin supraadǎugarea la tulburǎrile deja existente efectele
descǎrcǎrii de catecolamine şi a altor mediatori al stresului.
II.4.4.  MECANISME GENERALE  PRIVIND  RELAŢIA  DINTRE  STRES-UL   
            PSIHIC ŞI BOLILE CARDIOVASCULARE
              Modificǎrile hiperactivitǎţii simpato-adrenergice cu implicaţii hemodinamice şi
metabolice au influenţǎ asupra activitǎţii inimii (debit, bǎtaia inimii şi frecvenţǎ), a circulaţiei
sistemice (creşerea rezistenţei vasculare periferice, cu hipertensiune arterialǎ consecutivǎ),
generând modificǎri potenţial patologice direct proporţionale cu gravitatea leziunilor deja
instalate la nivelul ACV.
Inserţia factorilor psihosociali: FACTORI GENETICI: 
                                                                            - hiperactivitate vascularǎ;
                                                         - persistenţa TA crescute dupa un test aritmic;
                                                         - hiperactivitate vascularǎ la catecolamine (TAB);
                                                    FACTORI HORMONALI :
                                                                              - testosteron; estrogen;
                                                         - catecolamite  -  stresul psihic acut de orice fel;
-cortizolul  -  stresul psihic cronic cu reacţii de abandon 
sau situaţii de pierdere, la femei cu „incǎrcare alostaticǎ” excesivǎ, stǎri depresive;
                                                     FACTORI METABOLICI:
                                                                               - colesterolul  -  stresul psihic acut (catecolamite);
                              -    stresul psihic profesional cu recompense
 mici asociat cu fumatul, excesul ponderal şi exces de alcool;
- LDL, SP la femei;
                                                           - acizi graşi; stresul psihic de orice fel;
 trigliceride; stresul psihic cronic + fumat + contraceptive orale (femei);
FACTORI VASCULARI:
                                                                               - hipertensiune
arterialǎ  -  stresul psihic profesional cu 
sarcini crescute şi control redus decizional în condiţii de suport social redus;
                                                           - microcirculaţie;
                                               -tromboze - indirect prin creşterea adezivitaţii plachelare;  
În reacţia de stres la nivelul ACV efectele unei hiperactivitaţi neuro-vegetative simpatice şi a
celorlalţi hormoni de stres (ACHT, cortizolul, hormonul somatotrop, prolactina, vasopresina)
produc modificǎri. Modificǎrile metabolice induse de modificǎrile dislipidemice de stres creeazǎ
premisele unei stǎri de hipercoagulabilitate (creşterea adezivitaţii plachetare conjugatǎ cu
scaderea activitaţii fibrinolitice) cu risc de trombozǎ şi embolizǎri secundare ale reţelei
arteriolare coronariere, leziunile putând genera aritmii grave, fibrilaţii ventriculare şi moarte
subitǎ. Acţiunea aritmogenǎ a acizilor graşi liberi se conjugǎ cu ceea a catecolamitelor şi
hipoxiei.
              Orice variaţie de frecvenţǎ cardiacǎ sau tensionalǎ are un impact asupra individului,
generând anxietate de intensitǎţi variate. Tulburǎrile somato-psihice se definesc ca fiind
tulburǎri psihice aparute în urma unor suferinţe somatice cardio-vasculare.
Crizele de tahicardie pot apare cel mai frecvent la persoanele hipertiroide care au şi un psihic
mai labil.
              Purtǎtorii bolilor cardiovasculare sunt implicaţi într-o serie de restricţii legate de
necesitatea menajǎrii lor de la o serie de stresuri fizice (activitǎţi fizice deosebite, drumeţii,
sporturi), se adaugǎ efectul afectiv de la interzicerea fumatului şi restricţiile de la alcool şi cafea.
Profesiuni cu înalte responsabilitǎţi în contextul unor sarcini care cere vigilentǎ, neprevazut şi
luare de decizii „în crizǎ de timp”, prezintǎ un grad înalt de risc pentru orice persoanǎ chiar şi cei
care nu sunt „cardiaci”.
               Rolul unor factori ambientali, favorizeazǎ creşterea incidenţei HTA la persoanele care
locuiesc în zona limitrofǎ.                                                    
II.4.5.   FACTORI  PSIHOCOMPORTAMENTALI  DE  RISC  ÎN 
BOLILE                                           
 CARDIOVASCULARE
  Azi o atenţie deosebitǎ se acordǎ studierii unor trǎsǎturi de personalitate cu risc crescut
de a contacta BCV, mai ales cele psihosomatice cum sunt: cardiopatia ischiemicǎ coronarianǎ,
hipertensiunea arterialǎ, tahicardie paroxisticǎ, arteroscleroza şi Boala Raynaud.
Pentru bolile coronariene s-a schematizat un „sindrom” comportamental care se compune
dintr-o serie de factori psiho-comportamentali de risc pentru aceasta boalǎ. 
Acest tip este denumit „Tipe A behaviour pattern” (TABP) şi este prezent la subiecţii cu
diferite tipuri de personalitate (isteric, psihastenic, paranoid), care posedǎ însuşiri
comportamentale asemǎnǎtoare fatǎ de realizarea unei sarcini profesionale şi de raportare faţǎ 
de ceilalţi.
În ultimul deceniu s-a demonstrat implicarea tipului A şi în apariţia altor boli
psihosomatice cardiovasculare (HTA) sau de altǎ naturǎ (ulcer gastric).
Subiecţii care se încadreazǎ în tipul comportamental A prezintǎ de douǎ ori mai
frecvent cardiopatie coronarianǎ decât cei cu tipul B. În ceea ce priveşte tipul A se pare ca au o
tendinţǎ de creştere mai rapidǎ şi mai marcatǎ a secreţiei de cotecolamine sau a nivelului seric al
acizilor graşi şi colesterolului la apariţia unui SP profesional. Cercetǎri recente relevǎ impactul
coronarian negativ al suprasolicitǎrii profesionale, în crizǎ de timp şi în condiţiile unui control
decizional redus.
Semnalate cu câteva decenii în urmǎ, trǎsǎturile „specifice” de personalitate au fost în
mod ştiinţific explorate de câtre Flanders Dunbar (1954). Pacienţii cu boli coronariene precum şi
cei cu hipertensiune arterialǎ şi reumatism evidenţieazǎ urmatoarele trǎsǎturi de personalitate:
            -     nivel socio-cultural relativ elevat; predominenţa tipului somatic picnic;
 alura (comportamentalǎ) în „general distinsǎ”;
            -     nivel educaţional ridicat; stabilitate în muncǎ; stabilitate în mariaj;
 proporţie ridicatǎ a mariajelor; interes redus pentru sport;
 numǎr relativ ridicat de copii; interes pentru filozofie şi profesiuni intelectuale;
În fundalul acestor caracteristici, investigaţia psihologicǎ evidenţieazǎ trǎsǎturi masochiste
ilustrate clinic prin:
            -   principialitate rigidǎ;
            -   tendinţe de ascensiune spre standarde profesionale ridicate prin disciplina personalǎ şi
efort excesiv.
 exigenţǎ şi intoleranţǎ faţǎ de sine şi faţǎ de ceilalţi;
Ansamblul acestui tablou al personalitǎtii pacientului coronarian joacǎ un rol important în
declanşarea accidentului vascular şi are influentǎ asupra prognosticului şi organizǎrii
tratamentului (Flanders).
Personalitatea coronarianului a fost descrisǎ ca fiind predominant obsesiv-compulsivǎ, cu
defense pasiv-agresive.
Astfel persoana prezintǎ o mare tendintǎ spre acţiune....acordǎ foarte mare importanţǎ
activitǎţii profesionale, munceşte multe ore pe zi şi ataşeazǎ scopurilor şi idealurilor sale o
mare cantitate de energie şi trǎieşte toate acţiunile sale cu un mare debit emoţional. Aceste
emoţii de obicei persoana le reprimǎ şi rareori este capabil de a le exterioriza. În
comportamentul sǎu faţǎ de ceilalţi prezintǎ un mare grad de ostilitate, conduce propriile
activitǎţi în modul propriu, urmând a se finaliza printr-un comportament dominant.

ULBURĂRI  FUNCŢIONALE  CARDIOVASCULARE  PSIHOGENE

              Tulburǎrile psihosomatice cardiovasculare funcţionale reprezintǎ modificǎri fiziologice
brutale, apǎrute adesea ca simptome de „rezonanţǎ afectivǎ la o serie de stimuli stresori şi
afectând principalii parametrii hemodinamici ( tensiune arterialǎ, tonus vasomotor, frecvenţa
cardiacǎ).
    1. Tulburǎri de ritm :
a).Tahicardiile şi bradicardiile regulate induse psihogen coreleazǎ frcvenţa cardiacǎ cu
reflexele de apǎrare sau de orientare cǎtre un stimul.
b).Extrasistolele: - la bolnavii cardiaci, cu cât emotivitatea lor este mai mare, cu atât apar mai
multe ES, care sunt induse de SP şi de efortul fizic.ES aparute la bolnavii cardiaci induc un recul
somato-psihic prin semnificatia pe care o acordǎ bolnavul aflat într-o stare de alarmǎ
permanentǎ. În astfel de situaţii (ES ventriculare) existǎ pericolul unei fixǎri iatrogene şi
cronicizǎri. Simptomele somatice se trateazǎ cu mijloace medicamentoase care dau rezultatemai
bune decât psihoterapia centratǎ pe simptom.
c).Fibrilaţia atrialǎ : - stresul psihic poate acţiona pe calea nervilor vag şi accelerans asupra 
nodului sino-atrial. În prezenţa mirosurilor neplacute sau la atmosfera supraîncalzitǎ bolnavul 
poate prezenta accese de fibrilaţie atrialǎ paroxisticǎ.                                            
     2. Dureri precordiale retrosternale sau sediul toracic. Pentru bolnav apariţia lor poate fii un
semnal de alarmǎ şi implicit un factor de stres şi tensiune psihicǎ care se exprimǎ în plan somatic
prin generarea unui spasm ori a creşterii consumului miocardic de oxigen dacǎ irigaţia
coronariana este deficitarǎ. La bolnav, durerea precordialǎ apare prin excitarea intensǎ a
terminaţiilor senzitive simpatice din pereţii coronarelor, excitate de distensia aorticǎ. 
     3.  Variaţii ale tensiunii arteriale. La bolnavii cu hipertensiune arterialǎ existǎ un nivel mai
crescut de catecolamine care genereazǎ rǎspunsuri hipertensive decât la indivizii sǎnǎtoşi, la fel
şi excreţia urinarǎ de kalikreina este mai redusǎ (generatoare de bradikininǎ, mediator cu rol
intens vasodilatator). Se diferenţieazǎ trei categorii de reacţii: „Output reactors” - la care TA
creşte inclusiv pe seama debitului cardiac. „Vasoconstrictive reactors” – TA creşte exclusiv
prin vasoconstricţie perifericǎ. „Cobined reactors” – la care TA creşte prin ambele mecanisme.

II.4.7. BOLI  ŞI  SINDROAME  CARDIO - VASCULARE  PSIHOSOMATICE

1).  Hipertensiunea arterialǎ
Acumularea a numeroase Sp creeazǎ condiţii favorabile pentru apariţia hipertensiunii
arteriale (HTA). Apare la persoanele marcate de conflicte intrapsihice între tendinţe pasiv-
dependente şi impulsuri agresive cu reprimarea ostilitǎţii, furiei sau resentimentelor cronice.
                2).  Cardiopatia ischemicǎ 
In infarctul miocardic SP participǎ şi favorizeazǎ producerea infarctului. Subiecţii cu
reactivitate cardiovascularǎ crescutǎ („hot reactors”) au un risc dublu de recidivǎ a infarctului
miocardic (IM).
                3).  Astenia neurocirculatorie (ANC)
          Dispneea se prezintǎ în general sub doua aspecte: apare la eforturi minime (în contrast cu
starea normalǎ a aparatului respirator şi cardio-vascular şi este prezent în repaus sub forma unor
respiraţii profunde.
          Durerile precordiale sunt inţepǎturi localizate  şi palpitaţii în dreptul inimii. Substratul nu
este coronarian, putând fi un spasm dureros al muschilor intercostali.
             4).  Sindromul hiperkinetic cardiac primitiv (idiopatic)
          (SHCP) constituie o stare cardio-circulatorie caracterizatǎ printr-o reactivitate cardiacǎ,
manifestatǎ prin creşterea inotropismului şi al frecvenţei cardiace care genereazǎ palpitaţii şi mai
ales ia naştere senzaţia anxietaţii. 
5).  Sindromul X (Likoff)
           Acest sindrom este caracterizat prin coexistenţa unor tulburǎri nevrotice dominate de
anxietate cu apariţia unor dureri anginoase tipice în absenţa oricǎrui tip de alterare morfologicǎ
coronarianǎ.
            6).  Sindromul psihic al purtatorului de pacemaker
 Acesti bolnavi încep o perioadǎ nouǎ în viaţa lor, aceea de acomodare cu un nou organ
sau corp strǎin. Apar sentimente de teamǎ, nelinişti, depresii uşoare mai ales la subiecţii instruiţi
insuficient.
II.4.8.  REACŢII EMOTIVE ALE PATOLOGIEI CARDIOVASCULARE
              Reacţiile pacienţilor diagnosticaţi cu infarct, pot fi schimbate mulţumitǎ multiplelor
variabile. Cele dintâi sunt caracteristicile psihologice, emoţionale şi intelectuale, ceea ce fiecare
din noi posedǎ şi care ajutǎ la diferenţierea unora de alţii: caracteristici care influenţeazǎ modul
de vedere ale diverselor  situaţii, de a le da o anumitǎ semnificaţie şi determinǎ însǎşi
comportamentul.
                Împreunǎ cu modelul cultural dominant al societǎţii de care aparţine individul,
constituie un factor secund de influenţǎ asupra individului în ceea ce priveşte percepţia ideii de
boalǎ şi bolnav. Societatea „emite” idealuri de perfecţiune, de frumuseţe fizicǎ, de eficienţǎ, de
putere şi succes care pot încetini ritmul de reabilitare în cazul pacienţilor dupǎ ce au suferit un
infarct miocardic. Sunt situaţii care genereazǎ reacţii de marginalizare şi de singurǎtate.
Ambianţa socio-familialǎ de care este înconjuratǎ persoana bolnavǎ, reprezintǎ factori ulteriori,
care care sunt în grad de a influenţa ambianţa socio-familialǎ de care este înconjuratǎ persoana
bolnavǎ, reprezintǎ factori ulteriori, care care sunt în grad de a influeţa reacţia postpatologicǎ.
                Boala este un eveniment care poate dǎuna profund - la nivel emotiv – viaţa de familie.
Este un eveniment care cere deseori schimbǎri structurale în sistemul familiar, cel mai mult când
este vorba de boli grave ori cronice care determinǎ schimbǎri în obişnuinţele familiare. Boala
poate bulversa dinamica emotivǎ, naşte ambivalenţe, trezeşte sentimente de vinovǎţie şi ca
urmare determinǎ reacţii agresive sau în mod opus – anxietate- sau comportamente
hiperprotective. 
              Riscul apariţiei patologiei coronariene poate fi provocatǎ de reacţiile emotive pe care
individul le experimenteazǎ în urma unui prim eveniment al coronomiopatiei: în urma
comunicǎrii diagnozei de infarct miocardic pacientul poate reacţiona în modalitǎţi diverse.
               Anxietatea care este experimentatǎ de pacient în perioada recuperatorie este direct
proporţionalǎ cu frica de deces. În acest caz, anxietatea se transformǎ în depresie în momentul
când pacientul conştientizeazǎ cǎ nu mai poate fi elementul care era înainte atât pentru familie
cât şi pentru societate; aceasta determinǎ sentimente de inutilitate, dorinţa manifestǎ de a se izola
şi singurǎtate. Anxietatea şi depresia sunt factori cauzali de bazǎ în lipsa preocupǎrii în ceea ce
priveşte reîntoarcerea la activitate, renunţare la activitatea sexualǎ şi la contacte interpersonale.
Toate acestea pot fi factori determinanţi în necesitatea unei noi spitalizǎri ale pacientului.
              Cauza principalǎ care determinǎ dezorientarea psihologicǎ la aceste persoane, poate fi
atribuitǎ dificultǎţii de a cântǎrii în mod corect gravitatea bolii de care suferǎ şi posibilitǎţile de
recuperare. Predominǎ teama cǎ ei sunt reprezentanţii patologiei.
              Dinamica psihologicǎ activatǎ în raţiunea acestor pacienţi în momentul comunicǎrii
diagnozei este fie negarea bolii, ceea ce nu dureazǎ mult şi apoi intervine recunoaşterea. În acest
caz reacţia pacientului depinde foarte mult de modul în care îi este comunicat diagnosticul de
cǎtre medic.
A doua situaţie care poate caracteriza reacţia pacientului este deznǎdejdea care atinge subiectul
în momentul diagnosticului. Acesta începe sǎ îşi punǎ întrebarea de ce i se întâmplǎ tocmai lui.
Aceastǎ fazǎ este ceea mai dificilǎ, pentru cei care se gǎsesc în preajma pacientului, pentru cǎ
acesta va direcţiona toatǎ frustrarea şi nervozitatea asupra celor din jurul sǎu şi asupra celor
sǎnǎtoşi.
              Faza urmǎtoare este caracterizatǎ de compromisuri. Pacienţii renunţǎ la factorii care pot
accelera apariţia bolii.
              În a patra fazǎ predominǎ sentimentul depresiv, când pacientul nu mai are sursa
necesarǎ de a nega propria boalǎ. Este caracterizatǎ de comportamentul liniştit. Aceştia exprimǎ
suferinţa lor fǎrǎ cuvinte.
              Vulnerabilitatea determinatǎ de hopelessness depinde de capacitatea pacientului de a
accepta problemele conexate la noua sa stare de sǎnǎtate: când este mai puternicǎ sensul de
neîncredere în viitor, scade mult autostima, ştiind cǎ perspectivele sale în viitor sunt limitate.  
               Teama iniţialǎ la fiecare pacient cu infarct este elementul care nu le permite sǎ se
reîntoarcǎ la o viaţǎ normalǎ. Aceste persoane suferǎ imediat dupǎ eveniment, grave consecinţe
atât pe plan fizic cât mai ales în plan psihologic.
              Reacţiile psihologice sunt diverse şi depind de diversele structuri ale personalitǎţii şi de
nivelul emotivitǎţii al individului.
              Prima reacţie ale pacienţilor diagnosticaţi cu risc de infarc miocardic este: şocul la care
se adaugǎ anxietatea, sentimentele de învinovǎţire, stǎri de confuzie mentalǎ, depresie, excesivǎ
activitate neurovegetativǎ ( insomnie, hipervigilenţa, depersonalizarea).
II.4.9.  BOALA CORONARIANĂ LA FEMEI
              Cercetǎrile au confirmat diferenţe semnificative Intre cele douǎ sexe în cazul infarctului
miocardic.
Diferenţele se constatǎ mai ales din punct de vedere al constituţiei biologice ale celor douǎ sexe
dar şi factori personali ai persoanelor. Aceste constatǎri ne îndeamnǎ la afirmaţia cǎ axistǎ o
legaturǎ strânsǎ între psihic şi constituţia (caracteristicile) dintre femei şi bǎrbaţi, pacienţi
cardiopatici. Multe dintre studiile şi cercetǎrile efectuate, au arǎtat cǎ vârsta joacǎ un rol
important în declanşarea bolilor cardiovasculare atât la femei cât şi la persoanele de sex
masculin.
S-a constatat de asemenea cǎ de obicei persoanele de sex feminin diagnosticate cu boli
coronariene, sunt în mare parte din categoria celor de vârsta a treia. Iar în ceea ce priveşte
persoanele de sex masculin, aceştia în majoritatea cazurilor prezintǎ problema diabetului zaharat.
              Difereţele manifestate între cele douǎ sexe în ceea ce priveste bolile coronariene, au fost
menţionate de Pennebacker (1993).
              Ipotezele avansate, care încercau sǎ explice diferenţele situaţiei mortalitǎţii între cele
douǎ sexe, au fost avansate de Stoney ed Engebretson (1994).
 bǎrbaţii din punct de vedere biologic, sunt mai sensibili decât femeile;
 bǎrbaţii intreprind activitǎţi mai dǎunǎtoare pentru sǎnǎtatea personalǎ faţǎ de femei;
 estrogenul şi alţi hormoni reproductivi, au un efect preventiv în cazul bolii
cardiovasculare la femei;
 bǎrbaţii manifestǎ o reactivitate fiziologicǎ şi cardiologicǎ mai mare în ceea ce
priveşte stresul, faţǎ de femei;
  Factorii importanţi în incidenţa bolilor cardiace la femei, este intervenirea perioadei de
menopauzǎ, hipertensiunea arterialǎ, nivelul ridicat al colesterolului, stresul.
  Femeile sunt în general  expuse la doi factori de stres principali: stresul locului de
muncǎ şi cel afectiv. În societatea modernǎ, femeile sunt constrânse a-şi asuma diferite roluri
sociale şi a desfǎşura multiple activitǎţi . Timpul pe care şi le pot dedica propriei persoane este
redusǎ la minimum, ceea ce le împiedicǎ sǎ se relaxeze, ceea ce poate grǎbi probabilitatea unui
eveniment cardiac.
   Stresul profesional, se îmbinǎ cu datoriile familiale în ceea ce priveşte femeile. Idealǎ
este recomandarea specialiştilor pentru a se face eforturi în vederea menţinerii unui echilibru
între activitatea profesionalǎ şi obligaţiile familiale.
  Ideea de bazǎ a orientarilor psihosomatice este integralitatea persoanei umane. Boala nu
este ceva despǎrţit  de organism, aplicat pe acesta, ci o modalitate reacţionalǎ a organismului în
raport cu acţiunea unui agent dezechilibrant. Orice agent perturbator se adreseazǎ întregului
organism, chiar dacǎ manifestarea bolii este localǎ; boala care apare în sectorul psihic are rǎsunet
visceral, iar boala aparent „strict somaticǎ” are implicaţii şi repercursiuni psihice ascunse sau nu,
OMUL RĂSPUNDE ÎN TOTALITATE.

1. OBIECTIVELE CERCETĂRII

Evidenţierea prezenţei nivelului mai ridicat al simptomatologiei somatice la

persoanele care prezintǎ boalǎ coronarianǎ.

Evidenţierea existenţei diferenţelor între elementele caracteristice ale personalitǎţii

(introversie-extraversie, nevrotism) şi trǎsǎtura comportamentalǎ (tendinţa de manipulare) la

persoanele cu boli coronariene şi persoanele care nu prezintǎ aceste antecedente.

2 IPOTEZA DE LUCRU

Este cunoscut faptul cǎ în zilele noastre, dispoziţia organismului uman pe linie de

adaptare, sunt solicitate la maxim. Factorii stresanţi ai cotidianului, ritmul accelerat al

existenţei, tipul excitanţilor senzoriali şi afective la care este supus organismul, menţine pe

aceasta într-o permanentǎ stare de stres şi încordare fizicǎ; ceea ce se aflǎ la originea

discomfortului somatic şi pregǎteşte terenul pentru bolile cardiovasculare.

Pe lângǎ factori externi care afecteazǎ organismul şi faciliteazǎ producerea bolilor

cardiovasculare, se mai încadreazǎ şi factori ai personalitǎţii. Aceşti factori determinanţi se

regǎsesc predominant la persoanele cu comportament tip A.

IPOTEZĂ:

 Se presupune cǎ existǎ diferenţe în ceea ce priveşte frecvenţa simptomatologiei

somatice mai ridicate la persoanele care suferǎ de boli coronariene.

 Se presupune cǎ existǎ diferenţe în ceea ce priveste nivelul neuroticismului la

persoanele care prezintǎ boli coronariene.

Se presupune cǎ existǎ diferenţe ale caracteristicilor personalitǎţii la persoanele cu

boli coronariene din punct de vedere al factorului introversiune-extraversie.

ESANTION

Studiul s-a efectuat pe un numǎr de 60 de persoane cu vârsta cuprinsǎ între 35 – 45

de ani. S-au folosit douǎ eşantioane de persoane. În ambele grupe au fost incluse persoane de

sex masculin şi persoane de sex feminin.

- grupul experimental format din 30 de persoane care au suferit infarct miocardic;

- grupul de control format din 30 de persoane care nu prezintǎ antecedente ale bolii

coronariene;

. METODE SI TEHNICI DE LUCRU

În cercetarea experimentalǎ, pentru evidenţierea celor douǎ dimensiuni generale ale

personalitǎţii extraversiune – introversiune (E) şi nevrotism – stabilitate (N) s-a folosit “Inventarul de
personalitate E.P.Q.” elaborat de Hans J. Eysenck iar pentru diagnosticarea

frecvenţei simptomatologiei la cele douǎ grupuri supuse experimentului s-a utilizat “Scala de

somatizare”, scala cuprinzând douǎ spre zece itemi care se referǎ la diverse simptome

somatice şi având o scalǎ de notare al frecveţei realizatǎ pe şase grade.

INVENTARUL DE PERSONALITATE E.P.Q. (HANS. J. EYSENCK)

Inventarul de personalitate E.P.Q. a fost eliberat de câtre Hans. J. Eysenck şi mǎsoarǎ

personalitatea umanǎ prin douǎ dimensiuni generale, independente una faţǎ de alta:

Extraversiune – Introversiune (E)

Nevrotism – Stabilitate (N)

Fiecare dintre aceste trǎsǎturi este mǎsuratǎ cu ajutorul a 57 de întrebǎri alese dupǎ

analiza itemilor şi analiza factorialǎ, itemi la care subiectul va rǎspunde prin “Da” sau “Nu”.

În scalǎ este inclusǎ şi o scalǎ de minciunǎ (L) cu scopul de a detecta tendinţele de falsificare

a rǎspunsurilor.

Inventarul de personalitate E.P.Q. este o nouǎ dezvoltare în evaluarea dimensiunilor

de personalitate mǎsurate prin precedentul M.P.I. (Maudsley Personality Inventory).

Natura scǎrilor şi interpretarea rezultatelor:

Factorul ”E” Extraversiune – Introversie: notele ridicate la factorul “E” sunt semnificative

pentru extravertiţi. Indivizii care obţin note ridicate, au tendinţa de a fi expresivi, impulsivi,
de a avea numeroase contacte sociale.

Factorul “N” Nevrotism – Stabilitate: sunt indicii ai labilitǎţii emoţionale şi hiperactivitǎţii.

Indivizii care au note “N” ridicate, au tendinţa de a fi emotivi, hiperreactivi, hipersensibili.

Astfel indivizii au predispoziţie cǎtre tulburǎri nevrotice, sub aspectul stresului.

Factorul “L” Scala de minciunǎ: Scala, dupǎ studiile lui Eysenck, este validǎ, fidelǎ şi utilǎ

pentru a detecta indivizii care trucheazǎ rǎspunsurile în sensul dorit. Rezultatul scorului la

scara “L” mai mare de 3 indicǎ un trucaj al factorilor N şi E.

Instrumente de utilizare: instrucţiunile vor fi citite în linişte de cǎtre subiect. Vor fi

citite în ordinea în care sunt inscrise. Când se terminǎ proba, se va verifica dacǎ subiectul a

rǎspuns la toate întrebǎrile.

Interpretare: grila care permite corectarea celor trei scǎri, trebuie sǎ urmǎreascǎ

coincidenţa simbolurilor de pe grila cu scara diagnosticatǎ (E. N. sau L). Se considerǎ un

punct, situaţia în care “X” de pe foaia de rǎspuns apare în cercul de pe grilǎ. Se însumeazǎ

punctele astfel obţinute pentru fiecare factor, iar rezultatul brut va fi trecut pe foaia de rǎspuns

în locul destinat factorului de personalitate respectiv. (A., BĂBAN. Stres şi personalitate, Ed. Presa
Universitarǎ

Clujeanǎ, 1998).

Se prezintǎ subiectului o scalǎ cu douǎ spre zece itemi care abordeazǎ simptomele

somatice: Subiectul va rǎspunde la acestea prin încercuirea numǎrului corespunzǎtor scalei

urmǎtoare: 1= Niciodatǎ. 2= Foarte rar. 3= Rareori. 4= Uneori. 5= Frecvent. 6= Foarte

frecvent.

Rezultatele au fost prelucrate pe calculator, fiind utilizat programul S.P.S.S.

REZULTATE ANTICIPATE

Ne-am propus sǎ demonstrǎm cǎ existǎ diferenţe în ceea ce priveşte prezenţa

predominantǎ al simptomatologiei somatice la persoanele cu boalǎ coronaroanǎ, faţǎ de

persoanele care nu prezintǎ aceste antecedente.

Se constatǎ cǎ frecvenţa simptomelor ca: (obosealǎ, somn neodihnitor, dificultǎţi de

dormire, frecvenţa tahicardiei,dureri de cap,dureri stomacale şi dureri de spate) - semne al

stresului şi suprasolicitǎrii psihice – sunt mai ridicate la persoanele care au suferit un infarct

miocardic decât la persoanele care nu au avut infarct miocardic.

În altǎ ordine de idei, s-a propus demonstrarea difereţelor existente la scala

introversie-extaversie, nevrotism şi scala de minciunǎ între persoanele care au suferit infarct

miocardic şi persoanele care nu prezintǎ aceste antecedente.

Rezultatele obţinute, în ceea ce priveşte scala de introversie-extraversie, sunt

prezentate în tabelul nr. 1.

infarctsanatosi

introextro

Tabel. nr. 1. Comparaţii scala introversie-extraversie

Din tabelul prezentat mai sus, constatǎm cǎ valoarea testului ( t =5,135) pentru

dimensiunea personalitǎţii introversie-extraversie prezintǎ diferenţe semnificative din punct

de vedere statistic; p ≤ 0,05.

Rezultatele obţinute în ceea ce priveşte scala de nevrotism, la cele douǎ loturi sunt prezentate

infarctsanatosi

nevrotism

Comparaţii scala nevrotism

Din tabelul prezentat mai sus, se constatǎ cǎ valoarea testului (t = -1,821) pentru
dimensiunea nevrotism nu indicǎ diferenţe semnificative din punct de vedere statistic;

p ≥ 0,05.

Rezultatele obţinute la scala minciunǎ ( tendinţǎ de manipulare) sunt prezentate în tabelul

nr.3.

4,1

infarctsanatosi

minciuna

Comparaţii scala de minciunǎ.

Din tabelul prezentat mai sus, se constatǎ cǎ valoarea testului (t = -1,046) pentru

rezultatele scalei de minciunǎ nu sunt semnificative din punct de vedere statistic;

p ≥ 0,05.

Rezultatele obţinute la scala somaticǎ în ceea ce priveşte diferenţele frecvenţei la

itemul tahicardie, sunt prezentate în tabelul nr.4.

Comparaţie loturi la subscala tahicardie.

Rezultatele obţinute la diferenţa frecvenţei simptomului somatic – tahicardie –

valoarea testului (t = 7,473) indicǎ o diferenţǎ semnificativǎ din punct de vedere statistic, între

cele douǎ loturi; p ≤ 0,05.

Rezultatele obţinute la scala somaticǎ în ceea ce priveşte diferenţele de frecvenţǎ la

prezenţa simptomului durerii de spate, sunt prezentate în tabelul nr.5.

Comparaţie loturi la subscala senzaţii de ameţealǎ.

Din tabelul prezentat mai sus, se constatǎ cǎ valoarea testului (t = 6,839) indicǎ
diferenţe semnificative din punct de vedere statistic la frecvenţa apariţiei senzaţiilor de

ameţealǎ; p ≤ 0,05.

Rezultatele obţinute la scala somaticǎ în ceea ce priveşte diferenţele de frecvenţǎ la

itemul – dificultǎţi de dormire - între cele douǎ eşantioane, sunt prezentate în tabelul

Din tabelul prezentat mai sus, se constatǎ cǎ valoarea testului (t = 6,236) indicǎ

diferenţe semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce priveşte diferenţele frecvenţei

de apariţie ale durerilor de cap la cele douǎ grupuri. p ≤ 0,05.

Rezultatele obţinute la scala somaticǎ în ceea ce priveşte frecvenţa apariţiei durerilor

stomacale între cele douǎ grupuri de persoane, sunt prezentate în tabelul nr.9.

(CONCLUZII😊

Dintre cele trei ipoteze lansate în acest experiment, s-au confirmat douǎ.

Experimentul prezentat a demonstrat cǎ existǎ diferenţe semnificative la dimensiunea

personalitǎţii introversie –extraversie între persoanele cu boalǎ cardiacǎ şi persoanele care nu

prezintǎ aceastǎ problemǎ.

BIBLIOGRAFIE

Atkinson, R. (2002). Introducere în psihologie. Editura Tehnicǎ , Bucureşti.

Athanasiu, A. (1983). Elemente de psihologie medicalǎ. Ed. Medicalǎ, Bucureşti.

Iamandescu, I.,B. (1993). Stresul psihic şi bolile interne. Editura All, Bucureşti.