Asistenţa socială a familiei şi copilului

1. Care dintre următoarele elemente reprezintă factori protectivi ai familiei:

a. ataşamentul securizant
b. interacţiunile diverse şi pozitive
c. aptitudinile sociale puternice

2. În vederea investigării si diagnosticării unui caz de violenţă asupra vârstnicului trebuie să

ţinem cont de următoarele ipoteze:
a. determinarea persoanei vârstnice de a ceda bunuri în schimbul promisiunii de a i se
acorda îngrijire
b. personalitatea autoritară şi dominatoare a vârstnicului
c. pensionarea vârstnicului

3. Persoana la care se regăsesc mai mult de 2 factori de risc de a fi violent cu membrii familiei
este considerată a fi:
a. persoană violentă şi antisocială
b. agresor cu risc mediu
c. persoană instabilă emoţional

4. Politicile limitative au ca scop:

a. descurajarea sau interzicerea acelor modele familiale sau demografice care sunt
considerate ca având efecte negative pentru familie sau societate
b. de a încuraja anumite tipare familiale sau demografice considerate benefice pentru
familie şi societate
c. orientarea comportamentelor demografice sau relaţiilor familiale în anumite direcţii
specifice

5. Pentru diagnosticarea corectă a unei probleme în cadrul familiei, asistentul social va

urmări:
a. să implice în mod activ membrii familiei
b. să dezvolte o reţea socială la nivelul comunităţii din care face parte familia
c. să dezvolte parteneriate cu autorităţile publice locale

6. Prin intermediul consilierii familiale se urmăreşte:

a. acordarea sprijinului familiilor care traversează o situaţie de criză
b. rezolvarea problemelor semnificative din sfera sănătăţii psihice, psihosomatice şi
somatice, având în centru trauma, pierderea, durerea şi blocajul în dezvoltare
c. prevenirea anumitor tulburări care ar putea apărea în urma unor situaţii de criză

7. Terapia relaţiei familiale

a. este o metodă de intervenţie concepută pentru situaţii de criză majoră
b. este o metodă de intervenţie primară
c. nici una dintre variante

8. Care dintre următoarele enunţuri reprezintă principii obligatorii de respectat pentru

profesioniştii din domeniul violenţei asupra copilului şi adultului:
a. neimplicarea victimei la procesul de rezolvare a situaţiei de violenţă
b. facilitarea accesului la servicii de sprijin pentru toate persoanele implicate în
procesul de violenţă
 c. asigurarea unei intervenţii unitare şi specializate pentru victimă, pentru membrii
familiei şi pentru presupusul agresor.

9. Lipsirea de libertate reprezintă un tip de violenţă:

a. prin deprivare/neglijare
b. psihologică
c. fizică

10. În mod obligatoriu, orice suspiciune de violenţă asupra copilului şi de pericol pentru copil
trebuie să declanşeze un proces de:
a. identificare a cazului
b. semnalare a cazului catre autorităţile abilitate
c. evaluare iniţială a cazului

11. În cazurile de violenţă asupra copilului, identificarea părintelui sau persoanei protectoare
se realizează prin:
a. colectarea informaţiei privitoare la dezvoltarea copilului şi alte evenimente
relevante din viaţa acestuia
b. observarea ataşamentului copilului faţă de o anumită persoană
c. evaluarea suspiciunii de manipulare a mamei de către agresor

12. Graniţa permeabilă dintre familie şi mediul său înconjurător are următoarele caracteristici:
a. permite schimbul de energie şi resurse între familie şi mediu
b. reflectă modul în care familia este capabilă să ajusteze relaţiile cu exteriorul
c. nu permite schimbul cu mediul extern

13. Consilierea familială este o metodă de a:

a. dezvoltă şi menţine relaţii familiale sănătoase şi funcţionale
b. trata sănătatea mentală, emoţională, precum şi unele afecţiuni psihiatrice
c. nici una dintre variante

14. Una dintre provocările asistentului social în cadrul şedinţelor de consiliere familiale este:
a. participarea şi implicarea copiilor mici la şedinţele de consiliere
b. identificarea unui spaţiu adecvat şedinţelor de consiliere
c. identificare familiilor care au nevoie de ajutor

15. Politicile stimulative au ca scop:

a. de a încuraja anumite tipare familiale sau demografice considerate benefice pentru
familie şi societate
b. descurajarea sau interzicerea acelor modele familiale sau demografice care sunt
considerate ca având efecte negative pentru familie sau societate
c. orientarea comportamentelor demografice sau relaţiilor familiale în anumite direcţii
specifice
Introducere în sociologie

1. Socializarea se referă la:

A. Comunicarea şi crearea de relaţii cu cei din jur
B. Învăţarea de către individ a unor abilităţi necesare pentru a trăi în viaţă
C. Petrecerea timpului liber împreună cu ceilalţi

2. Clasele sociale se diferenţiază între ele pe criterii:

A. Politice
B. Economice
C. Culturale

3. Mobilitatea socială se referă la:

A. Migraţia în altă ţară
B. Migraţia de la sat la oraş
C. Trecerea unor persoane de la o poziţie socială la alta în spaţiul social

4. Relaţiile interpersonale:
A. Presupun interacţiuni între indivizi
B. Sunt legături directe între oameni
C. Ambele variante

5. Mobilitatea socială verticală:

A. Are un sens ascendent (de la o poziţie socială inferioară la una superioară)
B. Are un sens descendent (de la o poziţie socială superioară la una inferioară)
C. Poate avea un sens ascendent dar şi unul descendent

6. Relaţiile interpersonale sunt:

A. Directe
B. Reciproce
C. Ambele variante

7. Familia este:
A. Un grup formal
B. Un grup informal
C. Niciuna din aceste variante

8. Grupul de prieteni este:

A. Un grup formal
B. Un grup secundar
C. Niciuna din aceste variante

9. Pentru voi, grupul studenţilor Universităţii din Piteşti reprezintă:

A. Un grup de referinţă
B. Un grup de apartenenţă
C. Un grup informal

10. Pentru voi, un grup extern (outgroup) este reprezentat de:

A. Anul III TOAS
B. Anul III Asistenţă socială
 C. Grupul studenţilor Universităţii din Piteşti

11. Tinerii din România alcătuiesc:

A. Un grup informal
B. Un grup primar
C. Un grup nominal (grupare statistică)

12. Statusul de student este:

A. Un status atribuit
B. Un status dobândit
C. Ambele variante

13. Socializarea primară se realizează de către:

A. Familie
B. Mass media
C. Niciuna din aceste variante

14. O tabără de elevi reprezintă educaţie:

A. Formală
B. Informală
C. Non-formală

15. Educaţia prin mass media este:

A. Educaţie formală
B. Educaţie informală
C. Niciuna din aceste variante

Politici Sociale

1. Alocaţia de stat pentru copii reprezintă un beneficiu social de tip:

a. Contributoriu
b. Non-contributoriu
c. Nu este un beneficiu social

2. La nivel European, instituţia direct responsabilă cu punerea în aplicare a politicilor sociale

este:
a. Parlamentul European
b. Comisia Europeană
c. Consiliul European

3. Drepturile persoanelor cu dizabilităţi în România sunt reglementate de Legea nr.:

a. 448/2006, cu completările şi modificările ulterioare
b. 272/2004, cu completările şi modificările ulterioare
c. 217/2003, republicată, cu completările şi modificările ulterioare

4. Conform Legii nr. 210/1999 – Legea concediului paternal:

 a. tatăl copilului nou născut are dreptul la un concediu paternal de 5 zile lucrătoare, pe
perioada căruia beneficiază de o indemnizaţie egală cu salariul corespunzător
perioadei respective.
b. tatăl copilului nou născut are dreptul la un concediu paternal de 1 an de zile, în locul
mamei, pe perioada căruia beneficiază de o indemnizaţie egală cu salariul
corespunzător perioadei respective
c. tatăl copilului nou născut beneficiază de concediu paternal în primele 3 luni de la
naşterea copilului.

5. Beneficiarii Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările şi

completările ulterioare:
a. au obligaţia de a presta lunar un anumit număr de ore de muncă în folosul
comunităţii,
b. pierd posibilitatea de a participa la o activitate sezonieră
c. sunt obligaţi să participe la acţiunile sau lucrările de interes local stabilite de
asistentul social.

Sistemul de Asistenţă socială

1. Solidaritatea socială reprezintă

a) dreptul fiecărei persoane la asistenţă socială, în condiţiile prevăzute de lege
b) participarea întregii comunităţi la sprijinirea persoanelor vulnerabile care necesită
suport şi măsuri de protecţie socială pentru depăşirea sau limitarea unor situaţii de
dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei categorii
c) intervenţia colectivităţii locale şi a structurilor ei asociative şi complementar statul,
în situaţia în care persoana sau familia nu îşi poate asigura integral nevoile sociale

2. Eficacitatea reprezintă
a) utilizarea resurselor publice pentru îndeplinirea obiectivelor programate pentru
fiecare dintre activităţi şi obţinerea celui mai bun rezultat în raport cu efectul proiectat
b) utilizarea resurselor publice, care are la bază respectarea celui mai bun raport cost-
beneficiu
c) utilizarea măsurilor de asistenţă socială în scopul integrării/ reintegrării sociale şi
creşterii calităţii vieţii persoanei.

3. Egalitatea de şanse potrivit căreia

a) beneficiarul sau reprezentantul legal al acestuia are dreptul de a alege liber dintre
furnizorii acreditaţi
b) toate persoanele care dispun de resurse socioeconomice similare, pentru aceleaşi
tipuri de nevoi, beneficiază de drepturi egale
c) beneficiarii, fără nici un fel de discriminare, au acces în mod egal la oportunităţile
de împlinire şi dezvoltare personală, dar şi la măsurile şi acţiunile de protecţie socială

4. Eligibilitatea reprezintă
 a) setul de condiţii potrivit căruia beneficiarul sau reprezentantul legal al acestuia are
dreptul de a alege liber între furnizorii acreditaţi
b) setul de condiţii pentru care toate persoanele care dispun de resurse socioeconomice
similare, pentru aceleaşi tipuri de nevoi, beneficiază de drepturi sociale egale
c) setul de condiţii obligatorii care trebuie să fie îndeplinite de către potenţialul
beneficiar pentru a putea fi selectat în vederea acordării beneficiilor de asistenţă
socială şi serviciilor sociale

5. Serviciile sociale reprezintă

a) serviciile sociale organizate într-o unitate administrativ-teritorială organizată la
nivel de comună, oraş, municipiu şi privesc serviciile acordate la domiciliu şi în centre
de zi, precum şi serviciile rezidenţiale adresate exclusiv cetăţenilor din unitatea
administrativ-teritorială respectivă
b) o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/ familiale
obţinute din muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum şi o
formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii
anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege
c) activitatea sau ansamblul de activităţi realizate pentru a răspunde nevoilor sociale,
precum şi a celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii
situaţiilor de dificultate, prevenirii şi combaterii riscului de excluziune socială,
promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii

6. Beneficiile de asistenta socială reprezintă

a) ansamblul condiţiilor de trai în familie şi/ sau gospodărie, al relaţiilor sociale
personale, inclusiv mediul în care persoana lucrează, este educată şi îşi desfăşoară
activităţile sociale obişnuite
b) ansamblul de cerinţe indispensabile pentru asigurarea integrării sociale a
persoanelor care, din cauza afecţiunilor de sănătate, genetice sau dobîndite pe
parcursul vieţii, prezintă o dizabilitate
c) o formă de suplimentare sau de substituire a veniturilor individuale/ familiale
obţinute din muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai minimal, precum şi o
formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale şi creşterii calităţii vieţii
anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres de lege

7. Mediul social de viată reprezintă

a) ansamblul de cerinţe indispensabile fiecărei persoane pentru asigurarea condiţiilor
strict necesare de viaţă, în vederea asigurării participării sociale sau, după caz, a
integrării sociale
b) ansamblul condiţiilor de trai în familie şi/ sau gospodărie, al relaţiilor sociale
personale, inclusiv mediul în care persoana lucrează, este educată şi îşi desfăşoară
activităţile sociale obişnuite
c) ansamblul de cerinţe indispensabile pentru asigurarea integrării sociale a
persoanelor care, din cauza afecţiunilor de sănătate, genetice sau dobândite pe
parcursul vieţii, prezintă o dizabilitate

8. Găzduirea reprezintă
a) asigurarea de către instituţiile furnizoare de servicii sociale a condiţiilor de locuit şi
odihnă pe o perioadă mai mare de 24 de ore
b) faptul de a trăi pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale fără a deţine o locuinţă
principală sau secundară
 c) adresa la care persoană declară că are locuinţa principală, trecută şi în documentul
de identitate al persoanei

9. Ancheta sociala
a) reprezintă procedura de achiziţionare/ concesionare a serviciilor sociale, în baza
unui contract, încheiat în condiţiile legii, de către autorităţile administraţiei publice
locale
b) este o metodă de investigaţie întemeiată pe diferite tehnici de culegere şi de
prelucrare a informaţiei, în scopul analizei situaţiei sociale şi economice a persoanelor,
familiilor, grupurilor sau comunităţilor
c) reprezintă o metodă de coordonare şi integrare a tuturor activităţilor destinate
grupurilor vulnerabile, realizată de către asistenţii sociali în acord cu obiectivele
stabilite în planurile de intervenţie

10. Procesul de integrare socială reprezintă

a) interacţiunea dintre individ sau grup şi mediul social, prin intermediul căreia se
realizează un echilibru funcţional al părţilor
b) ansamblul de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale
destinate combaterii excluziunii sociale
c) procedura de evaluare a veniturilor realizate în vederea integrării sociale

Teorii în asistenţa socială

1. Teoria îngrijirii vizează:

a. atât individul în situaţie de risc şi familia din care face parte precum şi mediul social
degradant
b. factorii care condiţionează apariţia unor situaţii de risc la nivel individual, familial, sau
comunitar
c. procedeele, tehnicile şi formele de intervenţie ale asistentului social în cadrul
grupurilor vulnerabile

2. Tipul de ataşament ambivalent se manifestă astfel:

a. copiii prezintă un amestec de comportamente evitate şi rezistente şi de obicei sunt
înţelegători sau confuzi.
b. copiii nu arată nici o preferinţă pentru părinţi faţă de străini şi chiar îi pot evita.
c. copiii acceptă despărţirea de părinţii lor, ştiind că vor reveni în curând

3. Aplicarea teoriei pierderii în practica asistenţei sociale ne ajută:

a. să înţelegem mai bine nevoile clienţilor, reacţiile lor în situaţii particulare, reacţii care
pot părea şocante
b. să înţelegem rolurile sociale şi structurile sociale de la nivelul societăţii
c. să explicăm funcţionalitatea reţelelor sociale în comunitate

4. Teoria participării în asistenţa socială arată că:

a. eficienţa intervenţiei este legată de gradul de implicare şi participare a beneficiarilor
la organizarea şi realizarea ei
b. b emoţiile îi conduc pe indivizi să îşi joace rolurile astfel încât să fie în concordanţă cu
aşteptările normative
 c. identitatea personală şi identitatea socială sunt în mod egal elementare pentru
conceptul de sine al fiecărui individ.

5. Evaluarea relaţiilor familiei cu mediul sau social se realizează cu ajutorul:

a. ecomapei
b. genogramei
c. anchetei sociale

6. Serviciile sociale acordate familiei în sistemul de asistenţă socială includ:

a. centre de zi, centre rezidenţiale, centre maternale
b. venitul minim garantat, ajutoarele de urgenţă, burse sociale pentru elevi si studenţi
c. servicii de îngrijire la domiciliu, alocaţia pentru copii, tichete de masă

7. Prestaţiile familiale în sistemul de asistenţă socială includ:

a. venitul minim garantat, ajutoarele de urgenţă, burse sociale pentru elevi si studenţi
b. cantinele de ajutor social, centrele de zi, centrele rezidenţiale
c. servicii de îngrijire la domiciliu, alocaţia pentru copii

8. Procesul prin care o situaţie de violenţă este adusă la cunoştinţa autorităţilor abilitate este
cunoscut sub numele de:
a. investigare a cazului
b. identificare a cazului
c. semnalare a cazului

9.În cazurile de violenţă asupra copilului, intervievarea părintelui sau persoanei protectoare se
realizează doar în următoarele situaţii:
a. după colectarea informaţiei privitoare la dezvoltarea copilului şi alte evenimente
relevante din viaţa acestuia
b. după evaluarea suspiciunii de manipulare a mamei de către agresor
c. după observarea ataşamentului copilului şi evaluarea ataşamentului adultului faţă de
copil

10. Care dintre următoarele elemente reprezintă factori protectivi în comunitate:

a. abilităţile sociale
b. reţeaua de suport social
c. aptitudinile sociale puternice

11. Evaluarea unitară şi care operează cu aceleaşi obiective, criterii şi metodologii pentru toţi
copiii reprezintă:
a. un obiectiv important al intervenţiei în rezolvarea unui caz de violenţă asupra copilului
b. una dintre etapele managementului de caz în protecţia victimelor violenţei
c. un foarte important principiu al evaluării cazului

12. Analiza câmpului de forţe este:

a. tehnică de culegere şi prelucrare a informaţiilor privind factorii/forţele care contribuie
la rezolvarea problemei clientului
b. metodă de culegere şi prelucrare a informaţiilor privind factorii/forţele care contribuie
la rezolvarea problemei clientului
c. un instrument de culegere şi prelucrare a informaţiilor privind factorii/forţele care
contribuie la rezolvarea problemei clientului
13. Ecomapa se realizează, iniţial:
a. spre sfârşitul etapei de evaluare, când asistentul social deţine, deja, suficiente
informaţii pentru a putea aprecia tipul şi calitatea relaţiilor clientului cu alte persoane
sau instituţii
b. în timpul etapei de intervenţie, când asistentul social deţine, deja, suficiente informaţii
pentru a putea aprecia tipul şi calitatea relaţiilor clientului cu alte persoane sau
instituţii
c. la începutul etapei de intervenţie

14. Studiul de caz instrumental :

a. se referă la cercetarea intensivă a mai multor cazuri, ce pot fi similare sau contrastante,
pentru a se evidenţia elementele comune care să poată face mai multă lumină în
înţelegerea unui fenomen social mai amplu.
b. are ca obiect de cercetare o situaţie cu caracter unic sau foarte rar întâlnită, despre care
se bănuieşte că permite descoperirea unor aspecte noi, nebănuite până atunci. este
folosit în
c. este folosit în analiza comparativă în vederea generalizărilor inductive.

15. Prin reţea înţelegem:

a. sistemul de relaţii specifice unui grup de persoane, elemente sau evenimente, privite la
un moment dat şi într-un context anumit
b. diagnoza unui grup de persoane, elemente sau evenimente, privite la un moment dat şi
într-un context anumit
c. evaluarea unui grup de persoane, elemente sau evenimente, privite la un moment dat şi
într-un context anumit

Teorii în asistenţa socială

1. Indicatorii stării de vulnerabilitate a unui grup social sunt:

a. starea de sărăcie cronică sau relativă
b. lipsa resurselor educaţionale
c. apartenenţa la un anumit grup social

2. Grupul prin intermediul căruia se urmăreşte explicit dezvoltarea abilităţilor sociale,

creşterea încrederii în sine ca şi planificarea unor scopuri emergente este:
a. grupul de socializare
b. grupul de apartenenţă
c. grupul de referinţă

3. Teoria care susţinea ideea că fiecare membru al grupului poate fi la un moment dat lider,
asumându-şi acţiuni care servesc funcţionării grupului este:
a. teoria funcţionalistă
b. teoria stilurilor de conducere
c. teoria trăsăturilor de personalitate

4. Grupul de suport este:

 a. o metodă de intervenţie utilizată pentru rezolvarea unor probleme de ordin personal,
psiho-social sau colectiv şi acordată sub formă de sprijin persoanelor vulnerabile
b. este o abordarea centrată pe identificarea disfuncţiilor individului la nivel social
c. este o tehnică utilizată în studiul fenomenelor sociale

5. Sentimentul de apartenenţă este:

a. a. o nevoie fundamentală a omului, în procesul său de socializare, de adaptare la
mediul înconjurător
b. o nevoie secundară care creşte nivelul de satisfacţie şi bunăstare al persoanei
c. o nevoie secundară care stă la baza evoluţiei individului în societate

6. Reintegrarea emoţiilor dificile, în cadrul grupului de suport are loc prin:

a. asigurarea unui climat de deschidere şi acceptare a emoţiilor, a opiniilor diverse, a
subiectelor tabu
b. confruntarea de informaţii diverse cu privire la problematica grupului
c. observarea evoluţiei favorabile a unora dintre participanţii la grupul de sprijin

7. Grupul de intervenţie comunitară reprezintă:

a. o formă particulară a intervenţiei sociale, caracterizată prin formarea unor grupuri de
interes la nivelul comunităţilor, cu rol în soluţionarea disfuncţiilor prezente în propria
lor comunitate
b. o formă de intervenţie socială care are ca scop identificarea problemelor indivizilor
dintr-o comunitate
c. o formă de intervenţie prin care se urmăreste identificarea liderilor informali de la
nivelul unei comunităţi

8. Grupul de suport profesional are ca obiectiv:

a. soluţionarea problemelor întâlnite în practica profesională şi de a constitui o resursă
de sprijin emoţional pentru lucrătorii afectaţi de problematica muncii lor
b. de a provoca schimbarea socială
c. influenţarea membrilor unei comunităţi şi de a oferi ajutor în anumite perioade de
vulnerabilitate

9. Puterea colectivă este o:

a. resursă specifică grupului de sprijin, prin care membrii grupului conştientizează că
împreună pot iniţia schimbarea socială, prin acţiuni pe care singuri nu le-ar fi putut
realiza
b. resursă fundamentală pentru determinarea celorlalţi membri
c. resursă care ajută la conştientizarea responsabilităţii pe care o au membrii grupului
asupra propriului comportament, dar şi la perceperea faptului că unele fapte şi
conjuncturi scapă controlului uman.

10. Intervenţia de grup pune accent pe:

a. valorizarea persoanei, pe exprimarea sinelui, autenticitate, pe bunăstarea individuală
b. dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă
c. identificarea resurselor materiale

11. Cu ce scop poate fi utilizată tehnica grupului nominal?

 a. Motivarea participanţilor şi combinarea eforturilor acestora pentru a stabili noi direcţii
de lucru
b. Dezamorsarea conflictelor existente la nivelul comunităţii
c. Rezolvarea unor probleme personale ale membrilor grupului printr-o intervenţie de
grup

12. Cum intervine asistentul social în cazul unei suspiciuni de abuz asupra copilului?
a. Încearcă să afle cât mai multe informaţii pentru a confirma sau infirma suspiciunea
iniţială şi, în funcţie de situaţie, evaluează siguranţa copilului
b. Se întâlneşte cu toţi membrii familiei doar în acelaşi timp pentru a îi încuraja să
vorbească deschis şi sincer unul faţă de celălalt
c. Semnalează imediat cazul la compartimentul specializat din cadrul DGASPC

13. Procesul de planificarea a serviciilor sociale se bazează:

a. Pe contribuţia clientului si a familiei sale
b. Pe contribuţia asistentului social şi a organizaţiei pe care o reprezintă
c. Atât pe contribuţia clientului cât şi pe cea a asistentului social

14. Care este rolul stabilirii unor obiective ca paşi în direcţia scopurilor?
a. Obţinerea unor succese la întamplare, dar care să aibă o importanţă mare pentru clienţi
b. Fixarea unor obiective numeroase şi variate îi dă încredere clientului că problema lui
este rezolvată mai uşor şi mai rapid
c. Apropierea sistemelor client de scopurile finale

15. Grupurile de asistenţă socială reprezintă pentru asistentul social:

a. metodă pentru practica asistenţei sociale orientată pe participare
b. Un instrument de încurajare a oamenilor dintr-o comunitate să socializeze mai mult
c. tehnică de intervenţie asistenţială specifică lucrului cu grupurile alcătuite din persoane
maltratate sau oprimate

Tehnici de Comunicare în Asistenţa Socială

1. Componenta non-verbală a comunicării interpersonale face referire la:

A. Exprimarea directa
B. Contactul vizual
C. Transmiterea mai multor informaţii deodată

2. Pentru ca schimbul de replici ale asistatului şi asistentului să conducă interviul spre

rezolvarea cazului, mesajele celor doi trebuie să fie:
A. Congruente
B. Divergente
C. Simbolice

3. Parafrazările sunt tehnici folosite pentru:

A. Transmiterea şi schimbul de informaţii
B. Sporirea gradului de congruentă a interviurilor
C. A obţine o schimbare de comportament sau atitudine
4. Concretizarea este o tehnică importantă a interviurilor, al cărei scop este:
A. Folosirea formulărilor vagi, neclare, generale.
B. Să utilizeze termeni şi expresii concrete, care să exprime exact ideile şi
sentimentele lor
C. Să culeagă noi informaţii, respectiv să detalieze, să precizeze, să clarifice
informaţia primită de la subiecţi

5. Barierele verbale ale comunicării se referă printre altele şi la:

A. Moralizarea excesivă
B. Gesturile şi mimica asistatului
C. Înfăţişarea şi îmbrăcămintea asistatului

6. Barierele neverbale ale comunicării se referă printre altele şi la:

A. Judecarea, criticarea sau învinovăţirea clientului
B. Etichetarea comportamentului asistatului
C. Distanţa fizică dintre cei doi parteneri de discuţie

7. Încercarea de a-l convinge pe client exclusiv cu argumente logice în faza de început a

procesului de asistenţă poate:
A. Să reducă rezistenţa asistatului la schimbarea de comportament care i se propune
B. Să crească rezistenţa asistatului la schimbarea de comportament care i se propune
C. Să îl facă pe asistat să îşi ridice nivelul de atenţie

8. Limbajul paraverbal se refera la:

A. Elemente care ţin de expresii sonore şi manifestări vocale transmise prin tonul,
volumul şi ritmul vocii
B. Elemente care ţin de sensul şi descifrarea înţelesului cuvintelor
C. Elemente care ţin de fizionomie, gestică, mimică şi postură

9. În comunicare, tehnica reprezintă:

A. Ansamblul de decizii care urmează să fie luate în vederea îndeplinirii obiectivelor
urmărite
B. Mijloacele şi formele de acţiune ce urmează să fie folosite în vederea realizării
obiectivelor propuse
C. Totalitatea procedeelor ce urmează să fie folosite în desfăşurarea discuţiilor dintre
interlocutori cu scopul de a se ajunge la încheierea unei înţelegeri

10. Comunicarea interumană se realizează pe următoarele niveluri:

A. verbal, paraverbal, semiverbal
B. verbal, nonverbal, paraverbal
C. verbal, semiverbal, supraverbal

11. Etichetarea comportamentului asistatului are adesea ca efect:

A. Agravarea simptomatologiei pe care asistentul ar dori s-o evite
B. Pozitiv în multe din cazurile de asistenţă socială, deoarece insuflă speranţă
C. Favorizarea congruenţei mesajelor

12. Judecarea, criticarea sau învinovăţirea clientului poate:

A. Să reducă rezistenţa acestuia la schimbare
 B. Să crească rezistenţa acestuia la schimbare
C. Să destindă atmosfera

13. Folosirea unui număr prea mare de întrebări închise sau succesiunea lor într-un ritm
exagerat de rapid poate:
A. Să îl facă pe asistat să îşi ridice nivelul de concentrare
B. Să blocheze manifestările spontane ale clienţilor şi, ca urmare vor îngreuna
procesul de ajutor
C. Să scoată la iveală agenda ascunsa a clientului

14. În cazul in care profesionistul resimte antipatii şi rezistenţe faţă de clienţi, el va trebui să:
A. Recurgă la exprimarea antipatiei, la atacarea sau contraatacarea verbală a
interlocutorului
B. Să renunţe la acordarea ajutorului
C. Să fie foarte prudent în exprimări, analizându-şi atent conflictele dintre valorile
personale şi cele profesionale
15. Dacă există mult zgomot de fond în încăpere, propuneţi-i interlocutorului:
A. Să reprogrameze întâlnirea
B. Să vorbească mai tare
C. Să mergeţi înaltă parte pentru a vorbi