MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA

I.P CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN ENERGETICĂ ȘI ELECTRONICĂ

Catedra : “Telecomunicații”

RAPORT LA PRACTICA TEHNOLOGICĂ

În cadrul companiei StarNet Soluții SRL

Realizat : elev grupa TT-0119 Rebeja Artur

Verificat : profesori Zinovei Olga, Șaitan Ina

Chișinău 2022
 CUPRINS
1.Studiul organizării întreprinderilor de telecomunicații
2.Studiul centralelor telefonice utilizate în Republica Moldova
3.Studiul cablurilor telefonice.
4.Studiul și măsurarea parametrilor liniilor de transmisiuni
5.Studiul parametrilor cablurilor cu fibră optică
6. Pozarea cablului în canalizația telefonică. Joncționarea cablurilor telefonice
7. Instalarea dispozitivelor terminale. Instalarea cutiei de distribuție, cutie de cablu.

8. Dulapul de distribuție : amplasarea și numerotarea boxelor

9.Deranjamentele în linia telefonică. Metode de înlăturare

10. Studiul sistemelor de multiplexare
11. Aplicații privind conceperea și implementarea proiectelor din
domeniul ingineriei electronice și a telecom.ce necesită software
specializat.
12. Studiul tehnologiilor xDSL. Organizarea serviciilor TriplePlay
13. Studiul tehnologiilor ISDN
StarNet SRL este un operator de telecomunicații din Republica Moldova. Prestează
servicii de Internet prin tehnologiile FTTH și FTTB, televiziune digitală și telefonie
fixă în raza orașului Chișinău și a altor orașe din țară. StarNet este un brand
„fabricat în Moldova”, sută la sută local, care a progresat continuu ajungând să fie
una din cele mai importante companii din țară. Compania a ajuns printre liderii
pieței de tehnologii informaționale și telecomunicații din Moldova, prin forțele
proprii, cu efortul și entuziasmul celor care au crezut în puterea tehnologiilor
moderne și a serviciilor inovative și de calitate.În prezent StarNet face parte din top-
ul companiilor din domeniul comunicațiilor electronice din Republica Moldova și
este unul din lideri la capitolul Internet, fiind primul provider din țară care a oferit
acces la Internet și transport de date la viteză înaltă prin intermediul fibrei optice
(Fiber Link).Gama de servicii oferită de StarNet este una completă în ceea ce
privește noile tehnologii. Compania oferă servicii de Telefonie și TV interactivă,
soluții și tehnologii adaptate nevoilor și cerințelor pieței.Pe parcursul a 10 ani de
experiență, compania s-a dezvoltat rapid atât organic, prin deschiderea a 15 centre
de vânzări în capitală și în alte orașe din țară, angajarea a peste 600 de oameni, cât și
strategic, prin investițiile făcute în infrastructură, prin soluții tehnologice de ultimă
generație, servicii inovaționale, rețele optice de generație nouă, echipament
performant, aplicații și sisteme inteligente. StarNet a reușit pe parcursul anilor să
dezvolte și să implementeze în Moldova un spectru larg de servicii de ultimă
generație, necesare în fiecare casă și afacere: acces la Internet rapid și transport date
prin fibră optică, rețea metropolitană Wi-fi, rețele corporative, servicii Data Centru,
servicii de IP tranzit pentru alți operatori, telefonie fixă NGN prin rețele de
generație nouă, televiziune digitală interactivă cu opțiuni revoluționare, soluții
licențiate de protecție a calculatoarelor, etc.
Orange Moldova este un operator de telefonie mobilă din Republica Moldova.
Lucrează în standardele GSM, UMTS și 4G. Compania a primit licența de la
Ministerul Telecomunicațiilor în februarie 1998, sub denumirea de Voxtel și s-a lansat
comercial în octombrie 1998.
France Telecom este acționarul majoritar al companiei Orange Moldova (prin
intermediul divizieie sale de telecomunicații mobile, Orange SA), cu o cotă 61% din
acțuni, după ce și-a mărit participația cu 10 procente în februarie 2006.[1], din care
4,33% aparțin operatorului român Orange România, controlat la rândul său de
gigantul francez. Pe data de 19 aprilie 2006, acționarii au decis trecerea Voxtel printr-
un proces de rebranding,[2] în urma căruia a devenit Orange Moldova la 25
aprilie 2007.[3]
Alți acționari ai Orange Moldova sunt Moldavian Mobile Telephone Bis cu 33,45%
și IFC cu 5,55%.[4]
În iulie 2007, Orange Moldova a anunțat că deține un milion utilizatori. Orange
concurează pe piața serviciilor de telecomunicații mobile din Moldova cu Operatorul
Național de Telecomunicații Moldtelecom ce operează rețeaua de telefonie mobilă
CDMA, UMTS și 4G Unité și operatorul GSM, UMTS și 4G Moldcell. La 15
decembrie 2015, din cauze economice, Orange ridică tarifele la prepay de la 1,2 lei la
1,5 lei per minut, iar din data de 1 martie Orange majorează tarifele extra abonament
în toate direcțiile naționale și internaționale cu 50%. Din 17 martie Orange anunță
majorarea tarifelor extra abonament cu până la 50%. Societatea pe acțiuni a fost
fondată în februarie 1998. Operatorul avea numele Voxtel. Primul apel în rețea a fost
făcut la 27 octombrie 1998, de către președintele Franței, Jacques Chirac. În 2006,
acționarii companiei anunță trecerea operatorului printr-un proces de rebranding. El a
fost finalizat la 25 aprilie 2007. De la această dată numele operatorului devine
Orange.

Moldtelecom – Operatorul Naţional de Telecomunicaţii din Republica Moldova,

care reuşeşte să răspundă cu succes necesităţilor de comunicare ale consumatorilor,
oferindu-le o gama largă şi accesibilă de servicii de telecomunicaţii.Înfiinţată în
1993, Moldtelecom a evoluat cu multe eforturi, dar inteligent, de la o companie
tradiţională de stat la o companie inovatoare şi social responsabilă. Operatorul şi-a
demonstrat competitivitatea pe piaţa telecomunicaţiilor, prin tranziţia de la oferirea
serviciilor tradiţionale de telefonie fixă la servicii de Internet de bandă largă,
telefonie mobilă 3G şi televiziune digitală interactivă IPTV.Ani la rând, operatorul
naţional nu doar uneşte oamenii, dar prin activitatea sa contribuie la dezvoltarea
economică a ţării. Moldtelecom este considerat unul dintre cei mai mari
contribuabili la bugetul de stat, acesta numără aproximativ 3600 de angajaţi.
Studiul centralelor telefonice
Modernizarea centralelor telefonice în reţeaua urbană şi rurală s-a efectuat în baza
tehnologiilor digitale E10 (Alcatel), AXE-10 (Ericsson), EWSD (Siemens), SI2000
(Iskratel). Centralele telefonice bazate pe aceste tehnologii, asigură conexiunea cu
centralele rurale existente, instalate în filialele S.A. „Moldtelecom“, indiferent de
tipul acestora Cvasielectronice, Crossbar ,Pas cu pas ). Sporirea numărului
abonaţilor a fost obţinută atât din contul capacităţii centralelor noi montate, cât şi
din contul capacităţilor libere existente la finele anului 2004. Drept urmare
coeficientul de utilizare a capacităţilor s-a majorat cu 1,0%, constituind la finele
anului 2005 — 96,6%. Din totalul cererilor la instalarea unui post de telefon, 81,3%
sunt din partea locuitorilor sectorului rural iar 18,7% — din partea locuitorilor
sectorului urban. Construcţia liniilor telefonice s-a efectuat proporţional cu numărul
cererilor depuse. Numărul total al abonaţilor la finele anului 2005 constituia 923,9
mii. Întru atingerea densităţii telefonice medii pe ţară de 35% către finele anului
2010, obiectiv prevăzut de Programul de telefonizare a ţării pentru anii 2005 —
2010, numărul abonaţilor trebuie să crească anual cu 70 — 72 mii. În anul 2005
această creştere a fost de 74,4 mii.

Studiul cablurilor telefonice

Cablurile de telecomunicatii sunt formate din:conductoare, izolatii si

invelisuri(camasa sau manta si uneori armatura).

*Conductoarele-se executa din cupru sau aluminiu .Totalitatea conductorelor

unui cablu formeaza miezul sau inima cablului.In miez conductoarele sunt grupate
in perechi sau in curate. Perechea este cea mai simpla formatie,compusa din doua
conductoare izolate si rasucite intre ele(torsadate).Cuarta este o formatie compusa
din patru fire izolate si torsadate dupa un sistem mai complex.
Exista mai multe tipuri constructive de cabluri,dupa modul de asezare si
torsadare a perechilor sau cuartelor intre ele,in miez.De obicei in cablu exista-in
afara perechilor care sunt ocupate cu abonati,si una sau mai multe perechi,in
functie de capacitatea cablului,rezervate pt nevoile de intretinere a cablului.

*Izolatia-trebuie sa asigure separarea din punct de vedere electric intre

conductoarele cablului.Se izoleaza fiecare conductor.Materialele electroizolante
cele mai utilizate sunt bumbacul,matasea,hartia si materialele plastice.

*Mantaua-(camasa),realizata din metal(plumb,aluminiu)sau dintr-un material

plastic,protejeaza conductoarele cablului ,izolate si torsadate ,impotriva umezelii.

*Armatura.Deoarece mantalele nu pot rezista la solicitari mecanice prea mari

sau la actiunea substantelor corozive,cand cablurile sunt expuse unor asemenea
solicitari este necesara protejarea mantalei.Aceasta protectie se realizeaza prin
infasurarea dea lungul cablului a unei armaturi metalice din benzi sau fire de otel si
prin acoperirea acesteia cu straturi izolate anticorosive.
In miez,conductoarele aceleiasi perechi sau aceleiasi coarde stau alaturat insa nu
sunt paralele si torsadate,adica rasucite intre ele.Torsadarea conductoarelor se face
cu scopul de a reduce diafonia dintre circuite si pentru a uniformiza parametrii
electrici ai circuitelor.Torsadarea conductoarelor in perechi .Se poate face mai
strans sau mai larg.Cu cat va fi mai stransa,cu atat numarul de rasuciri va fi mai
mare,adica rasucirile vor fi mai dese.Lungimea corespunzatoare unei rasuciri
complete se numste pas de torsadare.Acesta este cu atat mai mic cu cat torsadarea
este mai stransa.La cablurile in perechi,pasul de torsadare a perechilor difera de la
un cablu la altul,fiind in general cuprins intre 80-200mm. La cuarta stea toate cele
4 conductoare se torsadeaza impreuna si deodata.Cuarta se acopera apoi cu o
panblica de bumbac sau hartie.In cuarta stea,conductoarele sunt grupate in perechi.
In cuarta DM,conductoarele se torsioneaza separat de perechi,dupa care perechile
se torsioneaza inca o data impreuna.Apoi coarta se infasoara cu o pamblica de
bumbac sau hartie. Cablul torsadat este un tip de cablu des întâlnit în care doi
conductori sunt răsuciți unul în jurul celuilalt în scopul anulării interferenței
electromagnetice ce cauzează diafonie. Numărul de răsuciri pe o distanță de un
metru face parte din specificațiile tipurilor de cabluri.

 Zona de buclă dintre conductori (care determină cuplajul magnetic în semnal)

este redusă la mimimul fizic.
 Direcțiile de curent generate de un câmp magnetic cuplat uniform sunt
inversate la fiecare răsucire, anulându-se reciproc.
Cel mai folosit material conductor este cuprul, datorită rezistivității reduse și
proprietăților mecanice. Un alt material folosit este aluminiul, care este mai ieftin,
însă are proprietăți mecanice mai proaste decât cuprul (supus unei presiuni de
contact se deformează în timp) și are ~63% din conductivitatea electrică a cuprului.
Cuprul are cea mai mică rezistivitate electrică după argint. Inițial cuprul prezintă
impurități de nichel, zinc, fier sau plumb, însă prin prelucrare electrolitică rezultă o
puritate de 99.95%. Cuprul rezultat se numește cupru electrolitic.Secțiunile
standard de conductori electrici sunt: 0,35mm2, 0,5mm2, 0,75mm2, 1mm2, 1,5mm2,
2,5mm2, 4mm2, 6mm2, 10mm2, 16mm2, 25mm2, 35mm2, 50mm2, 70mm2, 95mm2,
120mm2, 150mm2, 185mm2, 240mm2. În S.U.A. se folosesc alte secțiuni standard .

Cablul coaxial este un cablu electric care are un conductor interior (D în fig.
alăturată) înconjurat de un strat izolator tubular (C), înconjurat de o tresă
conductivă tubulară (B). Multe cabluri coaxiale au, de asemenea o manta
exterioară izolatoare (A). Termenul de coaxial provine de la conductorul interior
unic și tresa exterioară, rezultând o axă de simetrie. Cablul coaxial a fost inventat
de inginerul și matematicianul englez Oliver Heaviside, care a brevetat designul în
1880.Cablul coaxial diferă de cel al altor cabluri ecranate folosite pentru
transportarea semnalelor de frecvențăinferioară, prin aceea că dimensiunile
cablului sunt controlate pentru a oferi o distanțare precisă a conductorilor, care este
necesară pentru ca acesta să funcționeze eficient ca o linie de transmisie pentru
semnale de bandă largă.

Cablu coaxial flexibil

RG -59.

1. Izolator electric exterior

2. Ecran din cupru

3. Izolator electric interior
4…F ir conductor din
cupru
 Studiul parametrilor cablurilor cu fibră optică

Un cablu de fibră optică este un cablu care conține una sau mai multe fibre optice
care servesc conducerii luminii. Cablurile optice au o largă utilizare, mai ales în
telecomunicații. Fibrele optice sunt în general acoperite individual cu straturi de
plastic și conținute într-un tub de protecție adecvat mediului în care va fi montat
cablul. Fibrele optice sunt alcătuite dintr-un miez si un înveliș, selectat pentru o
reflexie internă totală, datorată diferenței indicelui de refracție între cele două
medii. În practică, învelișul este acoperit cu un strat de acrilat sau poliamidă. Acest
înveliș protejează fibra de eventuale daune, dar nu contribuie la proprietățile sale
de ghid de undă. Fibrele cu înveliș individual (sau cele formate din panglici sau
fascicule) sunt apoi acoperite cu un strat dur de rășină și/sau un tub de extrudat in
jurul lor, pentru a forma miezul cablului. Pentru a forma cablul, sunt adăugate apoi
mai multe straturi de învelis protector, în funcție de aplicație. Ansamblurile de
fibră rigide conțin, uneori, între fibre sticlă absorbantă de lumină ("sticlă neagră"),
pentru a preveni "scurgerile" de lumină între fibre. Acest lucru reduce diafonia
între fibre, sau pâlpâirile în aplicatiile de imagistică.

Fibra optică poate fi utilizată ca mediu de telecomunicații și rețele deoarece este

flexibilă și poate fi strânsă în cabluri. Este deosebit de avantajoasă pentru comunicații
pe distanțe mari, deoarece lumina se propagă prin fibră cu atenuare mică în
comparație cu cablurile electrice. Aceasta permite acoperirea de distanțe mari cu doar
câteva repetoare. În plus, semnalele luminoase propagate în fibră pe fiecare canal pot
fi modulate la viteze de până la 111 gigabiți pe secundă. Fiecare fibră poate transmite
mai multe canale independente, fiecare folosind o altă lungime de undă a luminii
(multiplexare cu diviziune a lungimii de undă). Rata de transfer netă (fără octeți de
overhead) este rata de transfer efectiv de date înmulțită cu numărul de canale (de
regulă în număr de până la 80 pentru sistemele cu multiplexare densă în lungimea de
undă la nivelul anului 2008). Recordul de transmisie prin fibră optică în laborator
este deținut de Laboratoarele Bell Labs din Villarceaux, Franța, cu multiplexarea a
155 canale, fiecare de câte 100 Gbps pe o fibră de 7000 km.
Pe distanțe scurte, cum ar fi rețeaua unei clădiri, fibra optică economisește spațiu în
conductele de cablu deoarece o singură fibră poate transporta mai multe date decât
un singur cablu electric. Fibra este imună și la interferențele electrice; nu există
cross-talk între semnalele de pe cabluri diferite și fibra optică nu culege zgomote
electromagnetice din mediu. Cablurile de fibră optică nu conduc electricitate,
aceasta fiind o bună soluție pentru protejarea echipamentelor de comunicații aflate
în medii de înaltă tensiune cum ar fi centralele electrice, sau structurile metalice de
comunicații vulnerabile la trăsnet. Ele pot fi utilizate și în medii în care sunt
prezente gaze inflamabile, fără pericol de explozie. Interceptarea comunicațiilor este
mai dificilă prin comparație cu conexiunile electrice, și există fibre cu miez dublu
concentric care fac interceptarea și mai dificilă.Desi fibra optică se poate face din
plastic transparent, sticlă, sau o combinație de cele două, fibrele optice utilizate în
telecomunicații pe distanțe mari sunt întotdeauna din sticlă, din cauza atenuării
optice mai mici. Atât fibrele multimodale cât și cele monomodale sunt utilizate în
telecomunicații, cea multimodală fiind folosită pentru distanțe mici, de până la 550
m, iar cea monomodală la legături pe distanțe mari.

Structura unei fibre optice monomodale tipice:

1. Miez: 8 µm diametru
2. Teacă: 125 µm dia.
3. Tampon: 250 µm dia.
4. Înveliș: 400 µm dia
 FTTH - instalarea cutiei de distribuție
Rețelele FTTH în forma de stea sunt, în acest moment, cele mai folosite moduri de
instalare a fibrei optice în clădiri și cartiere rezidențiale. Cele mai mari avantaje al
acestei soluții sunt prețul redus și ușurința instalării echipamentului.
Alte avantaje:

 Folosirea cablurilor ieftine de distribuție - cel mai folosit cablu de distribuție

pentru interior, Ultimode L7102, este aproape de două ori mai ieftin decât
cablul de bună calitate, Cat 5 UTP.

 Nu este nevoie de alte modificări ale echipamentului, cum ar fi îmbinări ale

fibrei în diferite cutii intermediare, crearea unor orificii în tuburile
cablurilor, extragerea fibrei sau asamblarea unităților de distribuție (necesare
în cazul distribuitoarelor sau a cablurilor easy-access)
Un dezavantaj al acestei soluții pot fi problemele cu menținerea cablurilor multiple
într-un anume aranjament în cutia de distribuție (pentru a păstra raza de curbare cât
mai mică a fiecărui cablu/fibre).
Instalarea dispozitivelor terminale.

Cel mai folosit cablu pentru aceste echipamente este ULTIMODE ILB-2SM-
A L7102. Structura specială a învelișului cablului cu o secțiune dreptunghiulară pe
diagonală, alături de tija de fixare incorporată, limitează capacitatea de îndoire într-
un singur plan pentru menținerea razei de îndoire în limite sigure. Bine că G.657
are o rază minimă de îndoire. Fibra optică single-mode, cablurile și fibrele
individuale pot fi modelate în bobine strânse (raza minimă de îndoire este doar de
7.5 mm)

Din cauza folosirii sporite a cabinetelor RACK în complexele rezidențiale, cutiile

de distribuție au de cele mai multe ori forma casetelor RACK de 19". Un exemplu
de astfel de cutie de distribuție optică este Ultimode MT-524 L5124. Realizarea
planului prezentat implică folosirea cablurilor L7102 și a pigtail-urilor single mode
PG-52S2 L35522.

Vederea de deasupra a cutiei de distribuție. În panou sunt conectate adaptoare

duplex Ultimode A-522D L4322 (în capătul fiecărui adaptor se află un
cablu L7102 cu două fibre ce merg spre câte un apartament sau spre alte puncte de
plecare).
 Asamblarea trebuie să înceapă prin inserarea pigtail-urilor în adaptorii potriviți
(capătul ferulei trebuie să fie curățat cu un instrument L5916). Pigtail-urile trebuie
să fie marcate adecvat pentru a evita probleme ce pot interveni după îmbinările
cablurilor cu fibrele cablurilor de distribuție. Altfel, legăturile ar trebui să fie
identificare cu ajutorul unui tester de fibră optică, ca de exemplu L5935. În cazul
cablurilor ce se întind în întreaga clădire, procesul de testare poate dura foarte mult
timp.

Studiul tehnologiilor xDSL

Tehnologia DSL (Digital Subscriber Line) este o tehnologie de transmisie pe

media de cabluri de cupru, care aduce informaţia în bandă largă la staţiile de lucru
cu ajutorul sistemului telefonic. Clasa de protocoale xDSL este se referă generic la
mai multe protocoale de tip DSL cum ar fi ADSL, HDSL, RADSL, SDSL etc.
Conexiunea DSL oferă teoretic 8.448 Megabits pe secundă, dar de cele mai multe
ori conexiunile individuale oferă o viteză începând de la 512 Kbps şi până la 1544
Mbps download şi 128 Kbps upload. Deoarece tehnologia DSL oferă o creştere
dramatică de viteză în comparaţie cu alte tehnologii, puterea reală a serviciilor
bazate pe tehnologie DSL constă în oportunităţi conduse de aplicaţii multimedia
necesare utilizatorilor actuali ai reţelei. Unul din cele mai importante avantaje ale
tehnologiei DSL este acela că permite providerilor de reţea Network Service
Provider (NSP) şi utilizatorilor deserviţi avantaj deplin al infrastructurii existente.
Protocoalele de nivel 2 şi 3 OSI (cum ar fi Frame Relay, ATM şi IP) şi serviciile
fiabile de reţea au devenit de încredere. Suportând tipuri multiple de servicii pe o
singură platformă oferă o importantă protecţie a investiţiilor. Tehnologia DSL
include ambele servicii bayate pe pachete şi cellule ca şi ATM, Frame Relay şi IP,
cât şi servicii canalizate
 sincron. Următoarea generaţie, arhitectura DSLAM care suportă servicii multiple,
tehnologie şi transport, asigură că investiţiile în infrastructura existentă rămân
protejate. DSL poate suporta servicii comerciale avansate ca şi DSL de foarte mare
viteză (VDSL) şi noi variaţii descoperiri şi bineînţeles tehnologii ca şi ISDN
(IDSL).
Reţeaua telefonică existentă Cum am menţionat mai sus, produsele DSL aduc multe
noi facilităţi la infrastructura existentă de fire de cupru, cel mai des utilizată pentru
serviciile vocale. Pentru o mai bună ănţelegere a tehnologiei xDSL, trebuie revăzută
structura existentă a reţelei telefonice. Reţeaua telefonică actuală reprezintă o
investiţie uriaşă de capital, care a avut loc pe parcursul aproximativ al unui secol. În
timp reţelele telefonice au suferit numeroase modernizări şi modificări ale
infrastructurii pentru a profita de avantajele avansării tehnologiei transmisiilor şi
comunicaţiilor. În particular facilităţi de transmisie prin fibră optică sunt prezente
aproape în fiecare infrastructură a companiilor telefonice din întreaga lume. Ca
rezultat există capabilităţi de servicii de înaltă capacitate între companiile telefonice.
Totuşi situaţia este foarte diferită dacă privim accesul local la reţeaua care conectează
utilizatorii la infrastructura reţelei companiei.
 Studiul tehnologiilor ISDN

ISDN este acronimul expresiei engleze Integrated Services Digital Network, care
se traduce „Rețea cu servicii digitale integrate”.ISDN este o normă internațională
specifică rețeleitelefonice cu comutație de circuite, fiind proiectat să asigure
transmisia simultană de voce și de date printr-un cablu de cupru obișnuit, rezultând
o îmbunătățire substanțială a calității sunetelor și a vitezei de transport a datelor
față de cele oferite în sistemele analogice.Vorbind mai pe larg, ISDN este un
set de protocoale folosite atât pentru stabilirea și întreruprea conexiunilor
telefonice, cât și pentru alte funcții complexe cum ar fi videoconferințe, DATEX-
L, DATEX-P, Telex sau Teletex. Canalele B sunt folosite pentru transmisiile de
date (pot include și voce). Canalele D sunt folosite pentru semnalizare și control
(dar nu este exclus să fie folosite și pentru date).Există două tipuri de interfețe
ISDN. Basic rate interface (BRI) — numit și Basic rate access (BRA) — constă în
două canale de tip B, fiecare cu o bandă de 64 kbit/s, și un canal D cu o bandă de
16 kbit/s. Împreună aceste trei canale pot fi descrise de notația 2B+D. Primary rate
interface (PRI) — numită și Primary rate access (PRA) — au un numar mai mare
de canale de tip B precum și de un canal D cu o lățime a benzii de 64 kbit/s.
Numărul de canale B dintr- un PRI variază de la țară la țară: în America de Nord și
Japonia este de 23B+1D, cu o bandă însumată de 1.544 Mbit/s (T1); în Europa și
Australia numărul de canale este de 30B+1D, având o bandă totală de 2.048 Mbit/s
(E1).Folosind tehnica codării cu marcarea inversărilor, datele apelului telefonic se
transmit pe canale de tip (B), iar canalele de tip (D) sunt folosite pentru stabilirea
apelului și administrarea legăturii create. Dupa ce apelul a fost stabilit, între cele
două parți ale apelului există o simplă legătură sincronă bidirecțională de 64 kbit/s
care este menținută până la terminarea apelului. Pot coexista un număr maxim de
apeluri câte canale de date sunt. Canalele Bearer pot fi și ele multiplexate într-un
canal unic de capacitate mare printr-un proces numit "bonding" (grupare).
Un set de puncte de referință sunt definite în standardul ISDN pentru a descrie
anumite puncte dintre telco și echipamentul terminal ISDN al utilizatorului.

 R - definește punctul dintre un echipament ne-ISDN și terminal adaptator (TA)

care are rolul de translator dinspre și înspre un astfel de dispozitiv
 S - definește punctul dintre un echipament ISDN (sau TA) și o terminație de
rețea de tip 2 (NT-2)
 T - definește punctul dintre un echipament NT-2 și unul NT-1
 U - definește punctul dintre un echipament NT-1 și switch-ul telco.