Ghid de psihoeducație pentru părinți/tutori și profesioniști în

terapia copiilor diagnosticați cu autism.

POPAZU MARIANA MĂDĂLINA

PSIHOLOGUL TĂU ȘI AL FAMILIEI TALE

“Se pare că pentru succesul în știință sau artă, un strop de autism este esențial”, Hans Asperger

Acest ghid de psihoeducație are scopul de a spori înțelegerea cu privire la tulburările de spectru
autist care pot fi întâlnite la copii/adolescenți și adulți. Informațiile sunt doar pentru înțelegerea
modului în care se manifestă și ce presupune terapia cu persoanele cu autism. Diagnosticele
medicale sunt formulate de către profesioniști și după o evaluare amănunțită.

1
Există oameni care au reuşit să îşi depăşească condiţia de autist şi să creeze lucruri
extraordinare.
Profesoara Temple Grandin, artistul Stephen Wiltshire sau scriitoarea Donna Williams
sunt câteva personalităţi contemporane celebre care au fost diagnosticate cu
autism.Datorită faptului că au o imagine de ansamblu extraordinar de dezvoltată şi că
fac conexiuni rapide, autiştii pot fi adevărate genii.

 Temple Grandin (63 de ani), o americancă care nu a putut vorbi până la vârsta de 5 ani,
este în prezent profesoară la Colorado State University (SUA). Este foarte cunoscută, mai
ales prin bestsellerurile despre comportamentul animalelor şi autism. Totodată, ea a
revoluţionat industria zootehnică, inventând noi dispozitive pentru ferme şi abatoare.
 O altă autistă celebră este australianca Donna Williams (scriitoare, compozitoare,
scenaristă, consultant în autism) care abia la vârsta de 20 de ani a fost diagnosticată cu
această boală. Scriitoarea a reuşit să vorbească abia la 9 ani, iar la 10 ani, după ce s-a
refugiat în stradă din cauza faptului că nu mai suporta zgomotul unei petreceri de acasă, o
profesoară i-a spus mamei ei că Donna ar avea autism. În anii ’70 familiile în care existau
persoane autiste erau stigmatizate. Născută în 1963, Donna a scris mai multe cărţi, printre
care şi autobiografia “Nobody Nowhere: The Extraordinary Autobiography of an Autistic
Girl”, un bestseller. Împreună cu Jim Sinclair (psiholog şi activist pentru drepturile
autiştilor)  a fondat Autism Network International, o asociaţie pentru integrarea
persoanelor cu această deficienţă. Autist şi el, Jim Sinclair a reuşit să vorbească abia la
vârsta de 12 ani.
 În vârstă de 36 de ani, artistul autist Stephen Wiltshire are propria galerie de artă
permanentă în “Royal Opera Arcade, Pall Mall” din Londra.  Supranumit “Camera vie de
filmat”, Stephen Wiltshire are capacitatea de a desena panorame doar din amintiri. El a
rămas orfan de tată la vârsta de 3 ani, când a şi fost diagnosticat cu autism. Wiltshire nu a
vorbit până la 5 ani. Mama sa l-a trimis la Queensmill School din Londra, o şcoala pentru
copiii cu nevoi speciale, unde i-a fost descoperit talentul la desen. Desena, în special,
peisaje imaginare de după cutremur şi maşini. A fost încurajat de către profesori, care i-
au trimis desenele la diverse concursuri. In ianuarie 2006, artistul a fost numit de către
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii Membru al Ordinului Imperiului Britanic pentru
contribuţia lui în artă. În acelaşi an, încurajat de sora sa, Annette, Stephen şi-a deschis
propria galerie de artă în partea de sus a “Royal Opera Arcade”.

2
 CONȚINUT

1. Ce este autismul și cum se

manifestă...................................................................p.4
2. Diagnosticarea
autismului....................................................................................p.5
3. Cauzele
autismului...........................................................................................
....p.6
4. Importanța terapiei în tulburările de spectru
autist................................................................................p.7
5. Cum poate continua părintele procesul terapeutic în cadrul
familial...............................................p.8

3
 1. Ce este autismul și cum se manifestă.

Tulburarea de spectru autist (TSA) este o dizabilitate complexă de dezvoltare a creierului

care afectează 3 arii principale ale funcționării unui copil/adult: comunicarea, interacțiunea
socială și comportamentul.
Desi aspectul copiilor cu autism nu îi deosebeste de ceilalți, aceștia comunică,
interactionează, se comportă si învață în moduri diferite față de majoritatea copiilor.
Autismul nu este efectul educației, nu este contagios, nu apare din cauze externe
(alimentatie, vaccinuri), este prezent din momentul nașterii, dar se manifestă începând cu primii
ani de viață, prin semne caracteristice, si nu este un simplu refuz de a comunica. Creierul
persoanelor care au tulburări din spectrul autist funcționează altfel.
Semnele de autism apar, de obicei, până la vârsta de 2-3 ani. Unele manifestări specifice
pot să fie sesizate chiar mai devreme si pot fi diagnosticate la 18 luni. Nu sunt rare cazurile în
care simptomele apar chiar în primul an de viață.
În fapt, se pare ca un numar destul de mic de copii, cu diferite forme de autism, se
dezvoltă cu adevărat normal în primul an de viață, pentru ca în jurul vârstei de un an și jumătate-
doi, să intre într-o perioadă de regresie, care corespunde cu apariția simptomelor de autism.
Cercetările și practica arată că identificarea cât mai timpurie a semnelor de autism duce la
rezultate pozitive, dacă sunt aplicate metode terapeutice eficiente.

4
2. Diagnosticarea autismului.

Criterii de diagnosticare a autismului

A. Deficiențe persistente în comunicarea socială și interacțiunea socială în mai multe
contexte, așa cum se manifestă prin următoarele:

1. Deficiențe în reciprocitatea social-emoțională, variind, de exemplu, de la abordarea

socială anormală și eșecul conversației normale dus-întors; la o partajare redusă a
intereselor, emoțiilor sau afectelor; la eșecul de a iniția sau de a răspunde la interacțiunile
sociale.
2. Deficiențe în comportamentele comunicative nonverbale utilizate pentru interacțiunea
socială, variind, de exemplu, de la comunicare verbală și nonverbală slab integrată; la
anomalii în contactul vizual și limbajul corpului sau deficite în înțelegerea și utilizarea
gesturilor; la o lipsă totală de expresii faciale și comunicare nonverbală.
3. Deficiențe în dezvoltarea, menținerea și înțelegerea relațiilor, variind, de exemplu, de la
dificultăți de ajustare a comportamentului la diverse contexte sociale; la dificultăți în a
împărtăși jocul imaginativ sau în a face prieteni; la absența interesului față de semeni.

B. Tipare restrictive, repetitive de comportament, interese sau activități, așa cum se

manifestă prin cel puțin două dintre următoarele:

1. Mișcări motorii repetitive, folosirea obiectelor sau vorbirea (de exemplu, mișcări ale
mâinilor într-un mod repetitiv, alinierea jucăriilor sau răsturnarea obiectelor, repetarea în
ecou a unor cuvinte auzite, amestecul de cuvinte care au semnificație doar pentru
persoana care le emite ).
2. Insistență asupra asemănării, aderarea inflexibilă la rutine sau modele ritualizate sau
comportament verbal non-verbal (de exemplu, suferință extremă la schimbări mici,
modele rigide de gândire, ritualuri de salut, nevoia de a lua aceeași cale sau de a mânca
aceeași mâncare în fiecare zi).
3. Interese foarte restrânse, fixate, care sunt anormale în intensitate sau focalizare (de
exemplu, atașament puternic sau preocupare față de obiecte neobișnuite).
4. Hiper- sau hiporeactivitate la aportul senzorial sau interese neobișnuite în aspectele
senzoriale ale mediului (de exemplu, indiferență aparentă față de durere/temperatură,
răspuns advers la sunete sau texturi specifice, miros sau atingere excesivă a obiectelor,
fascinație vizuală pentru lumini sau mișcări).

5
3. Cauzele autismului.

Simptomele tulburărilor din spectrul autismului variază destul de mult de la un individ la

altul. Specialiștii nu au reuşit să descopere cu exactitate elementele care stau la baza
declanşării autismului. Se presupune că autismul ar putea fi declanşat de combinaţia
dintre mai mulţi factori:

 moştenirea unor anomalii cromozomiale şi genetice

 utilizarea de antidepresive în primele 3 luni de sarcină
 deficit nutrițional în prima parte a sarcinii şi lipsa de acid folic
 vârsta înaintată a mamei
 greutate scăzută la naştere şi anemie neonatală
 unele infecţii materne în timpul sarcinii (rubeolă)
 expunerea la poluanţi chimici în timpul sarcinii
 poluarea atmosferică accentuată
 privarea de oxigen a creierului copilului la naştere
 naşterea prematură
 macrocefalia (creşterea anormală a materiei nervoase cerebrale) este cauza a 20%
din cazurile de autism

S-a demonstrat ştiinţific faptul că există unele condiţii medicale care au fost asociate cu

prezenţa tulburărilor din spectrul autismului la copii. Cele mai frecvent întâlnite sunt:

 tulburări genetice - sindromul x fragil, sindromul Angelman, scleroză tuberoasă şi

sindromul duplicării cromozomului 15
 tulburări gastrointestinale - enterocolite, boli inflamatorii intestinale, constipaţie
cronică, intoleranţă la lactoză, colite, esofagite, gastrite, duodenite, etc.
 convulsii - s-a constatat că epilepsia apare la aproximativ 39% dintre copii care
suferă de autism
 tulburări ale somnului
 dificultăţi de procesare a senzaţiilor - hipersesibilitate sau hiposensibilitate la
unele sunete, atingeri, lumina sau întuneric
 icter. În urma unui studiu de amploare s-a constatat faptul că bebeluşii cu
bilirubină ridicată au manifestat în proporţie mai mare, faţă de ceilalţi copii cu
valori normale ale bilirubinei, tulburări din spectrul autist.

6
  sindromul alcoolismului fetal
 tonus muscular scăzut - aproximativ 30% dintre copiii cu autism au un tonus
muscular scăzut care poate limita abilităţile motorii
 alergii şi imunitate scăzută - manifestate prin prezenţa erupțiilor, sensibilităţi
gastrointestinale, ale urechii dar şi alte tipuri de infecţii.

Tulburarea de spectru autist poate să apară în orice familie, indiferent de rasă, etnie,
zonă geografică sau nivel de educaţie. Nu se poate vindeca, dar cu intervenţie timpurie
intensivă, până la 50% dintre copiii cu autism pot duce o viaţă independentă.

Prin terapie, copilul învaţă, într-un mod structurat, cum să vorbească, cum să se
comporte, cum să fie independent. Fără terapie simptomele autismului se agravează
în timp. De aceea neintegrarea copilului diagnosticat într-un program individualizat de
terapie specifică îl privează de toate aceste achiziţii, acest copil riscând să se transforme,
în final, într-un adult neintegrat şi de cele mai multe ori, instituţionalizat.

Tratamentul autismului nu este unul medicamentos. Singura terapie aplicată şi care dă

rezultate foarte bune dacă este susţinută şi timpuriu depistată este aşa numita Applied
Behavior Analysis (ABA) – Analiza aplicată a comportamentului. Aceasta constă în
însuşirea treptată, mecanică şi rigidă la început a anumitor comportamente, gesturi,
activităţi şi înlăturarea celor specifice bolii.

TEACCH (Treatment and Education of Autistic and Communication Handicapped

Children) este o terapie care încearcă să dezvolte la nivel maxim potenţialul de
comunicare şi autonomie al fiecărui copil. TEACCH nu este un sistem de învăţare, ci unul
de management comportamental ce oferă mai multă predictibilitate pentru un copil
autist şi mai multă cooperare din partea lui. TEACCH reprezintă un mod de organizare a
programului zilnic, lucru ce reduce angoasa persoanelor autiste.

PECS (Picture Exchange Communication System) este un sistem de comunicare bazat

pe schimbul de imagini special pentru copiii care nu au dobândit sistemul verbal de
comunicare. Un copil care nu vorbeşte la vârsta de 4–5 ani are nevoi complexe de
comunicare ce nu mai pot fi intuite de părinţi. Neputând vorbi, copiii au nevoie să fie
ajutaţi să comunice, iar acest sistem vine în ajutorul comunicării şi limbajului punând la
dispoziţia copilului imagini care conţin lucrurile de care copilul are nevoie: apă, mâncare,
dulciuri, jucării, toaletă, „mi-e somn”, „mă doare ceva”. Terapia ajută copilul să comunice
prin intermediul pictogramelor.

7
 5. Cum poate continua părintele procesul terapetic în mediul familia

Recomandari pentru parinti

A avea un copil cu autism afecteaza intreaga familie. Poate fi stresant, consumator de timp si
costisitor. Este important sa acorzi atentie sanatatii fizice si emotionale atat in cazul tau, cat si al
celor membri din familie.

 Afla cat mai multe despre tulburarea de spectru autist

 Ofere-i copilului o structura si o rutina consecventa

 Conecteaza-te cu alti parinti care au copii cu autism

 Cauta ajutor profesional pentru temerile pe care le ai

 Fa-ti timp pentru tine si pentru ceilalti membri ai familiei

Joaca este foarte importanta pentru dezvoltarea unui copil cu autism, deoarece il ajuta sa inteleaga
realitatea exterioara si sa se conecteze la aceasta, sa isi dezvolte limbajul, abilitatile cognitive si sociale.
Exista mai multe tipuri de jocuri, adaptate fiecarei etape de dezvoltare a copilului.
La inceput, copilul descopera lumea prin jocuri senzoriale, pe urma joaca se transforma intr-o
forma de explorare care implica activitati de construire, iar cea de-a treia forma de joaca este joaca
simbolica prin imitare, care dezvolta imaginatia si capacitatea de a se preface, considerata a fi cea mai
dificila etapa pentru copiii autisti, deoarece acestia nu au dezvoltata capacitatea de a imita.
Copiii cu autism au un mod aparte de a se juca, lucru care poate parea deseori ciudat celorlalti
copii, deoarece pot efectua o activitate monotona ore in sir sau li se poate parea interesant un lucru
aparent banal. De aceea si jocul trebuie sa fie adaptat in functie de nivelul de dezvoltare al fiecarui copil
in parte si de abilitatile specifice acestuia. Joaca va fi intotdeauna o placere pentru orice copil, indiferent
de problemele cu care se confrunta acesta.

Iata cateva sugestii de jocuri pentru a starni curiozitatea copiilor si a-i ajuta in dezvoltare:

1. Prefa-te ca esti…
Prin imitare, copilul invata sa cunoasca lumea inconjuratoare si sa o inteleaga. Imitati pe rand
cate un animal, un personaj, un lucru sau o stare emotionala.

8
2. Creeaza o masa senzoriala
Orice material poate deveni o resursa pentru a crea o masa de joaca special conceputa pentru
dezvoltarea simturilor motrice. Exemple de materiale: apa, pietricele, hartie, bilute, piese de lego,
nasturi, materiale textile etc.

3. Picteaza cu degetele – activitate pentru a-l ajuta sa invete culorile si pentru dezvoltarea
motricitatii fine.

4. Cutia cu boabe de fasole

Umple o cutie de plastic cu boabe uscate de fasole, apoi asaza inauntru jucariile preferate ale
copilului, lasandu-l pe acesta sa sorteze din cutie jucariile. Activitatea dezvolta capacitatea de a
selecta obiecte si simturile tactile.

5. Deseneaza-mi fata!
Prin desen, copilul isi dezvolta imaginatia si capacitatea de a reprezenta realitatea din jur.
Rugandu-l sa iti deseneze expresia fetei, il ajuti sa invete sa reprezinte expresiile emotionale si sa
se familiarizeze cu acestea.

6. Sticlute senzoriale
Amestecati colorant lichid in sticlute transparente, adaugati sclipici, gel de par si apa putin
fierbinte pentru a mixa compozitia. Sticluta magica este extrem de utila pentru a le starni copiilor
curiozitatea si a le mentine atentia asupra unui lucru pentru mult timp, avand efect de calmare si
de stimulare a imaginatiei.

7. Dansati!
Dansul il ajuta sa invete ritmul, sa numere si sa isi dezvolte coordonarea fizica. In plus, este o
terapie excelenta pentru oricine si o modalitate de distractie si de relaxare.

8. Sa pregatim micul dejun din plastilina!

O sugestie ar fi sa incercati sa modelati impreuna din plastilina alimentele pe care le consuma
copilul dimineata, activitate care, pe langa efectele de calmare si de dezvoltare a motricitatii fine,
va va amuza pe amandoi.

9. Gaseste jumatatea!
Pentru acest joc aveti nevoie de foi de hartie si creioane colorate. Desenati forme geometrice,
una pe cate o bucata de hartie, colorati-le, apoi taiati formele in jumatati si amestecati-le. Jocul
presupune asocierea corecta a jumatatilor.

9
10