-1-

Hemangioamele infantile reprezintă cel mai frecvent tip de tumori benigne, cu o prevalență
estimată la 1-10% dintre sugari la nivel mondial [2]. Chiar dacă afecțiunea este, în mare parte,
inofensivă [3], există anumite situații specifice în care tratamentul este necesar sau chiar
urgent [2]. Aceste tumori se dezvoltă timpuriu, doar 20% [4] dintre ele fiind prezente la
naștere, cu o frecvență crescută la sexul feminin, rasa albă [5] și la sugarii cu greutate mică la
naștere [6]. O incidență crescută a hemangioamelor este de asemenea observată la gemeni [7].
Unele studii au raportat tulburarea la mulți frați ai aceleiași familii, cu părinți ne-afectați,
subliniind o eventuală iminență genetică [8].

Ipoteza patogenezei susține ideea că hemangioamele se dezvoltă prin hiperplazie

celulară și prin proliferarea celulelor endoteliale [9]. Cercetările importante au arătat că
factorii angiogenici și vasculogeni stimulează proliferarea [9,10,11,12,13] și acești markeri
influențează toate fazele evolutive ale hemangioamelor. Până în prezent, cea mai folosită
terapie a fost reprezentă de corticoterapie, fie sistemică, fie topică.

Efectele lor asupra evoluției hemangiomului sunt benefice, însă efectele secundare sunt
semnificative [9]. De la descoperirea, în 2008, a medicamentului Laute-Labreze, propranololul
a fost utilizat în terapiile infantile cu hemangiom, cu rezultate bune și cu puține efecte adverse,
care au o severitate minimă [14]. Totuși, există multiple posibilități de abordări terapeutice
care includ chirurgie, radioterapie, terapie cu laser, embolizare, Imiquimod sau Vincristine,
terapii care trebuie individualizate. Influența hemangioamelor rămâne o provocare
actuală pentru știința medicală, generând întrebări constante despre factorii de risc, factorii
de prognostic, patogeneză, evoluție și tratament.

-2-
 Hemangioamele care necesită tratament precoce agresive sunt cele care afectează din
punct de vedere estetic, cresc rapid sau cele care obstrucționează vederea, auzul, respirația,
mâncatul sau orice altă funcție a corpului. Hemangioamele pe partea inferioară a feței și
gâtului pot bloca mai târziu căile respiratorii interne. De asemenea, hemangioamele mai mari
care sunt lăsate să regreseze singure (se vor micșora de-a lungul anilor) vor arăta mai bine
dacă sângele, pielea întinsă și țesutul gras rezultat vor fi îndepărtate chirurgical. [1]

Fig. 1.2 Stadiile de vindecare a hemangioamelor în timp

Majoritatea hemangioamelor, atunci când sunt diagnosticate pentru prima dată, sunt doar
superficiale. Acestea pot fi tratate cu un laser de îndată ce sunt diagnosticate, iar tratamentul
precoce este cheia, deoarece laserul devine mai puțin eficient pe masură ce hemangiomul
crește. Laserul selectează zonele roșii și micșorează vasele, astfel încât rezultatul să fie o
leziune mai puțin vizibilă. Tratamentele repetate pot elimina aproape complet componenta
superficială. [16] Cu toate acestea, deoarece laserul poate pătrunde numai 1-3 mm, acesta nu
poate micșora nici o componentă profundă. Uneori, tratamentul precoce va împiedica
creșterea ulterioară, deși porțiunile mai profunde pot persista și cresc. [17] Riscul de
cicatrizare este mic și nu este așteptată eliminarea completă a fiecărei urme.
Hemangioamele profunde nu au o componentă superficială pe piele. Au cavități mari, moi,
care sângerează, cu o nuanță albastră. Hemangioamele compuse au părți superficiale și
profunde. Acestea sunt adesea cele mai mari, se răspândesc pe toată fața sau corpul sau se
află pe nas, gură, maxilar etc. [14]

-3-
 Fig 1.3 RMN secțiune axială , hemangiom profund

Patogeneza hemangioamelor infantile este încă vagă. Cercetătorii din întreaga lume
consideră că tulburarea este o problemă stringentă și de aceea au fost efectuate mai multe
studii pentru a elucida mecanismul exact al dezvoltării hemangiomului infantil.[15] Teorii
multiple au fost subliniate, dar mai sunt încă multe de descoperit.

Hemangioamele cutanate superficiale progresează secvențial prin următoarele etape:

• Decolorarea locală a pielii
• Ocazional (în special la nivelul leziunilor pe buze și fese), o ulcerație superficială
• Telangiectazii fine
• O maculă sau papulă roșie sau purpurie, adesea înconjurat de un halou pal, decolorat
vascular
• Hemangioame profunde sau subcutanate prezente cu un nodul, placă sau tumoră, în culoarea
pielii sau albastru.[19]
Hemangioamele din interiorul corpului trec de obicei neobservate până când cresc sau
până când formează hemangioame multiple.[17] Simptomele includ:
- greață
- vărsături
- disconfort abdominal
- pierderea apetitului
- pierderea în greutate inexplicabilă
- senzație de plenitudine în abdomen [19]

I.3. Evaluarea pre-tratament

Majoritatea cazurilor de hemangiom infantil pot fi diagnosticate clinic, dar studiile

imagistice (RMN, ultrasunete Doppler) sau biopsia tisulară pot fi necesare în cazurile

-4-
îndoielnice.[18] Pot fi necesare investigații suplimentare, în funcție de locația (locurile) și de
gradul de implicare.

Hemangioamele pot fi asociate cu hemangiomatoza viscerală, localizarea leziunilor

viscerale care se corelează adesea cu locul implicării cutanate. Copiii cu hemangioame
segmentare mari pe față sunt expuși unui risc pentru sindromul PHACES (anomalii ale fosei
posterioare, hemangioame, anomalii arteriale, coarctarea aortei și a defectelor cardiace,
anomalii oculare, cleftingul stern și rahul supra-ombilical) și ar trebui supuse unei examinări
profilactice oftalmologice, cardiace și neurologice. Imagistica prin rezonanță magnetică (IRM)
cu angiografie a regiunii capului și gâtului este de obicei indicată la astfel de sugari [21, 22,
23] Similar cu sindromul PHACES, hemangioamele segmentare din regiunea perineală
pot fi asociate cu malformații ale sistemelor urogenitale sau anogenitale ; acestea includ
regiunea sacrală și BAZIN sindrom (hemangioamele de perineu, malformații genitale
externe, lipomyelomeningocele, anomalii vesicorenale) . Hemangioamele pe regiunea
lombosacrală pot fi un marker al disparismului spinării oculte. Un RMN vertebral este
indicat ca un test de screening pentru toate cazurile cu hemangioame lombosacrale [24].
Implicarea laringiană poate apărea dacă hemangioamele sunt prezente pe distribuția
cervico-facială, mandibulară sau la nivelul regiunii mentoniere. La copiii afectați trebuiesc
investigate semnele și simptomele obstrucției căilor respiratorii (stridor, disfonie) prin
examinare laringiană [25]. Copiii care suferă de hemangiom cutanat multiplu
(hemangiomatoza neonatală difuză) constituie un alt grup care este expus riscului de
afectare viscerală și este recomandat în general să se testeze pacientul pentru implicarea
hepatică prin ultrasunete abdominale. [26, 27] Au fost demonstrate niveluri crescute de
deiodinază de iodotironină în hemangioame proliferative mari, care pot duce la
hipotiroidism. Până în prezent, majoritatea cazurilor de hipotiroidism au fost observate în
asociere cu hemangiomatoza hepatică, deși activitatea iodothyronin deiodinazei a crescut și
în unele leziuni cutanate mari. De aceea, a fost făcută o recomandare pentru efectuarea testelor
de funcționare a tiroidei la pacienții cu hemangiomatoză hepatică sau hemangioame cutanate
mari [27, 28].

Odată ce a fost luată o decizie pentru a trata hemangiomul, investigațiile înainte de

tratament trebuie adaptate la modalitatea terapeutică aleasă. Înainte de inițierea tratamentului
cu propranolol, copiii trebuie evaluați pentru următoarele contraindicații: astm bronșic,
insuficiență cardiacă, bradicardie sinusală, hipoglicemie, hipotensiune arterială, blocaj cardiac
și alergie cunoscută la propranolol. Examinarea inițială trebuie să includă o evaluare cardio-
pulmonară aprofundată, incluzând rata pulsului, tensiunea arterială și glicemia. O

-7-
electrocardiogramă de bază (ECG) este de obicei recomandată. Deși ecocardiografia nu este o

-8-
investigație de rutină, poate fi necesară pentru excluderea bolilor funcționale și structurale ale
inimii [20]. Tratamentul înainte de începerea terapiei cu steroizi include eradicarea infecției
active sau a bolii primare de imunodeficiență și o examinare antropometrică de bază (
înălțime, greutate) și tensiunea arterială, care ar trebui monitorizate în serie.

Hemangiomul este întâlnit și la alte specii. Macroscopic, hemangiomul apare ca o

tumoră unică, mai rar multiplă, având localizări în tegumentul membrelor, flancurilor, gâtului,
pe faţă, scrotum şi perineu. Localizările în organe sunt mai frecvente în: mucoasa bucală,
splină, ficat, pulmon şi cord. La vier se descrie hemangiomul scrotal. La cabaline localizarea
este subcutanată. Tumorile apar ca mase rotunde, bine circumscrise, ferme sau fluctuante,
având culoare roşie, vişinie sau negricioasă, cu dimensiuni între 0,5 şi 3,0 cm diametru.
Hemangioamele cutanate sunt mai mici, cu aspect sesil sau pedunculat, putând fi confundate
cu melanomul cutanat.
Leziuni asemănătoare hemangioamelor au fost descrise la bovine, la câine şi la vier. La
bovine, sunt descrise formaţiuni angiomatoase cutanate. Microscopic, se constată că sunt în
derm, având structuri de venule sau arteriole, cu reacţie inflamatorie şi ulcerare. Leziuni
asemănătoare se întâlnesc la om, cunoscute sub formă de granuloame piogene, cu etiologie
stafilococică.
Structura microscopică se caracterizează prin lacuri de sânge, cu septuri vasculare
căptuşite de celule endoteliale bine diferenţiate. Histologic se disting două aspecte, structuri de
tip cavernos şi de tip capilar. Proliferarea vasculară este acompaniată de fibroză. Frecvent se pot
identifica microtrombi, iar septurile conjunctive, adesea, sunt hialinizate. Tumora este delimitată
dar nu este încapsulată.
Hemangioamele, după extirpare, nu recidivează. În cazul tumorilor localizate în
organele parenchimatoase se poate produce moartea prin hemoragii interne.

I.4 Mediul MatLab

MatLab este o platformă de programare concepută special pentru calcule tehnice.

Oferă un sistem unitar și interactiv ce include calcule numerice și vizualizări grafice. Acesta
dipune de o serie de soluții specifice pentru diferite aplicații, numite toolbox-uri. Poate fi
categorizat ca fiind un limbaj de programare adaptat pentru probleme științifice datorită
funcțiilor sale specializate, în cadrul cărora instrucțiunile sunt interpretate linie cu linie.

-9-
 Fig.1.4 Interfața mediului MatLab

Programul integrează funcții de analiză numerică, calcul vectorial, calcul matricial,

procesare de semnale, prelucrare de imagini și realizare de grafice într-un mediu user friendly,
în care soluțiile sunt scrise, în proporție mare, matematic, fară a necesita cunoștințe
avansate de programare.

Image Processing Toolbox, biblioteca cu funcții pentru prelucrarea imaginilor

implementată în MatLab, oferă un set cuprinzător de algoritmi standard de referință și aplicații
pentru fluxul de lucru pentru procesarea, analiza, vizualizarea și dezvoltarea algoritmilor de
prelucrare de imagini. Se pot efectua operații de segmentare a imaginilor, îmbunătățirea
imaginii, reducerea zgomotului, transformări geometrice, înregistrarea imaginilor și procesarea
imaginilor 3D. [30]
Datorită multitudinii de funcții deja implementate, a fiabilității programului și a
multiplelor modalități de prelucrare oferite, mediul MatLab este cel mai potrivit program
pentru procesarea de imagini, în vederea obținerii unor date concludente din punct de vedere
medical.

- 10
-