Filumul Algele-roşii

Cele circa patru mii de specii de alge-roşii populează mările tropicale şi subtropicale, mai rar bazinele
cu apă dulce şi solul. Majoritatea sunt forme pluricelulare, prezentând fire simple sau ramificate, ori
plăci cu o lungime de până la 2 m. Cele care vieţuiesc la adâncimi mai mari (200-300 m) au o culoare
roşie-aprinsă, iar cele care preferă apele mai puţin adânci – galbenă. Cromatoforii în formă de disc
conţin mai multe tipuri de pigmenţi, dar predomină cel roşu – ficoeritrina.

Având prea puţini concurenţi, algele-roşii domină habitatele marine la adâncimi de peste 30 m.
Produsul de sinteză este amidonul de floridee, specific doar algelor-roşii, cu o structură asemănătoare
glicogenului animalelor.

Reprezentanţi: palmaria, polisifonia şi filofora.

Filumul Algele-brune

Algele-brune sunt răspândite în apele mărilor, dar se pot întâlni şi în apele dulci. Culoarea talului
variază de la măsliniu-gălbui până la brun-întunecat, fiind determinată de prezenţa mai multor tipuri de
pigmenţi, predominând fucoxantina (pigment brun).

Se întâlnesc la adâncimi de 40-100 m, mai rar la 200 m. Substanţele de rezervă sunt laminarina,
manitolul, mai rar uleiurile. Mai mulţi reprezentanţi ai algelor-brune dispun de vezicule mari umplute cu
aer, care permit formelor plutitoare să-şi menţină talul la suprafaţă, iar celor fixate –poziţia verticală.
Până în prezent au fost descrise circa 1,5 milioane de specii de alge-brune.

Algele-brune constituie o sursă de biocombustibil extrem de promiţătoare în comparaţie cu porumbul

şi trestia-de-zahăr, datorită bacteriei care metabolizează zaharurile. Savanţii estimează că mai puţin de
3% din apele de coastă ale planetei pot furniza suficiente alge pentru a înlocui 227 miliarde de litri de
combustibil de origine fosilă. În condiţii optime, algele-brune pot produce anual 19000 litri de etanol pe
hectar, productivitatea fiind dublă în comparaţie cu cea a sfeclei-de-zahăr şi de 5 ori mai mare decât cea
a porumbului.

Reprezentanţi. Laminaria, Fucusul, Ptilota

Alge - verzi unicelulare

Clamidomonada este o algă unicelulară întâlnită în apele dulci, în bălţi şi în şanţuri. Corpul de formă
ovală este protejat de un perete celulozic. Poartă doi flageli, care servesc la mişcare. În vecinătatea
flagelilor se află o vacuolă, iar într-o parte are o stigmă roşie – „ochiul” –, sensibilă la lumină. În prezența
luminii, fotosintetizează datorită prezenţei cromatoforilor în formă de cupă ce conține clorofila. La
întuneric poate să absoarbă substanţele organice dizolvate în apă. Pentru această proprietate, este
utilizată la purificarea bazinelor acvatice.

Alge-verzi coloniale

Volvoxul este o algă colonială de apă dulce sub formă de sferă gelatinoasă, cu un diametru de circa 0,5
mm. Întruneşte 500-1500 de indivizi dispuşi la periferia sferei, legaţi între ei.

Alge- verzi pluricelulare

Ulva sau salata-de-mare are un tal lamelar cu o lungime de 30-150 cm, format din două straturi de
celule strâns lipite. Se întâlneşte în mările subtropicale şi în cele din regiunile temperate (în Marea
Neagră). Spirogira sau mătasea-broaştei este una dintre cele mai răspândite alge de apă dulce. Are un
tal filamentos, neramificat, liber. Formează aglomerări de un verde-deschis, lunecoase la pipăit.