SISTEME DISPERSE ETEROGENE, DEFINI IE, CLASIFICARE

I. INTRODUCERE

Sistemele disperse eterogene sunt acele sisteme formate din mai multe faze nemiscibile,
aflate în contact în care una sau mai multe faze sunt dispersate sub form de particule foarte fine
(faz dispersat ) într-o alt faz numit mediu de dispersie.
De exemplu, la formarea prafului, particulele solide (faza dispersat ) sunt dispersate în aer
(mediu de dispersie).
Fizico-chimia sistemelor disperse eterogene i a suprafe elor este o ramur independent a
Chimiei fizice având drept obiect de studiu acele sisteme disperse eterogene la care particulele de
faz dispersat (unit i cinetice) sunt mult mai mari decât moleculele mediului în care acestea se
afl precum i sistemele disperse derivate din acestea (sisteme disperse coerente).
Aceasta înseamn c sistemele disperse cuprind un domeniu de dimensiuni foarte larg,
incluzând în ele i domeniul clasic al coloizilor. Este deci cazul s amintim c i ast zi aceast parte
a Chimiei fizice se mai nume te Chimie coloidal .
Istoric vorbind, denumirea de coloid î i are originea în lucr rile lui Graham (1861) i
provine de la cuvântul grecesc colla = clei. Graham propunea clasificarea substan elor în:
• cristaloizi
• coloizi
Prin cristaloizi (de exemplu NaCl) Graham în elegea substan ele care prin dizolvare în
ap dau solu ii obi nuite i care dup evaporare cristalizeaz .
Spre deosebire de ace tia, coloizii formeaz un tip special de solu ii în care solventul
difuzeaz foarte lent; particulele lor nu trec prin membrane i nu cristalizeaz din solu ie dup
evaporare.
Aceast clasificare este ast zi dep it , deoarece s-a constatat c orice cristaloid tipic (de
exemplu NaCl), în ap formeaz într-adev r o solu ie, dar în benzen formeaz un sistem coloidal.
În general, a a dup cum arat Weimarn (1907) se poate vorbi despre „universalitatea st rii
coloidale” în sensul c orice substan poate fi adus în anumite condi ii sub form de particule
coloidale, dac ea se disperseaz într-un mediu în care ea este insolubil .

II. GENERALIT I

Care este ast zi accep iunea no iunii de sisteme coloidale i în general de sisteme disperse?
În primul rând sistemele disperse sunt sisteme eterogene, adic sunt alc tuite din cel pu in
dou faze.
În al doilea rând, aceste sisteme sunt sisteme eterogene de un tip special, în sensul c
suprafe ele de separa ie între faze sunt extrem de extinse. Ob inerea acestor suprafe e extinse se
realizeaz prin dispersarea (sf râmarea, m run irea) extrem de pronun at a unei substan e, faze,
într-un mediu în care ea este insolubil .
Odat ce substan a este m run it , dimensiunea particulelor scade, în acela i timp cre te
suprafa a de contact dintre particule i mediul de dispersie.

1
 Figura 1. Dependen a suprafe ei de contact func ie de dimensiunea particulei

În tabelul I se ilustreaz cât de mult cre te suprafa a particulelor care se ob in prin

dispersarea unui cm3 de substan , atunci când dimensiunile sunt din ce în ce mai mici.

Tabelul I. Date privind cre terea suprafe ei interfazice la dispersare (m run ire)

Latura cubului (L), cm Num r cuburi Suprafa a interfazic creat , cm2

1 1 6
10-1 103 6·10-2·103 = 6·101
10-2 106 6·10-4·106 = 6·102
dispersare

agregare

10-3 109 6·10-6·109 = 6·103

10-4 1012 6·10-8·1012 = 6·104
10-5 1015 6·10-10·1015 = 6·105
10-6 1018 6·10-12·1018 = 6·106
10-7 1021 6·10-14·1021 = 6·107

Dac latura cubului scade de 10 ori, suprafa a creat prin m run ire cre te de 10 ori.
Un sistem dispers eterogen se poate ob ine prin dispersarea substan ei într-un anumit mediu
(în care substan a este insolubil ) sau prin agregarea particulelor cu dimensiuni mici în particule cu
dimensiuni mai mari.
Cele mai obi nuite sisteme disperse sunt bifazice i sunt alc tuite din mici particule
reprezentate de faza dispersat (I) r spândite într-un mediu ce predomin cantitativ, reprezentat de
mediul de dispersie (II).
Un sistem dispers eterogen se caracterizeaz prin gradul de dispersie ( ).
Acesta reprezint inversul diametrului particulelor fazei dispersate (d):
1
∆= (1)
d
Cu cât dimensiunea (diametrul) particulelor scade va cre te gradul de dispersie.
În general, sistemele disperse eterogene pot fi definite ca acele sisteme fizico – chimice
formate din unit i cinetice (particule) mult mai mari decât moleculele mediului în care acestea se
afl .

2
 II. CLASIFICAREA SISTEMELOR DISPERSE ETEROGENE

Clasificarea sistemelor disperse eterogene se poate realiza dup urm toarele criterii:
• gradul de dispersie ( );
• num rul de dimensiuni con inute;
• fluiditate (gradul de mi care al particulelor fazei dispersate);
• starea de agregare;
• forma particulelor fazei dispersate;
• modul de interac iune al particulelor fazei dispersate cu moleculele mediului de dispersie;
• structura unit ii cinetice;

II.1. Clasificarea sistemelor disperse dup dimensiuni (dup gradul de dispersie)

În cazul sistemelor disperse eterogene, dimensiunile particulelor fazei dispersate sunt

cuprinse între 10-9 – 10-3 m.

Tabelul II. Clasificarea sistemelor disperse dup dimensiuni

M rimea I II III IV
10-10 10-9 – 10-7 10-7 – 10-5 10-5 – 10-3
Diametrul, d (m)
(1 Å) (1 nm-100 nm) (100 nm - 10 m) (10 m - 1 mm)
Grad de dispersie
1
∆ = (m )
-1 1010 109 – 107 107 – 105 105 – 103
d
Condensare (agregare) destabilizare
Metode de ob inere
Dispersare (stabilizare)

I domeniul micromolecular III domeniul pseudocoloidal

II domeniul coloidal IV domeniul grosier

Dup cum reiese din tabelul II, sistemele disperse studiate în cadrul Chimiei coloidale se
împart, dup dimensiunea lor, în trei subdomenii:
• domeniul sistemelor disperse coloidale sau ultramicroeterogene (II) cu dimensiunile
particulelor cuprinse între 10-9 – 10-7 m;
• domeniul sistemelor disperse pseudo coloidale sau microeterogene (III) cu dimensiunile
particulelor cuprinse între 10-7 – 10-5 m;
• domeniul sistemelor grosier disperse sau macroscopice (IV) cu dimensiunile particulelor
cuprinse între 10-5 – 10-3 m.

Deosebirea cea mai important între cele trei tipuri de sisteme disperse eterogene studiate
const în faptul c stabilitatea la sedimentare este diferit , în sensul c pe m sur ce cresc
dimensiunile particulelor, are loc sc derea stabilit ii la sedimentare adic are loc cre terea tendin ei
de a separa prin sedimentare.
Este normal ca particulele cu dimensiuni mici care au deci un grad de dispersie mare (de
exemplu, particulele din domeniul coloidal II) s fie atrase cu for e mai mici în câmpul
gravita ional, adic s sedimenteze mai greu fa de particulele cu dimensiuni mai mari care au un
grad de dispersie mai mic (de exemplu, particulele din domeniul grosier IV) care vor sedimenta mai
u or, sub ac iunea propriei greut i.

3
 Din tabelul prezentat se observ c sistemele coloidale propriu-zise ocup în cadrul
sistemelor disperse un domeniu limitat; de i ast zi se vorbe te de o „chimie a coloizilor”.
Aceast ramur a Chimiei fizice nu se ocup numai de studiul domeniului clasic al
coloizilor, ci de întreaga gam a sistemelor disperse i a fenomenelor specifice lor, astfel încât unii
autori sus in c ar fi mai corect s se vorbeasc nu de „Fizico-chimia coloizilor” ci de „ tiin a
sistemelor disperse”.
Tot din datele prezentate în tabelul II reies i principalele metode de ob inere a sistemelor
disperse: condensarea (agregarea) micromoleculelor i dispersarea sistemelor grosier disperse.
Formarea sistemelor disperse eterogene duce la o serie de modific ri bru te a propriet ilor
fizico-chimice ale sistemului.
Astfel, la trecerea de la starea micromolecular la cea coloidal iau na tere suprafe ele de
separa ie interfazic (interfe ele) care au valoarea cea mai mare în domeniul ultramicroeterogen
(domeniul coloidal), pentru care diametrul particulelor este cuprins în intervalul 10-5 – 10-7 cm.
Acest fapt duce la:
• cre terea energiei libere la interfe e i va determina în cele din urm mic orarea stabilit ii
sistemului dispers;
• formarea suprafe elor interfazice va fi înso it de o serie de fenomene noi care î i au sediul
tocmai la interfe e i anume adsorb ia i interac iunile intermoleculare, fenomene ce sunt
r spunz toare de evolu ia ulterioar a sistemelor disperse. Datorit acestui fapt, chimia
coloizilor se studiaz împreun cu fizico-chimia suprafe elor, formând împreun o nou
tiin care s-ar putea intitula „FIZICO-CHIMIA COLOIZILOR I SUPRAFE ELOR”.

II.2. Clasificarea sistemelor disperse dup num rul dimensiunilor con inute

• monodisperse (con in o singur dimensiune adic particulele fazei dispersate au aceea i

dimensiune);
• polidisperse (con in mai multe dimensiuni cuprinse într-un domeniu destul de larg).

Sisteme monodisperse Sisteme polidisperse

Figura 2. Sisteme mono i polidisperse

II.3. Clasificarea sistemelor disperse dup fluiditate (gradul de mi care al particulelor

fazei dispersate în mediul de dispersie)

Din acest punct de vedere, sistemele disperse eterogene se clasific în:

• sisteme liber disperse sau dispersii corpusculare (în sistemele corpusculare, particulele fazei
disperse se mi c aproximativ liber una fa de alta i sistemul prezint o fluiditate
pronun at ). Din aceast categorie fac parte solurile, suspensiile si emulsiile.
• sisteme disperse coerente (în sistemele coerente, particulele sunt legate între ele, formând
structuri tridimensionale care posed fluiditate redus . Reprezentan ii tipici ai acestor
sisteme sunt gelurile, sitele moleculare, schimb torii de ioni, adsorban ii etc.).

4
 II.4. Clasificarea sistemelor disperse dup starea de agregare a fazei dispersate i a
mediului de dispersie

Conform acestui criteriu, sistemele disperse se clasific astfel:

Tabelul III. Clasificarea sistemelor disperse dup starea de agregare a fazei dispersate (1) i a
mediului de dispersie (2)

Mediul de Exemple
Faza
dispersat (1)
dispersie Tip Interfa a Grad de dispersie ( ) Grad de dispersie
(2) mic ( ) mare
Aliaje, sticle colorate
Solid (S1) Solid Suspensii solide
S1/ S2 (sol solid)
Solid (S2)
Lichid (L1) L1/ S2 Solid Liogeluri Sisteme capilare
Gaz (G1) G1/ S2 Solid Xerogeluri, aerogeluri Sisteme capilare
Solid (S1) S1/ L2 Solid Suspensii Soluri
Emulsii, solu ii
Lichid (L1) Lichid (L2) L1/ L2 Lichid Microemulsii
micelare
Gaz (G1) G1/ L2 Lichid Spume umede
Solid (S1) S1/ G2 Solid Aerosoli Aerosuspensii
Lichid (L1) Gaz (G2) L1/ G2 Lichid Aeroemulsii Cea a
Gaz (G1) G1/G2 Nu exist ; se formeaz solu ii gazoase

II.5. Clasificarea sistemelor disperse dup forma particulelor fazei dispersate

Este important s se cunoasc forma particulelor fazei dispersate. Aceasta determin

m rimea suprafe ei interfazice specifice (cm2/g) i unele propriet i specifice:
• mobilitatea unit ilor cinetice;
• vâscozitatea sistemului;
• capacitatea de difuzie a luminii;
• propriet ile mecanice (cinetico-moleculare) ale sistemelor disperse.

Dup forma unit ilor cinetice, sistemele disperse se clasific în:

sisteme izometrice sau izodiametrice care au cele trei dimensiuni spa iale apropiate. În
aceast categorie sunt inclu i:
coloizi sferici sau globulari;
coloizi poliedrici izodiametrici pentru care particulele sunt diferite de forma sferic dar
au cele trei dimensiuni destul de apropiate. Pentru ace ti coloizi se introduce no iunea de
„raz echivalent ” egal cu raza unei sfere cu acela i volum i cu care se comport
asem n tor.
sisteme anizometrice sau anizodiametrice care au una din dimensiuni mai mare decât
celelalte dou ; prezint forme de bastona (cilindru alungit), forme elipsoidale de revolu ie
în jurul axei mari.
Exemple:
♦ solu ii de compu i macromoleculari;
5
 ♦ coloizi micelari de asocia ie în solu ii diluate;
♦ dispersii lichid-lichid (particule sferice dar deformabile).
sisteme lamelare care prezint dou dimensiuni net mai mari decât a treia: forme poliedrice
lamelare sau elipsoizi de revolu ie în jurul axei mici. Se remarc cre terea suprafe ei
specifice (cm2/g) prin trecerea de la forme izometrice la anizometrice
Exemple:
♦ coloizi micelari de asocia ie în concentra ii mari (cilindrice i lamelare-poliedrice),
dispersii solide (anorganice).

II.6. Clasificarea sistemelor disperse dup modul de interac iune al particulelor fazei
dispersate cu moleculele mediului de dispersie

Func ie de interac iunea particulelor fazei dispersate cu moleculele mediului de dispersie,

sistemele disperse se clasific în:
• sisteme disperse liofobe în care particulele fazei dispersate nu leag moleculele mediului de
dispersie (exemple: soluri, suspensii, emulsii, aerosoli);
• sisteme disperse liofile în care particulele fazei dispersate leag moleculele mediului de
dispersie (exemple: coloizi micelari de asocia ie, coloizi moleculari).

II.7. Clasificarea sistemelor disperse dup structura unit ilor cinetice

Dup structura unit ilor cinetice, sistemele disperse se clasific în:

• sisteme disperse liofobe (dispersii liofobe);

• coloizi micelari de asocia ie;
• coloizi moleculari.

Tabelul IV. Clasificarea sistemelor disperse eterogene dup structura unit ii cinetice

Mod de
Nr. Denumirea Unitatea interac iune cu
Exemple
crt. sistemului cinetic mediul de
dispersie
Coloizi moleculari
Solu ii de polimeri
(Solu ii de Ghem statistic
1. Liofil neionici i ionici
compu i macromolecular
(polielectroli i)
macromoleculari)
Solu ii apoase i
Coloizi micelari de Micela de neapoase de compu i
Liofil
2. asocia ie asocia ie tensioactivi (s punuri i
detergen i)

Soluri, suspensii,
Dispersii liofobe Micela liofob Liofob
3. emulsii, aerosoli

6
 De i sunt deosebiri între cele trei clase distincte de sisteme disperse eterogene (în ceea ce
prive te stabilitatea i interac iunea cu mediul de dispersie) acestea se aseam n între ele prin
comportarea lor cinetic pentru c dimensiunile unit ilor cinetice sunt destul de apropiate.
Deoarece principalele elemente de caracterizare ale acestor sisteme disperse eterogene sunt studiile
comport rii lor cinetice, este explicabil i justificat tratarea unitar a acestor sisteme în cadrul
acestui capitol al Chimiei fizice, metodologia experimental fiind comun , iar modul de interpretare
teoretic al datelor fiind asem n tor.

DISPERSIILE LIOFOBE

Dispersiile liofobe sunt la rândul lor formate din micromolecule sau din macromolecule
(latexuri).
Dispersiile liofobe formate din micromolecule sunt: solurile, suspensiile, emulsiile i
aerosolii. În fig. 1 se prezint structura unit ii cinetice din unul din aceste sisteme (micela liofob
din solul de iodur de argint).

Fig. 1. Schema micelei liofobe a solului de AgI în exces de KI – stabilizare electrocratic

Ecua ia reac iei ce st la baza ob inerii solului de iodur de argint (în exces de iodur de
potasiu):
K + I − + Ag + NO 3− → AgI ↓ + K + NO 3−
Schematic, micela liofob se poate reprezenta astfel:
−x

nAgI ; m I − ; ( m − x ) K + ⋅ xK +
nucleu strat difuz
strat dublu electric solidar (în mediul de dispersie)
particula coloidal

micela liofob

Micela liofob se formeaz prin unirea unui num r mare de molecule mici (n molecule de
AgI) ca urmare a manifest rii unor for e fizice de interac iune. Din cauza suprafe ei de separa ie
mari, unit ile cinetice se pot contopi. Stabilizarea se realizeaz prin adsorb ia de ioni de electrolit
afla i în exces în solu ie la suprafa a particulelor, când se formeaz un strat dublu electric [în stratul

7
solidar m ioni iodur I– i (m – x) K+ iar în stratul difuz x ioni K+] ce înconjoar particula care apare
înc rcat cu un anumit poten ial electrocinetic ; particulele cu aceea i sarcin se resping
electrostatic (are loc o a a numit stabilizare electrocratic – în anumite domenii ale concentra iei
electrolitului).
Deoarece particulele sunt liofobe i prin urmare ele interac ioneaz slab cu mediul de
dispersie, stabilizarea dispersiilor liofobe este conferit sau asigurat indirect pe dou c i prin:
• adsorb ie de electroli i cum s-a ar tat anterior (stabilizare electrocratic );
• adsorb ie la suprafa a de separa ie faz dispersat /mediu de dispersie, a unor molecule liofile
(stabilizare liocratic ), cum se va ar ta la prepararea celorlalte clase de sisteme coloidale sau
pseudocoloidale, ale sistemelor disperse liofobe (soluri, suspensii, emulsii).
Urm toarele dou clase, adic , coloizii micelari de asocia ie i coloizii moleculari au în
comun proprietatea de a interac iona puternic cu mediul de dispersie i sunt stabile termodinamic.
Aceste dou clase sunt sisteme disperse liofile.

COLOIZII MICELARI DE ASOCIA IE

Coloizii micelari de asocia ie sunt solu iile apoase i neapoase de compu i tensioactivi
coloidali (detergen i, s punuri etc.). Micelele de asocia ie sunt formate prin unirea a „j” molecule
amfifile. O schem a form rii unei micele sferice în ap este prezentat în fig. 2: pân la o
concentra ie numit concentra ie critic micelar (C.C.M.) sistemul molecule amfifile – ap se
comport ca o solu ie diluat , dup care începe asocierea moleculelor amfifile ca urmare a
interac iunilor fizice ce apar între catenele hidrocarbonate.
În ecua ia prezentat în fig. 2, A reprezint molecula amfifil cu o parte nepolar (în general
este un rest de hidrocarbur alchilic sau alchil-arilic , hidrofob ) i o parte polar , hidrofil :

Figura 3. Micele de asocia ie

Concentra ia minim la care încep s se formeze micelele de asocia ie se nume te

concentra ie critic micelar (CCM) i ea poate fi determinat experimental pe baza faptului c pân
la aceast concentra ie, solu ia ce con ine molecule amfifile se comport conform legilor solu iilor
diluate, dup care, formându-se micelele, propriet ile sistemului se schimb .
8
 De exemplu, una din propriet ile moleculelor amfifile este adsorb ia la suprafa a liber sau
la interfe e, producând sc derea tensiunii superficiale ; ele sunt substan e tensioactive.
În consecin , una din aplica iile coloizilor tensioactivi este sp larea.

Solid neudat de surfactant Solid udat de surfactant

Figura 4. Sp larea

Varia ia tensiunii superficiale cu concentra ia este diferit la o substan tensioactiv

general (figuara 5 curba a – sc dere continu a lui ), fa de o substan tensioactiv coloidal
(figura 5 curba b – sc dere a lui pân la CCM i apoi men inere relativ constant ).

Figura 5. Varia ia = f (c) pentru: a) substan tensioactiv general ; b) substan tensioactiv

coloidal

Micelele de asocia ie interac ioneaz cu mediul de dispersie i leag la suprafa a lor

moleculele solventului, fiind liofile. Aceast clas de coloizi prezint o solubilitate proprie mare.
Caracteristica acestei clase este posibilitatea de a lega atât solven i polari cât i nepolari, ceea ce
înseamn c particulele coloizilor micelari de asocia ie sunt amfifile.

COLOIZII MOLECULARI (SOLU II DE COMPU I MACRO-MOLECULARI)

Coloizii moleculari (solu ii de compu i macro-moleculari) sunt solu ii de polimeri ionici i

neionici în solven i polari i nepolari ce au ca unitate cinetic ghemul statistic macromolecular
(figura 6).

9
 Figura 6. Ghemul statistic macromolecular

Aceste unit i cinetice se formeaz ca urmare a flexibilit ii lan urilor macromoleculare i au

drept m rimi caracteristice distan a medie p tratic dintre capetele ghemului i raza p tratic
medie de rota ie a ghemului . Ca i coloizii micelari de asocia ie, coloizii moleculari se
caracterizeaz printr-o interac iune puternic a particulelor fazei dispersate cu mediul de dispersie,
fiind liofili. Prin aceasta ei devin foarte stabili din punct de vedere termodinamic; ei pot fi distru i
numai printr-o modificare a naturii solventului iar transform rile suferite sunt reversibile.

III. UTILIZ RI ALE SISTEMELOR DISPERSE

Sistemele disperse sunt mult r spândite în natur i le întâlnim în cele mai diverse ramuri
industriale.
Cauciucul natural, laptele, medicamentele, esuturile vegetale i animale, p mânturile i
rocile, norii, cea a, praful atmosferic reprezint sisteme coloidale.
Biologia, farmacia, agronomia, meteorologia i alte ramuri ale tiin elor folosesc astfel
concluziile fizico-chimiei sistemelor disperse eterogene.
Industria chimic , farmaceutic , cosmetic , a s punurilor i a detergen ilor, a lacurilor i
vopselelor, a cauciucului sintetic, industria alimentar , textil , t b c rie, ceramic sunt numai
câteva din industriile unde tehnologiile se bazeaz pe utilizarea unor sisteme disperse eterogene.
Pentru farmacist, starea de sistem dispers caracterizeaz diferitele preparate sau forme
farmaceutice de administrare a substan elor medicamentoase. Exemple:
solu ii de uz extern de argint coloidal (colargol), vitelinat de argint (argirol), proteinat de
argint (protargol);
solu ii cu coloran i (albastru de metilen);
solu ii de compu i macromoleculari: gelatin , dextran, polivinil-pirolidon , alcool
polivinilic, metilceluloz (MC), hidroexietilceluloza, carboximetilceluloz sodic (CMC-
Na);
mucilagii ale unor substan e naturale, de sintez i de semisitez utilizate ca agen i de
stabilizare ai suspensiilor i emulsiilor, ca excipien i la prepararea comprimatelor,
drajeurilor i pilulelor;
emulsii farmaceutice i cosmetice;
suspensii farmaceutice;
supozitoare hidrosolubile;
capsule gelatinoase;
De i exist deosebiri esen iale mai ales în ceea ce prive te stabilitatea, sistemele disperse
eterogene se aseam n în comportarea lor cinetic i de aceea, tratarea lor unitar este justificat
atât de metodologia experimental comun cât i de modul asem n tor de interpretare teoretic a
datelor.
Cum prin interac iunile dintre particule se ajunge uneori la unirea acestora, ducând la
cre terea dimensiunilor lor, separarea fazelor i prin urmare distrugerea sistemului dispers prin
coagulare sau floculare este necesar s se ac ioneze prin ad ugarea coloizilor micelari de asocia ie
sau a coloizilor moleculari pentru a se conferi sistemului dispers o stabilitate mai mare. Un obiectiv
important al Chimiei coloizilor este indicarea metodologiei de asigurare a unei stabilit i mai bune a
sistemelor disperse liofobe.

10