PLAN-CONSPECT

DE DESFAŞURARE A ŞEDINŢEI DE EVOCARE CU EFECTIVUL

COMPANIEI 211 INFANTERIE MECANIZATĂ.

TEMA: 11 octombrie, Ziua mondială a luptei

împotriva durerii

DURATA : 50 min.

LOCUL DE DESFĂŞURARE: Camera de odihnă.

FORMA DE ORGANIZARE: Lecţie în grup.

METODA DIDACTICĂ: Expunere, explicare.

DESFAŞURAREA ŞEDINŢEI:
Nr. Denumirea şi conţinutul activităţii Ti Indicaţii
mp organizato
ul r-
 metodice
1. PARTEA ÎNTRODUCTIVĂ Efectivul
- Verific prezenţa şi gătinţa pentru şedintă; este
Anunţ tema, scopul,obiectivele şedinţei şi criteriile de 5I adunat în
evaluare linie pe
două
rînduri.
2. PARTEA FUNDAMENTALĂ

11 octombrie, Ziua mondială a luptei 40 Şedinţa se

împotriva durerii desfăşoară
teoretic în
clasa de
studiu. În
clasă se
expun
monstre de
arme care
sunt în
dotarea
AN. În
timpul
şedinţei
conducător
ul explică
destinaţia,
în ce
subunităţi
Ziua de 11 octombrie a fost declarată Ziua sunt la
dotare şi
mondială de luptă împotriva durerii, începând arată în
realitate
cu 2004. armamentu
Această inițiativă a luat naștere în urma unei despre care
se discută.
reuniuni a Congresului de Oncologie,
desfășurat la Istanbul, și a președintelui
Asociației Mondiale de Studiere a Durerii, Sir
Michael Bount.
Cuvântul „durere” derivă, în limba română din
latinescul „dolor”; în terminologia utilizată în
terapia durerii se mai folosesc termeni ce
derivă din rădăcina indo-europeană „algo”, care
la greci (algeo) definea durerea fizică
(nevralgie, hiperalgezie, analgezie), rădăcina
„angh” (din greacă, latină și sanscrită – intră în
constituția cuvintelor angină, anxietate) și
rădăcina „spao” (din lb. greacă, spasm). Dacă
pentru durere se mai folosește și sinonimul
„algie”, pentru suprimarea durerii, în limba
română se folosește cuvântul „analgezie” (an-
fără, algos-durere) și algeziologie pentru
disciplina care studiază durearea și tratarea sa.
Pe lângă durerea fizică, oamenii se confruntă
frecvent și cu durerile sufletești. Nu de puține ori
oamenii dezvoltă afecțiuni care nu pot fi tratate
clinic.
În acest sens, medicina nu poate ajuta
întotdeauna și în acest caz rugăciunea și pocăința
pot constitui remediul împotriva durerii.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, subliniază
frecvent în cadrul omiliilor rostite, millostivirea
lui Dumnezeu care alină suferința omului.
„Când durerea omului se află la limita răbdării,
Dumnezeu intervine cu milostivirea Sa, deoarece
îi este milă de orice om îndurerat. Hristos
cunoaște suferința fiecărui om, dar și măsura
răbdării lui”.
Părintele Patriarh îndeamnă să nu neglijăm
durerea aproapelui, ci ca Mântuitorul în cazul
văduvei din Nain, să devenim sprijin pentru cei
de lângă noi, fără să ni se solicite acest lucru.
„Când vedem în jurul nostru, oameni îndurerați
să mergem spre ei, să nu așteptăm să ne cheme,
deoarece nici Hristos nu a fost chemat în Nain, ci
s-a dus acolo deoarece durerea era copleșitoare”.
Patriarhul Daniel a semnalat și pericolele la care
sunt expuse persoanele care suferă, și prin acest
fapt, suntem îndemnați să nu fim indiferenți!
„Uneori oamenii îndurați care nu au fost
consolați la timp să dea un sens durerii lor s-au
descumpănit sufletește”.
Cuvântul "durere" derivă, în limba română din
latinescul "dolor"; în terminologia utilizată în
terapia durerii se mai folosesc termeni ce derivă
din rădăcina indo-europeană "algo", care la greci
(algeo) definea durerea fizică (nevralgie,
hiperalgezie, analgezie), rădăcina "angh" (din
greacă, latină și sanscrită - intră în constituția
cuvintelor angină, anxietate) și rădăcina "spao"
(din lb. greacă, spasm). Dacă pentru durere se
mai folosește și sinonimul "algie", pentru
suprimarea durerii, în limba română se folosește
cuvântul "analgezie" (an-fără, algos-durere) și
algeziologie pentru disciplina care studiază
durearea și tratarea sa.
Conform Asociaţiei Internaţionale pentru Studiul
Durerii, discutând cu cineva care suferã o durere
cronică, cel mai des este pusă întrebarea: “Cum
suporţi durerea?”.
Nu există măsurători obiective pentru durere.
Putem ști că o persoană “are durere“ doar pe baza
afirmațiilor sau acțiunilor sale. Aceste acțiuni pot
fi măsurate obiectiv, dar aceste măsurători nu pot
să evalueze evenimentele care au dus la apariția
lor.

“În ultimele douã decenii s-au fãcut multe

încercãri pentru a se înţelege modul de a se
depãrta durerile, punându-se accent pe
cercetarea psihosocialã a durerii şi pe practica
clinicã. O mare parte din interes în a înţelege
durerea şi mijloacele de a o suporta, de a lucra
cu ea poate fi regãsit şi în modele mai
sofisticate. Acele modele aratã cã durerea este
o experienţã complexã, multidimensionalã,
care nu doar cã are o componentã senzorialã,
ci şi una cognitivã, afectivã şi
motivaţionalã/comportamentalã”.

Durerea neuropată

Dacă la majoritatea persoanelor ce o pot simţi,

durerea constituie un simptom al unei afecţiuni,
acest lucru nu este întotdeauna valabil. Doctorii
au identificat cazuri în care durerea a persistat
după ce factorul provocator a dispărut,
 estimându-se că această situaţie se întâlneşte la
7%-8% din populaţia Europei. Această durere
cronică, ce încetează să mai fie un simptom ce
indică stimularea unui receptor nociceptiv,
devine ea însăşi o boală şi reprezintă durerea
neuropată.
Abia în ultimii ani medicina a început să
recunoască faptul că durerea cronică constituie o
boală de sine stătătoare, după ce mult timp
aceasta a fost considerată o problemă de ordin
psihologic şi trecută cu vederea.
Durerea cronică neuropată a fost considerată mult
timp drept "boala invizibilă" ce afectează zeci de
milioane de oameni la nivel mondial fără a fi
recunoscută ca atare în medicină. În ultimii ani,
aceasta a fost recunoscută ca o afecţiune a
sistemului nervos ce trebuie tratată independent,
iar din ce în ce mai multe cadre medicale
conştientizează răspândirea şi efectul devastator
al acestei boli. O veste bună vine din partea
cercetătorilor ce activează în acest domeniu,
resursele alocate înţelegerii acestei afecţiuni
sporindu-se de la an la an.
3. PARTEA FINALĂ 5I Efectivul
Indică, care chestiuni au fost prelucrate în cursul şedinţei, este
repetă normativele şi performanţele obţinute în cursul adunat în
antrenamentelor privind durata executării. Apreciază acţiunile linie pe
subalternilor. Dă tema pentru studiul individual. Indică, căror două
chestiuni va trebui acordată o atenţie deosebită la următoarea rînduri.

Conducătorul şedinţei: _____________________________________