Substanţele pot fi clasificate ţinând cont tipul particulelor care le compun şi de natura legăturilor care le

unesc în ionice, atomice (covalente), metalice şi moleculare.

Între particulele care formează substanţele ionice, covalente şi metalice se stabilesc interacţiuni
puternice, iar în cazul substanţelor moleculare interacţiunile sunt mult mai slabe. Tipurile de substanţe
enumerate se manifestă specific doar în stări condensate (lichidă şi solidă), deoarece în stare gazoasă
toate substanţele sunt formate din molecule mono sau poliatomice, între care interacţiunile sunt slabe.
Indiferent de natura particulelor şi a forţelor care interacţionează, substanţele pot exista în patru stări
de agregare: solidă, lichidă, gazoasă şi plasmă, deosebindu-se între ele prin conţinutul energetic al
particulelor componente.
Starea gazoasă:
În stare gazoasă substanțele sunt formate din molecule mono sau poliatomice,caracterizate
de mișcarea termică de translație,continuă și dezordonată, a cărei intensitate variază direct proporțional
cu temperaturra.
Starea gazelor se poate descrie dacă se ține cont de parametrii:volum-V,presiune-p,temperatură-T.
În mod normal pentru caracterizarea stării gazoase se folosesc doar trei parametrii volum-V,presiune-
p,temperatura-T,care pot caracteriza o stare ideală,iar legile care se stabilesc între cei trei parametrii
poartă numele legile gazelor ideale.
Starea gazului ideal și variația stării acestuia se pot descrie printr-o serie de relații.
1.Legea variației izoterme(Boyle-Mariotte)
2.Legea variației izobare(Gay-Lussac)
3.Legea variației izocore(Charles)
4.Legea generală a gazelor(Mendeleev-Clapeyron)
5.Legea presiunelor parțiale(Dalton)
6.Legea volumelor parțiale
7.Legea lui Avogadro
Din cauza mişcării termice moleculele gazelor prezintă fenomene de difuziune, adică dacă sunt introduse
într-un anumit volum, după un timp ele ocupă tot volumul pus la dispoziţie. Altă proprietate este
difuziunea gazelor unele în altele, chiar prin orificii foarte mici (porii materialelor solide: cuarţ, cauciuc,
reţele cristaline etc.
Cea mai mică viteză de difuziune o are hidrogenul deoarece are cea mai mică masă moleculară.
Particulele au energie cinetică mare, distanţa dintre particule este şi ea mare, iar forţele de atracţie
dintre acestea sunt slabe. Particulele gazelor se mişca liber ocupând tot spaţiul ce le stă la dispoziţie.
Gazele nu au nici forma nici volum propriu.
Starea solidă:
Energia particulelor este minimă în stare solidă,particulele pot executa mișcări de oscilație(vibrație) în
jurul unor poziții fixe-puncte de echilibru-în care energia particulelor este minimă.
Solidele sunt alcătuite din două(sau mai multe)substanțe care au proprietatea de a fi complet miscibile
în stare solidă.Acestea sunt metalele și substanțele chimice.Solidele sunt caracterizate prin:
-formă și volum propriu,forma rămâne neschimbată atăta timp cât valoarea forțelor exterioare nu
depășește o anumită limită
-interacții foarte puternice între moleculele(atomi sau ioni),în care se stabilesc legături chimice stabile
-structura diferită,în funcție de starea cristalină sau amorfă în care se află
Prin creșterea temperaturii,corpurile solide se topesc și devin lichide.
Starea solidă Magnetică:
Conform datelor transmise din antichitate,ciobani din Asia Mica din apropierea orașului Magnesia,au
observat că,unele bucăți de fier găsite sunt atrase una de alta.
Proprietatea minereului de fier magnetic de a atrage obiecte metalice a primit denumirea de
magnet,după numele vechiului oraș Magnesia,unde a fost găsit pentru prima oara.Magneții permanenți
sunt corpuri care creează în spațiul înconjurător un câmp magnetic fără în ele să existe vreun curent
electric provenit de la o sursă de curent electric exterioară.
Magnetizarea permanentă a corpurilor feromagnetice este determinată de orientarea regiunilor de
magnetizare spontană care se menține vreme nedeterminată.
Acțiunea câmpului magnetic se exercită în orice mediu,lemn,hârtie,metale,spațiu vidal.
Spațiul în care un magnet își exercită acțiunea,spunem că,există un câmp magnetic.Intru cât acțiunea
magnetică nu poate fi împiedicată de substanță,câmpul magnetic se întinde la infinit.
Pământul este un magnet sferic imens ale cărui linii de câmp magnetice sunt identice cu cele ale unui
magnet permanent.
Starea solidă radioactivă.
În această stare sunt minereurile și substanțele radioactive care emit în mod continuu și constant radiații
radioactive.
În condiții naturale minereurile radioactive se găsesc în stare solidă,sub forma de
metal,radiu(Ra),uraniu(U),iar ulterior s-a descoperit radonul(Rn) sau emanatita de radiu care este un gaz
rar radioactiv obținut în procesul de transformare radioactivă a radiului.
Minereurile și substanțele radioactive se caracterizează prin:
-interacții foarte puternice între particulele emise și substanță,moleculele,atomii și particulele întâlnite
în drumul lor,ionizând sau modificând structura lor interioară
-structura atomică oscilantă,în funcție de procesele de dezintegrare care au loc în interiorul nucleului
atomic.
Starea lichidă:
Lichidele sunt corpuri aflate într-o stare de agregare intermediară între starea solidă și cea
lichidă.Lichidele sunt caracterizate prin:
-volumul propriu,iau forma vasului în care se află și suprafețele de separare între ele și vaporii lor sau
alte lichide
-inetracții suficient de puternice între molecule pentru a se forma complexe moleculare de masă
variabilă
-orice lichid la o anumită temperatură,specifică și fixă(pentru fiecare lichid) și la o presiune dată,se
vaporizează și trece în stare gazoasă.
Starea lichidă reprezintă o stare condensată la fel ca starea solidă și în același timp este o stare fluidă ca
starea gazoasă,fiind o stare intermediară între cele două stări.
Starea lichidă se aseamănă cu starea solidă prin faptul că gradele de libertate ale particulelor
componente sunt diminuate față de cele ale gazelor,predominând mișcările de vibrație(este o stare
condensată) și spre deosebire de gaze lichidele se pot clasifica în funcție de natura particulelor
componente:lichide ionice,lichide metalice,lichide atomice și lichide moleculare polare și nepolare.
Lichidele moleculare polare și nepolare sunt cele mai obișnuite ele existând și la temperatura
obișnuită(25 grade Celsius).
Lichidele ionice,moleculare și atomice se obțin la temperaturi mai înalte și poartă numele genetic de
topituri.
Plasma:
Plasma este un gaz în care atomii se află în stare de ionizare,ca urmare a pierderii unuia sau mai multor
electroni ce coexistă împreună cu restul gazului.
În plasmă găsim:fotoni,electroni,ioni(încărcați pozitiv) și atomi sau molecule(neutre).
Plasma rece se obține prin:iluminare cu radiații ultraviolete,iluminare cu radiații X și descărcare electrică
în gaze(în tuburi fluorescente).
Plasma este cea mai răspândită formă de existență a materiei și alcătuiește 99% din
univers(stele,nebuloase,ionosferă,fulgere,flăcările).