GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022

NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

ETICĂ ȘI DEONTOLOGIE PROFESIONALĂ ÎN UTILIZAREA TIC

Pentru filozofi și universitari, etica profesională poate fi clasificată ca o parte a

filozofiei care este legată de morală și de obligațiile ființei umane. Cu alte cuvinte, etica
profesională - ca orice etică - apare din nevoia omului de a ordona și standardiza
comportamentul uman pentru a promova coexistența. În cazul profesiilor, etica urmărește să
favorizeze furnizarea unui serviciu.
Din acest motiv, se afirmă că etica este legată de preceptele filosofice și morale. De
exemplu: etica medicală urmărește ca profesioniștii din domeniul sănătății să ofere un serviciu
optim și sigur pacienților lor. Profesorii universitari trebuie să devină activi în difuzarea
cunoştinţelor ştiinţifice de bază în societate iar prin comportament şi comunicare trebuie să
devină factori activi, catalizatori în reînnoirea principiilor etice în societate. Fiecare
informatician, şi, în fond, fiecare cetăţean, trebuie să se comporte corect pentru a se asigura o
dezvoltare reală, susţinută şi consistentă. Acest fapt nu poate fi impus nici de cea mai strictă
lege, dar necesită o bună înţelegere a unor informaţii ştiinţifice de bază şi un comportament
social, etic. Obligaţiile educative ale procesului de învăţământ trebuie să meargă mult dincolo de
uşile şcolii, liceului sau universităţii.
Acum aproape 500 de ani François Rabelais (1494-1553) era de părere că “Ştiinţa fără conştiinţă
nu este decât o ruină a sufletului”. Această idee îşi păstrează valabilitatea şi astăzi şi devine şi
mai importantă în condiţiile dezvoltării TIC şi ale apariţiei impactului tehnologiei, relativ noi, a
informaţiei şi comunicaţiilor asupra societăţii. În prezent, multe dintre sistemele etice
tradiţionale sunt considerate desuete. Am rămas numai cu conceptele de economie liberă de piaţă
şi măsurarea succesului prin valoarea acţiunilor. Maximizarea veniturilor este scopul, cu toate
înţelesurile legale şi semilegale.
Un sistem socio-economic raţional, pentru a fi suficient sau operaţional, nu poate lua în
considerare numai costurile externe, materiale. Dacă toate valorile devin măsurabile numai în
unităţi monetare, atunci societatea în care trăim ar deveni mărginită, banală, lovită de sărăcie şi
unul dintre puţinele imbolduri rămase pentru a continua să trăieşti ar fi plăcerea de a înşela şi de
a te împotrivi unui comportament etic. Ar dispare motivaţia muncii creative, nu s-ar mai
recompensa, la justa valoare, aportul ştiinţific, tehnic, inovativ şi acest mod de viaţă ar reprezenta

1
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

o involuţie. O parte din omenire ar deveni escroci de succes şi agenţi fiscali bogaţi iar restul,
marea majoritate, care ar trăi în sărăcie, oricum nu ar mai conta.
Este nevoie de principii etice reînnoite, care să aibă relevanţă generală, sistemică. Să nu se
înţeleagă că s-ar impune să inventăm, neapărat, noi conţinuturi, noi concepte etice. În principiu,
toate conceptele relevante şi perene au fost exprimate şi documentate iar şi iar de-a lungul a
peste 2000 de ani. Tot ceea ce este necesar este de a le remodela într-o formă modernă,
compatibilă cu ştiinţa şi tehnologia informaţiei. În acest mod domeniul TIC ar putea deveni un
centru spiritual care va îmbina ştiinţa, capacitatea de anticipare şi responsabilitatea socială, care
va forma informaticieni care să poarte responsabilităţi sociale şi care să fie pregătiţi pentru
funcţiile solicitante ale societăţii.
Prima responsabilitate morală a unui utilizator TIC este de a procura şi utiliza numai pachete de
programe originale. Dacă se procură software pentru o societate comercială, trebuie ca pentru
fiecare calculator procurat să se cumpere propriul său pachet de produse soft original, precum şi
numărul corespunzător de manuale. Este ilegal să se procure un singur set de soft original care
să fie apoi rulat în mai multe calculatoare sau care să fie împrumutat, copiat sau difuzat,
indiferent de motivaţie, fără acordul scris prealabil al producătorului de soft.
La procurarea de soft, utilizatorul TIC trebuie să se asigure că se cumpără soft original. Multe
produse soft contrafăcute arată identic cu cele distribuite de producătorul original, deşi sunt
inferioare calitativ şi generatoare de erori sau viruşi.
Producătorii, furnizorii, distribuitorii de produse, precum şi prestatorii de servicii informatice,
sunt obligaţi să ia măsurile care se impun pentru a putea da asigurările necesare celor care le
utilizează că acestea nu sunt de natură să afecteze drepturile omului şi libertăţile individuale.
Etica informaticienilor ar trebui definită, în mod analog, cu cea a medicilor, a juriştilor, a
dascălilor şi ar trebui să stabilească principii de acţiune şi să soluţioneze problematica cu care
se confruntă un specialist informatician în exercitarea funcţiei sale. Ea ar trebui să se refere şi la
responsabilităţile unui informatician în relaţiile cu cel care l-a angajat, cu colegii de muncă, cu
potenţialii clienţi, cu toţi ceilalţi care ar putea fi afectaţi de prestaţia lui. Multe din aceste
probleme ar putea fi soluţionate prin principii etice generale, comune tuturor profesiunilor.
Evaluarea faptului că o companie livrează un sistem de calcul iar un informatician concepe un
virus pe care îl implementează, făcând imposibilă funcţionarea sistemului, sau stabilirea reacţiei

2
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

unui informatician angajat când şeful lui îi solicită să facă o copie neautorizată după un
program protejat se pot face conform principiilor de deontologie profesională.
Informaţia în formă digitală este volatilă şi extrem de uşor de reprodus. Respectul pentru
activitatea creativă a altora este un factor critic în mediul cibernetic. Violarea dreptului de autor,
inclusiv plagiatul, încălcarea dreptului la viaţa particulară, privată, accesul neautorizat într-un
sistem de calcul, violarea dreptului de proprietate intelectuală, de secret comercial, de know-
how, diseminarea de informaţie nocivă sau ilegală ar trebui să constituie temeiuri pentru
sancţionarea făptuitorilor.
Scopul acestei etici este de a conduce orice profesie pe calea binelui în conformitate
cu parametrii sau normele sociale ale fiecărei culturi; din acest motiv se afirmă că el caută
rectitudinea morală. Trebuie remarcat faptul că rectitudinea morală se referă la un mod de a trăi
sau de a acționa într-un mod conștient și coerent, care facilitează coexistența cu ceilalți și cu sine.
Rectitudinea morală în domeniul profesional implică îndeplinirea unei serii de valori sau
îndatoriri precum responsabilitate, punctualitate, respect, printre altele. Aceste elemente sunt
valori universale, dar fiecare profesie poate necesita îndatoriri speciale. De exemplu: graficienii
au datoria să-și livreze desenele în timpul stabilit cu clientul, în timp ce medicii trebuie să se
conformeze utilizării halatelor, mănușilor și măștilor atunci când efectuează o operație.
După cum se poate vedea în exemplu, fiecare profesie are propriile reglementări. Cu toate
acestea, toate împărtășesc unele valori universale, cum ar fi toleranța, angajamentul, printre
altele.
Informaţia este un bun strategic de importanţă naţională care, dacă nu este apărată tehnic şi
juridic devine vulnerabilă, atacabilă şi, de aceea, pentru protejarea ei trebuie asigurate
următoarele caracteristici:
- Confidenţialitatea( secretul medical, secretul bancar, secretul datelor personale, secretul de
apărare: militară, civilă, securitate naţională etc.);
- Integritatea informaţiilor( situaţia reală a unui cont bancar, obiectivul ce trebuie atins de o
rachetă etc.);
- Disponibilitatea( accesul la un serviciu la Minitel sau Internet, la momentul dorit şi cu viteza de
acces normală, accesul unui stat major la situaţia tactică etc.). Disponibilitatea ia în consideraţie
atât protecţia accesibilităţii, la momentul oportun şi în maniera stabilită, la informaţie cât şi
protecţia suportului de informaţii (suport magnetic, telecomunicaţii etc.).

3
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

Etica profesională este o reflectare a obiectivelor și principiilor fiecărei profesii.

Aceasta înseamnă că această etică este utilizată pentru a face cunoscute virtuțile pe care
profesioniștii le exercită în domeniile lor. De exemplu: una dintre virtuțile așteptate de la medici
este că aceștia respectă standardele de igienă, în timp ce un scop al profesiei lor este de a ajuta
alți oameni.
Pe de altă parte, se așteaptă ca una dintre virtuțile sale să fie creativitatea; este de așteptat să aveți
și o utilizare adecvată și consecventă a limbajului. Toate aceste elemente sunt situate în cadrul
reglementărilor de etică profesională și reprezintă esența fiecărei profesii.
Etica profesională este importantă din mai multe motive: în primul rând, deoarece
permite organizarea oricărei profesii pe baza unei serii de reguli. Aceste standarde favorizează
productivitatea și promovează excelența în rândul profesioniștilor.
Dacă exercitarea unei profesii ar fi dezordonată sau nu ar respecta nicio lege, nu ar fi
posibil ca profesionistul respectiv să contribuie la dezvoltarea socială și la propria creștere.
În plus, prin etica profesională, este încurajată munca în echipă și se creează legături
între colegi. Acest lucru se întâmplă deoarece respectarea standardelor profesionale crește
interacțiunile pozitive între oameni. De exemplu: dacă un coleg este punctual și responsabil, alții
îl vor aprecia pentru nivelul său de angajament față de profesia pe care o exercită.
Când se vorbește despre codul etic profesional, se face referire la sistemul care cuprinde
obligațiile sau responsabilitățile fiecărei profesii. Cu alte cuvinte, aceste coduri sunt un set de
legi care reglementează acțiunile unei profesii în funcție de nevoile acesteia.
În general, toate profesiile sunt guvernate de principiul non-maleficenței, ceea ce
înseamnă că exercitarea oricărei profesii nu poate dăuna sau dăuna unei alte ființe umane. Din
acest motiv, un medic, jurnalist, scriitor, profesor, biolog sau orice alt profesionist este etic
atunci când acțiunile lor contribuie la bunăstarea socială și la dezvoltarea colectivă.
Din cele expuse anterior rezultă că orice nouă tehnologie creează noi riscuri şi generează noi
probleme pe care instituţiile abilitate să amortizeze şocurile provocate de impactul implementării
noii tehnologii sunt chemate să le soluţioneze. Orice informatician profesionist dispune de
informaţii la care publicul larg (clienţii utilizatori TIC) fie nu are acces, fie nu are
competenţa de a le înţelege. Majoritatea persoanelor implicate în utilizarea TIC pot fi
afectate de modul de lucru al echipamentelor de calcul şi comunicaţii, al funcţionării
corecte a sistemelor, al comportamentului etic al specialiştilor informaticieni.

4
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

Ultimele realizări din domeniul ştiinţei şi tehnologiei informaţiei au transformat Internetul într-o
“agora”, un loc în care ideile, noile concepte, noile tehnologii sunt concepute şi schimbate, în
care contactele dintre toate tipurile de oameni sunt nu doar posibile ci devin realitate
Marea majoritate a utilizatorilor de TIC, de regulă, nu înţeleg cum funcţionează sistemele
informatice şi, de aceea, nu pot să aprecieze corect calitatea şi siguranţa lor în funcţionare, ceea
ce creează obligaţii şi responsabilităţi din partea specialiştilor informaticieni.
Responsabilitatea profesională este o problemă de educaţie socială şi ea trebuie formată în
procesul de instruire şi desăvârşită în primii ani de muncă. Procesul de învăţământ din România
urmăreşte numai formarea unor specialişti foarte pricepuţi în a soluţiona probleme tehnico-
ştiinţifice, omiţând că un specialist trebuie să aibă şi o înaltă ţinută morală şi să fie creativ.
La fel de importantă este şi datoria formatorilor de a pregăti studenţii, atât pentru a aborda
sistemic, global, soluţionarea unei probleme, cât şi pentru studiul interconectărilor dintre
progresul ştiinţei şi tehnicii şi noile fenomene din societate. Se simte nevoia, de urgenţă, a unor
lideri reali care văd consecinţele pe termen lung şi care vor să îşi asume responsabilitatea socială
pentru activitatea desfăşurată.
TIC, ca orice nouă tehnologie, creează însă şi noi probleme specifice care nu pot fi soluţionate
numai în baza principiilor etice generale. Conceperea softwareului generează unele probleme în
stabilirea responsabilităţii. Este ceva normal ca un furnizor să refuze să asigure garanţie pentru
un produs dacă un cumpărător a intervenit făcând modificări constructive la acel produs.
Această regulă generală nu se poate aplica întotdeauna la stabilirea responsabilităţilor în cazul
sistemelor de decizie. Pentru sistemele care folosesc modele şi decizii euristice, pentru a conduce
afaceri şi a adopta decizii financiare, o decizie greşită poate avea rezultate incalculabile. In cazul
unor decizii, ocazional greşite cui revine responsabilitatea?…analistului care a conceput
sistemul sau utilizatorului pentru că nu a înţeles riscurile şi limitările sistemului folosit ?. Intr-un
asemenea caz este obligatoriu ca analistul să explice limitele şi incertitudinile sistemului furnizat
clientului iar acesta din urmă are obligaţia să nu se sustragă de la răspunderea sa în a înţelege
aceste carenţe ale sistemului şi în a adopta măsurile de protecţie necesare.
Pentru a exemplifica să imaginăm un scenariu în care un analist programator a conceput un
sistem pentru adoptarea de decizii în domeniul investiţiilor pentru un client care gestionează un
fond de pensii. După ce sistemul a funcţionat corect câţiva ani, managerul din domeniul
investiţiilor a instruit un programator angajat al firmei sale să efectueze unele modificări în

5
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

programul sistemului. Imediat după aceea, managerul, urmând recomandările sistemului de

decizie, a făcut o investiţie importantă care a condus la mari pierderi. Pentru a stabili cine poartă
răspunderea pentru pierderi ar trebui să se ţină seama şi de următorii factori:
● Calitatea programului scris. A corespuns ea standardelor de calitate profesionale
existente? Problema este că încă nu au fost stabilite standarde de calitate a softului, unanim
acceptate, aşa cum sunt elaborate în alte domenii. Un exemplu negativ în acest sens este “Corel
Draw” care deşi a ajuns la a VI-a versiune, se livrează “as it is”(aşa cum este), iar compania
furnizoare nu-şi asumă responsabilitatea dacă nu lucrează sau produce pagube . Furnizorii de
soft care îşi declinau responsabilitatea pentru produsele lor erau acceptaţi în anii `80 când
microcalculatoarele erau o noutate experimentală. In prezent, majoritatea companiilor de soft
oferă o garanţie de numai 30 de zile. Este un început, dar nu este suficient.
● Analistul programator este responsabil pentru o eroare care apare în programul conceput?
Este cunoscut faptul că unele erori (viruşi) sunt inevitabile şi apariţia lor nu poate fi pusă în
seama autorului. In cazul însă în care erorile într-un program apar din cauza lipsei de atenţie sau
din incompetenţă, responsabilitatea revine în mod clar celui care l-a conceput.
● Un factor determinant pentru stabilirea responsabilităţii etice a unui analist programator,
în cazul conceperii unui program cu erori, ar putea fi stabilirea faptului dacă analistul
programator putea, în mod logic, să evite acele erori şi dacă conceperea unor teste de verificare
ar fi eliminat posibilitatea apariţiei erorilor.
Progresul tehnologic generat de calculatoare şi ritmul extraordinar de dezvoltare a TIC pot
determina un impact dramatic asupra vieţii oamenilor. Pentru unii care văd calculatorul ca un
instrument care dezumanizează şi care reduce calitatea vieţii sau care ameninţă status quo şi
buna lor stare acest impact este ceva îngrozitor. Alţii văd în dezvoltarea TIC o provocare şi o
oportunitate incitantă. Are evoluţia TIC un impact general pozitiv sau negativ? In general, când
evaluăm o nouă tehnologie ca de ex. TIC, nu trebuie să o comparăm cu ceva idealizat, perfect
sau cu efecte secundare nule sau care nu ar implica nici un fel de risc. Aşa ceva ar fi imposibil de
obţinut, indiferent de tipul de aspect implicat sau afectat al vieţii.
In concluzie la cele expuse mai sus se poate afirma că orice tehnologie nu este o forţă imuabilă
care acţionează, în afara controlului uman. Oamenii decid ce tehnologii şi ce produse să dezvolte
şi să utilizeze. Oamenii adoptă decizii referitoare la cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească
personalul angajat. Oamenii fac legi, aprobă acte normative şi standarde.

6
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

In soluţionarea unei probleme ne-am obişnuit să găsim în primul rând soluţii tehnologice care să
anuleze efectele negative şi numai după aceea să stabilim cauzele care au provocat apariţia
acestora. In domeniul utilizării TIC se poate aprecia că a sosit momentul ca prin eforturi
tehnologice, juridice şi educaţionale, să se conceapă o strategie politico-socială care să
diminueze, până la anulare, efectele negative care ar putea fi generate.

Codurile de etică ale organizațiilor

Nivelurile de aplicare ale eticii manageriale sunt clar precizate în codurile etice. Încă
de acum două decenii multe din marile corporații au instituit programe etice și au angajat
functionari care să monitorizeze comportamentele etice în organizații. Inițial, codurile au fost
dezvoltate de grupuri profesionale sub forma unor reguli deontologice și abia apoi, s-a înregistrat
o explozie a acestora în cadrul organizațiilor. Specialiștii argumentează că acest lucru a fost
posibil, deoarece fără un program și o activitate cu caracter formal, nu pot fi încurajate practicile
etice.

Majoritatea codurilor etice identifică comportamentele așteptate în cadrul relațiilor

sociale, recomandă evitarea acțiunilor improprii și ilegale în munca desfășurată și recomandă
relații bune cu clienții. În majoritatea sondajelor de opinie adresate firmelor care au coduri etice
scrise, întrebările vizează în special aspecte legate de: diversitatea forței de muncă, practici ca
mituirea și înșelăciunea, susțineri ale partidelor politice, onestitatea înregistrarilor contabile,
relațiile cu clienții/furnizorii, confidențialitatea informațiilor. Un cod etic formulează idealuri,
valori și principii după care este guvernată o organizație. Dincolo de aceste elemente, codurile
etice abordează probleme cum ar fi conflictele de interese, concurenții, caracterul privat al
informațiilor, oferirea cadourilor etc.

Un cod de etică trebuie să prevadă:

 modul în care membrii unei organizații să acționeze într-o situație dată;

 modul ăn care membrii organizației ar trebui să gândească și să se comporte; relațiile
angajaților cu superiorii;

7
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

 probleme cum ar fi: conflicte de interese, concurenții, caracterul privat al informațiilor,

oferirea cadourilor, oferire/primirea sponsorizărilor politice;
 concurența între membrii unei profesiuni;conflictele între membri;
 relațiile între profesioniști și clienți, consumatori, surse de aprovizionare sau beneficiari;
 relațiile între practicieni și specialiști într-o profesiune etc.

Prin codurile etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de interese în mediul

intern și în relațiile externe ale organizației respective, statuarea unor principii și cerințe care să-
i facă pe manageri mai sensibili la problemele etice. Ele nu conțin precepte pur teoretice, ci
stabilesc semnificatii practice, utile pentru toti membrii organizatiei. Aceasta nu inseamna ca un
cod de etica asigură automat un comportament moral sau ca poate acoperi toate situațiile
întâlnite în viața organizaționala. Limita de acțiune a codurilor etice constă în formularea lor în
termeni generali tocmai pentru ca, la început, managerii și subordonații lor să nu pot identifica
toate problemele etice care pot apărea.

Principalele caracteristici ale unui cod de etică sunt:

 să fie riguroase, să prevadă clar idealurile și/sau obligațiile;

 nu trebuie folosite în interes propriu; nu vor servi unei profesiuni în defavoarea
interesului public; trebuie să protejeze interesul public; să fie specifice și oneste;
 trebuie să prevadă și pedepse, penalizări;
 trebuie să stabilească anumite priorități adică, adevaratele valori ale firmei; să fie cât
mai simple și accesibile;
 să provină de la o autoritate legitimă; să nu contravină altor legi;
 să fie posibile din punct de vedere fizic și moral.

Cine întocmește codul?

Problemele creării unor astfel de coduri sunt de tipul: Cum am putea să coexistăm bine și

armonios într-o anumită instituție sau organizație, indiferent de credințele religioase, de
principiile și obișnuinele morale ale fiecăruia dintre noi? Managerul unei organizații se găsește la
interfața între aceasta și contextul în care își desfășoară activitatea. Este persoana care poate formula

8
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

politica etică a organizației. Această politică etică depinde de filosofia personală a managerului, de

cariera ți formatia sa profesională. Este important ca managerul să dorească să creeze un factor de
stabilitate organizațional, prin stabilirea unor valori și principii. De exemplu, IBM a elaborat cele trei
principii care ghidează activitatea firmei: 

 individul trebuie respectat;
 clientului trebuie să i se ofere cel mai bun serviciu;
 excelența și performanșa superioară trebuie urmate permanent.

Elaborarea codurilor se face de obicei în echipă. Obiectivele organizației sunt stabilite de

către conducere. Tot conducerea numește, de obicei, un colectiv de lucru. Acest colectiv pune în
comun valorile împărtășite de membri, informații despre coduri similare cu obiective similare.
Normele, credințele sunt în general propuse, discutate și definite de manageri și un colectiv de
lucru, iar apoi publicate și distribuite angajaților, ținându-se cont de nevoile și specificul
organizației. Specialiștii în domeniu fac următoarele sugestii legate de felul în care poate să fie
scris un bun cod de etică pentru o anumită profesie:

 Obiectivele trebuie formulate în mod clar, astfel încât să existe siguranța că ele vor fi

susținute și de către ceilalți. Echipa de elaborare a codului etic trebuie să se asigure în
mod particular de acceptul conducerii.
 Stabilirea unui termen realist pentru dezvoltarea și introducerea codului.
 Conștientizarea costurilor de implementare a codului și previzionarea acestor costuri pe
termen scurt și lung.
 Codul trebuie să fie deschis spre schimbări dacă apar situații noi.
 Codul trebuie orientat către problemele cu care se confruntă profesia pentru care se
realizează codul.
 Codul trebuie să ia ăn considerare în mod corect legislația și reglementările aplicate
profesiei pentru care se realizează codul.
 Echipa trebuie să consulte un jurist pentru partea de acoperire legală a
codului. Referitor la felul în care trebuie promovat codul și influențați angajații și
clienții, este recomandat sfatul experților.

9
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

 Codul nu trebuie să creeze celorlațti așteptări nerealiste.

 Exprimările utilizate în cod trebuie să fie simple și clare, fără expresii sau cuvinte
tehnice, de specialitate.
 Managerul trebuie să-și asume personal obiectivitatea și responsabilitatea codului.
 Managerul trebuie să aleagă pe cineva care să administreze competent codul etic.
Modul în care codul etic este transpus în practică rămâne, până la urmă, la latitudinea
managerilor și a subordonaților. Codul etic rămâne valabil dacă toți membrii organizației îl
respectă. Când managerul nu acordă importanță acestuia, cu siguranță nici angajații nu o vor
face.
De obicei, difuzarea codurilor etice are loc în mai multe moduri:
o mese rotunde de sensibilizare,
o anunțarea codului în preliminariile concursului de angajare,
o anexarea codului la contractul de muncă și semnarea unei adeziuni.
În privința obiectivelor unui cod, există un consens de opinii că prin formalizarea etică
se încearcă promovarea valorilor profesionale. Pe lângă acest deziderat, Mercier a remarcat și
alte obiective:
 încheierea unui contract moral între beneficiari și organizație, respectiv între cei care fac
parte din aceeași organizație;
 protejează organizația de comportamente necinstite sau oportuniste; ghideaza
comportamentul în caz de dileme etice;
 promovează o imagine pozitivă a organizației;
 oferă un mijloc de reglementare a adeziunii și a devotamentului colaboratorilor;
 creează (ca și cultura organizațională) sentimentul de unicitate și apartenență pentru
membrii grupului;
 arată un angajament de principiu al managerilor;
 relații contractuale se bazează pe încrederea și responsabilitatea.
Alți autori arată că obiectivele unui cod de etică sunt următoarele:
a)      Ocupă locul lăsat liber între valorile cadru ale unei comunități și lege;
b)     Contribuie la reputația, încrederea, respectul pe care beneficiarii unei activități îl au față de
instituția care prestează serviciul respectiv;

10
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

c)      Este un cadru de referință în orientarea deciziilor ți a actiunilor;

d)     Creează climatul etic
Avantajele elaborării codurilor de etică:
 formulează experiența matură a unei profesii; pot oferi un ghid pentru persoanele tinere
care intra în profesie; poate fi un mijloc de aliniere la normele profesii;
 încearcă să echilibreze interesul colectiv cu cel personal;
 pot constitui bazele unei acțiuni disciplinare impotriva abaterilor;
 ajută la dezvoltarea eficientă a problemelor de discriminare, a dilemelor etice în general;
este un mijloc de încurajare a practicilor etice în organizații;
 crește loialitatea și implicarea conducerii și a salariaților;
 are loc îmbunătățirea selecției, formării, promovării personalului;
 sporește încrederea și cooperarea în echipă;
 deciziile adoptate vizează dreptatea, eficiența, nediscriminarea.

În concluzie, cu toate că interesul pentru codurile de etică este în creștere, trebuie

să reamintim că acestea au și unele limite: ele nu pot acoperi toate situațiile și nu pot garanta o
conduită universal etică. Valoarea oricărui cod formal de etică constă în calitatea și trăsăturile
esențiale ale resurselor umane din cadrul organizației: manageri și angajați. Prin codurile
etice se încearcă rezolvarea unor conflicte de interese în mediul intern și în relațiile externe ale
organizației respective, statuarea unor principii și cerințe care să-i facă pe manageri mai sensibili
la problemele etice.
Companiile au tendința să-și eticheteze și să-și clasifice prevederile codului de etică în multe
metode diferite, în funcție de caracteristicile unice ale acestora, de scopurile lor și interese
specifice. În mod asemănător, conținutul codului poate varia semnificativ de la o companie la
alta, în funcție de ramura în care acestea activează, de regulamente/cerințe și de scopurile
codului.

11
GHEORGHIU( NEAGU) GABRIELA, ANUL I, MANAGEMENT EDUCAȚIONAL, 2022
NOILE MEDIA ÎN EDUCAȚIE ȘI FORMARE

BIBLIOGRAFIE

1. Caballero, J. (2017) Etică profesională și muncă. Adus pe 20 decembrie 2022 de la

Prensa: prensa.com
2. Rețea etică (2014) Jurnalismul etic este rezumat în 5 principii. Adus pe 20 decembrie
2022 din Safe Ethics: eticasegura.fnpi.org
3. S.A. (s.f.) Etica profesională: centru pentru studiul eticii în profesii.  Adus pe 20
decembrie 2022 de pe ethics.iit.edu
4. S.A. (s.f.) Ce este etica profesională? Adus pe 20 decembrie 2022 de pe
businessdictionary.com
5. UNOCD (2019) Serie de module universitare: integritate și etică. Etică profesională.
Adus pe 20 decembrie 2022 de pe unodc.org
6. Craciun, D. (2005). Etica in afaceri. Bucuresti: Editura A.S.E. (p. 55-159, 217-223)
7. Popa, M. (2006). Etica afacerilor si managementul. Cluj-Napoca: Editura Casa Cartii de
Stiinta. (p.221-287)

12