Ideea centrală a acestui referat este procesul ireversibil numit îmbătrânire și

domolirea sa cu ajutorul exercițiului fizic. Tema referatului se datorează dorinței

personale de a demonstra faptul că exercițiul fizic ajută la îmbunătățirea calității
vieții în deosebi la persoanele vârstnice.
Analizând nevoile persoanelor vârstnice din centrele rezidențiale intenționez
să implementez un sistem de exerciții fizice pentru persoanele din centrele
rezidențiale.

1. Introducere:
Ce este defapt bătrânețea, cum se manifestă și cum poate fi ea întârziată, sunt
întrebări care frământă oamenii de știință care se gândesc la menirea noastra.
Desigur, nu căutăm răspunsuri la aceste întrebări ci doar vrem să demonstrăm că
practicarea regulată a exercițiilor fizice influențează pozitiv organismul ajuns în
această etapă a vieții.
Indiferent de vârstă, exercițiul fizic este „leacul” ideal pentru o viață
sănătoasă cât și pentru prelungirea acesteia.
Deoarece îmbatrânirea este un proces ireversibil cu care ne vom confrunta
toți la un moment dat, marea majoritate a populației întâmpină dificultăți la
trecerea de la maturitate la îmbătrânire, pentru că acest proces implică
modificări importante atât în plan fizic cât și în plan psihic și social.
Abordarea și adaptarea unui model operațional se realizează cunoscându-se
cât mai precis vârsta cronologică a participanților. Aceasta din urmă este
principalul indicator al gradului de deteriorare a structurii și funcției unui anumit
element structural al corpului, a unui grup de elemente și a corpului în ansamblu
Voitenko V.P. și Tokar A.V. au cercetat caracteristicile ratei de îmbătrânire
la persoanele vârstnice din nordul european al Rusiei și au elaborat următoarea
formulă pentru identificarea cât mai precisă a vârstei cronologice:

1.1. Vârsta a 3-a și caracteristicile ei:

Privind situația actuală studiile arată faptul că populația în vârsta a început să
crească semnificativ comparativ cu celelalte grupe de vârsta, pe plan mondial.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății media de viață actuală a crescut cu 6
ani în ultimele două decenii ridicându-se la 73 de ani, însă, o dată cu aceasta, a
început să crească și grupa populației în vârstă comparativ cu celelalte grupe.
 Cercetătorii consideră că există 3 stadii ale bătrâneții: stadiul de trecere spre
bătrânețe cuprinsă între 65 și 75 de ani, stadiul bătrâneții medii cuprins între 75
și 85 de ani și stadiul marii bătrâneți atunci când se depășește vârsta de 85 de
ani.
 Stadiul primei bătrâneți se caracterizează prin faptul că începe o
diminuare ușoară a capacităților fizice și psihice. Tot în această perioadă
pot apărea primele boli cum ar fi bolile respiratorii, infarctul și bolile
reumatice.
 În cel de-al doilea stadiu starea de sănătate este din ce în ce mai precară
pe zi ce trece și pot apărea degradări psihice provocate de decesul
partenerului de viață, aducând după sine și dependența de persoanele din
jur.
 În cadrul ultimului stadiu apare dependența totală față de persoanele din
jur, starea fizică alterându-se, în cele mai multe cazuri, până aproape de
imobilizarea la pat.
Din nefericire principalele maladii care duc la un deces prematur al
persoanelor vârstnice sunt cele cardiovasculare (16% din cei care mor), urmate
de diabet și demență, prin deces prematur întelegându-se vârsta cuprinsă între 60
si 65 de ani.

1.2. Condiții de instituționalizare la vârsta a 3-a:

Instituționalizarea a fost definită ca tranziția auto-raportată către un azil de
bătrâni la un moment dat după inițiere. Pentru persoanele care au decedat, au
fost efectuate interviuri cu membrii familiei lor. În aceste interviuri, a fost
raportată ultima reședință înainte de moarte.
Vârstnicii instituționalizați sunt pacienți cu risc ridicat deoarece lipsa
activității fizice duce la o rată de mortalitate de 50%.
În Statele Unite aproximativ 5% din persoanele în vârstă sunt
instituționalizate cu probabilitate mică de a scadea acest procentaj în următorii
ani, în timp ce în Ucraina, la Universitatea Kolping pentru Persoane Vârstnice
din Cernauți, în urma cercetarii s-a demonstrat că rata de îmbătrânire a încetinit
substanțial la 10,5% dintre respondenții grupului experimental care au practicat
eercitiu fizic sistematic și a accelerat la 5,7% dintre respondenții din grupul de
control care nu au avut acces la aceste programe.
 2. Problematica referatului
2.1. Rolul exercițiului fizic la vârsta a 3-a
Exercițiul fizic previne declinul fizic și îmbunătățește forța musculară,
controlează echilibrul și viteza de reacție. În același timp, experții OMS
recomandă să se acorde o atenție deosebită în sprijinirea regulată a activității
fizice persoanelor în vârstă, care sunt catalogați drept grupa cea mai puțin activă
din punct de vedere fizic.
În urma mai multor studii s-a demonstrat că exercițiile fizice au efecte
benefice și asupra sănătății mentale umane (Kovalenko O.G. 2015) dar poate
aduce beneficii tangibile și societății în ansamblu exprimate prin raportul de
reducere al costurilor îngrijirii sănătății (Balatskaya L, Vasnan I. 2016).
Unele studii indică o reducere a riscului de depresie la persoanele în vârstă
care fac exerciții fizice

2.2. Recomandări privind practicarea exercițiului fizic la

vârsta a 3-a.
În România literatura de specialitate scoate în față o serie de atleți
reprezentativi ai începutului de secol 20, nume precum Baboie Nicolae, Dinu
Cristea si Tâlmaciu Dumitru au fost sportivii pe care s-a început prima cercetare
a influențării exercițiului fizic. După o lungă carieră sportivă, practicând sport și
la vârsta a 3-a, medicii sportivi ai vremii au remarcat că tensiunea de 11,5/7 –
12,5/8, frecvența cardiacă de 56 – 58 bătăi pe minut, traseul EKG normal și
indicii de forță ridicați, ne fac să credem că subiecții examinați nu au vârsta
cuprinsă între 65 si 70 de ani
Cercetătorii din Seattle au descoperit că un program de antrenament de 90 de
minute de 3 ori pe săptămână, timp de 3-6 luni a facut un grup de persoane
vârstnice cu o treime mai eficientă la antrenament decât înainte. Dr. Wayne
Levy, cardiolog la Universitatea din Washington, spune că a folosit un grup de
persoane de 60-70 de ani pentru cercetare și oameni de 20-30 de ani pentru a
compara.Persoanele în vârstă au început un program de exerciții aerobice
supravegheate: 30 de min aerobic/jogging, 30 de min bicicletă/bandă si 30 de
min întindere. In urma acestui program, dupa 3 luni, subiecții mai în vârstă au
fost cu 30% mai eficienți la efort.
Un alt studiu a fost realizat în Rio Grande în 2016 pe un esantion de 1300 de
persoane vârstnice întervievate printr-un chestionar iar rezultatele au fost
urmatoarele: 16.1% au practicat sport în ultimele 3 luni și dintre aceștia 78% în
sălile de sport. Din restul de 83.9% care nu au practicat, 31.1% au raportat ca
școala a fost ultimul contact cu un profesor de educație fizică. Un total de 18%
din populație nu a facut sport niciodata.
Roger si Evans de la Universitatea din Londra afirmă că odată cu
îmbătrânirea apare și o atrofie musculară și o malnutritie. Cu toate acestea,
persoanele vârstnice se adaptează ușor la antrenamentele de rezistență
progresivă și creșterea forței musculare.
3. Concluzie
În concluzie exercițiul fizic al persoanelor vârstnice instituționalizate este o
temă de cercetare destul de actuală, în urma căreia se dorește o implementare al
unui model operațional care să vizeze îmbunătățirea stării de sănătate.
În România acest program este în prezent necunoscut pe o scară largă și
propun implementarea lui la un nivel centralizat pentru a avea o certitudine că
poate produce beneficiile scontate.