MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN TIRASPOL

FACULTATEA BIOLOGIE ŞI CHIMIE
CATEDRA BIOLOGIE VEGETALĂ

Domeniul general de studii:

Specialitatea:

TEZĂ DE LICENŢĂ

Particularităţile biomorfologice ale plantelor folosite

în calitate de condimente

Autor:

Conducător ştiinţific:

Chişinău 2014
 CUPRINS
INTRODUCERE
Capitolul I. SINTEZA LITERATURII
1.1. Istoria condimentelor şi a plantelor aromatice
1.2. Plantele aromatice. Clasificarea condimentelor
1.3. Condimentele - parte importantă a unei alimentaţii sănătoase
1.4. Lista celor mai utilizate plante aromatice
Capitolul II. MATERIALE ȘI METODE
Capitolul III. COMPUȘII AROMATICI PREZENȚI ÎN PLANTELE
AROMATICE ȘI UTILIZAREA LOR
3.1 Utilizarea plantelor aromatice în diferite ţări
Concluzii
Bibliografia
 INTRODUCERE
Actualitatea temei
Produsele gustative formează un grup eterogen de preparate în care se includ în
mod convenţional şi condimentele.
Condimentele sunt substanţe ale plantelor sau produse vegetale aromatizante al
cărui conţinut este natural având gust şi miros aromatic. Cea mai importantă clasă de
condimente este cea a condimentelor naturale rezultate din diferite părţi ale plantelor:
fructe, seminţe, flori, frunze, scoarţă, rădăcină [1] astfel le putem numi plante
aromatice, la fel sunt apreciate ca alimente sau ca medicamente naturiste datorită
aromei, uleiurilor eterice şi acizilor aflaţi în conţinutul lor (ex. frunza de dafin,
busuioc, menta, cimbrul etc.).
Condimentele pot fi definite ca substanţe picante de origine minerală, vegetală,
animală sau de sinteză care adăugate în cantităţi mici în mâncăruri şi băuturi, le
conferă un gust sau o aromă specifică, plăcută, mărind pofta de mâncare, stimulând
secreţiile gastrice şi uşurând digestia, fiind fără valoare energetică şi biologică, sau cu
valoare redusă. Deosebirea între ele se datorează particularităţilor botanice, zonelor şi
condiţiilor de cultivare etc., care le dă o caracteristică proprie fiecărui condiment în
parte.
În bătălia cu diferiţi radicali liberi care sunt mereu prezenţi în aerul pe care îl
respirăm, în mâncare şi apă şi în celelalte lucruri care ne înconjoară, diferiţi compuşi
chimici care îmbătrânesc organismul, s-au făcut diferite cercetări şi studii de către
nutriţionişti americani care au constatat că plantele folosite în calitate de condimente au
o influenţă pozitivă asupra stării de sănătate atunci când sunt incluse frecvent în dietă.
Opiniile din vechime, referitoare la efectele terapeutice ale diferitor condimente au fost
confirmate ce către specialişti americani, care au dovedit ca salvia, busuiocul,
ghimbirul, scorţişoara, menta sunt aliatele tinereţii. Studiile de laborator au demonstrat,
că datorită puternicului efect antioxidant fie consumate în stare proaspătă, fie uscate,
scad riscul îmbolnăvirii de cancer, de boli cardiovasculare şi cresc durata de viaţă.[2]
 În perioada actuală cercetarea substanţei care conferă aromă, gust plantelor
aromatice folosite în calitate de condimente o vedem întru-un domeniu mai restrâns, iar
utilizarea lor în diferite scopuri este la un nivel înalt. Necesitatea cunoaşterii
beneficiilor şi precauţiilor condimentelor în alimentaţia noastră şi nu numai de atât cum
au apărut, care a fost primele utilizări a acestor plante, cu ce scop, cum au fost
răspândite pe toate Terra, care sunt cele mai utilizate mirodenii. În ultimele câteva
secole plantele aromatice au fost folosite în diete zilnice (fiind consumate în stare crudă
sau gătită) mai des în alimentaţia dietetică în cazurile regimurilor lipsite de sare de
bucătărie şi greu suportate de bolnavi, tratamente populare (infuzii, băi, ceaiuri), ca
materie primă în farmacologia modernă şi cosmetică la prepararea diferitor produse
pentru frumuseţe.
Atât legumele condimente, cât şi plantele condimente sînt bogate în ulei volatil,
substanţe aromatice şi dau preparatelor culinare un gust plăcut, apetisant. Nu putem găti
fără ele, dacă dorim o bucătărie variată şi bogată în vitamine. Studii realizate recent
atestă faptul că mirodeniile au un conţinut mult mai mare de antioxidanţi decât
legumele şi fructele. [3]
Caracteristicile gustative şi olfactive particulare ale fiecărui condiment se
datorează particularităţilor compoziţiei chimice, în special: uleiurilor eterice - care au
valoare fiziologică înaltă, esterilor, glicozidelor, hidrocarburilor terpenice, derivaţilor
acestora şi altor substanţe pe care le conţin. Uleiul eteric, principalul element din
compoziţia chimică a condimentelor, stimulează sistemul nervos, provocând astfel
pofta de mâncare, favorizează digestia, stimulând activitatea sistemului excretor.
Se recomandă să se folosească în cantităţi mici, pentru că în cantităţi mai mari au
acţiune iritantă şi dăunătoare asupra organismului. Nu se recomandă persoanelor care
suferă de gastrită, afecţiuni hepatice, intervenţii chirurgicale recente pe tubul digestiv
etc.
Mirodeniile sau condimentele sunt de două feluri: iritante (piperul negru, piperul
alb, scorţişoara, muştarul, ardeiul iute etc.) şi neiritante (rozmarinul, oregano, salvia şi
cimbrişorul) pentru tubul digestiv. Bineînţeles că cele mai sănătoase pentru consum sunt
cele neiritante pentru tubul digestiv.[4]
În Republica Moldova furnizorul de bază al condimentelor este China, dar
condimentele de calitate mai înaltă sunt importate din India. Sunt cunoscute mai mult de
150 de tipuri de condimente. Mai putem grupa condimentele în funcţie de gustul lor în
condimente picante (piper, boia de ardei, muştar de masă, capere), condimente aromate
(vanilia, cuişoarele, nucşoara, scorţişoara, anason, chimen, ienibahar, foi de dafin,
coriandru) şi alte condimente maghiranul, busuiocul, rozmarinul, menta etc.
Se pot folosi atât condimente proaspete, cât şi uscate. Cele mai multe mirodenii
se pot usca şi folosi pe perioada iernii sau pot fi procurate direct din magazine. După
uscare, se marunţesc şi se dau prin mixer, fiind folosite ulterior sub formă de pulbere.
 Capitolul I. SINTEZA LITERATURII
1.1 Istoria condimentelor şi a plantelor aromatice
Istoria condimentelor şi a plantelor aromatice îşi are originea imediat după
apariţia omului. Aromate, parfumate, colorate, iuţi sau dulci, amare sau acre, în
pulberi sau seminţe, frunze sau scoarţă de arbuşti, flori sau muguri, plantele aromatice
folosite în calitate de condimente au fost întotdeauna căutate şi apreciate, indiferent de
tradiţiile culinare ale popoarelor care le foloseau. Fie că au fost folosite în bucătărie,
fie în medicina populară, ori doar că au parfumat încăperile şi trupurile, mirodeniile
au avut un mare rol în dezvoltarea economică, în istoria şi în cultura multor popoare.
[5]
Manuscrise referitoare la folosirea condimentelor au fost găsite, de mai bine
de 5.000 ani fapt ce dovedește folosirea în alimentație a mirodeniilor și a plantelor
aromatice.De mii de ani, condimentele alimentare provenite din zone tropicale au fost
de mare preţ la toate popoarele care le-au cunoscut calităţile.
Condimentele jucau un rol important în viaţa economică şi politică în Evul
Mediu. Nu doar aroma lor era considerată valoroasă, ci şi folosirea lor în conservarea
alimentelor, în tehnici de supravieţuire şi în medicamentaţie. Încă de atunci oamenii
înveleau carnea în frunzele tufişelor, descoperind astfel, din greşeală, că acestea
accentuau gustul cărnii. La fel s-a întâmplat şi cu anumite nuci,seminţe, fructe şi până
şi anumite scoarţe. În vremurile acelea condimentarea era folosită pentru a masca
gustul sau mirosul neplăcut al mâncării, iar mai târziu pentru a o
menţineproaspătă. Adesea, condimentele erau privite ca mijloace secrete de stimulare
a simţurilor sau de atingere a stării de calm si relaxare, fiind folosite pentru meditaţie.
Încă din anul 3500 î.Hr., vechii egipteni foloseau condimentele pentru
aromatizarea mâncărurilor şi la prepararea cosmeticelor, iar atunci cînd îngropau
corpurile unor faraoni, regi sau alţi nobili aveau grijă ca alături de bogăţii şi comori
lumeşti să nu lipsească mirodeniile.
 Cunoscute sub denumirea generică de mirodenii, condimentele exotice au
devenit, vreme de multe secole, unele din cele mai valoroase 'monede' de schimb în
negoţul din lumea antică şi medievală. Comerţul cu condimente a înflorit şi a facut
multe state Arabe bogatetimp de cel puţin cinci mii de ani, iar mai apoi şi oraşe din
Italia şi colonii puternice.Chiar şi piperul, acum unul dintre cele mai folosite
condimente, a jucat un rol important, era cântarit şi echivalat în aur.Acesta s-a
desfăşurat prin Orientul Mijlociu şi prin Estul Mediteranei către Europa. Caravane de
măgari sau cămile purtând încărcături scumpe de scorţişoară, ghimbir, şofran de India,
tămâie şi podoabe călătoreau pe rute lungi şi periculoase, care treceau prin zone aride,
prin deşerturi, prin regiuni aflate sub controlul hoţilor şi al bandiţilor sau al piraţilor,
când era vorba de călătoria pe mare. Drumul mirodeniilor a început probabil în China,
Indonezia, India sau Ceylon.De acolo mirodeniile erau duse către cele mai puternice
oraşe şi cetăţi Negustorii chinezi au fost primii care au navigat spre Insulele
mirodeniilor (acum Maluku, un grup de insule în Indonezia) şi au adus încărcături de
condimente şi parfumuri către coasta indiană sau ceyloneză, unde îi aşteptau
comercianţii arabi.Fenicienii, mari navigatori şi comercianţi, prosperau şi ei în
comerţul cu mirodenii şi au înfiinţat chiar, în orasul Tir, un mare centru de distribuţie
a condimentelor, ce servea întreaga Mediterană. În mod clar, legendele povestite de
arabi despre originea condimentelor sunt impresionante, ele vorbesc de mirodenii
aduse din văi adânci pline de şerpi, dar şi despre „scortişorul cules din lacuri puţin
adânci apărate de zburătoare imense şi fioroase“. Romanii erau şi ei mari amatori de
mirodenii, iar cererea mare a condimentelor pe piaţă a făcut necesară găsirea unui
drum spre India, care să spargă monopolul arab asupra comerţului de condimente.
Romanii foloseau condimente la gătit, îşi aromau camerele cu fire de mirodenii şi
foloseau uleiul aromat cu condimente pentru baie şi pentru lămpi. Oriunde
mărşăluiau, ei aduceau bogăţia condimentelor cu ei, fiind primii care au purtat
aromele exotice până în nordul Europei. Romanii, însă, consumau şi condimente
autohtone: cimbru, măghiran, salvie, tarhon, cimbrişor, oregano.
 Atestarea existenţei acestei „pasiuni“ pentru condimente la romani găsim şi în
„Istoria naturală“ a lui Plinius şi în tratatul de gastronomie al lui Apicius. Bineînţeles,
existau plante condimentare şi pe teritoriul vechi al Daciei, pe care romanii le recoltau
şi le utilizau apoi. Dacia era considerată o zonă mare furnizoare de plante medicinale
în acea perioadă.
În cartea “Aventurile lui Marco Polo” găsim scris cum Marco Polo a calătorit
timp de 24 de zile prin China, Asia şi India şi a fost surprins de condimentele cultivate
descriindu-le ca pe nişte bunuri de preţ şi ca ierburi valoaroase produse ale acelor
insule. Din cartea lui s-au inspirat toţi navigatorii care i-au urmat, dornici să devină
cunoscuţi şi bogaţi. Prin anul 1492, Cristofor Columb a crezut că a ajuns în Japonia,
dar de fapt ajunsese în San Salvador, una din insulele de lângă Bahamas, Haiti şi
Cuba. Descoperise astfel Lumea Nouă şi era primul occidental care gusta din
arzătorul chilli. La cea de-a doua călătorie, Columb a părăsit Spania cu 1500 de
oameni pentru a stabili supremaţia spaniolă în Lumea Nouă, sperând că va găsi aur şi
condimente orientale, în schimb, a descoperit piper şi vanilie [6].
În Evul Mediu, informaţiile despre felurile de mâncare consumate la hanuri, la
curţile boiereşti sau la curtea domnească erau extrem de bogate. Întotdeauna erau
folosite condimente, pentru preparare de vin fiert, prăjituri, cozonaci, etc.
Cunoştinţele referitoare la plantele condimentare s-au acumulat treptat. A
crescut numărul acestora prin cultivarea noilor plante. S-a renunţat tot mai mult la
speciile sălbatice, dar nu au fost excluse complet din meniuri. Putem afirma, că ţăranii
au fost receptivi la introducerea în alimentaţie a condimentelor noi. Găsim astfel de
informaţii scrise de la curtea lui Ştefan cel Mare şi a Brâncovenilor. Sunt clare
informaţiile că nu erau indiferenţi la folosirea condimentelor şi că aveau o bucătărie
foarte bine aprovizionată cu asemenea produse. Astăzi, existenţa din belşug a
condimentelor ni se pare normală. Ne e greu să ne imaginăm însă că o mână de
cardamom avea cândva valoarea salariului minim al unui om pe un an, că sclavii erau
vânduţi pentru câteva mâini de porumb iute şi că un pahar de ghimbir valora cât o
oaie. Principalele locuri de desfacere a condimentelor sunt Londra, Hamburg,
Rotterdam, Singapore şi New York. Condimentele sunt verificate înainte de a fi
depozitate în magazii uriaşe, apoi sunt vândute şi trimise la prelucrare şi împachetare.
Comerţul cu condimente se ridică la sume de milioane de dolari pe an. Piperul negru e
în fruntea listei, urmat de chilli şi cardamom. India e producătorul principal, urmată
de Indonezia, Brazilia, Madagascar şi Malaezia. Condimentele sunt vitale pentru
economia acestor ţări. S-au câştigat şi s-au pierdut imperii în îndelungată istorie a
mirodeniilor. Mirodeniile sunt acele substanţe care îmbunătăţesc calitatea preparatelor
alimentare şi care, de milenii, continuă să fascineze gustul gurmanzilor şi să creeze
adevărate şcoli în bucătăria diferitelor popoare. Dacă piperul, scorţişoara sau
cuişoarele fac parte din categoria celor mai cunoscute condimente, nu acelaşi lucru se
poate spune despre şofran, despre oregano sau despre un amestec cunoscut sub
denumirea de curry. Când s-au utilizat pentru prima oară aceste mirodenii? Cât de
preţuite erau? În ce scopuri erau folosite? Sunt doar câteva dintre întrebările la care
ne-a răspuns un specialist în Tehnologia produselor horticole, prof. univ. dr. Dumitru
Beceanu, de la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu
de la Brad“ din Iaşi.
Bucătăria modernă, cu zeci de arome, cu subtilităţi şi rafinamente într-o
continuă modificare, schimbarea rapidă a gustului fiecăruia dintre noi, abundenţa
substanţelor care îmbunătăţesc sau modifică gustul natural al alimentelor sunt atribute
ale lumii în care trăim.
În trecut, mirodeniile Orientului constituiau un privilegiu suprem, o bogăţie pe
care puţini aveau norocul s-o deţină. Câteva boabe de piper, un praf de scorţişoară sau
câteva cuişoare ţinute într-un petec de pânză erau, pentru cei săraci, darul cel mai de
preţ, iar pentru cei bogaţi, o condiţie esenţială a statutului de care se bucurau şi un
mijloc de desfătare culinară. Ce-nseamnă o bucătărie modernă fără un sertăraş plin de
condimente. Ce-ar mai însemna o masă savuroasă pentru omul modern, dacă ar lipsi
aceste delicatese care îmbată simţurile şi ispitesc gustul. În prezent, asistăm la o
pătrundere masivă a acestora în toate sferele sociale, pentru că, o dată cu dezvoltarea
industriei, a comerţului şi transporturilor, nesfârşitele „călătorii“ de altădată ale
acestor „miracole culinare“ au ajuns să se realizeze într-un timp scurt, pe distanţe
foarte mari, ajungând peste tot în lume. „În trecut se plăteau sume fabuloase pentru
ele. Astăzi, se găsesc în rafturile magazinelor din abundenţă, la preţuri neînsemnate şi
oricine le poate consuma, în orice cantitate. Ne întrebăm adesea dacă cele două
denumiri generice „mirodenii“ şi „condimente“ sunt complet echivalente.
Profesorul Beceanu spune că există o uşoară diferenţă. Astfel, mirodeniile sunt
plantele în sine, de la care se pot folosi în formă deshidratată, măcinată, frunza,
rădăcina sau fructul, iar condimentele sunt amestecurile anumitor tipuri de mirodenii
(curry spre exemplu, este un amestec de piper indian, curcuma, coriandru, piper de
Cayenne, ghimbir, ş.a.) [7].
Originea mirodeniillor vine de departe, din neguri de istorie, când aceste plante
erau folosite ca plante de leac. Constatând efectele lor benefice asupra organismului,
oamenii au căpătat obişnuinţa de a le utiliza şi în asezonarea hranei zilnice, mai întâi
pe carnea vânată şi friptă, apoi în legumele pe care le consumau.Se foloseau pentru
tratarea diverselor afecţiuni stomacale sau pentru aportul de vitamine, dar, treptat, au
devenit plante alimentare. Este cazul usturoiului, al cepei, apoi al cimbrului,
hreanului, salatei. etc.
Până în epoca de modernă nucşoara, piperul şi cardamonul erau considerate în
Europa, măruri rare, de lux. După ce traversau oceanul, venind din sud-estul Asiei,
transportul lor pe uscat, pe străvechile drumuri ale caravanelor, era extrem de
anevoios. De aceea cei ce-şi puteau permite să se bucure de aceste mirodenii exotice
erau membrii caselor regale şi nobilii înstăriţi [8].
Concepţii referitor la utilizarea condimentelor sunt diferite.În trecut existau idei
mai puţin cuprinzătoare în legătură cu natura bolilor. Din acest motiv, oamenii
considerau că bolile sunt declanşate şi propagate de nişte miasme, de nişte mirosuri
subtile, otrăvitoare. „Ca prevenire a acestor miasme, se considera că o alimentaţie cu
cât este mai parfumată, mai aromată, cu atât este mai sănătoasă. În timpul epidemiilor,
sanitarii care mergeau prin oraşe şi-i adunau pe bolnavi să-i îngrijească, erau
îmbrăcaţi în nişte costume de protecţie şi în faţă aveau un fel de corn plin cu substanţe
din acestea puternic mirositoare: camfor, usturoi, mentă, busuioc, tocmai pentru a
alunga bolile“. Aceleaşi plante înmiresmate erau arse şi în biserici, acolo unde
întreaga comunitate se aduna. Se ardea tămâie, se ţinea busuioc, se aduceau şi alte
plante cu proprietăţi antibacteriene, ca nu cumva în acea comunitate să apară
posibilitatea propagării unei boale.
Aşa cum spuneam şi mai înainte, condimentele, cu precădere cele exotice, erau
considerate o adevărată bogăţie, fiind extrem de scumpe. De aceea, existau două
categorii distincte: condimente pentru săraci (usturoiul, hreanul, mărarul) şi
condimente pentru bogaţi (piperul, scorţişoara, cuişoarele). Menţionări despre efectele
şi proprietăţile extraordinare ale mirodeniilor găsim şi la Herodot, în capitolele în care
descrie înălţarea piramidelor în Egiptul Antic. Acesta spune că cei care au construit
piramidele au consumat şi cantităţi mari de condimente, în special usturoi, fiind
considerate puternic energizante.
 1.2. Clasificarea condimentelor. Plantele aromatice

Plantele aromatice sau verdeţurile sunt acele plante erbacee cultivate în grădini,
livezi sau uneori pe suprafeţe mari, pentru calităţile lor aromatice, fiind folosite cel
mai adesea ca şi condimente sau chiar, în scopuri medicale. Sunt folosite, în general,
frunzele, proaspete sau deshidratate pentru a spori aroma produselor culinare, fie că
sunt lăsate crude, fie că sunt fierte [12].

Ele aparţin, în principal de trei familii botanice [11]:

 Alliaceae: usturoi, praz, arpagic, ceapă.

 Apiaceae: chimen, fenicul, pătrunjel.
 Lamiaceae: isop, maghiran, menta, oregano, cimbru, salvie, cimbru, busuioc.
Condimentele sunt părţile aromate, parfumate sau picante ale plantelor
comenstibile.
În funcţie de părţile componente ale plantei din care provin, condimentele se clasifică
după cum urmează :
• din fructe: anasonul, ardeiul dulce şi iute, cardamonul, coriandrul, chimionul,
enibaharul, mărarul, piperul (alb, negru şi de Jamaica), vanilia;
• din seminţe: muştarul, nucşoara şi floarea de nucşoară;
• din flori şi părţile lor: caperele, cuişoarele, şofranul;
•din frunze: dafin, cimbru, leuştean, maghiran, mărar, pătrunjel, tarhon şi ţelină;
• din bulbul unor plante: ceapa şi usturoiul;
• din coaja unor arbori exotici: scorţişoară;
• din rizomul sau rădăcina unor plante: ghimbirul, hreanul, pătrunjelul, păstârnacul
şi ţelina.
Condimentele sunt substanţe ale plantelor picante de origine minerală, vegetală,
animală, făra valoare nutritiva (sau cu valoare nutritiva redusa),care se adauga în
produsele alimentare în cantitati mici pentru a le conferi caracteristicigustative (gust,
miros, aroma) superioare, stimulând astfel secretiile gastrice, pofta demâncare si
digestia.
Efectul condimentelor este determinat de prezenta în compoziţia lor a unor
substante chimice cu proprietăţi condimentare: uleiuri eterice, aldehide, esteri, cetone,
alcooli superiori,hidrocarburi terpenice, rasini etc. Acest efect gustativ nu trebuie însa
folosit în scopul acopeririiunor deficiente de fabricaţie sau care apar ca urmare a
proceselor de alterare a produseloralimentare.
Condimentele se clasifică după natură, originea şi caracteristicile organoleptice în
următoarele grupe:
♦Condimente naturale principale:

Indigene Tropicale Mediteraneene

Piperul
Muştarul Enibaharul
Coriandrul Cuişoarele
Caperele
Chimenul Scorţişoara
Dafinul
Anasonul Ghimbirul
Şofranul
Feniculul Curcuma
Ienupărul Nucşoara
Vanilia

♦Condimente saline: sare iodată, sare extrafină, fină, mărunţită, uruială, bulgări cu
conţinut de apă de 0,1-0,2%.
♦Condimente complexe:
- Produse tip delicat, se obţin din pulberi de legume deshidratate, zahăr, sare,
condimente naturale, amelioratori de aromă, glucoză, extracte naturale din carne.
- Produse obţinute prin combinarea diferitelor condimente pentru o anumită
destinaţie.
♦Alte produse: drojdie uscată, ketchup, amidon, pesmet, pudră de cacao, praf de ouă
(melanj: gălbenuş, albuşi ), praf de copt.
 După locul de unde provin sau în funcţie de gustul lor, condimentele se
clasifică în:
• condimentele picante:piper, boia de ardei, muştar de masă, capere, etc.
• condimentele aromate: vanilia, cuişoarele, nucşoara, scorţişoara, anason, chimen,
ienibahar, coriandru, foi de dafin.
• alte condimente: maghiranul, trufele, hasmaţuchi, busuiocul, rosmarinul, menta.
1.3. Condimentele - parte importantă a unei alimentaţii sănătoase
Un rol important în menţinerea sănătăţii noastre îl are alimentaţia corectă,
sănătoasă, echilibrată bogată în nutrienţi necesari, vitamine şi alimente cît mai variate.
În alimentaţia omului, încă din cele mai vechi timpuri, s-au introdus diferite
ingrediente, cu scopul de a îmbunătăţii gustul şi savoarea mâncărurilor, dar şi a
digestibilitaţii hranei. Aceste adaosuri poartă denumirea de condimente. Condimentul
este un ingredient natural. Condimentul este un ingredient natural sau de sinteză, de
origine vegetală, animală sau minerală, care îmbunătăţeşte calităţile gustative
alimentului la care s-a adăugat, crescându-i uneori şi digestibilitatea. Unele
condimente se pot utiliza şi pe post de conservanţi.
Omul modern cunoaşte şi foloseşte în mod curent aproximativ 25 de
condimente.
Din punct de vedere gustativ, condimentul are trei însuşiri fundamentale; gust
(amar, acru, dulce, sărat, astringent, iute, sau combinaţii dintre ele) aromă (proprietăţi
picante sau aromatizante) şi miros. Intensitatea gustului, mirosului şi aromei este
diferită de la un condiment la altul. Pentru ca un aliment cu gust şi aromă să posede
calităţi condimentare, acesta trebuie să fie folosit în cantitate mică, atât în scopul
ameliorării gustului alimentului de bază, cât şi pentru sporirea proprietăţilor digestive
ale produsului respectiv.
Numeroase substanțe vegetale conținute în mirodenii precum uleiurile eterice,
vitaminele, enzimele, substanțe amare, substanțe minerale și microelemente
acționează asupra organismului ca adevărate medicamente [8]. Referindu-ne la unele
condimente cum ar fi piperul, scorțișoara fiind consumate ajută la stimularea tractului
intestinal, impulsionând producția sucurilor digestive la nivelul stomacului, bilei,
pancreasului, ajutând astfel la o mai bună descompunere și prelucrare a hranei.
Folosite extern, sub formă de uleiuri pentru masaj, condimentele stimulează local
irigarea cu sânge și încălzirea zonelor de piele respective. Scorțișoara, cuișoarele,
cardamonul, piperul și ghimbirul vitalizează și întăresc nervii. Plante aromatice ca
mărarul sunt bogate în vitamina C, mărarul curăță organismul, busuiocul calmează
stomacul, cimbrul curăță pielea și distruge bacteriile, cimbrișorul întărește inima,
ghimbirul ajută în tratarea migrenelor. Acestea nu doar uşurează digestia, ci pot fi
folosite în lupta împotriva anumitor boli, cum ar fi cancerul, diabetul, afecţiuni ale
inimii, ale aparatului respirator şi ale stomacului şi de multe ori influenţează starea de
spirit.
Abuzul de condimente, mai ales al celor iuţi şi acre (piper, ardei iute, muştar,
hrean, murături, etc.), pot face mult rău organismului. De asemenea, se cunoaşte bine
efectul nociv a excesului de sare în alimentaţie.Condimentele sunt nelipsite din
bucatarie, iar conţinutul lor de vitamine şi proteine le recomandă pentru întarirea
sanatatii generale a organismului.Despre condimente şi mirodenii se ştie că au un
conţinut mult mai ridicat de antioxidanţi în comparaţie cu fructele şi
legumele.Antioxidanţii ajută la prevenirea cancerului, bolii Alzheimer, bolilor
cardiovasculare etc., contribuind în acelaşi timp la păstrarea fermităţii şi elasticităţii
pielii. Condimentele îmbunătăţesc gustul oricărui tip de mâncare. Din păcate, azi,
condimentele se folosesc aproape exclusiv şi destul de des fără discernământ, doar în
scopuri gustative, aducând destule deservicii sănătăţii. Folosirea aproape abuzivă a
condimentelor foarte picante în regimul climatic temperat este iraţională şi
dăunătoare. Dacă în ţările calde acest obicei este pe deplin justificat (condimentele
iuţi şi picante combat parazitozele digestive şi încălzesc organismul, adaptându-l mai
uşor căldurii exterioare), la noi, s-ar impune mult mai multă prudenţă. Condimentele,
fie ele şi iuţi, sunt utile organismului, multe dintre ele fiind curative. Ele trebuiesc
utilizate însă, în doze mici şi în combinaţii chibzuite.
Gustul alimentelor în general şi a condimentelor în mod special are o
semnificaţie important în ceea ce priveşte acţiunea lor asupra organismului (fig nr.1)

Dulce
Reţin apa în organism,
intensifică schimburile
Iute metabolice la nivelul muşchilor, Acru
Stimulează respiraţia şi ţesutului adipos şi a sistemului
digestia, încălzesc corpul, ajută Reglează temperatura corpului,
nervos, neutralizează toxinele măresc apetitul, reglează
la eliminarea toxinelor,
stimulează metabolismul peristaltismul intestinal, cresc
grăsimilor, frânează creşterea, Ex.vanilia forţa fizică, stimulează secreţia
au efecteantialergice şi glandelor exocrine, combat
diuretice greaţa
Ex.chili Ex.oţetul

Astrigent
Refac ţesuturile, acţionează
trofic asupra vaselor de sânge,
stimulează formarea
elementelor figurate ajută la
secreţia şi la evacuarea bilei
Ex.cuişoare
GUST
Sărate
Reţin apa în organism,
reglează temperatura
corpului, stimulează circulaţia
şi tonusul nervos, au efect
trofic asupra pielii
Amar
Stimulează apetitul, combat
parazitozele intestinale, epurează
puternic organismul, elimină apa
din organism, intensifică
metabolismulproteinelor
Ex.cacao

Ex.sarea de mare

Majoritatea condimentelor provin din frunzele (uscate sau proaspete) ale unor
plante aromatice [15]. Plantele aromatice pe lânga faptul ca sunt buni agenti de
aromatizare, plantele aromatice mai sunt si importante surse de substante nutritive,
antioxidanti, ce prezintă proprietăţi antimicrobiene si pot fi utilizate cu succes in
scopuri medicinale.

Majoritatea condimentelor sunt surse de proteine, vitamine (in special

vitaminele A, C si B), minerale (calciu, fosfor, sodium, potasiu sau iod). De exemplu,
patrunjelul este cea mai bogata sursa de vitamina A, iar coriandrul contine vitaminele
C si A. Valorile nutritive ale condimentelor sunt prezentate in tabelele de mai jos:

Multe din plantele aromatice sunt cunoscute drept surse excelente de

antioxidanti naturali. Compusii fenolici sunt principalii antioxidanti ce pot fi
gasiti in aceste plante. Exista o legatura directa intre cantitatea totala de fenoli si
proprietatile antioxidante ale plantelor.

Proprietati Antimicrobiene

Plantele aromatice au proprietati antimicrobiene importante, prin urmare,

utilizarea lor in stare proaspata sau sub forma de uleiuri esentiale constituie o
alternativa sanatoasa la conservantii chimici. Substantele ce se gasesc in aceste
plante au un efect inhibitor asupra multor organisme patogene care deterioreaza
alimentele.

Menta si mararul s-au dovedit eficiente in stare proaspata impotriva unui

spectru larg de ciuperci si bacterii patogene. Dintre toate plantele, cele mai
eficiente in lupta impotriva bacteriilor s-au dovedit a fi oregano si cimbrul.

Proprietati medicinale

Plantele aromatice au fost utilizate în medicina tradiţională încă din cele

mai vechi timpuri. Fie că erau pentru uz extern, fie ca erau ingerate, plantele au
fost mereu utilizate pentru a trata diverse afecţiuni. Uleiul esenţial de coriandru
este un foarte bun analgezic, uleiurile de mărar şi de anason sunt antipiretice,
uleiurile esenţiale de coriandru, telina, patrunjel si chimion sunt utilizate pentru
efectele lor antiinflamatorii. De curând, s-a constatat ca uleiurile de chimion şi
de busuioc au proprietăţi anticancerigene.

Planta Proprietăţi medicinale

aromatică
Busuioc Expectorant, carminativ antipiretic, stimulent, diuretic, calmant
Dafin Stimulent
Chimen Carminativ
Telina Stimulent, tonic, diuretic, carminativ, antiinflamator
Ceapa verde Stimulent, diuretic, expectorant, afrodisiac, antiinflamator
Carminativ, dioretic, tonic, stimulent, afrodisiac, racoritor,
Coriandru analgezic, antiinflamator
Marar Carminativ, antipiretic
Schinduf Carminativ, tonic, afrodisiac
Praz Stimulent, expectorant
Marghiran Carminativ, expectorant, tonic, astingent
 Menta Stimulent, carminativ, antiseptic, antispasmodic
Oregano Stimulent, carminativ, diuretic
Patrunjel Stimulent, diuretic, antipiretic, antiinflamator
Rozmarin Usor iritant, carminativ, stimulent
Salvie Usor tonic, astringent, carminativ
Tarhon Stimulent, antipiretic
Cimbru Antispasmodic, carminativ, laxative, tonic, vermifug

1.4 Lista celor mai utilizate plante aromatice

Plantele aromatice sunt utilizate în toate tările datorită beneficiilor acestora
pe care le oferă în diferite utilizări. Pot fi cultivate în grădini, sere fiind
consumate primăvara și vara. În ultima perioadă observăm folosirea plantelor
aromatice în fitoterapie, la fabricarea diferitor produse de frumusețe, în farmacie
la producerea diferitor uleiuri, spraiuri, medicamente, în aromaterapie și desigur
cel mai des are loc utilizarea lor în arta culinară.
Cele mai utilizate plante aromatice
Clasificarea Caracteristica Exemple
Verdeţurile sunt condimentele proaspete Busuioc, cimbru,
reprezentate de frunzele verzi ale cimbrișor, coriandru,
următoarelor plante erbacee creson, ghimbir, hrean,
leuștean, leurdă, măghiran,
mărar, mentă, oregano,
pătrunjel, pelin, rozmarin,
salvie, tarhon, usturoi
Condimentele sunt condimentele sub formă de Anason, anason stelat, boia
uscate seminţe, boabe, frunze sau de ardei, busuioc, caperă,
rădăcini uscate, care pot fi cardamon, cardamon
păstrate în recipiente pentru o negru, semințe de chimen,
perioadă mai lungă de timp chimion, cimbru,
cimbrişor, coriandru,
cuişoare, curcuma, dafin,
fistic, ghimbir, ienibahar,
leuştean, mac, seminţe de
maghiran, mărar, mentă,
migdală, muştarul alb,
muştarul negru, nucşoara,
oregano, pătrunjel, pelin,
piper, rozmarin, sare de
bucatarie, scorţişoară,
şofran, susan, tarhon,
usturoi, vailie
Cele mai aromate plante
Capitolul II. MATERIALE ȘI METODE

???
Capitolul III. COMPUȘII AROMATICI PREZENȚI ÎN PLANTELE
AROMATICE ȘI UTILIZAREA LOR
Plante aromatice sunt numite așa datorita faptului că au un conținut de sustanțe
care la dau o aromă specific (prin aroma întelegandu-se atât gust cât și miros). Din
punct de vedere al compoziției chimice, majoritatea plantelor aromatice conțin
următoarele categorii de substanțe:
1. Uleiuri volatile - care reprezintă un amestec complex de hidrocarburi alifatice,
aromatice, hidroaromatice, aldehide, alcooli și esteri. Poarta și denumirea de
uleiuri esentiale sau uleiuri eterice. Fiecare din uleiurile volatile are un miros
carcteristic, aromatic și plăcut. În plantele aromatice acestea se găsesc în
cantități mari(0,1-0,2%).
2. Tananti- care cuprind acizi tanici si taninuri (taninurile sunt grupări hidroxil
fenolice si carboxilice). Ele se gasesc in concetratii variabile in special in
frunzesi in tulpina plantelor (in scoarta in cazul arborilor si arbustilor) si au un
gust intepator
3. Fenoli si derivati fenolici – sunt substante chimice cu structura aromatic
aciclica
4. Terpene – reprezinta grupari de substante chimice a caror strucura porneste de
la structura izoprenului. În natură se pot găsi mai frecvent sub formă de
hidrocarbonați, alcooli, glicozide, eteruri, aldehide, cetone, esteri și acizi
carboxilici
5. Vitamine si minerale

Exista o mare diversitate de plante aromatice si majoritatea sunt utilizate ca si

condiment dar au si aplicatii terapeutice.
3.1 Utilizarea plantelor aromatice în diferite ţări
În prezent în țara noastră, ca pretutindeni în lume, se manifestă un interes
deosebit pentru utilizarea plantelor aromatice. Plantele aromatice sunt reprezentate de
specii anuale, bienale și perene, ale căror produse (materii prime vegetale) - flori,
frunze, iarba sau întreaga masă vegetativă aeriană, fructe, semințe, rădăcini, etc. își
găsesc diferite întrebuințări. Aceste specii reprezintă surse de materii prime pentru
extracții de principii active și uleiuri volatile, de o valoare deosebită pentru industria
de medicamente și produse farmaceutice, pentru cea de produse cosmetice (parfumuri,
siropuri, detergenți), ca și pentru cea alimentară (arome, coloranți). De asemenea, ele
se utilizează ca atare, sub formă de produse vegetale pentru pregătirea ceaiurilor,
decocturilor, infuziilor și a altor preparate necesare îngrijirii sănătății. Pot fi utilizate
și în aromaterapie. Comparativ cu alte plante agricole, în tara noastră plantele
aromatice se cultivă pe suprafețe reduse.
Importanța acestor plante nu trebuie să fie apreciată în funcție de suprafețele
care se cultivă, ci prin valoarea lor specifică, prin faptul că asigură întreaga cantitate
de materie primă necesară pentru industria unui medicament absolut indispensabil.
Utilizarea plantelor aromatice în terapia naturala prezinta avantaje de
necontestat, comparativ cu medicamentele de sinteza: produsele și preparatele
farmaceutice de origine vegetală sunt mai bine tolerate de organism, nu prezintă
efecte secundare, au eficacitate sporită, nu produc fenomenul de obișnuință, unele
dintre ele, neavând un înlocuitor de sinteză, reprezintă singura posibilitate terapeutică
și în majoritatea cazurilor, sunt mai ieftine decât produsele de sinteză.
Plantele aromatice pot valorifica și unele terenuri mai puțin productive, asigură
venituri însemnate și reprezintă un important material de export.
În Republica Moldova [14] plantele condimente cît și mirodeniile se folosesc
pe larg, atît la pregătirea bucatelor, cît și în industria de conserve și patiserie. Cel mai
des sunt folosite busuiocul, cerenţelul, chimenul, cimbrişorul, ciuboţica-cucului,
coada şoricelului, lemnul dulce, hameiul, menta, muştarul, leurda, purul, pelinul la
prepararea salatelor, mezelurilor, pastei, supelor, băuturilor răcoritoare etc.

Cele mai folosite plante condimentare cu proprietăți terapeutice din România

[13]

Nr.or. Denumirea plantei aromatice Utilizarea

1. Cimbru de grădină Un excelent condiment care poate fi folosit
aproape în toate preparatele: salate, fripturi, paste,
pilaf, ciorbe, supe, sarmale, etc. Cimbrul este
bogat în vitamine şi minerale, dar şi în substanţe
antioxidante care luptă împotriva cancerului.
Astfel în cimbru se regăsesc nutrienţi precum:
vitamine din complexul B, vitamina D, vitamina
C, fier, magneziu, calciu în cantități mici,
aminoacizi, seleniu, precum și fibre și proteine
vegetale. Cimbrul este util în afecțiuni precum:
astm, răceli, gripa, laringite, dureri în gât, rinite,
infecții, afecțiuni digestive, depresie etc.

2. Busuiocul
Busuiocul este bogat în uleiuri volatile prețioase,
aroma sa fiind un puternic stimulent, antidepresiv
și afrodiziac în aromaterapie. Ca aliment,
busuiocul conține principii active anticancerigene
și antiîmbătrânire, este un tonic digestiv și
cerebral excelent, conține vitamine și minerale
indispensabile bunei funcționări a organismului.Se
folosește în numeroase preparate culinare, iar în
unele salate poate fi consumat (frunzele) chiar
crud.

3. Coriandru Coriandrul romanesc –se poate de considerat ca

este cea mai aromată plantă și cel mai gustos
condiment. Ca proprietăți terapeutice, coriandrul
amelioreaza afecțiunile digestive, este indicat în
toate afecțiunile pielii, combate alergiile și
calmează afecțiunile cutanate.
4. Ardei iute Praful de ardei capia și ardei iute păstrează
proprietățile ardeiului în totalitate. Ardeiul conține
antioxidanți, este bogat în vitamina A, dar și alte
vitamine (C, E, vitamine din complexul B), este
una dintre legumele cele mai bogate în potasiu,
zinc, proteine vegetale, fibre, dar și acid folic – un
valoros acid care combate anemia. În ardeiul iute
se mai conține în plus puternici antioxidanți,
luptând împotriva cancerului, dar și substanțe care
ard grasimile, fiind indicati a fi consumati la
mesele grase sau în curele de slăbire.

5. Hreanul Hreanul conține vitamine (A, D, C, vitamine din

complexul B), minerale și oligoelemente (sodiu,
potasiu, fier, magneziu), fibre vegetale, proteine
vegetale, antioxidanti si sunstante puternic
antiseptice si antiinflamatorii. Este utilizat în
medicina naturista în toate afecțiunile respiratorii,
în tratarea sinuzitei și a infecțiilor digestive, a
parazitozelor etc.
6. Maghiranul Maghiranul, un condiment excelent, prezintă
proprietăți terapeutice de care medicina naturista
se foloseste intens: este un bun calmant al
durerilor de cap, durerilor osoase, articulare și un
sedativ excelent, dar și în combaterea depresiei și
a insomniilor. Maghiranul este indicat în
alimentatie in perioadele cu stres intens. Acest
condiment mai este utilizat și în: stimularea
lactației, în infecțiile urinare și în combaterea
pietrelor la rinichi, în bolile spastice.

7. Mararul Este cel mai bogat condiment în fier, alături de

patrunjel, fiind indicat în toate cazurile de anemie.
Uleiul volatil al mararului conține carvona, un
puternic antioxidat cu proprietăți detoxifiante și
anticancerigene. Acest condiment-medicament
prezintă multe beneficii pentru sănătate: combate
infecțiile urinare, ameliorează bolile osoase,
previne cancerul, activează sistemul nervos,
mărește sănii, improspătează respirația și previne
cariile.

8. Pătrunjel Pătrunjelul este un condiment bogat în fier și

vitamina C, fiind indicat pacienților cu anemie.
Frunzele lui sunt bogate în uleiuri aromatice în
majoritatea preparatelor, de la salate și terminînd
cu ciorbe. Este totodată și un puternic antioxidant,
motiv pentru care nutriționiștii au creat cura de
detoxifiere cu patrunjel. Terapeutic, patrunjelul
este indicat în: creșterea imunității, combaterea
căderii părului tratamente pentru sănatatea părului.
 9. Menta Menta este intens folosită atât în aromaterapie, cât
și în medicină naturistă. Astfel ca toate unguentele
calmate conțin menta, preparatele pentru sănatatea
orală conțin menta, dar și multe tratamente
naturiste folosesc de asemenea această plantă.
Menta conține uleiuri volatile cu efecte
terapeutice, este bogată în magneziu, fosfor, fier,
potasiu, seleniu, calciu, colina, vitamina E,
vitamine din complexul B, vitamina K etc. Astfel
menta este un adevarat panaceu utilizată în:
anxietate, depresie, oboseală cronică, afecțiuni
digestive de orice fel, afecțiuni respiratorii de
orice fel, rinite, sinuzite, urticarie, psoriazis,
reacții alergice cutanate, infecții cutanate,
inflamații (musculare, tendinoase, articulare,
osoase), în stările de greață, în durerile de cap etc.

Principalele ţări producătoare de condimente.

India China Indonezia Brazilia Madagascar

Dafin, Anason, coriandru, piper

coriandru,menta, scorţişoara, si usturoi, la care
pătrunjel,methi, cuişoarele, curry, se adauga
usturoi,ghimbir, curcuma, cassia,
 chilli, saunf, ghimbirul dafin, anason
garam masala, stelat, ghimbir,
muştar, şofran, tamarind,
galangal,
cardamom,
arpagic, esalote,
aline, ansoa uscat
si creveti.
Principalele locuri de desfacere a condimentelor
 Plantele aromatice şi condimentele sunt bogate în compuşi cunoscuţi sub
denumirea de fitochimicale, care sunt nişte antioxidanţi. Ele aduc importante beneficii
sănătăţii noastre şi ne ajută în lupta împotriva radicalilor liberi care cauzează boli şi
accelerează procesul de îmbătrânire. Dar acesta nu este singurul motiv pentru care ar
trebui sa le introduci în alimentaţia ta ci şi pentru faptul că: sunt pline de nutrienţi şi
conţin antioxidanţi, minerale şi multivitamine; fiind bogate în nutrienţi ele au efect
termogenetic adică vor accelera în mod natural metabolismul; unele dintre ele pot
creşte simţul de plinătate şi saţietate şi te vor face să mănânci mai puţin; au reale
proprietăţi medicinale; te pot ajuta să reduci cantitatea de sare consumată, astfel că nu
vei mai reţine apa în corp şi starea sănătăţii tale se va îmbunătăţi.
Oregano conţine de 42 de ori mai mulţi antioxidanţi decât un măr, de 30 ori
mai mulţi decât cartofii, de 12 ori mai mulţi decât portocala şi de 4 ori mai mulţi decât
afinele. O linguriţă de oregano proaspăt conţine aceeaşi cantitate de antioxidanţi cât
un măr de dimensiuni medii. Principalul fenol din compoziţia oreganului este acidul
rosmarinic care este un puternic antioxidant, antiinflamator şi antimicrobian.
Scorţişoara este bogată într-un compus numit cinamaldehidă care poate alina
durerile şi îmbunătăţi în acelaşi timp circulaţia sângelui. Studii făcute arată că dacă
consumi două linguriţe de scorţişoară pe zi timp de şase săptămâni poţi reduce nivelul
de glucoză din sange, scăzând în acelaşi timp nivelul de colesterol şi trigliceridele. Se
foloseşte în cantitati mici, cam jumatate de linguriţă, deorece în cantităţi foarte mari
poate fi toxică.
Cuişoarele, prin bogăţia de compuşi chimici se numără printre ierburile
aromatice şi condimente cu cele mai puternice proprietăţi antioxidante şi
antiiflamatorii. Compuşii acestora, printre care se numără eugenolul, taninii şi
flavonoizii, fac din cuişoare un aliat deosebit de eficient în procesele antioxidative şi
în special în procesele metabolice ale tubului digestive (stomac şi intestin subţire).
Turmericul este condimentul care ne ajută să luptăm împotriva cancerului
fiind unul dintre cele mai puternice condimente cu acţiune antioxidantă şi
antiinflamatorie. El conţine un compus numit curcumină despre ale cărei proprietăţi
puteţi citi mai multe.
Rozmarinul protejează vasele de sânge şi întăreşte sistemul imunitar. Studiile
au arătat că rozmarinul conţine acid carnosic, care este antiinflamator şi antioxidant şi
care are un rol important în protejarea celulei nervoase de acţiunea radicalilor liberi.
Chimionul este unul dintre condimentele des întâlnite în praful de curry. S-a
descoperit că acesta poate să accelereze metabolismul, să scadă colesterolul şi să
protejeze împotriva cancerului. Chimionul negru conţine ulei de negrilică care prin
compuşii lui are efect anticancerigen pancreatic prin blocarea creşterii tumorale
celulare.
Ghimbirul, bogat în cucurmină şi gingerol, se numără printre primele cinci
alimente antioxidante. El ne poate ajuta să prevenim apariţia diferitelor boli cum ar fi:
boli cardiovasculare, diabet, Alzheimer, ulcer, boli inflamatorii dar şi cancer. Studii
recente au arătat capacitatea acestora de a anihila efectele parabenilor în corpul uman.
Despre acest subiect puteţi citi mai multe.
Busuiocul, bogat în uleiurile esenţiale, cum ar fi de exemplu eugenolul, are
puternice efecte antioxidante, antimicrobiene, antivirale şi anticancerigene.
Acestea sunt doar câteva din ierburile aromatice şi condimentele care se pot
folosi pentru a da savoare şi gust mâncărurilor aducând în acelaşi timp şi beneficii
sănătăţii prin conţinutul mare de antioxidanti. Trebuie reţinut însa faptul că în cazul
ierburilor aromatice acestea îşi arata eficienţa dacă sunt folosite în stare proaspătă iar
în ceea ce priveşte condimentele trebuie să fim atenţi de unde le cumpărăm deoarece
multe din acestea pot fi iradiate.
BIBLIOGRAFIE

1. Aurel Neculai. “Istorii regăsite”, https://istoriiregasite.wordpress.com. ”Istoria

condimentelor”.
2. Autor. Winston Craig, PhD, RD. Profesor de nutriție. Universitatea Andrews.
”Verdețuri și condiment pentru sănătatea dumneavoastră”.
3. Begu Adam. ”Biogeografia ecologică” 2006
4. Condimentele tinereţii/ http://www.click.ro/
5. Daniel Hădărugă. “Aditivi alimentari”. Lucrări de laborator
6. Elena Pridie;. ”Reţete pentru sănătatea noastră”. Ediţia a 4-a, Bucureşti 2009
7. Georgeta Vasilachi; Ana Vasilachi. “Alimentaţia omului sănătos şi a omului
bolnav”. Recomandări pentru cele mai diverse cazuri de boală. 2008
8. http://healthy.kudika.ro/articol/healthy~medicina-alternativacondimente-
terapeutice
9. http://o53xo.onwgszdfonugc4tffzxgk5a.dd34.ru/2jmj7l5rSw0yVb-vlWAYkK-
YBwk=SFJJU1RJQU5VUy9yZW51bmFyZWEtbGEtc3VycGx1c3VsLWRlL
WtnLTczODk3OTM?2jmj7l5rSw0yVb-vlWAYkK-
YBwk=ZnJvbV9zZWFyY2g9NjE
10. http://ro.wikipedia.org/wiki/Ierburi_aromatice
11. http://www.almeea.com/condimentele-alimentele-cu-proprietati-antioxidante/
12.http://www.moldovenii.md/md/section/344/content/315
13.http://www.reteteculinare.ro/articole/rolul-plantelor-aromatice/
14.Otilia Bălinişteanu. 2007 http://ziarullumina.ro/reportaj/istoria-nestiuta-
mirodeniilor.
15.Revista. Farmacia Naturii. Art. “Leacul frigului-mirodeniile”. AS verde-Anul
IX, nr.102, decembrie 2012.