Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Centrul ID-IFR
Facultatea de Ştiinţe Economice
ECONOMIE
EUROPEANĂ
Anul de studii I
Semestrul I
Coordonator disciplină:
Lector univ.dr. GHEORGHIU GABRIELA
2016
Cuprins
Economie europeană
CUPRINS
5
Economie europeană
Cuprins
6
Economie europeană
Cuprins
mediului. 121
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14 122
Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare 123
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 14 123
BIBLIOGRAFIE 124
8
Economie europeană
Introducere
Economie europeană
INTRODUCERE
Stimate student,
9
Economie europeană
Introducere
10
Economie europeană
Fundamente teoretice ale procesului de integrare europeană
Cuprins Pagina
11
Economie europeană
Fundamente teoretice ale procesului de integrare europeană
Definiție Integrarea economică este un proces prin intermediul căruia, două sau
mai multe piețe naționale, anterior separate și de dimensiuni diferite se
unesc pentru a forma o singură piață (piață comună) de dimensiuni mai
eficiente.
12
Economie europeană
Fundamente teoretice ale procesului de integrare europeană
14
Economie europeană
Fundamente teoretice ale procesului de integrare europeană
Răspuns 1.1
b)
Răspuns 1.2
b)
15
Economie europeană
Fundamente legale ale procesului de integrare europeană
Cuprins Pagina
16
Economie europeană
Fundamente legale ale procesului de integrare europeană
17
Economie europeană
Fundamente legale ale procesului de integrare europeană
18
Economie europeană
Fundamente legale ale procesului de integrare europeană
19
Economie europeană
Fundamente legale ale procesului de integrare europeană
20
Economie europeană
Fundamente legale ale procesului de integrare europeană
Răspuns 2.1
d)
Răspuns 2.2
b)
Răspuns 2.3
d)
22
Economie europeană
Unificarea instituțională în procesul de integrare europeană
Cuprins Pagina
23
Economie europeană
Unificarea instituțională în procesul de integrare europeană
24
Economie europeană
Unificarea instituțională în procesul de integrare europeană
Răspuns 3.1
d)
Răspuns 3.2
b)
26
Economie europeană
Unificarea instituțională în procesul de integrare europeană
27
Economie europeană
Structura instituțională a Uniunii Europene
Cuprins Pagina
28
Economie europeană
Structura instituțională a Uniunii Europene
Sediu Sediul Parlamentului European este repartizat, din rațiuni istorice, între
Luxemburg – unde se află Secretariatul General permanent, Strasbourg –
unde au loc sesiunile plenare și Bruxelles – unde își au sediul comisiile
parlamentare, având o situație de instituție “navetistă”, care vine din
istoria construcției europene, mult criticată de parlamentari.
☆ Consiliul European
Componență Consiliul European este format din șefii de stat sau de guvern ai statelor
membre, precum și din președintele său și președintele Comisiei
Europene. La lucrări mai participă și Înaltul Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe și politica de securitate
codecizie;
coordonează politicile statelor membre în domenii specifice, cum
ar fi politicile economice și bugetare sau politica de ocupare a forței de
muncă;
adoptă deciziile necesare pentru definirea și punerea în practică a
politicii externe și de securitate comună, pe baza orientărilor generale
trasate de Consiliul European. Aceasta include totodată ajutorul umanitar
și pentru dezvoltare al Uniunii, apărarea și comerțul;
coordonează activitățile statelor membre și adoptă măsurile
necesare cu privire la cooperarea în materie de justiție și afaceri interne;
decide cu privire la semnarea și încheierea acordurilor
internaționale dintre Uniunea Europeană și unul sau mai multe state ori
organizații internaționale, pe baza unei propuneri din partea Comisiei;
adoptă bugetul Uniunii împreună cu Parlamentul European.
☆ Comisia Europeană
33
Economie europeană
Structura instituțională a Uniunii Europene
Președinție Președintele Comisiei Europene este ales în baza unei duble investituri
democratice – de către statele membre reprezentate în Consiliul
European și de către Parlamentul European, pe o perioadă de cinci ani.
35
Economie europeană
Structura instituțională a Uniunii Europene
36
Economie europeană
Structura instituțională a Uniunii Europene
37
Economie europeană
Structura instituțională a Uniunii Europene
Răspuns 4.1
a), d), b)
Răspuns 4.2
d)
38
Economie europeană
Piața unică internță – drumul spre uniunea economică în procesul de integrare europeană
Cuprins Pagina
39
Economie europeană
Piața unică internță – drumul spre uniunea economică în procesul de integrare europeană
Carta Albă Practic, Carta Albă a cuprins aproximativ 300 de măsuri legislative prin
privind intermediul cărora se urmărea:
definitivarea eliminarea frontierelor fizice, prin îndepărtarea controlului
pieței unice mărfurilor și persoanelor la trecerea frontierelor interne, precum și a
interne formalităților greoaie și costisitoare care trebuiau îndeplinite cu această
ocazie;
eliminarea barierelor tehnice, prin înlăturarea obstacolelor ce
decurgeau din reglementările naționale distincte cu privire la controlul
mărfurilor și serviciilor pe calea armonizării sau recunoașterii mutuale;
eliminarea barierelor fiscale, prin depășirea obstacolelor ce
derivau din diferențele de regim fiscal existente între țările membre,
îndeosebi în ceea ce privește problemele fiscale ale întreprinderilor și
impunerea lor directă.
Actul Unic Actul Unic European, intrat în vigoare la 1 iulie 1987, a cuprins
European prevederi referitoare la edificarea spațiului economic integrat, în care să
se dezvolte politici comune și să se armonizeze politicile economice ale
țărilor membre. În fapt, Actul Unic European a propus:
includerea conceptului de piață internă într-un tratat comunitar,
enumerată în mod distinct între domeniile fundamentale ale acțiunii
comunitare și definită ca “spațiu fără frontiere interne în care este
asigurată circulația liberă a bunurilor, serviciilor, persoanelor și
capitalurilor”. Data limită pentru desăvârșirea sa a fost stabilită ca fiind
31 decembrie 1992;
revizuirea procesului de adoptare a deciziilor în Consiliul de
Miniștri, unanimitatea fiind înlocuită cu votul majorității calificate
pentru marea parte a problemelor referitoare la piaţa internă
analizate.
41
Economie europeană
Piața unică internță – drumul spre uniunea economică în procesul de integrare europeană
Efecte ale pieței După 20 de ani de existență, piața unică a crescut de la 345 de milioane
unice interne de consumatori în 1992 la mai mult de 500 de milioane. Comerțul
transfrontalier între țările membre ale Uniunii Europene a luat, de
asemenea, amploare, valoarea bunurilor comercializate crescând de la
800 de miliarde de euro în 1992 la 2,8 mii de miliarde de euro în 2011.
În aceeași perioadă, comerțul dintre Uniunea Europeană și restul lumii
s-a triplat, de la 500 de miliarde în 1992 la 1,5 mii de miliarde în 2011.
Deficiențe ale Cu toate acestea, s-a constat că aceasta prezintă anumite deficiențe.
pieței unice Astfel, în anumite sectoare nu se poate vorbi încă de existența unei
interne piețe europene pe deplin integrate, deoarece lipsesc anumite dispoziții
legislative. Pe de altă parte, problemele administrative și lipsa măsurilor
necesare pentru punerea în aplicare a dispozițiilor legale fac ca
potențialul pieței unice a Uniunii Europene să nu fie exploatat în
întregime.
Actul privind Prin urmare, în aprilie 2011 Comisia Europeană a adoptat Actul privind
piața unică I piața unică I, care a propus 12 proiecte menite să relanseze economia
europeană și să creeze condițiile necesare pentru a impulsiona creșterea,
competitivitatea și progresul social. Fiecare acțiune a fost urmată de
prezentarea unor propuneri concrete de acte legislative sau de
modificări ale normelor în vigoare, cu scopul de a îmbunătăți viața de zi
cu zi a cetățenilor, a consumatorilor, a lucrătorilor și a companiilor, în
special a întreprinderilor mici.
42
Economie europeană
Piața unică internță – drumul spre uniunea economică în procesul de integrare europeană
43
Economie europeană
Piața unică internță – drumul spre uniunea economică în procesul de integrare europeană
Răspuns 5.1
b)
Răspuns 5.2
d)
44
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
Cuprins Pagina
45
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
46
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
Măsuri de Barierele tehnice sunt promovate în baza unor anumite rațiuni precum:
eliminare a salvgardarea sănătății publice, a securității și protecției mediului
barierelor ambiant; diferitele tradiții; din necesitatea de normalizare, aprobare,
tehnice certificare. Până la un punct este și intenția de a proteja interesele
producătorilor naționali.
47
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
48
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
Libera circulație Tratatul CEE definea în mod concret libera circulație a lucrătorilor
a persoanelor astfel: “orice cetățean al unui stat membru, indiferent de naționalitate,
active care are dreptul de a accede la o activitate salariată sau pe cont propriu și să
prestează o o desfășoare pe teritoriul unui alt stat membru, în conformitate cu
activitate prevederile legale cărora se supun lucrătorii naționali ai statului
salariată – respectiv”.
lucrătorii
Principiul fundamental privind libera circulație a lucrătorilor asigură
abolirea oricărei discriminări bazate pe naționalitate între muncitorii ce
provin din statele membre, și garantează următoarele drepturi: de a
accepta ofertele de angajare făcute; de liberă circulație în interiorul
teritoriului statelor membre, în acest scop; de ședere într-un stat
membru în scopul angajării; de a rămâne într-un stat membru după
angajarea în statul respectiv.
49
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
51
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
52
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
Liberalizarea Referitor la serviciile active, din care fac parte serviciile profesionale și
serviciilor active serviciile de afaceri, se prevede că:
prestatorul de servicii ce provine dintr-un alt stat comunitar
trebuie să se supună acelorași reguli ca și prestatorii de servicii
resortisanți ai statului unde este prestată activitatea în cauză;
cei care se încadrează în sfera de cuprindere a liberei circulații a
serviciilor trebuie să aibă parte de același tratament ca și prestatorii de
servicii autohtoni, fiind interzise măsurile care, direct sau indirect, au
caracter discriminatoriu pe motive de naționalitate;
eliminarea cerinței ca prestatorul de servicii să aibă reședința
sau domiciliul pe teritoriul statului unde își exercită activitatea.
Liberalizarea Cu toate că Tratatul CEE prevedea doar situațiile în care cel care
serviciilor furnizează serviciul se deplasează în statul beneficiar, Curtea de Justiție
pasive a extins drepturile furnizorilor de servicii și la beneficiarii acestora,
astfel că interpretarea prevederilor tratatului referitoare la serviciile
active a putut fi extinsă și aplicată inlcusiv în cazul serviciilor pasive.
53
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
54
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
55
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
56
Economie europeană
Elemente fundamentale ale pieței unice interne
Răspuns 6.1
a)
Răspuns 6.2
c)
Răspuns 6.3
c)
Răspuns 6.4
a)
57
Economie europeană
Uniunea economică și monetară – etapă superioară a procesului de integrare europeană
Cuprins Pagina
58
Economie europeană
Uniunea economică și monetară – etapă superioară a procesului de integrare europeană
de finanțe.
Șarpele monetar Pentru a redresa situația, în 1972, a fost creat „șarpele monetar în
tunel”, mecanism în cadrul căruia monedele celor șase state membre
fondatoare ale CEE (la care s-au adăugat ulterior Marea Britanie și
Danemarca) păstrau între ele o marjă de fluctuație de +/- 2,25%
(reprezentând “șarpele monetar”), având drept pivot dolarul american
(semnalizând “tunelul”). Sistemul “șarpelui monetar” a funcționat, din
păcate, cu dificultate, momentele de retrageri alternând cu cele de
reveniri ale statelor membre și cu numeroase reajustări de parități prin
devalorizare și revalorizare, un mecanism menit să păstreze fluctuația
cursului de schimb al monedelor în cadrul unor limite reduse în raport
cu dolarul american.
Raportul Raportul Delors, prezentat în 1989, viza drept obiectiv o monedă unică
Delors și o politică monetară unică, nu o monedă comună, aceasta constituind
și deosebirea esențială față de Raportul Werner. Raportul Delors schița
60
Economie europeană
Uniunea economică și monetară – etapă superioară a procesului de integrare europeană
61
Economie europeană
Uniunea economică și monetară – etapă superioară a procesului de integrare europeană
Zona Euro Zona euro a fost extinsă ulterior în: Slovenia, la 1 ianuarie 2007; Cipru
și Malta, la 1 ianuarie 2008; Slovacia, la 1 ianuarie 2009; Estonia, la 1
ianuarie 2011; Letonia, la 1 ianuarie 2014; Lituania, la 1 ianuarie 2015.
Politica Spre deosebire de politica monetară, prin care practic statele membre
economică transferă puterea de decizie de la nivel național la nivel comunitar,
acestea își mențin responsabilitatea asupra politicii economice, în
condițiile respectării principiilor economiei de piață deschise în cadrul
unui mediu concurențial corect.
63
Economie europeană
Uniunea economică și monetară – etapă superioară a procesului de integrare europeană
Din acest sistem mai fac parte și băncile centrale ale statelor membre
care nu sunt incluse în zona euro, și care nu participă la luarea deciziilor
cu privire la politica monetară unică pentru zona euro.
c) Slovenia;
d) România.
Răspuns 7.1
c)
Răspuns 7.2
b)
65
Economie europeană
Politica comercială comună
Cuprins Pagina
66
Economie europeană
Politica comercială comună
Componente ale Așa cum am mai arătat, CEE este întemeiată pe o uniune vamală, ceea
politicii ce a presupus un teritoriu vamal unic al țărilor membre și o politică
comerciale comercială comună, prin adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile
comune membrilor săi cu statele terțe, care să se substituie diferitelor tarife
vamale naționale practicate la frontiera cu exteriorul Comunității.
67
Economie europeană
Politica comercială comună
68
Economie europeană
Politica comercială comună
69
Economie europeană
Politica comercială comună
70
Economie europeană
Politica comercială comună
Caracterizare Prin politica sa actuală, Uniunea Europeană s-a angajat activ împreună
cu partenerii săi – uneori și cu grupări regionale – să negocieze acorduri
comerciale ample. Acestea variază în funcție de obiectivele și de
capacitățile țării sau ale grupului de țări cu care negociază Uniunea
Europeană. Având în vedere că numeroșii parteneri comerciali ai
Uniunii au interese diferite, conținutul acordurilor este adaptat la fiecare
situație în parte. Astfel, în general, un acord acoperă diferite sectoare și
aspecte, și pot include atât abordări tarifare, cât și netarifare, acestea din
urmă variind de la proprietate intelectuală la achiziții publice.
72
Economie europeană
Politica comercială comună
73
Economie europeană
Politica comercială comună
Răspuns 8.1
a)
Răspuns 8.2
d)
Răspuns 8.3
c)
Răspuns 8.4
a)
74
Economie europeană
Politica fiscală a Uniunii Europeme
Cuprins Pagina
75
Economie europeană
Politica fiscală a Uniunii Europeme
76
Economie europeană
Politica fiscală a Uniunii Europeme
În cea de-a doua etapă, după 1987, s-a desfiinţat controlul fiscal la
frontierele interne ale Comunităţii. Un rol important în definitivarea
acestui proces l-a avut Actul Unic European, care a stabilit măsurile ce
urmau să ducă la armonizarea legislaţiilor naţionale asupra impozitelor
indirecte.
fiindu-le permisă aplicarea a maxim două cote reduse, dar nu mai mari
de 5%, pentru anumite mărfuri sau servicii de natură socială sau
culturală; statele membre sunt autorizate să fixeze, pe timp limitat, cote
mai mici de 5% sau chiar cote zero pentru anumite produse, în
condiţiile în care există argumente sociale clar definite (1992);
introducerea noului sistem TVA bazat pe principiul impunerii în
ţara de origine şi eliminarea controalelor fiscale la frontieră (1996);
Uniunea Europeană funcţionează şi astăzi cu un sistem al TVA
considerat tranzitoriu. S-a realizat numai armonizarea bazei de
impozitate a TVA, nu şi a cotelor de TVA.
78
Economie europeană
Politica fiscală a Uniunii Europeme
Răspuns 9.1
d)
Răspuns 9.2
b)
Răspuns 9.3
d)
81
Economie europeană
Politica comunitară privind concurența
Cuprins Pagina
82
Economie europeană
Politica comunitară privind concurența
83
Economie europeană
Politica comunitară privind concurența
10.2 Practici restrictive și efectele lor asupra concurenței în cadrul pieței unice
Tipologie Acordurile restrictive reprezintă înțelegeri între două sau mai multe
practici întreprinderi prin care unul sau mai mulți parteneri sunt obligați să
restrictive acționeze într-un mod bine definit.
84
Economie europeană
Politica comunitară privind concurența
Excepții Pot fi, totuși, considerate excepții unele acorduri, decizii sau practici
concertate ce pot fi permise, în cazul cărora părțile pot demonstra că:
înțelegerile în cauză contribuie la îmbunătățirea producției sau
distribuției de produse ori la promovarea progresului tehnic sau
economic, asigurând totodată consumatorilor o parte echitabilă din
beneficiul obținut;
nu impun întreprinderilor în cauză restricții care nu sunt
indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența pe
o parte semnificativă a pieței la care se referă.
Efecte ale Efectele practicilor restrictive care determină interzicerea lor sunt:
practicilor ☆ Împiedicarea, restrângerea sau distorsionarea concurenței – orice
interzise înțelegere va împiedica, restrânge ori distorsiona concurența în cadrul
pieței comune, dacă va influența comportamentul liber pe piață al
părților implicate, ori au sau pot avea un impact semnificativ asupra
condițiilor pieței, prin modificarea poziției întreprinderilor terțe ori a
beneficiarilor;
☆ Afectarea comerțului dintre statele membre - aceasta ar putea fi
determinată printr-o influență directă sau indirectă, reală sau doar
potențială, asupra sistemului de comerț dintre statele membre, prin
diverse modalități, precum: creșterea sau scăderea volumului
comerțului dintre statele membre; practicarea unor prețuri ridicate pe
plan intern, în scopul finanțării exporturilor către alte state membre.
85
Economie europeană
Politica comunitară privind concurența
a pieţei libere;
c) acordurile restrictive care nu oferă întreprinderilor participante
posibilitatea de a elimina concurenţa pe o parte semnificativă a pieţei la
care se referă sunt exceptate de regulile comunitare privind concurenţa;
d) pentru a determina dacă un acord, o decizie sau o practică concertată
are ca obiect sau efect afectarea liberei concurenţe trebuie ca efectele
concrete să se fi manifestat deja.
87
Economie europeană
Politica comunitară privind concurența
Ajutoarele De cele mai multe ori politica de ajutor din partea statului vizează
de stat asigurarea artificială a supraviețuirii sectoarelor care întâmpină
dificultăți serioase. Drept urmare, sunt considerate drept incompatibile
cu piața comună, ajutoarele acordate de stat sau cele acordate sub
orice formă prin intermediul resurselor statului, care amenință să
altereze concurența, prin favorizarea anumitor întreprinderi sau
activități, în măsura în care afectează schimburile dintre țările
membre.
88
Economie europeană
Politica comunitară privind concurența
89
Economie europeană
Politica comunitară privind concurența
90
Economie europeană
Politica comunitară privind concurența
Răspuns 10.1
a)
Răspuns 10.2
c)
Răspuns 10.3
c)
Răspuns 10.4
a)
91
Economie europeană
Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană
Cuprins Pagina
92
Economie europeană
Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană
Actul Unic European este cel care a pus bazele cadrului legal pentru
protecția consumatorilor în interiorul Comunității, iar Tratatul de la
Maastricht, prin introducerea noului Titlu XI, Articolul 129A – intitulat
semnificativ Protecția consumatorilor - a consacrat protecția
consumatorilor ca politică comunitară de sine stătătoare.
94
Economie europeană
Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană
În situația în care produsul sau serviciul a fost achiziționat din altă țară
membră a Uniunii, cumpărătorul are dreptul să facă apel atât la
autoritatea națională, cât și la cea din țara de origine a produsului sau
serviciului achiziționat, caz în care legislația comunitară interzice
discriminarea privind naționalitate. În general, o decizie luată de o
instanță dintr-o țară din Uniune este recunoscută în toate celelalte țări
membre. Dar, pentru ca decizia să poată fi aplicată în altă țară membră
a Uniunii, este necesară o cerere către tribunalul care are jurisdicție (în
general cel din locul de domiciliu al persoanei juridice învinuite).
99
Economie europeană
Politica privind protecția consumatorilor în Uniunea Europeană
comerciale;
c) obligația comerciantului de a se informa cu privire la tranzacțiile
comerciale în care dorește să se implice înaintea derulării acestora;
d) obligația consumatorului de a se informa cu privire la tranzacțiile
comerciale în care dorește să se implice fie înainte, fie în timpul
derulării acestora.
În cazul vânzărilor la distanță de produse/servicii, consumatorului
european trebuie să i se asigure următoarele drepturi:
a) dreptul de anulare a contractului privind vânzarea
produselor/serviciilor în decursul unei perioade de minim 7 zile
lucrătoare de la încheierea contractului, fără un motiv anume şi fără
penalităţi;
b) dreptul de anulare a contractului privind vânzarea
produselor/serviciilor în decursul unei perioade de minim 14 zile de la
încheierea contractului, fără un motiv anume şi fără penalităţi, cu
excepția costului de returnare a produselor;
c) dreptul la o informare corectă şi completă în legătură cu orice aspect
care-l interesează, înainte de încheierea contractului de vânzare a
produselor/serviciilor;
d) niciunul din drepturile de mai sus.
Răspuns 11.1
c)
Răspuns 11.2
a)
100
Economie europeană
Politica regională a Uniunii Europene
Cuprins Pagina
101
Economie europeană
Politica regională a Uniunii Europene
Definiție Toate statele membre ale Uniunii Europene au o politică regională care
vizează sprijinirea dezvoltării regiunilor defavorizate ale teritoriului
național, printr-un transfer de resurse care provin dinspre regiunile
prospere.
102
Economie europeană
Politica regională a Uniunii Europene
Instrumente Ulterior, în 1999, s-a avut în vedere crearea unor noi instrumente
financiare financiare: ISPA și SAPARD, menite să completeze programul
prestructurale PHARE, existent încă din 1989, pentru a favoriza dezvoltarea
economică și socială, precum și protecția mediului în țările candidate
din Europa Centrală si de Est.
regională;
d) a fost completată, prin Tratatul de la Maastricht, de conceptul de
coeziune teritorială.
Principii ale ☆ Concentrarea intervenției comportă trei aspecte: cea mai mare
politicii parte a resurselor puse la dispoziție prin fondurile structurale trebuie să
regionale se concentreze către regiunile și țările cele mai sărace din Uniunea
europene Europeană, potrivit criteriilor de eligibilitate stabilite de Comisie
(concentrarea resurselor); eforturile investiționale trebuie să se
concentreze către prioritățile cheie de creștere din următoarele domenii
– cercetare și inovare, tehnologiile informației și comunicațiilor,
sprijinirea trecerii la o economie cu emisii reduse de carbon
(concentrarea eforturilor); la începutul fiecărei perioade de
programare, se stabilește o finanțare anuală pentru fiecare program,
fondurile respective trebuind a fi cheltuite într-un interval de doi ani de
la alocare (concentrarea cheltuielilor);
☆ Programarea intervenţiei presupune finanțarea programelor
naționale multianuale de dezvoltare regională (și nu a proiectelor
individuale), stabilite pe o perioadă de 7 ani și aliniate la obiectivele și
prioritățile Uniunii Europene, care să fie aprobate de Comisie;
☆ Parteneriatul (colaborarea sau cooperarea) implică elaborarea
fiecărui program de dezvoltare printr-un proces colectiv la care trebuie
să participe autoritățile de la nivel local, național sau regional și
european, partenerii sociali și organizațiile societății civile. Acest
parteneriat se aplică tuturor stadiilor procesului de programare, de la
concepție, gestionare și implementare, până la monitorizare și evaluare,
cu scopul de a garanta faptul că acțiunea respectivă este adaptată la
nevoile și prioritățile regionale și locale;
☆ Adiționalitatea (complementaritatea) resurselor comunitare este
unul dintre principiile de bază care guvernează alocarea fondurilor
structurale, în virtutea căruia contribuția acestora nu se substituie
cheltuielilor structurale publice sau asimilabile dintr-un stat membru în
regiunile vizate;
☆ Managementul, monitorizarea și evaluarea fondurilor presupune ca
statele membre să-și creeze propriile autorități însărcinate cu administrarea
fondurilor pentru fiecare program în parte. Sarcinile ce revin acestor
autorități se referă la implementarea, administrarea corectă și eficiența
programului respectiv. În plus, trebuie înființate și Comitete de
monitorizare, aflate sub responsabilitatea statelor membre, care vor fi
conduse de un reprezentant al autorității de administrare și vor asigura
eficiența și calitatea implementării măsurilor structurale. În ceea ce
privește evaluarea, aceasta poate fi efectuată ante termen, la mijloc de
termen sau post termen, rapoartele de evaluare trebuind să fie disponibile
publicului larg;
☆ Regularizarea plăților și controalele financiare are la bază
104
Economie europeană
Politica regională a Uniunii Europene
105
Economie europeană
Politica regională a Uniunii Europene
106
Economie europeană
Politica regională a Uniunii Europene
Răspuns 12.1
b)
Răspuns 12.2
d)
Răspuns 12.3
a)
109
Economie europeană
Politica socială în Uniunea Europeană
Cuprins Pagina
110
Economie europeană
Politica socială în Uniunea Europeană
Primii pași Necesară pentru coeziunea economică și socială a CEE, angajată deja în
procesul de realizare progresivă a pieței comune, politica socială
comunitară era vag prevăzută în Tratatul de la Roma. Deși, în
preambulul tratatului, semnatarii săi își afirmaseră hotărârea de a
asigura, printr-o acțiune comună, progresul lor economic și social, și își
asumaseră ca scop final o politică socială care să promoveze un nivel de
folosire a forței de muncă și de protecție socială ridicat, creșterea
nivelului și calității vieții, aceștia și-au menținut autonomia totală în
ceea ce privește politica lor socială.
113
Economie europeană
Politica socială în Uniunea Europeană
Principii de Realitate statuată prin tratate în ceea ce-i privește pe locuitorii din
funcționare Uniunea Europeană, libertatea de circulație a lucrătorilor impunea și
realizarea unei piețe europene a muncii. Astfel, la baza realizării liberei
circulații a lucrătorilor s-a aflat Regulamentul nr. 1612/1968, care statua
în preambul că „mobilitatea forței de muncă în cadrul Comunității trebuie
să se realizeze în așa fel încât să se garanteze lucrătorilor posibilitatea de
a-și îmbunătăți nivelul de viață și condițiile de muncă și să asigure
promovarea dezvoltării sociale”. Între 1973 și 1975 aceste prevederi s-au
extins și asupra antreprenoriatului.
114
Economie europeană
Politica socială în Uniunea Europeană
115
Economie europeană
Politica socială în Uniunea Europeană
Răspuns 13.1
b)
Răspuns 13.2
b)
Răspuns 13.3
d)
116
Economie europeană
Politica comunitară în domeniul mediului
Cuprins Pagina
117
Economie europeană
Politica comunitară în domeniul mediului
121
Economie europeană
Politica comunitară în domeniul mediului
122
Economie europeană
Politica comunitară în domeniul mediului
Răspuns 14.1
d)
Răspuns 14.2
b)
Răspuns 14.3
c)
123
Economie europeană
Bibliografie
Economie europeană
BIBLIOGRAFIE
1. Anghel G., (căs. Gheorghiu), Protecția consumatorului în Uniunea Europeană lărgită,
Teză de doctorat, Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Facultatea de Economie și Administrarea
Afacerilor, Iași, 2010.
2. Balassa B., The theory of economic integration, George Allen, Unvoin LTD, Londra,
1962.
3. Bârsan M., Integrarea economică europeană, Editura Carpatica, Cluj-Napoca, 1995.
4. Bergsten F., The Euro and the World Economy, European Central Bank, Frankfurt,
2005.
5. Bertrand C., Europa economică, Institutul European, Iași, 1998.
6. Bibere O., Uniunea Europeană – între real și virtual, Editura ALL Educational,
București, 1999.
7. Brociner A., Europa monetară, SME, UEM, moneda unică, Institutul European, Iași,
1997.
8. Cairns W., Introducere în legislația Uniunii Europene, Editura Universal Dalsi,
București, 2001.
9. Cammelin B., Europa economică, Institutul European, Iași, 1998.
10. Cerna S., Unificarea monetară în Europa, Editura Enciclopedică, București, 1997.
11. Cerna S., (și colab.), Economie monetară și financiară internațională, Editura
Universității de Vest, Timișoara, 2006.
12. Cerna S., Teoria zonelor monetare optime, Editura Universității de Vest, Timișoara,
2006.
13. Chilea D., Dreptul de stabilire al agenților economici în statele Uniunii Europene,
Editura Muntenia&Leda, Constanța, 2001.
14. Chilea D., Dreptul Uniunii Europene, Editura Muntenia&Leda, Constanța, 2001.
15. Comisia Europeană, Strategia Uniunii Europene pentru politica de protecție a
consumatorilor 2007-2013, Oficiul pentru Publicații Oficiale ale Comunităților Europene,
Luxemburg, 2007.
16. Comisia Europeană, O Europă, o monedă, Drumul către Euro, Oficiul pentru Publicații
al Uniunii Europene, Luxemburg, 2012.
17. Comisia Europeană, Piața internă, De la criză la oportunitate - cetățenii și
întreprinderile din nou pe calea prosperității, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Luxemburg, 2013.
18. Comisia Europeană, Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Consumatori.
Consumatorii, pe primul plan, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg,
2013.
19. Comisia Europeană, Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Extinderea, Oficiul
pentru Publicații al Uniunii Europene, Luxemburg, 2014.
20. Comisia Europeană, Să înțelegem politice Uniunii Europene: Comerț, Liberul schimb
este o sursă de creștere economică, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Luxemburg, 2014.
21. Comisia Europeană, Să înțelegem politicile Uniunii Europene: Ocuparea forței de
muncă, afaceri sociale și incluziune, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene,
Luxemburg, 2014.
124
Economie europeană
Bibliografie
22. Diaconescu M., Economie europeană, Ediţia a II-a revizuită și adăugită, Editura
Uranus, București, 2004.
23. Dobrescu E. M., Șorici C., Anghel G., Fondurile structurale, Editura Eurolobby și
Sigma, București, 2009.
24. Gheorghiu G., Consumer Protection - Worthlessness or Necessity, LAP Lambert
Academic Publishing, Saarbrucken, 2012.
25. Golban R., Silași G., Eurosistemul – o tensiune arhitecturală a convergenței, Editura
Economică, București, 2009.
26. Golban R., Tudose M. B., UEM – încotro, Editura Economică, București, 2010.
27. deGrauwe P., Economics on Monetary Union, Fifth edition, Oxford, Londra, 2004.
28. Ignat I., Uniunea economică și monetară europeană, Editura Symposium, Iași, 1994.
29. Jinga, I., Uniunea Europeană – realități și perspective, Editura Lumina Lex, București,
1999.
30. Leicu C., Instituțiile comunitare, Editura Lumina Lex, București, 1996.
31. Manolache O., Drept comunitar, Instituții comunitare, Editura All Beck, București,
1999.
32. Manolache O., Drept comunitar, Cele patru libertăți fundamentale, Politici comunitare,
Ediția a 2-a, Editura ALL Beck, București, 1999.
33. Marinescu V., Marinescu Gh., Uniunea Europeană – Proiect și devenire, Editura Antet
XX Press, Filipeștii de Târg, 2001.
34. Marcu V., Drept instituțional comunitar, Editura Mara, București, 1994.
35. Miron D., Integrarea economică – de la prototip la producția în serie, Editura Sylvi,
București, 2000.
36. Miron D., Economia integrării europene, Editura ASE, București, 2002.
37. Miron D., Economia Uniunii Europene, Editura ASE, București, 2005.
38. Moussis N., Acesso a Europa, Manual de construcao europeia, Bertrand Editora, Porto,
1991.
39. Muns J., (coord.), Lecturas de integracion economica, La Union Europea, Facultat de
Ciencies Economiques i Impresarials, Universitat de Barcelona, catedra Jean Monnet
d’Integracion Europea, Barcelona, 1997.
40. Munteanu R., Drept european – Evoluție, Instituții, Ordine juridică, Editura Oscar Print,
București, 1996.
41. Popescu C., Economia integrării europene, Editura Ovidius University Press, Constanța,
2001.
42. Popescu C., Fundamente metodologice ale comerțului internațional în condițiile
globalizării, Editura Ovidius University Press, Constanța, 2005.
43. Popescu C., Anghel G., Economia Uniunii Europene, Editura Economică, București,
2007.
44. Prisecaru P., (coord.), Politici comune ale Uniunii Europene, Editura Economică,
București, 2004.
45. Prisecaru P., Cociuban A., Andreescu E., Albu C., Piața internă unică: cele patru
libertăți fundamentale, Editura Politeia-SNSPA, București, 2006.
46. Profiroiu P., Profiroiu A., Popescu I., Instituții și politici europene, Editura Economică,
București, 2008.
47. Silași Gr., Integrarea monetară europeană, între teorie și politică, Editura Orizonturi
Universitare, Timișoara, 1998.
48. Sion I. G., Ecologie și drept internațional, Cooperarea și strategia internațională în
domeniul protecției mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1997.
49. Sută N., Comerț internațional și politici comerciale contemporane, Editura Eficient,
125
Economie europeană
Bibliografie
București, 1997.
50. Sută N., Integrarea economică europeană, Editura Economică, București, 1999.
51. Tinbergen J., International economic integration, Elsevier Publishing Company,
Amsterdam-Londra-New York, 1965.
52. Tsoukalis L., Ce fel de Europă, Editura Bic ALL, București, 2005.
126
Economie europeană