Romantismul – fantezia creatoare (imaginatia reprez principiul de creatie al romanticilor), impuritatea gen si spec lit, eroul

exceptional care act in imprejurari exceptionale, antiteza, retorismul limbajului, teme si motive lit specifice (conditia omului de geniu,
timpul trecator, iubirea, natura, cosmogonia.
Prima ipostaza L A doua ipostaza L
- cerul-t, marea-m - soarele-t, noaptea-m
- ip angelica/ neptunica - ip demonica/ plutonica
- ochii vii “ma ingheata” - ochii mari si luminati “ma ard”
- “mandru tanar”, toiag (putere), voievod, par de aur - par negru, coroana care arde (putere), trist si ganditor
- giulgiu vanat, fata stravezie (moarte) - giulgiu negru, palid la fata

Catalin – viclean copil de casa, indraznet, nu are tata, paj, are obrajii vii.
L este reprez omului de geniu. Vianu sustine ca in poem se real lirismul de masti. Astfel, instantele sunt “voci” ale poetului in
sensul ca eul liric se proiecteaza in diverse ip corespunzatoare propriilor contradictii. L-omul de geniu, fata-omul care accede spre abs
Catalin-Catalina-manifestarea telurica a iubirii, Demiurgul-constiinta absoluta, Hyperion-omul sup care isi asuma lucid conditia.
Tema – conditia omului de geniu (este ascunsa in eros). Aparenta pov de dragoste dintre L si f dezv pe de o parte dorinta de traire
concreta a omului superior, iubirea fiind perceputa ca element compensatoriu al spiritului, pe de alta parte, alegoria dezv sensurile
filozofice ale existentei in plan sup, in maniera schopenhaueriana. Sch def geniul ca pe un individ superior dotat dpdv intelectual si
artistic, cap sa se elibereze din angrenajele vointei de a exista, ridicandu-se la niv inalt al detasarii de lucrurile comune. Sup sa il
impiedica la o com reala cu semenii, care nu l inteleg. El devine asadar, un condamnat la sing si nefericire.
Poezia are 98 de strofe, 4 tablouri si 2 planuri.
Tabloul I (1-43) reuneste planul universal, celest cu cel Tabloul II (44-64) se subordoneaza planului uman-terestru prin
terestru reprez de entitatea cosmica si umana. Secvente: conturarea celor 2 pamanteni. Omonimia numelor duce la
- Incip textului prez portretul fetei, ip exemplara a umanului aparenta comuna precum si la realizarea lor ca pereche. Ei sunt
nobilata de puterea aspiratiei spre absolut. jum ce se regasesc in acelasi chip, sunt suflete pereche. Secvente:
- Mom indrg conturat prin motivul privirii. - Portretul lui Cn fiz si mor, prez statutului sau soc – umil dar si
- Intaln celor 2 in spatiul oniric. indraznet de a aspira la ceva mai presus de el.
- Incantatia magica a fetei - Jocul erotic initiat de Cn pt a o seduce pe Ca
- Intruparea L in cele 2 ip antitetice, ambele simb un ciclu - Ca ii intelege conditia si o accepta: idealul este inaccesibil si
de viata. isi cauta implinirea alaturi de sortitul ei.
- Dialogul dintre L si f
Tabloul III (65-85) este rezervat doar spatiului univ-
cosmic, constituie cosmogonia in care avem timpul cu alte
valente, sunt puse fata in fata entitatile sup, H si demiurgul,
Tabloul IV
creatorul (86-98) revine
universului. Secvente:sim la cele 2 planuri. Secvente:
--Pastelul terestru real in conformitate
Zborul intergalactic al L este o calatorie cu estetica romantica.
regresiva, catre
Natura
origini.dev spatiul protector al iubirii telurice. Indragostitii refac
cuplul adamic
- Monol (reprezDcuplului
L adresat se deschideideal).
laudativ, pregatind
- Monol luide
rugamintea Cna fi eliberat de nemurire.
--Ultima invoc a Ca catre
Rasp D care devine L: codrul
o lectie duce
data lui H: la ideea de cuplu, iar
norocul
Discursul axiomic are la baza motivulcasa,
se refera la soarta lor in timp ce viatauniv,
romantic reprezinta
individualitate.
motivul desertaciunii. D ii ofera spre compensatie alte 3 ip
- Monol
ale geniuluiL/H (ip apolinica).
nemuritor (de intelept, poet/cantaret orfic si de
conducator de osti). O satira la adresa nehotararii oamenilor,
a sent umane.

Elemente romantice
Sursele de inspiratie cuprind teoria schopenhaueriana, mitul Zburatorului, Fata in gradina de aur (Richard Kunisch) din care
Eminescu se inspira, respectand schema epica a basmului, dar schimba finalul.
Impuritatea genurilor si spec lit – poemul este de factura epico-lirica cu implicatii dramatice. Caracter E: schema basmului
specifica, indicii spatio-temp, “personajele” portretizate. Lirism: exprimarea unor idei, trairi, sent profunde, ip omului de geniu,
limbajul expresiv, tema si motiv. Caract D: structura si comp, dialogul. Poemul reprezinta impletitura mai multor specii si anume
meditatia filozofica(tab3), idila (poezie despre viata omului proiectata in natura), pastelul(tab34) si elegia.
Teme si motive lit: tema centrala este problematica omului de geniu in rel cu iubirea, societatea, cunoasterea univ, timpul. Tema
fundamentala a romanului este ascunsa in eros. Lightmotive eminesciene(tab3), negrul castel—castelul restrans/abstract(tab4).
Antiteza dintre omul de geniu si omul comun: omul de geniu este cap de sacrificiu, este solitar, nefericit, vesnic neinteles, rational si
rece. Omul comun este prizonier al materialitatii sale, este limitat prin dorinte si aspiratii si incap de o mare iubire, dar inaltat de iub.
Antiteza intre metamorfoze: ip angelica-demonica. Ant portretelor L si a lui Cn. Ant chemarilor. Antiteza structurala si
compozitionala: intre cele 2 planuri si intre registrele stilistice.
Particularitati de limbaj si expresivitate poetica
La niv fonetic si prozodic: muzicalitatea elegiaca a versurilor este data de prozodie. Ritmul dominant iambic, mas de 7-8s, rima
incrucisata. Ut unor fonetisme arhaice pastrate in graiul moldovenesc si ardelenesc.
La niv morfologic: pred verbele la imperativ(leg directa intre instante), imperfect (calat L catre D, val durativa), fol interjectiilor.
La niv stilistic: retorismul limbajului-fig de stil si limb art, alegoria, antiteza ca procedeu stilistic, epitetul in mare parte de factura
populara, comparatia, metafora(tab3), hiperbola(priviri), oximoron.