MINISTERUL EDUCAȚIEI

UNIVERSITATEA NAȚIOALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific
Lect. univ.dr: Mihaela Zahiu

Absolvent:
Nedelcu G.Denisa Ioana

BUCUREȘTI
2022
 MINISTERUL EDUCAȚIEI
UNIVERSITATEA NAȚIOALĂ DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT
FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

Predarea dansului cha-cha la

clasa pregătitoare

Coordonator științific
Lect. univ.dr: Mihaela Zahiu

Absolvent:
Nedelcu G.Denisa Ioana

BUCUREȘTI
2022

1
 Planul lucrării

Capitolul 1- Introducere

1.1.Importanța alegerii temei............................................................................................4

1.2.Motivația alegerii temei..................................................................................................5

Capitolul 2 -Fundamentarea teoretică a temei

2.1.Educația fizică în sistemul de învățământ dinRomânia ..........................................6

2.2.Lecția de educație fizică...................................................................................7

2.3.Obiectivele educției fizice.................................................................................9

2.4.Importanța dansului în lecția de educație fizică..............................................10

2.4.1.Rolul dansului în lecția de educție fizică............................................12

2.4.2.Scopul dansului în lecția de educație fizică.........................................14

2.5.Dansul în lecția de educție fizică....................................................................15

2.6.Aptitudini motrice și psihomotrice necesare dansului....................................16

2.7.Particularități somatice,funcționale,psihice și motrice ale copiilor cu vârsta

cuprinsă între 6-9 ani..........................................................................................................21

Capitolul 3 -Designul studiului

3.1.Scopul,obiectivele,sarcinile și ipoteza studiului...........................................................27

3.1.1.Scopul studiului................................................................................................27

3.1.2.Obiectivele studiului.........................................................................................27

3.1.3.Sarcinile studiului.............................................................................................27

3.1.4.Ipoteza studiului................................................................................................28

3.2.Organizarea desfășurării studiului................................................................................28

3.2.1.Locul și perioada desfășurării studiului.............................................................28

3.2.2.Participanții........................................................................................................28

3.3.Metode de cercetare......................................................................................................29

3.4.Mijloace specifice de pregătire pentru învățarea dansului de cha-cha.........................30

2
 3.4.1.Mijloace pentru educarea ritmicității și muzicalității motrice...........................30

3.4.2.Mijloace pentru educarea ținutei corporale.......................................................33

3.4.3.Variante de figuri și structuri coregrafice pentru dansul de cha-cha.................34

Capitolul 4 -Concluzii și propuneri

4.1.Concluzii.......................................................................................................................41

4.2.Propuneri.......................................................................................................................42

Bibliografie................................................................................................................43

3
 CAPITOLUL I

INTRODUCERE

1.1 Iportanța alegerii temei

“Dansul şi expresia corporală sunt de cele mai multe ori asociate, fără a fi confundate.Dacă
dansul transmite noţiunea de învăţare, tehnică, control şi disciplină, expresi acorporală
este concepută ca activitate creativă şi recreativă necesară în dezvoltarea
subiectului ”1.

Dansul este o parte fundamentală a baletului, transmisă inițial prin ritm și magie.
Omul a fost întotdeauna uimit de forțele naturii, anotimpurilor și stelelor, iar din dorința de
a contribui la dezvoltarea lor, a inventat gesturi pentru a-și exprima dorințele.

Manifestarea prin dans este diferită în culturile diverselor popoare, dacă romanii nu au dat
prea mult sens dansului, japonezii nu se gândesc la dans ca la un gest, ci la o atitudine.

Dansul a crescut enorm și a devenit complex. Italienii și francezii erau dornici să

codifice atitudini și pași, așa că au început preocupările teoretice. Norville nu era pasionat
de natură, ci de lumea copleșitoare a sufletului uman. Centrul atenției sale este omul ca
măsură a tuturor lucrurilor, pentru că omul este interesat doar de el însuși.

El i-a îndemnat pe dansatorii și maeștrii de balet să fie atenți la pasiunea lui și să-l
surprindă pe bărbat cu toate emoțiile și toate ipostazele. Un susținător al pantomimei,
Noverre spune că starea emoțională a fiecărui personaj este transmisă prin pași,
expresivitate și mișcare. Toți coregrafii moderni au îmbrățișat ideile lui Norville2.

Dansul a evoluat de-a lungul timpului, luând diferite forme cu diverse „limbi”. De
exemplu: dans clasic, dans modern (adăugarea de noi coregrafii, atitudini pe baza dansului
clasic), dans modern (înfățișând o anumită perioadă a societății, nu există limită pentru
alegerea expresiei), dans modern ,dans sportiv .

Dansul este o activitate atletică care necesită un mare control al corpului. Când vine vorba
de dansul în mișcare, trebuie să acordăm atenție nivelului de excelență în performanța
abilităților motorii ca o combinație de abilități biologice și mentale. Datorită modului în
1
Năstase, V.D., (2002), Tehnica în dansurile latino-americane, Editura Paralela 45,pg20.
2
Vișan,A.(1997),Îndrumar dans,București,1997,pg3-5.
4
care este implicată în performanța atletică, coordonarea este considerată o condiție
prealabilă absolută pentru executarea cât mai precisă a programelor motorii3.

1.2. Motivația alegerii temei

Dansul, ca formă de comunicare non-verbală sau activitate competitivă, a însoțit ființele

umane de-a lungul dezvoltării antropologiei. Indiferent de modul în care este practicat,
dansul poate fi privit ca o activitate estetică, cu sarcina de a modela corpul uman4.
Dansul în mișcare, și ramura gimnasticii, este definită ca o mișcare tehnică care
combină ritmul, diverse stiluri muzicale și ritmuri, bazate în primul rând pe dezvoltarea
coordonării.
Prin definiție, coordonarea este considerată o trăsătură extrem de importantă a
performanței atletice care nu poate fi monitorizată și poate fi doar analizată de rutină.
Coordonarea se dezvoltă cu ajutorul a trei aspecte principale: calitatea pregătirii,
variabilitatea și varietatea contextului în care este plasat subiectul. Garantează învățarea și
performanța unor profiluri sportive specifice. Pentru dezvoltarea elementului de
coordonare, abilitățile perceptive ale subiecților trebuie îmbunătățite: cu cât se antrenează
mai mult, cu atât este mai valoros bagajele de achiziție motrică.
Acestea fiind spuse, nivelul de performanță al abilităților de coordonare este legat
de numărul de kineziotomii în care se află un individ.
Perioada cea mai ideală pentru dezvoltarea componentelor de coordonare este
copilăria (6-13/14 ani).În acest sens, s-au făcut cercetări pe grupa de vârstă 6-10 ani pentru
a stabililegăturile dintre coordonarea motorie, pregătirea și activitatea fizică 5.
Am ales tema „Predarea dansului de cha-cha la clasa pregătitoare” deoarece consider că
prin intermediul mijloacelor specifice putem forma capacitățile de percepere corecte a
particularităților dansului de cha-cha și însușirea modalităților de punere a lor în practică.
Înțelegerea corectă a pașilor, perceperea ritmului , menținerea atitudinii si posturii
corecte a corpului pe întreg parcursul efectuării pașilor de dans sunt obiectivele de bază.

CAPITOLUL II
3
Manno, R. (1992). Les bases de l’entraînement sportif -Foundations of sport training, Paris: Revue EPS.
4
Zahiu,M., Macovei ,S. , Predoiu,R. ,Mihaiu,C., Grigore, M. A Profile Of Eye-Hand Coordination And Form
Constancy In Performance Dancesport. – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal,  Pages: 356-
362, https://doi.org/10.35189/iphm.icpesk.2019.54.
5
Zahiu M., Manos M. , Drăghici G. (2020),Coordination in Formation Dancesport at Beginner Level,
Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy Journal, Volume 59, Issue 3, 271-288,
doi.org/10.35189/dpeskj.2020.59.3.6 , https://doi.org/10.35189/dpeskj.2020.59.3.6.

5
 FUNDAMENTAREA TEORETICĂ A TEMEI

2.1.Educația fizică din sistemul de învățământ din românia

Educația fizică, privită ca acțiune de tip motric, este accesibilă tuturor categoriilor
de vârstesi are obiective generale și specifice pentru fiecare subsistem.

Educația fizică, văzută ca proces instructiv- educativeste o activitate creatăși

desfășuratăcu scopul perfecțonării dezvoltării fizice și aptitudinilor motrice ale subiecților
având în vedere particularitățile de vârstăși sex, condițiile de integrare sociala, trăsăturilor
unor viitoare profesii etc. Aceasta beneficiază de o multitudine de exerciții fizice adaptate
la toate subsistemele si variabilele.

Evaluarea randamentului executanților se realizează pe baza probelorși criteriilor precise

prin aplicarea Sistemului Național de Educație Fizicăși Sport.

Educația fizică este alcătuită ca arie curriculară cu o poziție stabilă spre deosebire
de restul obiectelor învățământului care sunt introduse în diverse arii curriculare. Mai
puem preciza și că doar educația fizică și limba română consituie singurele discipline care
sunt întâlnite în toate planurile de lecție de la clasa I până la a XII-a6.

Sportul este o activitate competitivă constând dintr-un set de acţiuni motrice diferenţiate
peramuri ale sportului, care are ca scop îmbunătățirea abilităților morfo-funcţionale şi
psihologice. Concretizată în realizări precum record, depășirea de sine sau a adversarului ,a
susţinut participarea la sport în liceu crește motivația şi învaţă munca în echipă
șiautodisciplina .
Conceptul de sport universitar românesc este definit ca parte integrantă a subsistemului a
activităților din cadrul sistemului național de educație fizică. Activitatea sportivă în mediul
universitar se desfășoară pe trei niveluri: educaţie fizică universitară, sport universitar
pentru toţi și sport universitar de performanță .
Educația fizică se concentrează pe îmbunătățirea potențialului psiho-biometric al elevilor.
Acest lucru se realizează prin dezvoltarea abilităților motorii și psihomotorii pentru a

6
Toma.B.(2001). ,,Didactica educatiei fizice", Editura Fundatiei Universitare ,,Dunarea de Jos", Galati.

6
obţine beneficii pentru sănătatea fizică şi mintală, precum şi prin dezvoltarea abilităţilor
cognitive, afective şi social-relaționale. Integrarea socio-profesională a elevilor este sporită
prin practicarea disciplinelor de educaţie fizică şi sportivă.
Activitatea de educație fizică și sport în învățământul superior tehnic îmbracă multe forme
demanifestare, de la orele prevăzute în programele de învăţământ (pentru anii I și II) până
lapregatirea echipelor reprezentative pentru competițiile studenţeşti, dar și sub formă
de practicarea independentă a exerciţiilor fizice și a sporturilor preferate în scop recreativ
şi pentru revitalizarea potențialului biologic.
Activităţile sportive desfășurate de elevi în timpul orelor de educație fizică şi sport sunt
legate de ideea dezvoltării calităților biomotorii, de deconectare, competiţie şi socializare,
reprezentând o componentă importantă a sănătății și pregătirii individuale pentru a
răspunde în mod corespunzător cerinţelor vieţii dezi cu zi.
Forma principală în care se desfășoară activitatea sportivă universitară este lecția de
educație fizică și sport. avea performanţe şcolare slabe.
Educația fizică presupune de fiecare dată activitate. Din aceasta cauză este greșită
sintagma “practicarea educției fizice”, exercițiile se practică nu educația fizică. Educația
fizică este modalitatea prin care se practică exercițiile fizice. Fiind un tip fundamental de
activitate motrică care are la baza norme , indicații metodice , se desfăsoară în două
modalități : ca activitate independentă și ca proces instructiv educativ bilateral.În România
cea mai des întâlnită modalitate este a doua7. 

2.2.Lecția de educție fizică

Învăţământul desfăşurat în clasă a fost teoretic fundamentat și avansat de către

educatorul din secolul al XVII-lea J.A. Comenius și a fost fundamentul tuturor sistemelor
educaționale de atunci și a continuat să se îmbogatească și să se adapteze la o varietate de
condiții sociale ale diverșilor educatori.
Văzută ca parte organizatorică de bază a activităţii didactice, lecția unește toate
metodele, mijloacelor şi cerințe didacticii specifice parcursului de predare-învăţare,

7
Cârstea, Gh., (2000), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Anda,
București,pg116

7
valorificând experienţa specialistului cu scopul fixării unei legături optime profesor-elev,
necesare atingerii obiectivelor de instruire şi educaţie.
Lecţia este preocupația comuncă a cadrelor didactice cu elevii ce țintește scopuri şi
obiective precise, are un cuprins determinat , o structură anume şi efectuare într-un timp
bine mărginit8.
Ca proces instructiv-educativ bilateral educația se desfășoară în timp , continuu și într-un
mod sistematic. Acest proces este condus de un cadru didactic competent cu
responsabilități precise, să aibă cunoștințe metodologice pentru a putea realiza o evoluție
cât mai bine definită a participanților intrați în proces.
Atunci când educația fizică se realizează doar în timpul liber al subiecților și în
absența unui conducător vorbim de activitate independentă. Aceasta activitate se poate
desfășura numai după o anumită vârstă.
Strategiile didactice, resursele didactice și relațiile pedagogice profesor-elev și
elev-elev sunt părți interdependente ale lecției de educație fizică și sport.
Lecția de educatia fizică și sport are un dominant mod de formare în sensul că formează
subiecții pentru viată..
Prin intermediul lecției de educție fizică și sport acționăm asupra corpului uman ( cu
obiectivul de a dezvolta rezistența cardio-respiratorie la eforturile fizice), calităților
motrice ale participanților, deprinderilor şi priceperilor motrice de bază utile în viața de zi
cu zi. Dispunem de un procent mare de exerciții fizice : parcursuri-aplicative şi specifice
sporturilor, exerciții specifice gimnasticii aerobice, exercitii de stretching, exerciții
preșuate din dansurile populare și sportive. Intensitatea acestora se situează la un nivel
inferior apre deosebire de antrenamentul sportiv9.

2.3.Obiectivele educației fizice

8
Șerbănoiu, S.,Tudor, V. (2014).Lecția-unitatea organizatorică fundamentală a procesului de
educație fizică și sport. În Șerbănoiu,S.,Virgil.Tudor,Teoria și Metodica Educației Fizice și
Sportului (pp.108),București.
9
Cârstea, Gh., (2000), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Anda, București .
8
 Disciplina Educație fizică trebuie să îndepliniească obiective –generale și
specifice. Procesul are nevoie de o preocupație desfășurată într-un stil organizat și condusă
de profesori cu competențe profesionale bine definite.

Pentru a funcționa eficace, procesul necesită o relație favorabilă și constructivă între

participanți (emițător-receptor), o corelație adaptată la noile caracteristici ale noului stil de
învățământ.

Obiectivul general al educației fizice se referă la dezvoltarea capacităților cu

scopul menținerii continue a stării de sănătate, agarantării unei dezvoltari fizice
armonioase si a punerii în practică a unei aptitudini motrice favorabile stabilirii
profesionale si sociale.

Obiectivele generale urmărite la lecţia de educaţie fizică sunt următoarele:

creșterea capacităţii de exercitiu fizic și intelectual, dezvoltarea armonioasă a
organismului,optimizarea sănătății, prevenirea apariției deficiențelor fizice globale şi
segmentare, formarea şi menţinerea unor atitudini corporale adecvate, dezvoltarea
capacităţii biomotorii generale.

Elevii cu un stil de viaţă nesănătos au mai multe şanse de a avea performanţe

şcolare slabe. Descoperirile sugerează că educația fizică susţine comportamente sănătoase
și poate ajuta la îmbunătăţirea rezultatelor şcolare ale studenţilor.

Educația fizică ajută prin cunostințe, capacitati si atitudini specifice, la totalitatea

domeniilor de competențe interpersonale, interculturale și civice10.

“Obiectivele generale ale educației fizice şi sportului, cele mai apropiate de funcții,
sunt considerate ca fiind de nivelul sau rangul 1. Este vorba de următoarele obiective
generale de mai jos11.

10
Toma.B.(2001). ,,Teoria și didactica Educației Fizice și Sportului ", Editura Fundatiei Universitare ,,Dunarea
de Jos", Galati.
11
Cârstea, Gh., (2000), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Anda, București .
9
 Figura 2.1.Obiectivele generale ale educației fizice și sportului

Ceea ce se cunoaște foarte clar sunt două categorii de obiective:

 obiectivele generale
 obiectivele specifice (adică cele operaționale, numite şi "sarcini"specifice temelor
lecției sau altei activități organizatorice).

Restul categoriilor de obiective sunt dependente de criteriul sau criteriile după

care se face ierarhizarea. Bineînțeles că sunt şi specialişti, unii chiar recunoscuți şi
respectați în domeniu, care nu acceptă ideea ierarhizării obiectivelor în educație fizică şi
sport.
Taxonomia este ştiința care se ocupă de descrierea şi de clasificarea obiectivelor.
O altă clasificare a obiectivelor educației fizice şi sportului, foarte cunoscută, este cea care
le grupează după cum obsevăm în imaginea de mai jos.

10
 Figura 2.2.Clasificarea obiectivelor educației fizice si sportului

2.4.Importanța dansului în lecția de educație fizică

Dansul în activitățile de educație fizică şi sport se intâlnește în intersecția artei,

lumea sportului şi sistemul de învățământ.

Dansul prin contribuțiile sale dăruiește viziuni educative unice în Educție Fizică și
Sport, având ca scop obținerea de înțelesuri şi afectivitate, precum şi clădirea unei
expresivități motorii prin încadrarea individului în procesul de creație artistică.

Dansul este raportul dintre necesitatea de a exprima unicitatea unei persoane sau a
unui grup şi dorința de a crea o impresie asupra celor din jur . Din acest motiv profesorul
trebuie să perceapă dansul precum o acțiune ce generează conexiunea dintre expresie si
impresie cu ajutorul creației coregrafice.12
Activitatea aceasta constă în :

realizarea unui program expresiv

transmiterea lui pentru a realiza o structură coregrafică

12
Vișan,A.(1997),Îndrumar dans,București,1997
11
 comunicarea cu publicul , într-o formă de comunicare
De aici rezultă faptul că avem 3 participanți :
1. profesorul (coregraful )
2. elevul (dansatorul )
3. spectatorul (publicul )
Profesorul are rolul de a îmbina într-un mod frumos intenția și mijloacele
disponibile în vederea obținerii unui spectacol deosebit pe placul și înțelesul spectatorului.
Acesta trebuie să țină cont de nivelul de pregătire, sexul și vârsta colectivului, stimulând
creativitatea elevilor astfel incât dansurile compuse să poată fi puse în scenă cu diferite
ocazii : serbări, spectacole , concursuri interșcolare, etc.

Elevul(dansatorul) reprezintă legătura dintre profesor(coregraf) și spectator , fiind

interpretul unei structuri coregrafice. Rolul elevului este de a da sensuri și forme variate
ideii coregrafice . Elevul trebuie să învețe să transforme expresivitatea motrică obișnuită
într-o formă de expresivitate motrică estetică transmițând grație.

Figura 2.3. Calități psiho-motrice dezvoltate de dans.

12
 În şcoală se pune accentul pe capacitățile creative și de comunicare ale elevilor,
mai puțin pe tehnicitate13.

2.4.1. Rolul dansului în lecția de educație fizică

Dansul este un proces de comunicare verbală și comportamentală între oameni.

În timp ce dansează , subiectul se adaptează celorlalți , schimbându-si-și comportamentul .
Este remarcat și îi remarcă pe cei din jurul său, vorbește despre sine și îi ascultă pe cei din
jur, toate acestea doar prin permanent dialog comportamental.

Conținutul motric tipic dansului se definește printr-o varietate de mișcări.

Procedeele tehnice se combină într-o varietate de structuri motrice expresive și combinații
coregrafice. Îmbinarea mișcărilor se realizează printr-un caracter artistic și expresiv încât
expresia corporală capătă funcții estetice.

Mișcarea în dans se definește prin transmiterea sugestivă cu ajutorul unor mișcări

corporale, a unor mesaje , eleganță , siguranță în coordonările segmentare cu legătură într-
o diversitate de caracteristici spațiale.

Unul din rolurile principale ale dansului îl reprezintă educarea mişcării (tinută şi
tot ce ține de execuție artistică) şi efectuarea părții tehnice, respectând standardele artistice
caracteristice tipului de dans.

Figura 2.4.Mijloacele realizării educației estetice.

13
Năstase,D.V., (2002), Inițiere în Dansul Sportiv, Pitești: Paralela 45.

13
 Motricitatea expusa prin dans va trebui sa raspunda unor game de forme si miscari
ale corpului, existand unele constrangeri individuale de nivel biomecanic. Putem explora
sistematic prin dans un avantaj al raportului spatio-temporal prin viteza, ritm, energie a
corpului, directie, amplitudine, si accelerare a miscarii.
In specificul dansului recunoastem pe baza unei idei sau intentii, a unui program de
expresivitate, confruntarea cu un public, intr-o maniera de comunicare corporala.

Figura 2.5.- Pașii realizării unei coregrafii.

Ca orice activitate fizica, dansul dezvolta calitati psihomotorii importante. Iata

cateva din obiectivele care pot fi atinse in mod eficient prin practicarea dansului:

 realizarea unei tinute si executia artistica

 stimularea expresivitatii fizice, creativitatea si imaginatia artistic care
dezvolta capacitatea redarii printr-un gest, o miscare, prin atitudine, idei,
sentimente, stari sufletesti dar si diferite teme 14.

2.4.2. Scopul dansului în lecția de educație fizică

Scopul principal al dansului la nivel şcolar este acela de a dezvolta interesului

pentru mişcarea expresivă,întrucât, utilizând stiluri de dans partea expresivă ajunge extrem
de dezvoltată şi mai conturata.

Motricitatea urmărită prin dans este extrem de importantă.Mai jos se pot observa și
câteva dintre raporturile explorate prin intermediul dansului15.

14
Dobrescu, T., 2006, Dimensiuni ale comunicării prin limbajul corpului, Editura Tehnopress, Iași
15
Năstase, V.D., 2011, Dans sportiv, Metodologia performanței, Editura Paralela 45, Pitești

14
 Figura 2.6.Raporturi explorate prin dans

Capacitățile condiționale sunt direct dependente de condiția fizică și au la bază

eficiența metabolică a musculaturii , sistemului cardio-vascular,respirator și nervos16.

2.5.Dansul în lecția de educație fizică

Dansul beneficiază de un repertoriu motric complex, extrem de variat şi

accesibil, care poate şi trebuie sa fie utilizat printr-o esalonare pe parcursul anilor de
studii, începând chiar din clasa a II-a. Însuşirea şi perfecționarea poate fi realizata în mod
diferit, în funcție de baza materială din fiecare școala.17.

Există următoarele modalități de abordare:

 pe perioada întregului an şcolar, în diverse verigi ale lecției

 în cadrul unor sisteme de lecții având conținut integral de dans

Acompaniamentului muzical trebuie să fie prezent obligatoriu.Dansul dacă contribuie la

atingereafiecărui obiectiv de la finalul fiecărei verigi ale lecției trebuie să fie prezent în
structura lecției de educaţie fizică.
16
Tudor V., Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare – componente ale capacității motrice.
Editura Rai București, pg24
17
Vișan,A.(1997),Îndrumar dans,București,1997

15
 Prin urmare, conținutul dansului îşi găseşte locul în următoarele verigi ale
lecției de educație fizică:

1. Organizarea colectivului de elevi :jocuriritmice şi jocuri muzicale pentru

influențarea stării emoţionale şi captarea atenției elevilor
2. Pregătirea organismului pentru efort : combinații de dans formate dinvariante de
pașiritmici, paşi de bază din dansul sportiv, paşi de dans modern învățate în
lecțiile anterioare în cadrul verigii a 5-a, puse în practică în diverse formațiişi cu
deplasări diferite
3. Influențarea selectivă a aparatului locomotor : structuri motrice executate pentru
educarea esteticii corporale , structuri de mişcări sustrase şi adaptate pentru nivel
şcolar din dansul clasic şi cel modern; combinații simple din diferite acţiuni tehnice
corporale: deplasări, săltări, sărituri, jocuri ritmice şi jocuri muzicale, combinații de
exerciții pentru dezvoltarea componentelor coordonării, diverse exerciții
pregătitoare; exerciții de învăţare; combinații de dans pentru perfecționare.

4. Revenirea organismului dupa efort : combinații de dans lente, formate din mişcări
ale brațelor şi trunchiului alături de respirație adecvată şi cu respectarea execuției
artistice.

Obiectivele dansului sportiv au un carcter general, dar pot obține caractere individuale
în funcție de activitățile din ce în ce mai concrete .

În dansul de performanță avem ca obiective maximizarea performanțelor și

dezvoltarea personalității în ansamblu:
- dezvoltarea aptitudinilor psihomotrice necesare practicării dansului sportiv;
- perfecționarea elementelor tehnice și a coregrafiilor
- dezvoltarea expresivității și performanțelor artistice, perfecționarea capacității de
comunicare specifică;
- dezvoltarea psihică a capacităților cognitive, motivaționale, afective necesare
participării în competiție;
- dezvoltarea trăsăturilor moral-volitive necesare performanței sportive (disponibilitate
la efort, ambiție, perseverență, toleranță la frustrare etc.);

16
 - educarea comportamentului specific practicantului de dans sportiv
- prevenirea și combaterea accidentelor datoare efortului specific;
- favorizarea integrării social18.

Orele de activități sportive se desfăşoară cu grupe de elevi , care au aptitudini

pentru practicarea dansului.În cadrul grupelor se stabilesc echipele reprezentative pentru
competițiile interşcolare şi pentru activitățile cultural – sportive : spectacole, serbari
organizate la nivelul unităților şcolare19.

2.6. Aptitudini motrice și psihomotrice necesare dansului

Dansul este mişcarea ritmică prin care se exprimă stările de emoție şi sentimente,
în care acțiunile motrice sunt alcătuite cu scopul creării formei, exprimării şi
comunicării. Mişcarea însăşi nu baza exprimării motrice.
Mişcarea reprezintă integrarea intr-un întreg a emoțiilor, intelectualității și a naturii
fizice.
Acțiunea implică o emoție cu rolul de a sugera , o idee sau gând ,care alcătuieşte
mişcarea corpului și îndeplineșteobiectivul. Deci o dorințăstimulează ideea iar aceasta este
exprimată prin actul motric.

Două dintre aceste componente sunt mai puțin vizibile şi aparțin laturii psihice,
dar sunt dezvăluite prin a treia componentă, care este vizibilă şi aparține corpului. Stările
psihice sunt exprimate numai prin acțiune şi pot fi comunicate într-o formă vizibilă: prin
mişcarea corporală. Dezvoltarea și controlul asupra abilităților cu privire la expresivitatea
corporală se datorează în mare măsură percepțiilor kinestezice. Pentru a ajunge laaceastă
capacitate trebuie să dăm o atenție deosebită senzațiilor musculare.

Dezvoltarea tehnicii corporale este un proces de analiză,descoperire,

perfecționare, ce necesită un mare efort din partea psihicului şi a corpului.
Aspecte ce trebuiesc urmărite în pregătirea corporală specifică dansului:
 automatizarea tuturor deprinderilor şi priceperilor;
 dezvoltarea capacităților motrice;
18
Viorel, D., 2011, Dans sportiv, Metodologia performanței, Editura Paralela 45, Pitești,
19
Vișan,A.(1997),Îndrumar dans,București,1997
17
  inteligența motrică;
 în învătarea unei mişcări sau unui act motrict fiecare senzație trebuie înregistrată și
observată, astfel poate fi asociată cu efecte pozitive în conştiinţa noastră
 voința să fie mereu prezentă și îmbinată cu intelectualul și afectivul într-o perfectă
unitate- cooperarea dintre diferite facultăți psihice este unul dintre secretele
succesului;

Dansul debutează cu impresii, cu imagini senzoriale și psihice, care pot fi

subiective sau obiective. Putem identifica prin intermediul dansului sentimentele noastre,
ale altora, aspecte privind natura sau tot ce ne inconjoară.

Figura 2.6. Definițiile calității,performanței și aptitudinii motrice

18
 Figura 2.7.Clasificarea acțiunii motrice

Motricitatea uneşte actiunile motrice efectuate cu scopul mentinerii relațiilor cu

mediul natural chiar si cel social, inclusi cu ajutorul efectuarii deprinderilor tipice
ramurilor sportive: actiunile motrice realizate cu ajutorul contractiei muschilor scheletici.

Figura 2.8.Motricitatea din mai multe perspective

19
 Motrcitatea este privită ca relație input-output sau din perspectivă teleologică.
Output-ul rreprezintă efectele motricității concretizate prin trecerea sistemului într-o stare
superioară. Ca orice act motor, este declanșat de un stimul extern sau intern20.

Calitățile fizice care sunt extrem de importante și pe care trebuie să le imbunătățim în

dansul sportiv sunt:

Figura 2.8.Calități fizice îmbunătățite prin dans

20
Dragnea A., Bota A., (1999), Teoria activităților motrice, Editura Didactică și Pedagogică
București,pg51

20
 Figura 2.9. Definițiile calităților motrice dezvoltate prin dans

Îmbinând într-un mod armonios calitățile prezentate mai sus putem evidenția faptul
că formă aceasta de comunicare artistică, prin condiția fizică şi specifică a subiecților
garantează influenţe extrem de folositoare ale acestor activități având ca obiectiv întărirea
sănătății, educarea calităților motrice şi dezvoltarea într-un mod armonios.

21
 CAPITOLUL III

DESIGNUL STUDIULUI

3.1.Scopul,obiectivele,sarcinile și ipoteza studiului

3.1.1.Scopul studiului

Scopul studiului este reprezentat de identificarea metodelor și mijloacelor optime

pentru învățarea corectă a pașilor de cha -cha , perceperea ritmului , menținerea atitudinii si
posturii corecte a corpului pe întreg parcursul efectuării pașilor în dansul cha-cha.

3.1.2.Obiectivele studiului

Obiectivele stabilite în vederea obținerii scopurilor sunt următoarele:

• identificarea mijloacelor și metodelor de învățare a pașilor de dans din cha-cha în dansul

sportiv a copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 – 9 ani;

• stabilirea mijloacelor și metodelor de pregătire pentru educarea ținutei corporale

• evidențierea mijloacelor și metodelor de pregătire tehnică în dansul cha-cha

• identificarea mijloacelor și metodelor de pregătire pentru dezvoltării ritmicității la

școlarii din dansul sportiv;

• evidențierea beneficiilor și a importanței practicării dansului sportiv în dezvoltarea

socială și psihică a copiilor cu vârsta cuprinsă între 6 – 9 ani.

3.1.3.Sarcinile studiului

În vederea realizării studiului de față am constatat următoarele sarcini de cercetare:

• accentuarea rolului jocurilor de mișcare optime pentru creșterea ritmicității în dansul

sportiv;

• conceperea unui program care să cuprindă exerciții ritmice specifice nivelului de

pregatire tehnică la copiii cu vârsta cuprinsă între 6-9 ani, îmbinând jocul și pașii de bază
specifici stilului de dans Cha – Cha

22
• realizarea unui model de abordare a pregătirii tehnice din Cha – Cha în scopul dezvoltării
ritmicității în dansul sportiv la copiii cu vârsta cuprinsă între 6-9 ani;

• evaluarea calităților motrice prin intermediul dezvoltării ritmicității la copiii cu vârsta

cuprinsă între 6 – 9 ani, în dansul sportiv;

• accentuarea rolului jocurilor de mișcare selectate pentru creșterea ritmicității a stilurilor

de dans Cha – Cha, la școlari, în dansul sportiv.

3.1.4.Ipoteza studiului

Aplicarea unui program optim de pregătire pentru educarea ritmicității și învățarea

dansului de cha-cha poate duce la eficientizarea procesului de dezvoltarea a ritmicității
motriceîn stilul de dans.

3.2. Organizarea și desfășurarea studiului

3.2.1. Locul desfășurării studiului

Studiul s-a desfășurat la After School „Ana și Ștrumfii” din București, pe perioada
14.03.2021 – 06.05.2022, cu 8 participanți (4 fete și 4 baieți).

Antrenamentele s-au desfășurat de două ori pe săptămână, luni și miercuri de la 12:00 –

-13:30.

3.2.2.Participanții

Tabel 3.2. Participanții la studiu

Număr Iniţiale Vârsta Gen

participanți Nume/Prenume

1 A.I. 6 ANI F
2 L.A. 6 ANI B
3 P.D. 6 ANI F
4 T.M 7 ANI B
5 A.N. 6 ANI B

23
 6 M.T. 6 ANI F
7 M.R. 7 ANI F
8 V.M. 6ANI B

3.3. Metode de cercetare folosite în cadrul studiului:

Metoda studiului bibliografic

Această metodă se bazează pe:
 Studiul literaturii de specialitate;

Metoda observației
Prin această metodă se urmărește evoluția copiilor din punct de vedere motrico-
muzical și ritmic pentru stilul de dans prezentat

Metoda experimentului
Este metoda care stă la baza studiului și care aprobă verificarea ipotezei.

Metoda grafică
Cu ajutorul acestei metode se evidențiază imaginile mult mai clare asupra
progresului realizat de elevi în urma aplicării probelor iar graficele sintetizatoare penru
progres au acest scop.

Metoda statistico-matematică

Prin utilizarea metodei statistico-matematică în lucrare se efectuează experimental

propriu-zis prin analiza și interpretarea calculelor şi a rezultatelor obținute.

Etapele utilizate în urma analizării datelor statistice sunt: .

• Analiza preliminară a datelor prin care scopul este de a obţine valorile extreme prin
rezultatele primite de la participanți cu ajutorul evaluării inițiale cât şi finale a
acestora.
• Statistica descriptiva are ca scop efectuarea de calcule in urma principalilor
indicatori ai statisticii descriptive.

24
Testul Wilcoxon pentru două eșantioane perechi se utilizează pentru a verifica dacă există
o îmbunătățire semnificativă, in raport statistic, intre momentul initial şi momentul final
după intervenția experimentală, inregistrate de un grup de elevi.

3.4.Mijloace specifice de pregătire pentru învățarea dansului de cha-cha

3.4.1.Mijloace pentru educarea ritmicității și muzicalității motrice

Exerciții pentru redarea valorilor notelor muzicale

 Exerciții ritmice pentru nota întreagă

Poziție inițială : stând

T1-4 Rotarea brațelor spre înainte

T5-8 Săritură dreaptă

 Exerciții ritmice pentru doime ( se execută o mișcare în 2 timpi )

Poziție inițială Stând

T1-T2 Ridicarea umerilor

T3-T4 revenire

T5-T6 Ridicarea brațelor prin înainte sus

T7-T8 Revenire

Exerciții ritmice pentru pătrime (se execută o mișcare într-un timp)

Poziție inițială Stănd față în față cu partenerul de mâini apucat

25
T1 Ridicarea brațelor prin lateral

T2 Coborârea brațelor prin lateral

T3 Săritură dreaptă

T4 Sătritură în depărtat

T5 Revenire în stând prin săritură

T6 Bătaie din palme

T7 Bătaie palma în palmă cu partenerul

T8 Pocnet din degete

Exerciții ritmice pentru optime

Poziție inițială

T și 1 2 pocnete din degete

T și 2 2 bătăi din palme

T și 3 2 bătăi palmă în palmă cu partenerul

T și 4 2 pocnete din degete

T și 5 2 bătăi încrucișate palmă în palmă cu partenerul ( stânga+dreapta x2 )

T și 6 2 bătăi palmă în palmă cu partenerul

T și 7 2 pocnete din degete

T și 8 2 bătăi din palme

Combinații

26
Poziție inițială Din stând depărtat

T și 1 2bătăi din palme

T2 Pocnet din degete

T3-T4 Rotarea brațelor înapoi

T5-T8 Rotarea brațelor înapoi

Testare

Poziție inițială Stând

T1-T2 Săritură în depărtat cu ridiccarea brațelor prin lateral

T5-T6 2 Bătăi din palme

T7 Săritură în apropiat simultan cu ducerea brațelor pe langă corp

T și 8 2 Bătăi din palme

Tabel 3.1 -Evaluarea ritmicității inițiale și finale

Număr copii Inițiala numelui Testare inițială Testare finală

1. A.I. 6 9
2. L.A. 6 8

3. P.D. 8 10
4. T.M 7 10

5. A.N. 7 9
6. M.T. 6 10
7. M.R. 6 10
8. V.M. 7 10

27
 3.4.2.Mijloace pentru educarea ținutei corporale

Exerciții pentru dezvoltarea ținutei corporale

Încălzirea
Exerciții efectuate la sol :

1. Așezat cu genunchii îndoiți apropiați: serie de încordări ale

trunchiului.Amplitutdinea se intensifică printr-o contracție a centrului corpului
urmată de o întindere a trunchiului.
2. Același exercițiu se execută insă din așezat departat cu genunchii întinși.
3. Așezat, genunchii indoiți și orientați spre în exterior, talpă în talpă , mâinile pe
glezne: rotunjirea trunchiului ,capul îndoit înainte urmând extensia trunchiului și a
capului.
4. Așezat, picioarele întinse , vârfurile orientate în sus, brațele înainte cu palmele în
sus , se execută îndoirea trunchiului înainte urmată de întinderea trunchiului (culcat
dorsal ) și așezarea mâinilor pe sol cu ridicarea bazinului,capul în extensie.
5. Pentru suplețea și fortificarea musculaturii spatelui se execută mișcări ale
trunchiului : îndoiri înainte și lateral, val de corp, răsuciri și rotări simultan cu
modificări ale pozițiilor membrelor inferioare (stând ,stând depărtat, cu genunchii
închiși sau îndoiți, pe loc sau în deplasări cu diferiți pași).
6. Plie-uri în poziții variate : aI-a, a II-a , picioarele paralele
7. Balansări ale brațelor și trunchiului (pe loc sau în deplasare )
8. Sărituri în poziția aI-a, a II-a în diferite poziții . În timpul desprinderii trunchiul este
la verticală iar brațele lateral oblic și încordate. La revenire, odată cu îndoirea
genunchilor se relaxează trunchiul (Îndoit înainte sau lateral) si brațele (pe lângă
corp ).
9. Același exercițiu însă revenirea este joasă (pe un genunchi).
10. Stând :Extensii și balansări repetate dar scurte ale trunchiului

3.4.3.Variante de figuri și structuri coregrafice pentru dansul de cha-cha

Introducerea subiecților în stilul de dans se face prin informații cu privire la estetica

mișcarii trunchiului , membrelor superioare și a membrelor inferioare.

Trunchi

o Postrura corporală elegantă în care trunchiul are o continuă tendință de înălțare

28
 o Umerii coborâți cu omoplații cât mai apropiați iar linia gâtului fiind cât mai
degajată
o Musculatura încordată , abdomenul tras înapoi
o Coloana vertebrală dreaptă
o Musculatura fesieră strânsă spre interior, bazinul drept ( tonus controlat și crescut )

Membrele superioare

o Brațele în diferite poziții creează o imagine de plutire și lejeritate

o Coatele sunt ușor rotunjite
o Linia generală este ușor descendentă de la umăr spre mână iar palma este orientată
spre interior în pozițiile în plan orizontal

Figura 3.1. Pozițiile de bază

Membrele inferioare

o Musculatura strânsă în jurul axului vertical și înălțată

o Laba piciorului când nu staționează pe sol se meține cu vârful întins
o Rotarea extrernă se face în articulația șoldului și este transmisă de-a lungul
membrului la nivelul labei piciorului

Însușirea :

29
  Pozițiilor de bază la nivelul membrelor superioare
 Pozițiilor de bază la nivelul membrelor inferioare
 Mișcări de bază la nivelul membrelor și trunchiului

Informațiile cu privire asura măsurii muzicale de 4/4 însemnând patru pătrimi într-o
măsură muzicală ) , a tempoului ( de 28-30 bătăi/ măsuri pe minut ), a timpilor accentuați
(timpii 1 și 3 sunt aceentuați) sunt transmise ținându-se cont de particularitățile de vârstă
ale copiilor astfel încât aceștia să înțeleagă clar.

După transmiterea informațiilor se trece la execiții :

o Se ascultă melodii de cha cha

o Identificarea măsurii muzicale
o Identificarea timpilor accentuați
o Se tactează măsura – timpul 1 accentuat iar ceilalți 3 doar se numără
o Se tactează cu bătatie din palme pe timpul 1 iar pe restul cu pocnete din degete

Partea practică

Poziția în Cha-Cha

In etapa inițierii în dansul sportiv atât pentru copii cât şi pentru adulți studiul paşilor de
dans se abordează individual, apoi în perechi.

Descriere:
 Postura corectă o reprezintă suprapunerea segmentelor corpului (cap, torace,
pelvis, memebre inferioare, tălpi) într-un mod cât mai natural pe un ax longitudinal.
 Capul are o atitudine naturală;
 Umerii ușor coborâți, cu degajarea liniei gâtului;
 Abdomenul având musculatura încordată;
 Bratele: să fie în poziția a VII-a de brațe din balet;
 Picioarele apropiate cu vârfurile orientate spre exterior,

În dansurile latino-americane există 25 de poziții folosite. Am ales poziția deschisă,

fiind prima poziție folosită în inițierea dansurilor latino, respectiv Cha-Cha, atât la copii cât
şi la adulți pentru a-i ajuta să-și mențină poziția corpului cât mai corectă în timpul
dansului.

30
Pasul, deplasarea și întoarcerile.

1. Păşirea în dansul Cha-Cha se face treptat de la varf, pingea şi apoi talpă.

Pașii de Cha-Cha sau numiți Chasse în dansul Cha-Cha se descriu ca fiind o grupare
de trei pași executați: primii doi pași se efectuează la sfârşitul măsurii muzicale pe
timpul 4 iar al treilea se efectuează pe timpul 1 din măsura muzicală.

2. Deplasarea este naturală, ca și în alergare sau în mers prin mutarea centrului de

greutate de pe un picior pe celălalt în diferite direcții.
3. Intoarcerile în Cha-Cha se realizează în timpul păşirii şi între pași.

Metodica învățării:

✓ Se înțelege măsura muzicală/motrică specifică fiecarui timp

✓ Fiecare pas se învată pe număratoare
✓Pe numărătoare proprie şi pe muzică se execută fiecare figură la comandă
✓ Figurile se lucrează individual
✓ Figurile de dans se învață de la simplu la complex, de la cunoscut la necunoscut.

Structurile motrice simple construiesc baza pentru cele complexe. În dansul sportiv
invățarea motrică urmează aceleași etape de desfăşurare:
o etapa iniţierii,
o etapa consolidării,
o etapa perfecționării.

Descrierea figurilor de Cha- Cha.

 Mişcare din sold pe loc cu transferul greutății de pe un picior pe celălalt

Măsură muzicală 4/4;

Poziție inițiala:

31
  picioarele apropiate cu vârfurile spre exterior,
 piciorul drept usor flexat,
 piciorul stâng susținând greutatea corpului
 coatele ridicate și arcuite din articulația cotului
 barbia paralela cu planul solului.

Execuție: Se execută transferul greutății corpului după un picior pe celalalt cu rasucirea

şoldului pe fiecare timp din măsura muzicală

 Chasse la dreapta şi chasse la stânga

Măsură muzicală 4/4;  

Poziție inițială
 picioarele apropiate cu vârfurile spre exterior,
 piciorul drept usor flexat,
 piciorul stâng susținând greutatea corpului
 coatele ridicate și arcuite din articulația cotului
 barbia paralela cu planul solului.
 Timpul 4 din pătrimea devine optime şi se efectuează doi paşi care se numără “
cha-cha”.

Execuție:
Chasse la dreapta
T4-Pas lateral cu piciorului drept urmat de apropierea piciorului stâng pe pingea

T1-Pas lateral cu piciorului drept

Chasse la stânga

T4-Pas lateral cu piciorului stâng apoi apropierea piciorului drept pe pingea “cha”

T1-Pas lateral cu piciorului stâng

 Lock forward-Încurcișat înainte

Poziție inițială
 picioarele apropiate cu vârfurile spre exterior,

32
  piciorul drept usor flexat,
 piciorul stâng susținând greutatea corpului
 coatele ridicate și arcuite din articulația cotului
 barbia paralela cu planul solului.

Execuție:
T4-pas înainte cu piciorul drept şi pas cu stangul încrucișat în spatele piciorului drept pe
pingea
T1-pas înainte cu piciorul drept

Backward - încrucișat înapoi

Poziție inițială
 picioarele apropiate cu vârfurile spre exterior,
 piciorul drept usor flexat,
 piciorul stâng susținând greutatea corpului
 coatele ridicate și arcuite din articulația cotului
 barbia paralela cu planul solului.

Execuție:
T4 -pas înapoi cu piciorul stang pe vârf şi piciorul drept încrucișat înaintea piciorului stang
pe toată talpa ;
T1-pas înapoi pas cu piciorul stâng pe toată talpa

Testare :

1. Mişcare de sold pe loc cu transferul greutății de pe un picior pe celălalt

2. Chasse la dreapta :
3. Chasse la stânga :
4. Lock forward-Încurcișat înainte :
5. Lock forward-Încurcișat înainte :
6. Backward - încrucișat înapoi :

La toate cele 6 figuri de dans voi evalua :

 Corectitudinea poziții inițiale

33
 Efectuarea corectă a pașilor speficică fiecărei figuri din dansul cha-cha
 Efectuarea figurilor pe numărătoare /ritm

Inițiala Corectitudinea Efectuarea Efectuarea Nota

numelui poziției inițiale corectă a figurilor pe inițială
subiectului pașilor numărătoare
fiecărei
figuri
A.I. 6 7 7 7
L.A. 7 7 6 7
P.D. 7 8 8 8
T.M 9 9 8 9
A.N. 7 6 6 6
M.T. 7 7 7 7
M.R. 8 7 7 7
V.M. 8 8 8 8
Tabel 1.1- Rezultatele inițiale

Inițiala Corectitudinea Efectuarea Efectuarea Nota

numelui poziției inițiale corectă a figurilor pe finală
subiectului pașilor numărătoare
fiecărei
figuri
A.I. 9 9 9 9
L.A. 8 8 9 8
P.D. 10 10 10 10
T.M 10 10 9 10
A.N. 9 9 9 9

M.T. 10 10 9 10

M.R. 10 9 10 10

34
 V.M. 10 9 10 10
Tabel 1.2 -Rezultatele finale

Analiza și interpretarea datelor- testul wilcoxon

Testare inițială vs. Testare finală

  Corectitudinea Efectuarea Efectuarea Nota finală

poziției inițiale corectă a figurilor pe
pașilor fiecărei numărătoare
figuri
Wilcoxon 0 0 0 0
Z -2.5205 -2.5205 -2.5205 -2.5205
P <0,05 <0,05 <0,05 <0,05
Z
2
0.89 0.89 0.89 0.89
r=√
N
Tabel nr.1.3. Comparația între testarea inițială și testarea finală-grup experiment

Calcularea testului Wilcoxon a relevat faptul că există diferenţe semnificative

(p<0,05) între testarea inițială şi testarea finală (după intervenția experimentală), la grupul
de experiment în cazul corectitudinii poziției inițiale.

Calcularea testului Wilcoxon a relevat faptul că există diferențe semnificative

(p<0,05) între testarea inițială și testarea finală (după intervenția experimentală), la grupul
de experiment în cazul efectuării corectă a pașilor fiecărei figuri.

Cu ajutorul testului Wilcoxon, test neparametric, pentru două eșantioane

dependente, pereche, am constatat existența diferențelor semnificative, din punct de vedere

35
statistic, între rezultatele de la testarea inițială şi rezultatele de la testarea finală în cazul
grupului de experiment la ambele testări.

https://www.socscistatistics.com/tests/signedranks/default2.aspx
CAPITOLUL IV

4.1.Concluzii

Dansul sportiv îmbină caracteristicile disciplinelor sportive și pe cele ale unui

domeniu al artei. Conținuturile tehnicii provin din dansurile folclorice specifice diferitelor
popoare păstrând fondul acestora prin expresie , mișcare.
Punerea în practică a coregrafiilor se poate realiza pe perechi sau în grup.
Perspectiva competițională se definește prin evaluare prin arbitraj realizat de persoane apte
și prin existența unor criterii standardizate de notare și clasificare valorică.
Dansul sportiv antrenează atât capacitatea aerobă și capacitatea anaerobă,
componenta cea mai solicitată este coordonarea. Un profesor de dans trebuie să dețină
cunoștințe complexe care să facă legătura între domeniul tehnicii și caracteristici artistice și
muzicale.
Cu ajutorul exercițiilor pentru ritmicitate potrivite pentru nivelul de pregătire
tehnică și caracteristicile de vârstă, procesul educațional al ritmicității mișcării în dansul de
Cha Cha este optimizat.

În sesiunile de antrenament, s-a observat că practicarea exercițiilor pentru

ritmicitatesunt unele dintre cele mai eficiente mijloace de finalizare a fazei de învățare
pentru a ajuta copiii să dezvolte muzicalitatea ritmului și mișcării dansului de Cha Cha.

Activitățile desfășurate în modul în care au fost descrise în partea teoretică a

lucrării s-au dovedit a fi eficiente pentru dezvoltarea expresiei corporale ,simțului estetic al
mișcării , coordonării . Copiii au participat activ și conștient la procesul de antrenament,
culminând cu capacitatea lor de a efectua mișcări de bază unice pentru stilul de dans.

Exercițiile au fost folosite împreună cu muzica pentru a ajuta la stăpânirea

graficelor de bază ale dansului în mișcare prin ajustarea sarcinilor și obiectivelor stabilite
în secțiunea de bază a sesiunii de antrenament.

36
 În concluzie , rezultatele experimentului arată eficiența practicării exercițiilor pentru
dezvoltarea ritmicității și invățarea dansului de cha-cha.

4.2.Propuneri

Pentru optimizarea dezvoltării muzicalității din dansul sportiv, este necesară

utilizarea exercițiilor ritmice adaptate particularităților de vârstă ale copiilor , în vederea
îndeplinirii obiectivelor propuse în partea fundamentală a lecției.

Pentru învățarea dansului de cha-cha sunt necesare exerciții adaptate

particularitățolor de vârstă subiecților. Este necesară aplicarea exercițiilor pentru
dezvoltarea ritmicității și însușirea corectă a pașilor de bază ale figurilor dansului de cha-
cha.

37
 BIBLIOGRAFIE

1. Cârstea, Gh. (2000), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Anda.
2. Cârstea, Gh. (2000), Teoria și metodica educației fizice și sportului, Editura Anda.
3. Demeter. A.(1994), Fiziologia efortului sportiv. Editura Editis.
4. Dobrescu, T.( 2006), Dimensiuni ale comunicării prin limbajul corpului, Editura
Tehnopress.
5. Dragnea A., Bota A., (1999). Teoria activităților motrice. Editura Didactică și
Pedagogică .
6. Manno, R. (1992). Les bases de l’entraînement sportif -Foundations of sport
training, Paris: Revue EPS.
7. Mănescu, D. (2008), Dezvoltare fizică şi musculară, Editura ASE.
8. Mihai, E. (1994), Psihologia educației fizice. Universitatea Ecologică
9. Mihai, E. (1994), Psihologia educației fizice. Universitatea Ecologică, pag 14-15
10. Năstase, V.D. (2002), Tehnica în dansurile latino-americane, Editura Paralela 45,
pg20.
11. Năstase, V.D.(2011), Dans sportiv, Metodologia performanței, Editura Paralela 45.
12. Năstase,D.V. (2002), Inițiere în Dansul Sportiv, Pitești: Paralela 45.
13. Nicu, A.( 2002). Antrenamentul sportiv modern. Editura Editis.
14. Șerbănoiu,S.,Virgil.Tudor.(2014). Lecția-unitatea organizatorică fundamentală a
procesului de educație fizică și sport. În Șerbănoiu,S.,Virgil.Tudor,Teoria și
Metodica Educației Fizice și Sportului (pp.108),București.
15. Toma.B.(2001). Didactica educatiei fizice, Editura Fundatiei
Universitare ,,Dunarea de Jos".

38
 16. Tudor V.(1999). Capacitățile condiționale, coordinative și intermediare –
componente ale capacității motrice. Editura Rai.
17. Viorel, D.( 2011), Dans sportiv, Metodologia performanței, Editura Paralela 45.
18. Vișan,A.(1997). Îndrumar dans. București.
19. Zahiu M., Manos M. , Drăghici G. (2020), Coordination in Formation Dancesport
at Beginner Level, Discobolul – Physical Education, Sport and Kinetotherapy
Journal, Volume 59, Issue 3, 271-288, doi.org/10.35189/dpeskj.2020.59.3.6 ,
https://doi.org/10.35189/dpeskj.2020.59.3.6
20. Zahiu,M., Macovei ,S. , Predoiu,R. ,Mihaiu,C., Grigore, M. A Profile Of Eye-
Hand Coordination And Form Constancy In Performance Dancesport. – Physical
Education, Sport and Kinetotherapy Journal,  Pages: 356-362, 
https://doi.org/10.35189/iphm.icpesk.2019.54

39