MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA

TEORIA ȘI METODOLOGIA EDICAȚIEI FIZICE

A PREȘCOLARILOR
SUPORT DE CURS

Autor: Carp Ion dr. prof., universitar

Chișinău, 2020
 Teoria și metodologia edicației fizice a preșcolarilor
Tema 1. Teoria și metodica dezvoltării fizice și
educației copiilor de vîrstă preşcolară

1. Notă introductivă
2. Obiectivele și conținutul educaţiei fizice a preșcolarilor la nivel
de sistem educaţional.
3. Teoria și Metodica dezvoltări fizice și educării copiilor de vîrstă
preşcolară.
4. Noţiuni de bază ale teoriei educaţiei fizice
5.Conţinutul noţiunii ”cultura fizică a personalităţii preşcolarului”
Bibliografie:
◦ Carp I. Noţiuni de bază ale educaţiei fizice şi sportului. Chişinău, I.N.E.F.S., 2000. – 41p.
◦ Matveev L.P., Novikov A.D. Teoria şi metodica educaţiei fizice. Editura Sport-Turism,
Bucureşti, 1980. – 160p.
◦ Raţă G- Didactica educaţiei fizice şi sportului. Editura „Alma Mater”, Bacău, 2004. –
337p.
◦ Raţă G. Aptitudinile în activitatea motrică / Gloria Raţă, Bogdan Constantin Raţă. –
Bacău: EduSoft, 2006. – 318p.
◦ Громова О.Е. Спортивные игры для детей.- М.: ТЦ Сфера, 2003. – 128 с.
◦ Аксенова З.Ф. Спортивные праздники в детском саду: Пособие для работников
дошкольных учреждений. - М.: ТЦ Сфера, 2003. – 64 с.
◦ Протченко Т.А., Семенов Ю.А. Обучение плаванию дошкольников и младших
школьников: Практическое пособие. – М.:Айрис-пресс, 2003. – 80 с.
◦ Галанов А.С. Игры, которые лечат (для детей от 1 года до 3 лет). – М.: ТЦ Сфера,
2004. – 96 с.
◦ Калиниченко А.В., Микляева Ю.В., Сидоренко В.Н. Развитие игровой деятельности
дошкольников: Методическое пособие. – М.: Айрис-пресс, 2004. – 112 с.
◦ Аверина И.Е. Физкультурные минутки и динамические паузы в дошкольных
учреждениях: Практическое пособие. - М.: Айрис-пресс, 2005 – 144 с.
◦ Степаненкова Э.Я. Теория и медодика физического воспитания и развития ребенка:
Учеб. пособие для студ. учеб. заведений - 2.е изд., испр.-М.: Издательский центр
«Академия», 2006. – 368 с.
  
Premisele aparițiiei educației fizice – fenomen social

Conştientizarea necesităţii de
Premise sociale practicare a exerciţiilor fizice

Biologice
Istorice

Generale Apariţia fenomenului de adaptare

Necesitatea pentru mişcare
Transferul pozitiv al deprinderilor
Activitatea de muncă
Activitatea casnică Legităţile ontogeneze

Activitatea militară
Condiţionează
Specifice
Direcţiile de pregătire pentru integrare socială
Spaţiul geografic
Condiţiile climaterice Direcţiile de pregătire pentru vânat
Particularităţile condiţiilor de trai

Direcţiile de pregătire pentru activitatea militară

Direcţiile de pregătire pentru activitate de muncă

Aplicarea cu scop determinat a mijloacelor educaţiei fizice

Sistemul de educaţie fizică - ansamblu de idei, metode şi mijloace structurate după principii
unitare în vederea realizării unor obiective politice, social şi biologice ale educaţiei fizice.
Noţiunea de sistem include organizarea, teoria şi practica întregului domeniu al educaţiei fizice,
situaţii în interiorul unei orânduiri politice, statale.

SISTEMUL DE EDUCAŢIE FIZICĂ

BAZELE
Totalitatea opiniilor şi a ideilor care determină direcţiile activităţii umane
Concepţiile - dezvoltarea multilaterală a personalităţii, întărirea şi menţinerea
despre lume sănatăţii, pregătirea pentru activitatea profesională ulterioară.

Tezele ştiinţifice ale disciplinelor naturale, sociale şi

Teoretico-metodice
pedagogice în baza cărora TMEF elaborează legităţi ale educaţiei
fizice
Norme şi cerinţe ale curricule - lor şi programelor
Programo-
normative de stat cu privire la educaţia fizică a DCV

Formele de organizare
Organizatorice
Formele obligatorii de practicare a exerciţiilor fizice în instituţiile preşcolare,
şcolare, profesionale şi cultura de asanare

Forme individuale de organizare

Practicarea exerciţiilor fizice de către preşcolari în cadrul asociaţiilor şi cluburilor sportive

Organele administrative
Ministerul Educaţiei al RM, Ministerul Tineretului şi Sportului; Departamentele municipale şi raionale;
 2. OBIECTIVELE ȘI CONȚINUTUL DEZVOLTĂRII FIZICE ȘI EDUCAȚIEI COPIILOR
DE VÎRSTĂ PREȘCOLARĂ
Conținutul dezvoltării fizice și educației copiilor de vîrstă preșcolară constitue o
parte componentă a experienței social-istorice, care include cunoștințele teoretice,
priceperile, deprinderile motrice de bază și utilitar aplicative care asigură întărirea și
menținerea stării de sănătate a preșcolarilor, precum și cultura acestora pentru mișcare.
Obiectivele educației fizice sunt determinate de particularitățile specifice ale
copiilor cum ar fi: creșterea și dezvoltarea intensivă, nivel înalt la influențele negative,
plasticitate mare, reflexizivitate a tuturor țesuturilor, intensitate a proceselor de schimb,
posibilități înalte de acomodare, grad înalt de recepționare pentru însușirea noului,
eterohronicitatea dezvoltării.
În calitate de direcții prioritare ale educației fizice cu preșcolarii sunt: ocrotirea
sănătății, profilaxia îmbolnăvirilor, creșterea rezistenței organismului la factorii
nefavorabili ai mediului ambiant, dezvoltarea corectă și la timp a tuturor sistemelor
organismului, îmbunătățirea posibilităților lor funcționale, formarea ținutei corecte ți
talpei, dezvoltarea dexterității manuale, dezvoltării fizice armonioase.
Paralel cu acestea, în procesul dezvoltării fizice a preșcolarilor se rezolvă
obiective ce țin de formarea cunoștințelor empirice cu privire la practicarea exercițiilor
fizice, de însușire a deprinderilor de igienă personală și colectivă, de asigurare a
dezvoltării integre a copilului etc.
 S
C Optimizarea dezvoltării fizice multilaterale şi armonioasa a personalităţii
O preşcolarului prin dezvoltarea calităţilor şi capacităţilor motrice în strânsă
P corelaţie cu educaţie spirituală şi intelectuală care va servi drept suport
U pentru integrarea în societate şi activitatea profesională ulterioară.
L
EDUCAŢIA FIZICĂ
OBIECTIVELE

Dezvoltarea calităţilor motrice de bază ale preşcolarului

Fortificarea şi menţinerea sănătăţii precum şi călirea organismului
ASANATIVE
Perfecţionarea constituţiei corporale şi a indicilor fiziologici
Menţinerea îndelungată a capacităţii de muncă

Formarea priceperilor şi deprinderilor motrice de importanţă vitală

Formarea priceperilor şi deprinderilor sportive INSTRUCTIVE

Acumularea cunoştinţelor de bază cu caracter ştiinţifico-practic
în domeniul culturii fizice

Contribuţia la dezvoltarea calităţilor morale

Contribuţia la formarea conduitei sociale EDUCATIVE
Contribuţia la dezvoltarea intelectului
Contribuţie la dezvoltarea funcţiilor psihomotrice
3. Teoria și Metodica dezvoltări fizice și educării copiilor de vîrstă
preşcolară
Problemele dezvoltării fizice și întăririi sănătății copiilor a fost reflectată
pe larg în multe surse istorice/bibliografice. Despre actualiatatea educației fizice
cu preșcolarii s-a mențiomat în recomandările lui V.Monomah (1053-1126)....
Lucraea lui Silvestr Medvedev “Domostroe” (1641-1691)///////////////
N. I. Novicov (1744-1818)…despre educarea copiilor de la naștere pînă la
adolescență............., Ușinschi (1824-1870) în lucrarea “Omul ca obiect al
educației” care a avut o influență enormă asupra dezvoltării bazelor științifice
ale educației fizice. El a menționat că, educațiea fizică trebue să se dezvolte/
construiască pe cunoștințe profunde în domeniile anatomiei, fiziologiei,
psihologiei și a utilizării jocurilor populare ...
Un aport mare în dezvoltarea MEF au avut și lucrările unor personalități ca:
Pirogov, Secenov, Pavlov, Dementev, Lesgaft, Gorinevschi, Archin, Bernsiein,
Anoxin, Leontiev ș.a.
În perioada anilor 70-90 ai secolului precedent, în baza cercetărilor
științifice interdisciplinare s-a precizat și argumentat conținutul exercițiilor fizice
necesare pentru dezvoltarea fizică și educare a preșcolarilor....Matveev,
Osochina, Huhlaeva, Cheneman, Boian, Rotaru , Gogoberidze, Solnțeva ș.m. a.
 În acest context ne putem referi şi la TMEF a preșcolarilor, care prin sinteza
informaţiilor bibliografice, s-a ajuns la stabilirea unor condiţii pe care trebuie să
le îndeplinească o cunoaştere de tip ştiinţific. Îndeplinind aceste condiţii ea capătă
statut de disciplină ştiinţifică. După cum menționează autrii (A.P Matveev,
A.V.Keneman, T.I. Osochina, A.Rotaru) aceste condiţii sunt următoarele:
- să aibă obiect propriu de studiu, de cercetare;
- să aibă metode proprii de cercetare sau adaptate;
- să aibă noţiuni bine conturate;
- să stabilească legi, norme, cerinţe, principii specifice;
-să clasifice şi să cuantifice propriile categorii şi probleme

. Ca disciplină ştiinţifică teoria educației fizice reprezintă sistemul de

cunoştinţe teoretice despre esenţa educației fizice, despre legităţile generale de
funcţionare şi aplicare direcţionată a acestora în scopul dezvoltării multilaterale şi
armonioase a preșcolarilor.
Ea s-a format în baza înţelegerii legităţilor dezvoltării fizice a omului şi a
bazelor metodologice contemporane cu privire la istoria şi teoria culturii
societăţii, prin aplicarea pe scară largă a informaţiilor din domeniile ştiinţelor
filozofice, medico-biologice, psiho-pedagogice şi de profil specializat
 Teoria educației fizice a preșcolarilor face parte din categoria disciplinelor
pedagogice, deoarece ea este legată direct de procesele de instruire, învăţare şi
educare a omului în intresul societăţii. TEF studiază educația fizică ca parte
specifică a culturii societăţii care corelează cu alte fenomene şi laturi ale vieţii
sociale a unei societăţi concrete.
TMEF, ca obiect de studiu, vizează perfecţionarea dezvoltării fizice şi a
capacităţii motrice a preșcolarilor prin practicarea sistematică a exerciţiilor fizice.
La rândul ei, TMEF studiază scopul, sarcinile principale ale sistemului de cultură
fizică, dezvăluie legătura dezvoltării fizice cu alte aspecte ale educaţiei
preșcolarului.
Totodată, TMEF studiază şi legităţile legăturii culturii fizice cu educaţia
intelectuală, morală, estetică prin muncă, care şi o leagă cu alte discipline
pedagogice.
Sarcinile teoriei şi metodicii educației fizice se pot desprinde din cele 3 funcţii ale
lor: cognitive, normative, tehnice.
Una din sarcinile principale ale cursului TMEF este înarmarea viitorului
pedagog/educator cu priceperi de a integra cunoştinţele primite în timpul anilor de
studii şi de a găsi căile necesare pentru realizarea acestor cunoştinţe în practică.
 4. NOŢIUNI DE BAZĂ ALE TEORIEI ŞI METODICII EDUCAŢIEI
FIZICE ÎN INSTITUŢIILE PREŞCOLARE
Actualmente, realizarea procesului de pregătire a specialiştilor
în domeniul didacticii educației fizice este determinată nu numai de
prezenţa închipuirilor despre activitatea profesională în domeniu, ci
și cunoştinţelor necesare în domeniul profesiei alese şi din alte ştiinţe
(medico-biologice, social-economice, de drept), de a rezolva cu
iscusinţă obiective profesionale complicate, dar şi de posedare a
unui aparat de termeni și noţiuni precise, fără de care e de
neînchipuit activitatea educatorului, învăţătorului, profesorului de
educaţie fizică, kinetoterapeutului etc.

Dezvoltarea cu preponderenţă a culturii fizice contemporane în

ultimii ani este însoţită de apariţia unor noţiuni noi, unor date şi
termeni ai disciplinelor înrudite cu conţinut nou.

Aceasta duce la tratarea în mod diferit a unor şi aceiaşi termeni,

care în majoritatea cazurilor pun în dificultate procesul de instruire în
instituţiile de cultură fizică, complicând comunicarea ulterioară a
specialiştilor.
 NOŢIUNI DE BAZĂ

Cultura fizică - este o parte componentă a culturii

universale ce sintetizează categoriile, legităţile, instituţiile şi
bunurile materiale create pentru valorificarea exerciţiilor CULTURA FIZICĂ
fizice în scopul perfecţionării potenţialului biologic, motric
şi spiritual al omului.

SPORT

EDUCAŢIA FIZICĂ

Menţionează Perfecţiune fizică

însemnătatea Pregătirea fizică
aplicativă a
educaţiei fizice Idealul dezvoltării şi
Dezvoltare fizică pregătirii fizice a omului în
conformitate cu condiţiile şi
cerinţele corespunzătoare a
Cultura fizică a personalităţii le vieţii.

SĂNĂTATE
 Cultura fizică a personalităţii preşcolarului

Componentele

OPERAŢIONALE MOTIVAŢIONALE

Cunoştinţe Convingere
Priceperi motrice S
A Motivaţie Necesitate
Deprinderi motrice N
INTERESE
Ă
Dezvoltare fizică
T
Pregătirea fizică A Atitudine Valori
T
Perfecţiune fizică E Tărie de caracter Emoţii

DE ACTIVITATE
Orientarea socială a culturii fizice
Tipuri de activitate

De cunoaştere Autoinstruire şi autodezvoltare

De instruire
De educaţie Respectarea modului de viaţă sănătos
Competiţională
 Educaţia fizică – proces pedagogic care valorifică sistematic ansamblul
formelor de practicare a exerciţiilor fizice, factorilor naturali şi igienici, în
scopul dezvoltării calităţilor morfologice, funcţionale, morale şi volitive ale
generaţiei în creştere, înarmarea lui cu cunoştinţe, priceperi şi deprinderi
motrice necesare pentru viaţă.
Instruirea în domeniul educaţiei fizice – proces de Dezvoltarea calităţilor motrice – cu scop
formare a priceperilor şi deprinderilor motrice la preșcolari, de determinat prin intermediul dozării raţionale a
transmitere a cunoştinţelor speciale despre cultura fizică.
eforturilor fizice (funcţionale).

Capacităţi condiţionate
Formarea priceperilor şi deprinderilor Dezvoltarea forţei şi capacităţilor de forţă
motrice necesare pentru viaţă
Dezvoltarea vitezei şi capacităţilor de viteză

Formarea priceperilor şi deprinderilor Dezvoltarea rezistenţei

motrice specifice probei de sport alese
Dezvoltarea supleţei şi mobilităţii în articulaţii

Transmiterea cunoştinţelor speciale în

domeniul culturii fizice
Dezvoltarea îndemânării şi altor capacităţi coordinative
 DEZVOLTAREA FIZICĂ
este un proces de statornicire, de formare şi de schimbare formelor organismului
uman la diferite vârste, concretizată în trei categorii de indici: somatici sau
morfofuncţionali şi motrici

Se caracterizează prin modificarea următorilor indici

Somatici sau biologici (înălţimea, masa corporală, ţinuta, anvergura, mărimea

stratului de grăsime - ţesutul adipos)

Sisteme funcţionale: activitatea sistemului cardiovascular, respirator şi sistemului nervos

central, organelor de digestie şi de termoreglare

Dezvoltarea condiţionată a calităţilor motrice (forţei, vitezei, rezistenţei, îndemânării,

mobilităţii)

Este determinată de următoarele legităţi

Ereditate Unitatea formelor şi funcţiilor

Unitate organismului uman şi mediului înconjurător Eterogenitatea dezvoltării

Eterogenitatea dezvoltării Nivelul de antrenare a formelor şi funcţiilor

 SCOPUL – obţinerea unui nivel înalt al pregătirii fizice şi a unei capacităţi de
muncă necesare pentru exersarea efectivă a priceperilor şi deprinderilor
motrice necesare pentru viaţă

PREGĂTIREA FIZICĂ

GENERALĂ SPECIALĂ

Creşterea nivelului general de Proces specializat ce contribuie la obţinerea

dezvoltare fizică performanţelor într-o anumită formă de
activitate concretă

Profesională - Sportivă –
Pregătirea motrică multilaterală Pregătirea fizică pregătirea fizică într-o
profesional aplicativă anumită ramură de
sport

Formarea condiţiilor pentru Formarea condiţiilor pentru realizarea cu

rezolvarea cu succes a unor sarcini succes a sarcinilor motrice în diverse forme
motrice în diverse forme de de activitate motrice sau activitate sportivă
activitate
 Dezvoltarea Dezvoltarea armonioasă Capacitate de muncă
proporţională a corpului a calităţilor motrice înaltă

PERFECŢIUNE FIZICĂ
Nivel înalt de adaptare la
condiţiile nefavorabile ale Posedarea raţională a Instruirea în domeniul
vieţii şi activităţii tehnicii deprinderilor culturi fizice
profesionale motrice de viaţă şi
capacitatea de a însuşi
rapid acţiunile motrice noi

Sănătate fizică şi psihologică, activitate motivată şi

conştientizată cu privire la întărirea şi menţinerea sănătăţii,
conştientizarea modului sănătos de viaţă

CRITERIILE PERFECŢIUNII FIZICE

Normele şi cerinţele programelor de instruire Normativele clasificării sportive (pentru copiii ce

(curriculum) practică o ramură de sport)

Normativele sistemului „EUROFIT”

 Analiza experienţei de muncă a cadrelor didactice ce
activează în instituţiile preşcolare şi a rezultatelor cercetărilor
ştiinţifice privind problema abordată permite să constatăm că la
formarea interesului pentru practicarea exerciţiilor fizice
contribuie autoritatea părinţilor şi a educatorilor .

În finalul acestui studiu constatăm că procesul de formare a

intereselor pentru activitatea motrice la preşcolari depinde în
mod direct de exemplul părinţilor, al celor maturi, precum şi de
competenţa profesională a cadrelor didactice.

Motivaţia lor pentru modul sănătos de viaţă prin

practicarea sistematică a exerciţiilor fizice va contribui în viitor la
desfăşurarea mai calitativă a activităţilor de educaţie fizică,
participarea conştientă şi activă a preşcolarilor în acest proces.
SCOPUL –
perfecţiunea fizică a SPORT - activitate competiţională şi de antrenament,
omului realizată în care solicită de la subiect un nivel înalt de dezvoltare şi
condiţiile activităţii de manifestare, în condiţii special organizate, a
concurs pentru a obţine capacităţilor fizice, tehnico-tactice, psihologice şi
rezultate de excepţie, de intelectuale.
mare performanţă

Sistemul de pregătire a sportivilor

Unitatea bazelor metodologice, formelor de organizare, condiţiile procesului de
antrenament şi competiţie, corelarea tuturor laturilor antrenamentului sportiv pentru
obţinerea rezultatelor de performanţă

Sistema selecţiei şi orientării sportive Sistemul de antrenament

Sistemul competiţional (scop, mijloace, metode de

pregătire) Componentele antrenamentului
sportiv

Factorii externi ce contribuie la optimizarea procesului de antrenament şi de concurs

Competiţională Economică
De performanţă
FUNCŢIILE
De educare, instruire
De educare, şi dezvoltare
instruire a personalităţii
şi dezvoltare a
personalităţii De spectacol
De asanare şi recreare
De integrare socială şi socializare a personalităţii
Comunicare
 5. Însemnătatea TMEF pentru studenţii şi absolvenţii instituţiilor de profil
pedagogic.
Analiza literaturii de specialitate permite să constatăm că pentru orice persoană încadrată în
activitatea de muncă există 3 căi de obţinere a măiestriei profesionale:
a) - de a merge pe calea încercărilor şi greşelilor, de a învăţa profesia în baza experienţei
proprii........
b) - folosirea experienţei proprii şi a altor persoane, colegi de profesie, părinţilor,
vecinilor ................
c) - a treia cale, unică, de a (aplica) ţine cont de experienţa istorică a societăţii (omenirii)
care este prezentată şi argumentată din punct de vedere educaţional şi ştiinţific în literatura de
specialitate.
TMEF permite studentului sau specialistului să înţeleagă esenţa culturii fizice ca
fenomen social şi pedagogic, să poată argumenta (legătura) influenţa culturii generale asupra
culturii fizice, să cunoască structura şi funcţiile ei.
Cunoştinţele teoretice – formă superioară a ştiinţei despre cultura fizică sunt prezentate în
literatura de specialitate ştiinţifică şi metodică (în conformitate) adecvat nivelului de pregătire a
studenţilor, aspiranţilor, cadrelor didactice şi savanţilor din domeniu.
Cunoaşterea TMEF determină gradul şi nivelul instruirii studenţilor şi specialiştilor,
totodată şi nivelul competenţelor profesionale ale acestora. Actualmente, este necesar ca
specialiştii din domeniul CF şi S să posede aplicarea cunoştinţelor acumulate în activitatea
practică.
 
Mulţumesc pentru atenţie şi participare activă la

discutarea problemei abordate !!!