INSTALATIA DE RACIRE

I.1. Necesitatea racirii motorului

Regimul termic exercita o influenta puternica asupra functionarii motorului cu ardere interna,
Pentru a mentine un nivel termic corespunzator functionarii la parametrii optimi ai motorului, instalatia de
racire evacueaza fortat o parte din caldura degajata prin arderea combustibilului. In timpul functionarii
motorului, temperatura maxima a gazelor din interiorul cilindrului depaseste 20000C. Pentru functionarea
normala a motorului trebuie ca toate piesele care sunt in contact cu gazele (cilindrii, pistoane,
supape,chiulasa) sa fie racite.
Functionarea motorului la un regim termic prea ridicat produce :
-micsorarea coeficientului de umplere al cilindrului, ca urmare a cresterii volumului specific al
amestecului carburant o data cu cresterea temperaturii ;
-inrautatirea ungerii uleiului, deoarece pelicula de ulei de pe piesele cu temperaturi ridicate
(300-5000C) se evapora si arde ;
-aparitia fenomenelor daunatoare de detonatie si autoaprindere ;
-griparea pistoanelor in cilindrii datorita dilatarii si inrautatirii ungerii.
Racirea exagerata produce inrautatirea functionarii motorului, deoarece:
-se maresc pierderile de caldura si prin aceasta se reduce puterea si economicitatea motorului;
-se modifica in mod defavorabil compozitia amestecului carburant din cauza evaporarii
incomplecte a combustibilului ;
-vaporii de combustibil se condenseaza pe peretii cilindrilor, spala pelicula de ulei si ajung in
carterul motorului, unde dilueaza uleiul ; prin aceasta accelereaza foarte mult uzarea motorului.
Racirea motorului trebuie limitata intre anumite valori de temperatura, care asigura functionarea
motorului in conditii optime. Se considera ca temperatura motorului este normala atunci cand teperatura
apei de racire are 80-900C la iesirea din motor, independent de sarcina si de temperatura aerului
inconjurator.
Racirea cilindrilor se face fie direct, prin cedarea caldurii catre mediul inconjurator, fie prin
intermediul unui lichid de racire, care, apoi, transmite caldura mai departe aerului inconjurator.
Din acest punct de vedere se deosebesc doua sisteme de racire a motorului :
-racirea cu aer ;
-racirea cu lichid.
Racirea cu aer.
Racirea cu aer a motoarelor se realizeaza prin trecerea unui curent de aer peste suprafata
exterioara a cilindrilor si chiulaselor, cu o anumita viteza. Pentru a se mari suprafata de contact cu aerul de
racire, suprafata exterioara a cilindrului si chiulasei se mareste prin realizarea de nervuri.
Racirea cu aer este generalizata la motoarele de motorete, motociclete si motoare industriale
pana la 40 kW cu un numar mic de cilindrii si se aplica mai restrans la motoarele de automobile si tractoare.
Avantajele racirii cu aer in comparatie cu racirea cu lichid sunt :
 -exploatare mai usoara, prin absenta lichidului de racire ;
-greutate mai redusa a motorului prin absenta lichidului de racire si a radiatorului ;
-incalzirea mai rapida a motorului dupa pornire, rezultand uzuri mai reduse deca la motorul racit
cu apa ;
-lipsa pericolului de inghet ;
-cost mai redus.
Instalatia de racire cu lichid
Racirea cu lichid al motorului se face in felul urmator : caldura inmagazinata in peretii
cilindrilor este preluata de apa care se afla in camasa de apa a motorului. Apa se incalzeste si apoi trece prin
radiator unde cedeaza caldura aerului exterior, racindu-se. Dupa aceasta, apa ajunge din nou in camasa de
apa a motorului si circuitul se repeta in tot timpul functionarii motorului.
Dupa modul de efectuare a circulatiei apei, se deosebesc doua tipuri de instalatii de racire : prin
termosifon si cu circulatia fortata. La instalatia de racire prin termosifon, circulatia lichidului de racire se
face liber, datorita faptului ca apa calda, fiind mai usoara, are tendinta sa se ridice in partea superioara, iar
apa rece, sa coboare in partea inferioara. Instalatia de racire cu circulatie fortata se foloseste aproape la toate
motoarele moderne.
Ca lichid de racire se utilizeaza in general, apa, iar in timpul iernii un amestec de apa cu diferite
lichide speciale, care contribuie la coborarea temperaturii de inghet. Amestecul format poarta denumirea de
lichid antigel.
In functie de modul in care se face comunicatia cu atmosfera, instalatiile de racire cu circulatie
fortata se impart in doua mari grupe : instalatii de racire deschise si instalatii de racire inchise.
La instalatia de racire deschisa lichidul de racire este permanent in contact cu atmosfera, iar la
instalatia inchisa, contactul cu atmosfera se face atunci cand presiunea din instalatie depaseste anumite
limite. Ridicarea presiunii lichidului de racire atrage dupa sine si ridicarea temperaturii de fierbere a
lichidului de racire, respectiv ridicarea nivelului termic de functionare a motorului si obtinerea unui
randament sporit. Aceasta deoarece se mareste diferenta de temperatura dintre lichidul de racire si aerul ce
trece prin radiator ; radiatorul va fi mai mic, iar pompa de apa si ventilatorul vor consuma mai putina
energie.
Schema de principiu a instalatiei de racire deschise este reprezentata in fig.1.
 Pompa de apa 1 aspira lichidul racit din radiatorul 2 prin conducata de aspiratie 3 si il refuleaza
prin conducta de refulare 4 in camasa de racire a motorului, dupa ce a trecut prin racitorul de ulei 5.
Ventilatorul 6 antreneaza aerul prin radiator. Lichidul cald este colectat in partea superioara de coducta 7, el
trece prin termostatul 8 si, apoi, prin coducta 9, in partea superioara a radiatorului. Prin racire, greutatea
specifica a apei creste si apa calda, pe masura ce se raceste, va avea tendinta sa coboare in partea de jos a
radiatorului. Aceasta tendinta este accelerata de faptul ca din bazinul inferior al radiatorului pompa de apa
aspira lichidul racit.
In componenta instalatiei de racire se prevede un termostat care regleaza limita inferioara a
temperaturii motorului, prin inchiderea si deschiderea circulatiei lichidului de racire prin radiator. Astfel,
cand motorul este rece (la pornire) termostatul inchide circuitul prin radiator, intreaga cantitate de lichid
trece din conducta 7 in conducta 10, si, apoi, prin pompa, in partea inferioara, realizand asa-numitul 'circuit
scurt' (fig.1a). Cand lichidul de incalzire a depasit temperatura de 75 0C, termostatul deschide progresiv
circulatia si prin radiator (fig.1b), mentinand temperatura motorului intre limitele 80-900C.
La instalatiile de racire inchise (fig.2) se prevede vasul de expansiune 1, care are rolul de a
compensa variatiile de volum ale lichidului din timpul functionarii   
motorului si a elimina vaporii si bulele de aer din interiorul lichidului de racire.
Vasul de expansiune se monteaza mai sus decat bazinul superior al radiatorului sau decat
conducta de iesire a apei din motor. In vasul de expansiune, in spatiul de compensare 2, se aduna vaporii de
apa si bulele de aer care se deplaseaza din circuitul principal prin 3 si 4 . Din vasul de expansiune, lichidul
revine in circuitul de racire, prin conducta 5, in coloana de aspiratie a pompei de apa. Comunicarea se face
cu atmosfera prin supapele de suprapresiune si de depresiune, montate pe busonul de umplere 6 al vasului
de expansiune. Rezerva de lichid din vasul de expansiune trebuie sa fie minim 10% din cantitatea totala de
lichid din instalatie, iar volumul de compensare 5-6% din aceasi cantitate.
La realizarea schemei de racire, se urmareste ca lichidul rece sa se aduca in primul rand in zona celor mai
calde parti ale motorului si apoi sa se treaca in restul traseului. De obicei, lichidul de racire se aduce in
partea superioara a blocului motor, apoi in chiulasa, unde este orientat spre supapa de evacuare.
PARTILE COMPONENTE ALE INSTALATIE DE RACIRE
II.1.Radiatorul
Radiatorul este ansamblul care, impreuna cu ventilatorul, asigura racirea apei. El cedeaza catre
aerul inconjurator caldura inmagazinata in lichidul de racire in timpul trecerii prin camasa de apa a blocului
motor si canalizatiile de apa din chiulasa.
Partile componente ale radiatorului sunt : bazinul superior, un orificiu de umplere, bazinul
inferior, corpul , teava de avacuare a aburului si cadrul de fixare. Legatura radiatorului cu instalatia de racire
al motorului se face prin racorduri metalice.
Bazinele radiatorului sunt confectionate din tabla de alama sau din otel,ambutisata, sunt
asamblate prin lipire cu cositor si se sprijina de caroserie prin tampoane de cauciuc.
Corpul radiatorului face legatura dintre cele doua bazine. Trecand prin corpul radiatorului, din
bazinul superior in cel inferior, apa este racita de curentul de aer care trece prin spatiile libere dintre tevile
care compun corpul
Dupa constructie radiatoarele pot fi : tubulare si lamelare.
Instalatia de racire la motoarele moderne este de tip inchis, deoarece in acest mod se elimina
pierderea prin evaporare a lichidului din instalatia de racire. Separarea de atmosfera a instalatiei de racire de
tip inchis se realizeaza cu ajutorul busonului radiatorului care este dotat cu doua supape--una de
suprapresiune care evacueaza aburul in atmosfera si alta de depresiune care se deschide atunci cand
presiunea din instalatia de racire devine mai mica decat presiunea atmosferica si permite intrarea aerului in
radiator.
II.2. Pompa de apa si ventilatorul (fig.3)
 Pentru motoarele de autovehicule aceasta este, in general, o pompa centrifuga, cu un singur
rotor semi-inchis, cu dirijarea unilaterala a lichidului si cu camera spirala de refulare.
Pompa are rolul de a efectua circulatia fortata a apei in instalatia de racire.
Presiunea necesara a acestor pompe este de 0,35-1,5 bar. Pentru asigurarea unei circulatii in
conditii bune prin canalizatia de lichid ( care are sectiuni mari ) este suficienta o presiune de 0,3-0,5 bar,
insa se cauta obtinerea unei rezerve de 0,8-1,0 bar fata de presiunea de formare a aburului, pentru ca in
anumite puncte ale instalatiei de racire temperatura lichidului este mult mai mare decat temperatura medie si
bulele de abur care se formeaza n-au timp sa se condenseze la iesirea din camasa de racire a blocului.
Desi instalatile de racire ale motoarelor sunt in principiu, asemanatoare, acestea pot fi foarte
diferite din punct de vedere constructiv, datorita necesitatii de amplasare specifica a componentelor acestora
in spatiile relativ restranse de pe autovehicul. In general constructia pompei de lichid este simpla.
Axul pompei, care se monteaza pe rulmenti obisnuiti sau pe rulmenti speciali,are la un capat
fixat rotorul 1, iar la celalalt capat fulia de antrenare 2.
De obicei, pompele de lichid sunt antrenate cu curele trapezoidale si foarte frecvent pe aceasi
fulie de antrenare se monteaza si ventilatorul. Intrarea si iesirea lichidului din pompa se prevede in mod
convenabil, functie de schema in care se monteaza. La unele motoare care nu au un sistem separat de racire
a uleiului, pompa refuleaza lichidul direct intr-o rampa a blocului motorului, pe cand la altele lichidul este
refulat intr-un racitor de ulei si apoi intra in camasa de racire a blocului.
Ventilatorul serveste la intensificarea curentului de aer care trece prin corpul radiatorului,
racindu-l.
Ventilatorul se compune din patru sau sase palete inclinate, fixate pe butucul rotii de curea.
La unele motoare, ventilatorul se monteaza pe axul pompei de apa, fiind antrenat cu aceeasi
curea. La alte motoare, unde radiatorul trebuie sa fie montat mai jos ( cazul autocamioanelor cu cabina
avansata), acesta se monteaza direct pe arborele cotit.
La automobilele cu motorul in spate sau plasat transversal, ventilatorul se monteaza pe un suport
separat, antrenat cu motoare electrice.
Pentru reducerea consumului de combustibil, la automobilele care functioneaza cu sarcini
reduse mult timp, sau la care viteza aerului datorita deplasarii este suficient de mare, se monteaza
ventilatoare cu turatie variabila, comandate de dispozitive termostatice, functie de temperatura lichidului de
racire.
Termostatul
Pentru reglarea automata a temperaturii lichidului de racire in instalatia de racire a motoarelor se
prevede termostatul, care este o supapa ce se deschide sau inchide circulatia lichidului de racire prin
radiator.
Functionarea acestuia se bazeaza pe dilatarea unor materiale cu coeficient de dilatare mare.
Termostatul 4 este asezat in bosajul de iesire la partea superioara a pompei de apa si are rolul de
a permite atingerea rapida a temperaturii de regim normal de functionare a motorului.
Constructiv, termostatul este format dintr-un burduf metalic din alama, care este inchis ermetic ;
in interiorul lui se gaseste un lichid special foarte volatil. La partea superioara are o supapa, care, in functie
de dilatarea lichidului din interior, sub influenta temperaturii, permite sau obtureaza trecerea lichidului de
racire spre radiator.
In fig.4 este reprezentata schema de functionare a termostatului si a circuitului de racire, in
functie de teperatura acestuia.
Functionarea termostatului este urmatoarea :
-cand temperatura lichidului de racire este sub 800C, termostatul este inchis ( poz.a ), iar lichidul
de racire trece direct prin canalele blocului si chiulasei spre pompa de apa care il impinge sub presiune din
nou in blocul motor, deci in acest caz pompa de apa debiteaza in circuitul inchis ;

Cand temperatura lichidului de racire este mai mare decat 800C ( poz.b),lichidul din tubul termostatului se
dilata, supapa se deschide si permite trecerea lichidului de racire catre radiator spre a fi racit. In aceasta
situatie, presiunea scade in primul circuit, iar trecerea directa este inchisa.
INTRETINEREA INSTALATIEI DE RACIRE
Buna functionare a instalatiei de racire se asigura prin efectuarea lucrarilor de intretinere :
spalare-curatire, ungere, verificare si inlocuire a unor elemente.
Spalarea racitorului se face concomitent cu spalarea baii de ulei. Operatiile se executa in
urmatoarea ordine :
-se goleste atat uleiul din baia motorului, cat si lichidul din instalatia de racire ;
 -se demonteaza racitorul de ulei si baia de pe carterul motorului ;
-se spala baia de ulei cu motorina, se sufla cu aer comprimat si se remonteaza pe carter ;
-se demonteaza racitorul de ulei in elemente componente se spala in apa fierbinte cu detergent
interiorul corpului si interiorul si exteriorul tevilor de racire ;
-se clateste cu apa curata si se sufla cu aer comprimat ;
-se trece prin fiecare conducta de ulei un curent de motorina sub presiune, se sufla cu aer
comprimat ;
-se monteaza racitorul dupa care se remonteaza pe carter.
Lichidul de racire este realizat pe baza de etilen-glicol, amestecat in proportie de 50% cu apa
distilata sau dedurizata, asigurand o protectie a motorului contra inghetarii pana la temperatura de -350C.
Lichidul de racire, prezentand unele proprietati fizice si chimice constante, se recomanda sa se
foloseasca atat in perioada de vara cat si iarna.
Verificarea se poate face prin folosirea unui aparat termodensimetru care determina gradul de
congelare al lichidului de racire.
Pentru a se face o verificare corecta a gradului de congelare al lichidului, se va proceda astfel :
-se porneste motorul pentru a se realiza uniformizarea lichidului de racire si a se incalzi la 40 0C,
temperatura recomandata pentru verificarea gradelor de congelare. In cazul in care masurarea se face la o
temperatura diferita de 400C, se va lua in considerare corespondenta dintre gradele de congelare citite pe
scara termodensimetrului si cele corespunzatoare diferitelor temperaturi, in momentul masurarii, ale
lichidului de racire. ( se foloseste un tabel
-se strange cu o penseta tubul de legatura intre radiator si vasul de expansiune ;
-se desface busonul radiatorului ;
-se ia putin lichid de racire cu ajutorul termodensimetrului, apoi se pune la loc busonul
radiatorului, slabindu-se penseta de pe tubul de legatura, amplasat intre radiator si vasul de expansiune ;
-se clatina usor termodensimetrul, pentru a permite flotorului sa ia pozitia sa de echilibru, se
citeste valoarea temperaturii si a gradelor de pe scara termodensimetrului, apoi, folosind tabla de corectie, se
determina exact gradele de protectie a lichidului de racire.
Nivelul acestuia se stabileste la rezervorul de compensare. Nivelul este corect cand oglinda
lichidului de racire se afla la marginea inferioara a busonului de umplere.
Golirea lichidului se face pe cat posibil cand acesta e inca cald si comporta urmatoarele
operatiuni :
-se deschide supapa de reglaj a incalzirii cabinei, prin impingerea parghiei de reglaj complect
spre stanga ;
se deschid robinetele de golire a apei, si anume : robinetul de la cotul inferior al radiatorului,
robinetul de la carterul motorului si robinetul de la cotul racitorului de ulei.
Umplerea cu lichid a instalatiei se face astfel :
-se inchid toate robinetele de golire ;
 -se mentine deschisa supapa de reglaj a incalzirii cabinei ;
-se toarna lichid de racire nou, incet , astfel ca sa se pota evacua aerul din instalatie ;
-dupa umplere se porneste motorul si se tureaza pana cand instalatia de incalzire a cabinei se
umple cu lichid ;
-se deschide surubul de purjare a instalatiei de incalzire a cabinei si se tine deschis pana cand,
odata cu lichidul, nu mai ies bule de aer din instalatie ;
-se opreste motorul, se complecteaza lichidul pana obtinerea nivelului in rezervorul de
compensare ;
-se inchid busoanele si se controleaza etanseitatea robinetelor de golire si a racordurilor de
cauciuc.
Defecte in exploatare
Functionarea defectuoasa a instalatiei de racire se manifesta sub doua forme : supraancalzirea
sau incalzirea insuficienta a motorului.
Supraîncalzirea motorului poate avea urmatoarele cauze :
-pierderi de apa in exterior sau in interior,
-depuneri de piatra, cureaua ventilatorului slaba,
-termostat defect sau pompa de apa nu functioneaza corespunzator
Pierderile de apa in exterior pot avea loc la radiator, la legaturile tuburilor la pompa de apa si la
diferite busoane. Pierderile de apa in interior se pot produce datorita garniturilor defecte ale chiulasei,
strangerii insuficiente a suruburilor de chiulasa sau deformarii suprafetei de etansare a blocului cilindrilor si
chiulasei.
Scurgerile exterioare se constata in timpul functionarii motorului, iar cele interioare se observa
daca se formeaza bule de aer in radiator la mersul in gol al motorului cu turatie ridicata.
Piatra depusa pe peretii camerei de apa a motorului sau rugina pot fi antrenate de curentul de apa
si duse in celulele radiatorului pe care le astupa, micsorand suprafata de racire a radiatorului. Rugina se
poate observa din aspectul apei de racire.
Incalzirea insuficienta a motorului se datoreaza termostatului care ramane mereu deschis, apa
trecand numai prin radiator, nepermitand incalzirea rapida a motorului.
Defectele instalatiei de racire care se pot produce in exploatare si care pot provoca oprirea
motorului imediat sau dupa o perioada de timp relativ scurta sunt :
-deteriorarea radiatorului
-infundarea accidentala a tevilor radiatorului cu impuritati
-deteriorarea racordurilor de cauciuc
-slabirea colierelor
-defectarea termostatului in pozitia inchis
-ruperea curelei de ventilator
 Înfundarea accidentala a tevilor radiatorului cu impuritati se datoreza intotdeauna folosirii apei
cu impuritati (din lacuri, balti etc.), Efectul imediat este impiedicarea circulatiei apei prin radiator si
supraincalzirea motorului.
Deteriorarea racordurilor de cauciuc se poate produce prin atingerea racordurilor de catre o
aripa rupta a ventilatorului sau datorita solicitarilor la care sunt supuse racordurile in cazul cand un brat de
motor este rupt.
Ruperea paletelor pompei de apa se datoreaza, in majoritatea cazurilor, inghetarii apei care
ramane in corpul pompei de apa, iarna dupa parcarea automobilului.
Blocarea termostatului in pozitia inchis . Termostatul se defecteaza in cazul perforarii
burdufului si pierderii lichidului din interiorul său ca urmare, supapa termostatului nu se mai deschide si
motorul se supraancalzeste repede.
Ruperea curelei de ventilator se datoreaza urmatoarelor cauze : intretinere necorespunzatoare
(intindere excesiva, intindere insuficienta etc.), durata mare de functionare si calitate slaba.
Ruperea paletelor ventilatorului. Ruperea unei palete a ventilatorului nu constitue un defect
decat in cazul in care paleta rupta produce o avarie ( spargerea radiatorului, dereglarea curelei de ventilator,
degradarea racordurilor de cauciuc si altele ) care impune oprirea motorului pe parcurs.
La racitorul de ulei pot aparea urmatoarele defectiuni :
-sparturi in mantaua racitorului ;
-fisuri sau sparturi pe capac ;
-desprinderea sau ruperea flanselor de prindere ;
-tubulatura fisurata sau sparta;
Toate acestea se repara prin sudura sau inlocuire.