instalaţia de răcire a motorului

Instalația de răcire a motorului are scopul de a men ține un regim

de temperatură adecvat unei bune funcționări a motorului.
Temperatura de 1.800-2.000 de grade Celsius din interiorul
cilindrilor afectează procesul de ungere, altereaz ă propriet ățile
mecanice ale pieselor conjugate, putând în final s ă le gripeze sau
să le strice. Prin sistemul de răcire intervine se preia şi transmite
în mediu 20-30% din căldura pieselor motorului, asigurând
temperatura optimă, de 85-90°C.

Instalaţiile de răcire pot fi:

::cuaer
::culichid.

Instalaţia de răcire cu aer

Instalaţia de răcire cu aer se foloseşte atât la motoarele de motocicletă, cât şi la cele

de automobile. Pentru a asigura răcirea cu aer a motorului, este necesar un ventilator (turbină) care
să introducă un puternic curent de aer (de 4-5 ori mai puternic decât cel al ventilatorului radiatorului
de răcire în cazul instalaţiei de răcire cu lichid) printre aripioarele cilindrilor şi chiulaselor.

Avantajele răcirii cu aer:

:: încălzirea mai rapidă la pornire a motoarelor (şi, deci, o uzură mai mică a cilindrilor)
:: nu există pericolul îngheţului (ca în cazul răcirii cu lichid)
:: construcţia mai simplă a chiulasei şi a blocului motor

Dezavantajele răcirii cu aer:

:: nu există un control precis al răcirii motorului
:: răcirea insuficientă a zonelor calde ale motorului (apa este mai bună conducătoare termic)

Instalaţia de răcire cu lichid

Instalaţia de răcire cu lichid poate fi cu circulaţie naturală

(prin termosifon, care necesită un volum prea mare de apă şi nu asigură o
răcire foarte bună, ne mai fiind utilizată la automobile) şi cu circula ţie
forţată.

Aşadar, în cazul automobilelor moderne avem de-a face cu o instalaţie

presurizată, în care lichidul circulă sub presiune într-un circuit închis şi nu
vine în contact cu atmosfera decât prin intermediul supapei vasului de
expansiune.

Instalaţia de răcire foloseşte ca lichid de răcire apa sau lichidul

antigel (care reprezintă un amestec de apă distilată şi lichid antigel (care
conţine alcool şi glicerină)). Atunci când nivelul lichidului de r ăcire din
vasul de expansiune scade, recomandarea este să completa ţi cu ap ă
distilată, nu cu antigel, pentru a păstra proporţia recomandat ă.
Motorul generează putere prin convertirea energiei chimice a
carburantului în energie calorică (prin combustie).

Parte din căldura produsă este utilizată pentru a împinge pistonul c ătre în
jos, generându-se astfel puterea necesară.

Parte din căldură este eliminată prin gazele arse (prin supapa de
evacuare).

Căldura rămasă este absorbită de către motor, căruia îi creşte astfel

temperatura.

Căldura motorului este absorbită de către lichidul de răcire (agentul de

transport al căldurii generate de motor), în scopul aducerii şi men ţinerii
temperaturii motorului la valori normale de operare.

O instalație de răcire clasică pentru motorul unui automobil constă din:

:: radiator răcire (eng. radiator) - dispersează lichidul supraîncălzit venit
de la motor în fâşii mici, pentru a putea fi răcit prin intermediul fluxului de
aer venit din exterior ori de la ventilator
:: ventilator (eng. fan) - asigură mărirea volumului de aer necesar pentru
răcirea lichidului din radiator
:: pompă de apă (eng. water pump) - asigură o presiune de 2-5 bar; aspir ă
apa din bazinul inferior (din partea de jos) al radiatorului de r ăcire şi o
transmite în camera turbinei, de unde se transmite către cămăşile de
răcire din blocul motor)
:: vasul de expansiune (rezervorul lichidului de răcire) (eng. coolant
reservoir)
:: termostat (eng. thermostat) - reglează regimul termic al motorului,
dirijând lichidul de răcire către radiatorul de răcire ori către pompa de ap ă,
în funcţie de temperatura lichidului
:: radiator încălzire habitaclu (eng. heater core)
:: conducte

Când motorul este pornit, pompa de apă începe să pompeze lichid de

răcire din rezervorul radiatorului, în jurul cilindrilor motorului.

Fluxul lichidului de răcire este din rezervorul radiatorului de răcire

către blocul motor, către chiulasă şi, apoi, către racordul de intrare
(partea de sus) al radiatorului.

Lichidul de răcire începe să absoarbă căldura produsă în procesul de

ardere a carburantului.

Termostatul blochează deplasarea lichidului de răcire către radiatorul de

răcire până când motorul nu atinge temperatura standard de operare (care
este, de regulă, între 200 şi 250 C). În această situaţie, dacă în interiorul
cabinei automobilului este pornită căldura, lichidul de răcire este împins
către radiatorul de încălzire printr-o conductă specială (în acest fel, şi cu
ajutorul unui ventilator, încălzindu-se habitaclul maşinii).

Termostatul acţionează ca o supapă reglatoare ce controlează fluxul

lichidului de răcire către radiatorul de răcire şi menţine temperatura
motorului în plaja optimă de valori.

Termostatul este format din:

:: supapă (către radiator)
:: cameră (cilindru) cu ceară
:: piston
:: supapă recirculare
:: arc elicoidal
:: diafragmă de cauciuc

Atunci când lichidul ce trece prin termostat ajunge la o anumit ă

temperatură (circa 85 C), amestecul pe bază de ceară începe s ă se
topească. Topirea provoacă o expansiune a cerii, care împinge în piston,
permiţând astfel lichidului să treacă spre radiator.

Odată ce lichidul de răcire ajunge în radiator, ventilatorul radiatorului de

răcire este activat de către un întrerupător termostatic.

Lichidul de răcire ce a trecut prin termostat ajunge în rezervorul superior

al radiatorului. Din cauza temperaturii ridicate este posibil ca presiunea
existentă să împiedice intrarea lichidului în rezervorul superior al
radiatorului. Pentru această situaţie există o supapă de reglare, care se
deschide atunci când presiunea depăşeşte o anumită valoare. Prin aceast ă
supapă parte din lichid este preluat şi transportat în vasul de
expansiune (ori într-un rezervor de supraplin).

În timp ce lichidul se deplasează, în interiorul radiatorului de r ăcire, c ătre

în jos, acesta pierde căldura acumulată graţie fluxului de aer exterior care
trece prin radiator.

Ventilatorul creşte cantitatea de aer ce loveşte radiatorul, crescând

astfel şi transferul căldurii de la radiator către mediu.

Atunci când lichidul ajunge în rezervorul inferior al radiatorului,

temperatura acestuia s-a redus considerabil.

De aici lichidul de răcire este recirculat, ciclul explicat mai sus reluându-
se.