E.I.M.

- LABORATOR 12
Sistemul de răcire pentru motoarele cu ardere internă

Rol, clasificare, caracteristici

Se numeste sistem de racire al unui motor totalitatea agregatelor, aparatelor si dispozitivelor
care asigura evacuarea fortata a caldurii dezvoltate in motor.
Principial există două sisteme de răcire:
- cu lichid de răcire, cu variantele
• la presiune atmosferică;
• sub presiune;
- direct cu aerul atmosferic.
In sistemul de racire cu lichid, transferul de caldura de la motor catre mediu (aer, apa) se re-
alizeaza prin intermediul unui lichid. Schimbul de caldura cu mediul se realizeaza prin intermediul
unui schimbator de caldura. In transporturile terestre si pe utilajele de constructii se utilizeaza aerul
ca mediu de disipare a caldurii, schimbatorul de caldura fiind cunoscut sub numele de radiator (de-
numire improprie intrucat schimbul de caldura ce il realizeaza este practic numai convectiv).
Ca lichid de racire se utilizeaza amestecuri de apa cu diferite substante care sa satisfaca
urmatoarele cerinte:
- punct de inghet;
- punct de fierbere cat mai ridicat pentru a permite ridicarea sarcinii termice a motoarelor;
- proprietati anticorozive;
- vascozitate redusa si cat mai stabila cu temperatura;
- capacitate calorica cat mai ridicata;
- bune proprietati de ungere necesare pentru etansarile dinamice a pompei de racire.
O problema importanta la racirea cu lichid este etanseitatea sistemului intrucat pot apare
contaminari ale mediului ambient. Nu trebuie neglijat aspectul economic deoarece lichidul de racire
este in general scump.
Generic, lichidele de racire se numesc antigeli.
În figura 1 este prezetată schema de principiu a răcirii cu lichid a unui MAI. Principalele el-
emente componente sunt: 1 – un schimbător de căldură care trasmite prin convecţie aerului fluxul
termic (această componentă este cunoscută sub denumirea improprie de “radiator”); 2 – pompă care
asigură circulaţia lichidului de răcire prin tot circuitul; 3 – termostat (o supapă acţionată de o sub-
stanţă care se dilată mult) cu rolul de a asigura încălzirea rapidă a motorului prin închiderea cir-
cuitului extern de răcire; 4 – supapă de presiune care se deschise când termostatul închide circuitul
exterior, prin “radiator”; 5 – vas de expansiune cu rolul de a compensa variaţiile de volum; 6 –
supapă de presiune specială ce permite trecerea aerului în ambele sensuri; 7 – ventilator cu rolul de
a forma un curent de aer prin “radiator”.
În interiorul motorului lichidul de răcire circulă în sens ascendent. Sensul coincide cu di-
recţia naturală de curgere a lichidului care se încălzeşte şi ca urmare are densitatea în scădere. În
exteriorul motorului, indiferent de calea urmată circulaţia este descendentă (temperatura scade iar
densitatea creşte).

Fig. 1 Sistem de răcire a MAI cu lichid

Ventilatorul este pus în mişcare, de regulă, de un motor electric comandat de un termocon-

tact care sesizează tendinţa de creştere a temperaturii lichidului de răcire. Se realizează astfel o
însemnată economie de energie faţă de situaţia în care acţionarea ar fi continuă.
Pompa hidraulică este acţionată continuu printr-o transmisie mecanică (cu curele) la fel ca şi
generatorul de electricitate. Acţionarea continuă, chiar şi când termostatul închide circuitul extern,
este necesară pentru a uniformiza încalzirea motorului. Este foarte important să nu apară în motor
zone supraîncălzite existând riscul de apariţie de fisuri. Asfel de zone pot apare dacă se acumulează
vapori care acţionează ca bariere termice. Asemenea fenomene pot apare în cazul sistemelor nepre-
surizate dacă debitul realizat de pompă este prea mic sau dacă, local, pe unele zone de curgere a li-
chidului de răcire, apar căderi de presiune atât de mari încât presiunea absolută scade sub valorea
presiunii de vapori a lichidului.
Sistemele presurizate permit lucrul la temperaturi mai mari deoarece temperatura de fierbere
creşte cu presiunea. Apare însă necesitatea utilizării unor etanşări mai performante şi în plus toate
elementele sistemului trebuie să reziste la presiunea de lucru.
Legarea radiatorului (figura 1), montat pe suporti elastici fata de sasiul masinii deservite de
motor se face prin elemente elastice (furtune), pentru a se diminua efectele trepidatiilor produse de
motor.
Antrenarea in miscare de rotatie a ventilatoarelor se poate face continuu sau intermitent. Ul-
tima solutie este mai avantajoasa realizand importante economii de putere.
 Fig. 2 Radiatorul MAI racit cu lichid

Ultima solutie este mai avantajoasa realizand importante economii de putere. In cazul primei
solutii, pentru a economisi putere se practica reglarea pasului ventilatorului functie de temperatura
lichidului de racire (solutie complicata). Solutiile de antrenare sunt multiple, dintre ele mentionand:
- actionarea prin curele de transmisie;
- actionarea cu motor electric comandat de un termocuplu;
- actionarea cu motoare hidraulice sau pneumatice;
- actionare mecanica cu cuplarea ventilatorului hidraulic.
În vedrea reducerii timpului de încălzire al motorului se utilizează o supapă termică specială
cunoscută sub denumirea de termostat (figura 3). Termostatul conţine în tubul central o ceară care la
topire suferă o creştere importantă a volumului. Tija centrală este împinsă parţial în afara tubului cu
ceară deplasând elementele de închidere/deschidere a ciruitelor interior şi exterior a lichidului de
răcire.

Fig. 3 Termostat

Modul de acţiune al termostatului este prezentat în figura 4. În a motorul este rece iar lichid-
ul de răcire, care nu a ajuns la temperatura normală de funcţionare, se întoarce prin motor la pompă.
 Fig. 4 Mod de acționare a termostatului

Situaţia din b corespunde perioadei de după atingerea temperaturii normale de funcţionare.

Tija centrală a termostatului a fost împinsă în afară iar cele două închizătoare şi-au inversat rolurile.
Lichidul de răcire circulă prin radiator cedând mediului excesul de căldură.