Mentatnata Racire D2156

Mentenanţa instalaţiei de răcire a
motorului D2156 HMN 8

CUPRINS
CAPITOLUL 1 INSTALIŢIA DE RĂCIRE

1.1. Necesitatea răcirii motorului ………………………………… 1
1.2. Răcirea cu aer ……………………………………………….. 2
1.3. Instalaţia de răcire cu lichid .................................................... 3
CAPITOLUL 2 INSTALAŢIA DE RĂCIRE LA AUTOVEHICULELE

ROMAN
2.1. Ansamblul instalaţiei de răcire ................................................ 7
2.2. Elementele instalaţiei de răcire .......... .................................... 13
2.2.1. Pompa de apă ......................................................... 13
2.2.2. Termostatul ............................................................. 15
2.2.3. Rezervorul de compensare ..................................... 18
2.2.4. Instalaţia de climatizare .......................................... 19
2.3. Întreţinerea instalaţiei de răcire ............................................ 20
CAPITOLUL 3 ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

3.1. Operaţiuni de întreţinere tehnică a instalaţiei de răcire ........ 25
3.2. Defecte în exploatare ............................................................ 28
3.3. Diagnosticarea sistemului de răcire ...................................... 30
CAPITOLUL 4 REPARAREA SISTEMULUI

4.1. Organizarea şi dotarea locului de muncă ............................ 37
4.2. Procesul tehnologic de reparare ........................................ 40
4.2.1. Primirea în reparaţie .............................................. 40
1
4.2.2. Demontatrea ansamblului în subansamble ........... 41
4.2.3. Demontarea subansamblului în piese ................... 41
4.2.4. Curăţirea şi spălarea pieselor ............................... 57
4.2.5. Controlul şi trierea pieselor ................................. 58
4.3. Repararea radiatorului ..................................................... 59
4.4. Repararea pompei de apă . .............................................. ..... 61
4.5. Repararea ventilatorului ..................................................... 63
CAPITOLUL 5 NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

5.1. Măsuri de tehnica securităţii muncii la prelucrările
prin aşchiere .................................................................................. 66
5.2. Măsuri de tehnica securităţii muncii la sudarea
electrică şi cu gaze ....................................................................... 66
5.3. Măsuri de tehnica securităţii muncii la lucrările
de lăcătuşerie .......................................................................... 64
5.4. Prevenirea şi stingerea incendiilor în secţiile de reparaţii ... 68
BIBLIOGRAFIE ................................................................................ 69
CAPITOLUL 1
INSTALAŢIA DE RĂCIRE
1.1. Necesitatea răcirii motorului
Regimul termic exercită o influenţă puternică asupra funcţionării

motorului cu ardere internă, Petru a menţine un nivel termic corespunzător
funcţionării la parametrii optimi ai motorului, instalaţia de răcire evacuează
forţat o parte din căldura degajată prin arderea combustibilului. În timpul
funcţionării motorului, temperatura maximă a gazelor din interiorul cilindrului
2
depăşeşte 20000C. Pentru funcţionarea normală a motorului trebuie ca toate
piesele care sunt în contact cu gazele ( cilindrii, pistoane, supape, chiulasă ) să
fie răcite.
Funcţionarea motorului la un regim termic prea ridicat produce :
-micşorarea coeficientului de umplere al cilindrului, ca urmare a
creşterii volumului specific al amestecului carburant o dată cu creşterea
temperaturii ;
-înrăutăţirea ungerii uleiului, deoarece pelicula de ulei de pe piesele
cu temperaturi ridicate (300-5000C) se evaporă şi arde ;
-apariţia fenomenelor dăunătoare de detonaţie şi autoaprindere ;
-griparea pistoanelor în cilindrii datorită dilatării şi înrăutăţirii ungerii.
Racirea exagerată produce înrăutăţirea funcţionării motorului,
deoarece:
-se măresc pierderile de căldură şi prin aceasta se reduce puterea şi
economicitatea motorului;
-se modifică în mod defavorabil compoziţia amestecului carburant din
cauza evaporării incomplecte a combustibilului ;
-vaporii de combustibil se condensează pe pereţii cilindrilor, spală
pelicula de ulei şi ajung în carterul motorului, unde diluează uleiul ; prin aceasta
accelerează foarte mult uzarea motorului.
Răcirea motorului trbuie limitată între anumite valori de temperatură,
care asigură funcţionarea motorului în condiţii optime. Se consideră că
temperatura motorului este normală atunci când teperatura apei de răcire are 80-
900C la ieşirea din motor, independent de sarcină şi de temperatura aerului
înconjurător.
Răcirea cilindrilor se face fie direct, prin cedarea căldurii către mediul
înconjurător, fie prin intermediul unui lichid de răcire, care, apoi, transmite
căldura mai departe aerului înconjurător.
Din acest punct de vedere se deosebesc două sisteme de răcire a
motorului :
3
-răcirea cu aer ;
-răcirea cu lichid.
1.2. Răcirea cu aer
Răcirea cu aer a motoarelor se realizează prin trecerea unui curent de

aer peste suprafaţa exterioară a cilindrilor şi chiulaselor, cu o anumită viteză.
Pentru a se mări suprafaţa de contact cu aerul de răcire, suprafaţa exterioară a
cilindrului şi chiulasei se măreşte prin realizarea de nervuri.
Răcirea cu aer este generalizată la motoarele de motorete, motociclete
şi motoare industriale până la 40 kW cu un număr mic de cilindrii şi se aplică
mai restrâns la motoarele de automobile şi tractoare.
Avantajele răcirii cu aer în comparaţie cu răcirea cu lichid sunt :
-exploatare mai uşoară, prin absenţa lichidului de răcire ;
-greutate mai redusă a motorului prin absenţa lichidului de răcire şi a
radiatorului ;
-încălzirea mai rapidă a motorului după pornire, rezultănd uzuri mai
reduse decă la motorul răcit cu apă ;
-lipsa pericolului de înghet ;
-cost mai redus.
1.3.Instalaţia de răcire cu lichid
Racirea cu lichid al motorului se face în felul următor : căldura

înmagazinată în pereţii cilindrilor este preluată de apa care se află în cămaşa de
apă a motorului. Apa se încălzeşte şi apoi trece prin radiator unde cedează
căldura aerului exterior, răcindu-se. După aceasta, apa ajunge din nou în cămaşa
de apă a motorului şi circuitul se repetă în tot timpul funcţionării motorului.
După modul de efectuare a circulaţiei apei, se deosebesc două tipuri
de instalaţii de răcire : prin termosifon şi cu circulaţia forţată. La instalaţia de
4
răcire prin termosifon, circulaţia lichidului de răcire se face liber, datorită
faptului că apa caldă, fiind mai uşoară, are tendinţa să se ridice în partea
superioară, iar apa rece, să coboare în partea inferioară. Instalaţia de răcire cu
circulaţie forţată se foloseşte aproape la toate motoarele moderne.
Ca lichid de racire se utilizează în general, apa, iar în timpul iernii un
amestec de apă cu diferite lichide speciale, care contribuie la coborârea
temperaturii de îngheţ. Amestecul format poartă denumirea de lichid antigel.
În funcţie de modul în care se face comunicaţia cu atmosfera,
instalaţiile de răcire cu circulaţie forţată se împart în două mari grupe : instalaţii
de răcire, deschise şi instalaţii de răcire închise.
La instalaţia de răcire deschisă lichidul de răcire este permanent în
contact cu atmosfera, iar la instalaţia închisă, contactul cu atmosfera se face
atunci când presiunea din instalaţie depăşeşte anumite limite. Ridicarea
presiunii lichidului de răcire atrage după sine şi ridicarea temperaturii de
fierbere a lichidului de răcire, respectiv ridicarea nivelului termic de
funcţionare a motorului şi obţinerea unui randament sporit. Aceasta deoarece se
măreşte diferenţa de temperatură dintre lichidul de răcire şi aerul ce trece prin
radiator ; radiatorul va fi mai mic, iar pompa de apă şi ventilatorul vor consuma
mai puţină energie.
Schema de principiu a instalaţiei de răcire deschise este reprezentată
în fig.1.
5
Fig.1.1
Pompa de apă 1 aspiră lichidul răcit din radiatorul 2 prin conducata de
aspiraţie 3 şi îl refulează prin conducta de refulare 4 în cămaşa de răcire a
motorului, după ce a trecut prin radiatorul de ulei 5. Ventilatorul 6 antrenează
aerul prin radiator. Lichidul cald este colectat în partea superioară de conducta
7, el trece prin termostatul 8 şi, apoi, prin conducta 9, în partea superioară a
radiatorului. Prin răcire, greutatea specifică a apei creşte şi apa caldă, pe măsură
ce se răceşte, va avea tendinţa să coboare în partea de jos a radiatorului.
Această tendinţă este accelerată de faptul că din bazinul inferior al radiatorului
pompa de apă aspiră lichidul răcit.
În componenţa instalaţiei de răcire se prevede un termostat care
reglează limita inferioară a temperaturii motorului, prin închiderea şi
deschiderea circulaţiei lichidului de răcire prin radiator. Astfel, când motorul
6
este rece (la pornire) termostatul închide circuitul prin radiator, întreaga
cantitate de lichid trece din conducta 7 în conducta 10, şi, apoi, prin pompă, în
partea inferioară, realizând aşa-numitul "circuit scurt" (fig.1a). Când lichidul de
încălzire a depăsit temperatura de 75 0C, termostatul deschide progresiv
circulaţia şi prin radiator (fig.1b), menţinând temperatura motorului între
limitele 80-900C.
La instalaţiile de răcire închise (fig.1.2) se prevede vasul de
expansiune 1, care are rolul de a compensa variaţiile de volum ale lichidului din
timpul funcţionării motorului şi a elimina vaporii şi bulele de aer din interiorul
lichidului de răcire.
Vasul de expansiune se montează mai sus decât bazinul superior al
radiatorului sau decât conducta de ieşire a apei din motor. În vasul de
expansiune, în spaţiul de compensare 2, se adună vaporii de apă şi bulele de aer
care se deplasează din circuitul principal prin 3 şi 4 . Din vasul de expansiune,
lichidul revine în circuitul de răcire, prin conducta 5, în coloana de aspiraţie a
pompei de apă. Comunicarea se face cu atmosfera prin supapele de
suprapresiune şi de depresiune, montate pe buşonul de umplere 6 al vasului de
expansiune. Rezerva de lichid din vasul de expansiune trebuie să fie minim 10%
din cantitatea totală de lichid din instalaţie, iar volumul de compensare 5-6%
din aceaşi cantitate.
7
Fig.1.2
La realizarea schemei de răcire, se urmăreşte ca lichidul rece să se

aducă în primul rând în zona celor mai calde părţi ale motorului şi apoi să se
treacă în restul traseului. De obicei, lichidul de răcire se aduce în partea
superioară a blocului motor, apoi în chiulasă, unde este orientat spre supapa de
evacuare.
8
CAPITOLUL 2
INSTALAŢIA DE RĂCIRE LA AUTOVEHICULELE
ROMAN
2.1. Ansamblul instalaţiei de răcire
O parte din cantitatea mare de căldură produsă de arderea motorinei în

cilindrii motorului trebuie evacuată în aşa măsură încât să se asigure motorului
numai regimul termic normal de funcţionare.
Instalaţia de răcire a motorului SAVIEM 797-05 (fig. 2.1) este o
instalaţie de răcire cu apă cu circulaţie forţată, presurizată, având următoarele
circuite:
- circuitul principal pentru răcirea uleiului, blocului motor şi chiulasei,
cuprinzând: pompa de apă 18; conducta 17 de aspiraţie a apei reci din radiator;
conducta 16 dintre pompa de apă şi răcitorul de ulei 14, ,prevăzută cu şurubul de
aerisire 8 şi şurubul de golirea apei 15; spaţiul dintre ţevile de răcire ale
răcitorului 14; conducta 13 dintre răcitorul de ulei şi blocul motor; spaţiul 10 de
distribuţie a apei la cilindri (rampa de apa); spaţiul de apă 11 dintre bucşele de
cilindru; spaţiul de apă 9 dintre pereţii chiulasei pentru răcirea camerei de
ardere, supapelor şi injectoarelor; tormostatul 4; conducta 5 de refulare a apei
calde de la chiulasă la răcitor; radiatorul 22;
- circuitul de completare-compensare al lichidului de răcire în circuitul
principal, cuprinzând: rezervorul de completare-compensare 7 cu două conducte,
una de legătura cu bazinul inferior al radiatorului şi alta de legătură cu pompa de
apă;
- circuitul secundar de răcire a apei prin încălzirea cabinei, cuprinzând:
radiatorul 1; conducta 24 de intrare a apei calde din chiulasă in radiatorul
cabinei; ventilul 25 de închidere a încălzirii cabinei prin întreruperea circuitului
9
apei; conducta 3 de legătură între radiatorul cabinei şi pompa de apă; conducta 2
pentru scoaterea aerului din radiatorul cabinei şi întrerupătorul de căldură 6.
Pentru activizarea trecerii aerului printre elementele de răcire ale
radiatorului şi mărirea curentului de aer de la suprafaţa motorului, instalaţia da
răcire este prevăzuta cu ventilatorul 21.
Circulaţia forţată a apei este realizată de către pompa de apă. Antrenată de
arborele cotit al motorului, prin cureaua trapezoidală 19, pompa de apă aspiră
apa răcită din bazinul inferior al radiatorului 22 prin conducta 17, o refulează
prin conducta 16 în răcitorul 14, răcind uleiul şi o .introduce, prin conducta 13 şi
rampa de distribuţie a apei, între bucşele de cilindri. Preluând căldura
înmagazinată de cilindri, apa este împinsă în chiulasă, de unde preia căldura
calotelor camerelor de ardere, a injectoarelor şi a ghidurilor de supapă şi, în
stare fierbinte, iese din chiulasă prin camera termostatului 4 şi, prin conducta 5,
ajunge în bazinul superior al radiatorului 22. Apoi este împinsă prin spaţiile
înguste ale fagurelui radiatorului, unde este răcită de curentul de aer provocat de
ventilator. Apa rece se adună în bazinul inferior, de unda este absorbită iarăşi de
pompa de apă.
La pornirea motorului rece, radiatorul 22 poate fi scurtcircuitat cu ajutorul
termostatului montat în cotul 4 pînâ când apa din motor ajunge la temperatura
de 78°C. Deoarece termostatul se deschide complet când apa atinge 91°C, în
perioada de timp limitată de creşterea temperaturii de la 78°C la 91°C, apa de
răcire este împinsă atât către răcitorul de ulei, cât şi către radiator.
În circuitul secundar, apa fierbinte este împinsă din conducta 24 în
radiatorul 1 pentru încălzirea cabinei şi, după cedarea căldurii aerului, este
împinsă prin conducta 3 la pompa de apă.
Scoaterea din circuit a întregii instalaţii de încălzire a cabinei se face cu
ajutorul întrerupătorului 6 iar reglajul încălzirii cabinei se face prin manevrarea
ventilului de încălzire 25.
10
Fig.2.1 Instalaţia de răcire a motorului SAVIEM 797-05
1-radiatorul pentru încălzirea cabinei; 2-conducta pentru purjarea aerului din radiatorul cabinei; 3- conductă
pentru apa răcită din radiatorul pentru încălzirea cabinei şi pompa de apă; 4-conductă pentru ieşirea apei calde
din chiulasă, cu termostat; 5- conducta pentru apaă caldă dintre chiulasă şi radiatorul instalaţiei; întreruprătorul
instalaţiei de încălzire a cabinei; 7- rezervor de completare-compensare; 8-şurub de aerisire; 9-spaţiul de
circulaţie a apei între pereţi chiulasei; 10-spaţiu de distribuţie a apei la bucşele de cilindri (rampa de apă); 11-
spaţiu de circulaţie a apei între bucşele de cilindru; 12- robinet de golire a apei din bloc; 13-conducta de apă între
răcitorul de ulei şi bloc; 14- răcitorul de ulei; 15- robinet de golirea apei din răcitor; 16-conducta de apă între
pompa de apă şi răcitorul de ulei; 17-conducta de apă între bazinul inferior şi pompa de apă; 18-pompa de apă;
19-cureaua de antrenare a pompei de apă; 20-fulia ventilatorului; 21-ventilator; 22- radiator; 23-robinet pentru
golirea apei; 24-conductă pentru apă caldă între cotul termostatului şi radiatorul de încălzire a cabinei; 25- ventil
de reglaj de închidere a încălzirii cabinei.
Instalaţia de răcire a motorului MAN D 2156 HMN 8 este o instalaţie de

răcire cu apă cu circulaţie forţată, presurizată, având următoarele circuite (fig.
2.2):
11
Fig 2.2. Instalaţia de răcire a motorului MAN-D2156 HMN 8
1- conductă de colectare a apei fierbinţi din motor; 2- buşonul rezervorului de completare-compensare; 3-
conducta de legătură dintre rezervorul de completare-compensare şi radiator; 4- rezervor de completare-
compensare; 5- conducta de legătură dintre conducta de colectare a apei fierbinţi şi rezervorul de completare; 6-
conducta de legătură dintre rezervorul de completare şi pompa de apă; 7- conducta de legătură dintre conducta 3
şi conducta 11; 8- camera termostatului; 9- pompa de apă; 10-conducta de legătură dintre camera termostatului şi
pompa de apă; 11- conducta de legătură dintre camera termostatului şi radiator; 12- conducta de legătură dintre
conducta de colectare a apei fierbinţi din motor şi radiatorul de încălzire a cabinei; 13- radiatorul de încălzire al
cabinei; 14-cameră de absorbire a aerului; 15- ventilatoare; 16- conducta de evacuare a apei din radiatorul
cabinei către pompa de apă; 17- bazinul superior al radiatorului; 18- fagurele radiatorului; 19-bazinul inferior al
radiatorului; 20-robinet de golire a apei din radiator; 21- conducta de legătură dintre pompa de apă şi bazinul
inferior al radiatorului; 22- ventilator; 23- cureaua de antrenara pompei de apă; 24robinet de golire a apei din
răcitorul de ulei; 25- conducta de legătură dintre pompa de apă şi răcitorul de ulei; 26- răcitor de ulei; 27- robinet
de golire a apei din blocul motor; 28-conducta de legătură dintre răcitorul de ulei şi blocul motor; 29- spaţiu de
distribuţie a apei în blocul motor; 30- spaţiu pentru apă dintre bucşele de cilindru; 31- spaţiu pentru apă dintre
pereţii chiulaselor; 32- conducta de legătură dintre chiulase şi conducta de colectare a apei fierbinţi din motor
- circuitul principal pentru răcirea blocului motor, chiulasei şi a uleiului din

instalaţia de ungere, cuprinzând: pompa de apă 9; conducta 21 de aspiraţie a apei
reci din bazinul inferior al radiatorului 19; conducta 25 dintre pompa de apă şi
răcitorul de ulei; spaţiul dintre ţevile răcitorului de ulei 26; conducta 28 dintre
răcitorul de ulei şi bloc; capacul 29 al camerei de distribuţie a apei reci în bloc
(rampa de apă); spaţiul 30 pentru circulaţia apei între cilindri; spaţiul 31 pentru
circulaţia apei printre pereţii chiulasei; conductele 32 de legătură dintre chiulasă
şi conducta principală de colectare a apei fierbinţi; conducta 1 de colectare a
12
apei fierbinţi din motor; camera termostatului 8; conducta 11 de intrare a apei
fierbinţi în bazinul superior 17; fagurele radiatorului 18 şi bazinul inferior 19 al
radiatorului;
- circuitul secundar de completare-compensare a lichidului de răcire din circuitul
principal, cuprinzând: rezervorul de completare-compensare 4; conducta 3 de
legătura cu bazinul superior al radiatorului; conducta 5 de legătură cu conducta
de colectare a apei fierbinţi din motor; conducta 6 de legătură cu pompa de apă
şi conducta de scurtcircuit 7;
- circuitul secundar de răcire a apei prin încălzirea cabinei, care cuprinde:
radiatorul 13; camera de aspiraţie a aerului 14; ventilatoarele 15; conducta 12 de
primire a apei fierbinţi din conducta de colectare a apei fierbinţi din bloc;
conducta 16 de evacuare a apei către pompa de apă.
Instalaţia de răcire este prevăzută cu ventilatorul 22 montat la capul
arborelui cotit al motorului.
Instalaţia de răcire lucrează alternativ, fie în întregime fie în circuite
parţiale în funcţie de gradul de încălzire al motorului respectiv.
După pornirea motorului rece, deci când termostatul închide trecerea de la
conducta 1 la conducta 11, dar face legătura cu conducta 10, pompa instalaţiei
vehiculează lichidul de răcire pe următorul circuit: pompa de apă 9, conducta 25,
corpul răcitorului de ulei 26, conducta 28, spaţiul de distribuţie al lichidului în
bloc 29, spaţiile dintre cilindrii 30, spaţiile dintre pereţii chiulasei 31, conducta
de legătură 32, conducta principală de colectare a lichidului fierbinte 1, camera
termostatului 8 şi conducta 10, de unde este absorbită de pompa de apă. Lichidul
de răcire preia căldura de la cilindri şi chiulasă dar nu o cedează aerului,
contribuind astfel la obţinerea în timp cât mai scurt a temperaturii de regim a
motorului.
Pe măsură ce temperatura apei creşte până aproape de temperatura de
deschidere a termostatului, lichidul de răcire îşi măreşte volumul astfel că o
parte din acesta, datorită presiunii interioare, este împins în rezervorul de
13
compensare 4, fie din conducta de colectare 1 prin conducta de legătură şi
purjare a aerului 5, fie din pompa de apă prin conducta de legătură 6.
Când motorul s-a încălzit şi temperatura apei ajunge la 71°C, termostatul
începe să se deschidă, astfel că apa trece parţial şi către radiator, iar când apa
atinge cca 85°C termostatul închide trecerea către conducta 10 şi deschide
trecerea către conducta 11 prin care toată apa este trimisă la bazinul superior 17
al radiatorului. În acelaşi timp pompa de apă începe să aspire lichid relativ rece
din bazinul inferior 19 al radiatorului. Din acest moment circuitul principal
funcţionează în întregime. Prin amestecarea lichidului de răcire cald provenit din
motor cu lichidul rece din radiator, temperatura în întreg circuitul scade, dar
după foarte scurt timp începe să crească pe măsura funcţionării motorului. Plusul
de lichid de răcire provenit din dilatarea lichidului proaspăt introdus din radiator
prin conducta 21 este împins, din cauza presiunii interioare create în rezervorul
de compensare 4, prin conductele 3, 5, 6 şi 7 pentru a se proteja racordurile de
cauciuc şi fagurele radiatorului.
Când, după un timp de funcţionare, motorul este oprit şi începe să se
răcească, se răceşte şi lichidul din instalaţie care, micşorându-şi volumul,
creează în instalaţie o depresiune. Din această cauză, diferenţa de volum dintre
starea caldă şi starea rece este completată cu lichidul de răcire aflat în rezervorul
de compensare 4, prin conducta 6 racordată la pompa de apă.
Pentru evitarea coroziunilor în instalaţia de răcire se introduce în
anotimpul călduros apă amestecată cu 10% antigel iar în anotimpul friguros,
antigel în proporţii corespunzătoare temperaturilor minime a zonelor climatice
respective.
In circuitul secundar de răcire a apei prin încălzirea interiorului cabinei pe
timp rece, apa fierbinte este împinsă din conducta de colectare a apei fierbinţi
din blocul motor prin conducta 12 în radiatorul 13. Aerul proaspăt absorbit de
cele două ventilatoare 15 intră printre ţevile radiatorului 13 şi este refulat în
interiorul cabinei. Apa răcită în acest fel este absorbită de pompa de apă prin
conducta 16 şi conducta 21.
14
2.2. Elementele instalaţiei de răcire
2.2.1. Pompa de apă
Pompa de apă din insalaţia de răcire a motorului SAVIEM 797-05 (fig

2.3 ) este o pompă centrifugă. Carcasa pompei este fixată prin
Fig 2.3 Pompa de apă de la motorul SAVIEM 797-05:

1- inel inel de siguranţă; 2- rulment exterior; 3- axul pompei; 4- rulment interior;
5- inel de siguranţă; 6- garnitură de etanşare; 7- rotorul pompei (roata cu palete)
8- fulia; 9- carcasa pompei; 10- deflector; 11- cameră pentru aspiraţia apei;
12- cameră pentru refularea apei.
prezoane de partea frontală a blocului motorului. Axul de antrenare 3 se sprijină

în interiorul carcasei pe rulmenţii cu bile 2 şi 4. La capătul său interior este fixat
prin presare rotorul iar la celălalt capăt este fixat, tot prin presare, roata de
antrenare pentru cureaua trapezoidală. Apa este aspirată prin camera 11 şi
refulată în instalaţie prin camera 12, datorită forţei centrifuge rezultate din
15
rotirea rotorului pompei. Etanşarea axului pompei în zona camerei de aspiraţie a
apei la rotor se face prin garnitura 6.
Fig 2.4. Pompa de apă de la motorul MAN D 2156HMN 8:

1- conducta de refulare a apei; 2- racord pentru rezervorul de compensare; 3- carcasa pompei;
4- spaţiu de aspiraţie; 5- spaţiul de refulare (presiune); 6- conducta de aspiraţie a apei din radiator; 7- rotor; 8-
axul rotorului; 9-garnitură de etanşare; 10-capacul pompei; 11- fulie.
La montarea pompei după reparaţie trebuie să se ţină seama de

următoarele:
- garnitura de etanşare se montează în carcasa pompei cu ajutorul unei bucşe,
presiunea de îmbinare în locaşul acesteia trebuind să fie de maximum 80 daN;
montarea se face cu presa;
- rotorul pompei se presează pe ax până când partea sa din spate se află în
acelaşi plan cu suprafaţa de asamblare a carcasei pompei;
- rulmenţii se presează pe ax după ce în prealabil se încălzesc la 100 C.
Pompa de apă din instalaţia de răciră a motorului D 2156 HMN-8 (fig.
2.4) este tot o pompă centrifugă. Spaţiul interior al pompei de apă de-la motorul
D 2156 HMN-8 este împărţit în spaţiul de aspiraţie 4, prevăzut cu conducta 6 de
intrare a apei în pompă şi spaţiul de presiune 5 (sau de refulare), prevăzut cu
conducta 1 penru împingerea apei către răcitorul de ulei. Spaţiul de aspiraţie este
16
prevăzut şi cu racordul 2 prin care apa poate trece din radiator la rezervorul de
compensare şi invers.
Axul rotorului se presează în capacul 10, în care se sprijină pe doi
rulmenţi cu bile, a căror poziţie se stabileşte prin bucşe distanţiere. La capătul
exterior al axului se montează fulia de antrenare 11.
La montarea pompei după reparaţie trebuie să se verifice uzura rul-
mentului axului rotorului, să se asigure un spaţiu (distanţa) de 0,33 mm între
partea din spate a rotorului şi capacul pompei de apă şi să se înlocuiască
obligatoriu garnitura dintre capacul şi corpul pompei.
2.2.2. Termostatul
Termostatul are o deosebită importanţă deoarece dirijează în mod automat

circulaţia apei numai între pompă şi motor, de la pornire şi până în momentul
când apa atinge temperatura corespunzătoare regimului termic normal.
Fig. 2.5. Termostatul din instalaţia de răcire a motorului SAVIEM 797-05:

a-închis; b- deschis; 1- cot de evacuare a apei din chiulasă (camera termostatului); 2- supapa de
închidere a trecerii apei către radiator; 3- scaunul supapei; 4- tija supapei; 5- burduful termostatului; 6-
piesa de obturare a canalului de eîntoarcere a apei la pompa de apă; 7- canalul de reîntoarcere; 8-
orificiul canalului de reîntoarcere; 9- suportul fix al burdufului termostatului.
Termostatul din instalaţia de răcire a motorului SAVTEM 797-05 este

prezentat în fig. 2.5. Tija supapei 4 este îmbinată rigid cu piesa de obturare 6,
care serveşte în acelaşi timp ca sprijin pentru capul superior al burdufului.
17
Burduful 5 este confecţionat din tablă de alamă şi este complet umplut cu ceară
uşor dilatabilă la căldură. Suportul 9 sprijină capul inferior al burdufului şi
constituie element de ghidare pentru piesa 6. Scaunul supapei 3 este fixat în
cotul 1 (camera termostatului), prin care apa caldă din chiulasă este dirijată către
bazinul superior al radiatorului. Cât timp apa nu are temperatura de 78C,
burduful termostatului nu se întinde şi supapa 2 obturează trecerea din chiulasă
spre radiator. Apa suficient de caldă este absorbită de pompă prin canalul 7 şi
orificiul 8. Când temperatura apei din chiulasă ajunge la 78°C, burduful se
destinde, ca urmare a dilatării conţinutului său. Întrucât capătul inferior al
burdufului este sprijinit pe suportul fix 9, destinderea se face prin deplasarea
capătului său superior. Prin aceasta burduful deplasează în sus piesa 6,care
obturează progresiv canalul 7 şi ridică de pe scaun supapa 2, prin intermediul
tijei 4. Când temperatura apei ce iese din chiulasă are 91°C, burduful este atât de
întins incât canalul 7 este complet obturat de piesa 6 iar supapa este complet
ridicată de pe scaunul său. Toată apa fierbinte circulă către bazinul superior al
radiatorului (fig. 2.5, b) Termostatul din instalaţia de răcire a motorului D 2156
HMN-8 este prezentat în fig. 2.6.
Camera termostatului 1, fixată pe partea frontală a motorului, este legată
la conducta de colectare a apei fierbinţi din moto prin ţeava 7, la bazinul
superior al radiatorului prin ţeava 8 şi la pompa de apă prin ţeava 10.
Un perete, pe care este executat scaunul 3 al supapei mari, desparte interiorul
camerei termostatului în două spaţii: unul corespunzător ţevii 8 iar al doilea
corespunzător ţevilor 7 şi 10. Pe acest perete despărţitor sânt fixate suportul tijei
2 de ghidaj a termostatului şi suportul fix 11 al burdufului. La capătul ţevii 10
este executat scaunul 9 al supapei mici. Supapele 4 şi 6 ale termostatului sânt
articulate rigid, piesa de legătură putând culisa prin orificiul central al suportului
fix 11. Piesa de legătură este astfel dimensionată încât atunci când burduful 12
este strâns, supapa mare 4 să se aşeze etanş pe scaun, ajutată fiind de arcul 5,
fixat între supapă şi suportul fix 11.
18
Fig 2.6. Termostatul din instalaţia de răcire a motorului
MAN-D 2156 HMN 8
a- închis; b- deschis; 1- camera termostatului; 2- suportul tijei de ghidare
3- scaunul supapei mari; 4- supapa mare; 5- arcul supapei mari; 6- supapa
mică; 7- ţeavă de legătură cu conducta de colectare a apei fierbinţi din motor;
8- ţeava de legătură cu conducta de la bazinul superior al radiatorului;
9- scaunul supapei mici; 10- ţeava de legătură cu conducta de la pompa de
apă; 11- suportul burdufului; 12- burduful statului.
Cât timp apa ce vine din chiulasă prin ţeava 7 nu are temperatura de 71°C,
burduful termostatului este strâns complet, supapa mare ajutată şi de arcul 5, stă
pe scaunul său, obturând trecerea apei în ţeava 8, iar supapa mică stă ridicată de
pe scaunul 9, permiţând apei ce vine din ţeava 7 să treacă prin ţeava 10 către
pompa de apă.
Când temperatura apei de răcire din chiulasă a ajuns la 71°C, burduful
începe să se destindă şi, întrucât se sprijină pe suportul 11, împinge supapa mică
6 către scaunul său şi începe să deschidă supapa mare 4. Din acest moment apa
caldă trece atât spre pompa de apă, cât şi spre radiator.
Când temperatura apei ajunge la cea 85°C, burduful este complet destins.
În această situaţie supapa mică este aşezată pe scaunul său obturând ţeava 10 şi
trecerea către pompa de apă, iar supapa mare este complet deschisă. Din acest
moment toată apa fierbinte din motor este dirijată către bazinul superior al
radiatorului.
19
Controlul termostatului la ambele tipuri de motoare se face prin cufun-
darea într-un vas cu apă caldă, prevăzut cu termometru.
Termostatul de la motorul- SAVIEM 797-05 trebuie să înceapă să se
deschidă la 78°C, iar cel de la motorul MAN-D 2156 HMN ia 71°C.
Scufundate şi agitate in apă, termostatele trebuie să se deschidă complet
în numai 5 la temperatura de 95°C cele de la motorul SAVIEM 797-05 şi la
85°C cele de la motoarele MAN-D 215G HMN.
2.2.3. Rezervorul de compensare
Rezervorul ele compensare (fig. 2.7) asigură „plinul" cu lichid în

instalaţia de răcire. Aceasta se realizează prin preluarea volumului de lichid
rezultat din dilatarea lichidului din întreaga instalaţie şi cedarea lui când motorul
este oprit din funcţionare, respectiv când lichidul din instalatie îşi micşorează
volumul prin răcire.
Fig 2.7. Rezervorul de compensare:

1- buşon purjor de admisie a aerului; 2- şurub pentru centura de fixare;
2- buşon de umplere-completare; 4- rezervor de compensare; 5- conducta
de legătură cu conducta de colectare a lichidului fierbinte; 6- conducta de
legătură cu camera de admisie a pompei de apă.
20
Completarea lichidului de răcire se face prin buşonul 3. Pentru evitarea
suprapresiunii când primelte lichid din instalaţie, rezervorul de compensare este
prevăzut cu buşonul 1, care are un sistem de supapă asemănătoare cu cea de la
rezervorul de combustibil.
2.2.4. Instalaţia de climatizare
Încălzirea cabinei şi a parbrizelor automobilelor ROMAN si DAC se face

cu aer încălzit de instalaţia prezentată în fig. 2.8. Antrenate de motoarele
electrice 10, ventilatoarele 8, montate în carcasa inferioară 3 a agregatului de
încălzit, aspiră aerul din atmosferă şi îl împinge printre ţevile radiatorului 11, de
asemenea montat în partea superioară a carcasei 3. După încălzire, prin
preluarea căldurii lichidului din instalaţia de răcire a motorului, aerul cald este
refulat în continuare în carcasa superioară 4, de unde este distribuit:
- la parbrize prin conductele 5, prevăzute cu duzele centrale 7 şi duzele laterale
6; ,
- în interiorul cabinei, direct de la carcasa superioară 4.
În instalaţia de climatizare, lichidul de răcire are următorul circuit; ţeava
de ieşire a lichidului cald din motor (către radiator) - conducta 1- radiatorul 11 -
conducta 2 - ţeava de intrare a lichidului de răcire (rece) de la radiator (v. fig.
2.1 şi 2.2).
Vehicularea lichidului este realizată de pompa de apă a instalaţiei de
răcire a motorului.
21
Fig. 2.8. Insatlaţia de climatizare
a- ansamblul instalaţiei; b-ventilatorul; c- radiatorul; 1- conductă intrare lichid de răcire, cald; 2-
conductă ieşire lichid de răcire, răcit; 3- carcasa inferioară a agregatului de încălzit; 4- carcasa
superioară a agregatului de încălzit; 5- conducta pentru aer cald pentru parbriz; 6- duză de aer laterală;
7- duză de aer centrală; 8- ventilator; 9- suport motor electric; 10- motor electric; 11- radiator.
2.3. Întreţinerea instalaţiei de răcire
Buna funcţionare a instalaţiei de răcire se asigură prin efectuarea lu-

crărilor de întreţinere: spălarc-curăţire, ungere, verificare şi înlocuire a unor
elemente (tabelul 2.1).
Spălarea răcitorului de ulei se face concomitent cu spălarea băii de ulei.
Operaţiile se execută în următoarea ordine:
- se goleşte atât uleiul din baia motorului, cât şi lichidul din instalaţia de răcire;
- se demontează răcitorul de ulei şi baia de pe carterul motorului;
- se spală baia de ulei cu motorină, se suflă cu aer comprimat şi se remontează
pe carter, stringându-se şuruburile respective cu un moment de 2,5 daN-m(2,D
kgf-m);
- se demontează răcitorul de ulei în elemente componente, se spală în apă
fierbinte cu detergent interiorul corpului şi interiorul şi exteriorul ţevilor de rada;
până la completa curăţire;
- se clăteşte cu apă curată şi se suflă cu aer comprimat;
22
- se trece prin fiecare conductă de ulei un curent de motorină sub presiune, se
suflă cu aer comprimat;
- se montează răcitorul după care se remontează pe carter.
Elementele de fixare ale conductelor de lichid, rezervorului de com-
pensare şi ventilatorului se strâng cu un cuplu de 2,5 daN-m (2,5 kgf-m), iar
carcasa pompei de apă se strânge pe blocul cilindrilor cu 4,5 daN-m (4,5 kgf-m).
Nivelul lichidului de răcire se stabileşte la rezervorul de compensare.
Nivelul este corect când oglinda lichidului de răcire se află la marginea
inferioară a bufonului de umplere.
Tabelul 2.1
Lucrările şi operaţiile de întreţinere a instalaţie de răcire la motoarele
SAVIEM 797-05 şi MAN-D 2156 HMN 8
Periodicitatea,km echivalenţi
În perioada rodajului
Operaţia
Automobile noi După înlocuirea În exploatare după
motoarelor cu altelenoi perioada de rodaj
sau reparate
0 1 2 3
Spălare – curăţare
Spălarea cu jet de apă a radiatorului (între
conductele de răcire)
Spălarea interioară a răcitorului de ulei __ __
12.000
Spălarea băii de ulei
__ __
60.00
__ __ (sau anual)
Ungere
Ungerea articulaţiilor jaluzelelor radiatorului ,
cu ulei de motor La 500 şi la La 500 şi la 3000
Ungerea pompei de apă 3000 3000
Ungerea rolei de întindere a curelei
23
ventilatorului şi pompei de apă
Verificare-stingere
Verificarea şi strângerea elementelor
de fixare a conductelor de lichid de răcire a
rezervorului de compensare şi ventilatorului La 500 şi la La 500 şi la 3000
Verificarea întinderii curelei trapezoidale a 3000 3000
ventilatorului şi pompei de apă
Verificarea stării şi fixării radiatorului şi a

pompei de apă
Verificarea funcţionării termostatului __ __ 12000
Verificarea jocului axului de antrenare a
pompei de apă
Verificarea vizuală a etanşietăţii tuturor

conductelor şi elementelor componente ale ale
instalaţiei de răcire, inclusiv verificarea
funcţionării şi a indicaţiilor termometrului
pentru lichidul de răcire
Zilnic Zilnic Zilnic
Verificarea nivelului lichidului de răcire în

rezervorul de compensare Zilnic Zilnic Zilnic
Înlocuire
Înlocuirea termostatului În caz de defectare În caz de 60000 km sau la
defectare defectare
Înlocuirea lichidului de răcire Cel mai târziu la doi ani. Anual se verifică raportul de amestec şi se
trece la valoarea prevăzută în instrucţiuni
În timpul iernii apa de răcire trebuie să se amestece cu antigel în

proporţiile indicate de fabricant, corespunzătoare temperaturilor minime de
aşteptat.
Golirea lichidului de răcire din instalaţie, la ambele tipuri de motoare se
face, pe cât posibil, când acesta este încă cald şi comportă următoarele operaţii:
24
- se deschide robinetul de reglare a încălzirii cabinei şi se slăbeşte şurubul de
aerisire din conducta de încălzire;
- se rabate cabina şi se scoate bufonul de umplere de la rezervorul de
compensare;
- se deschid orificiile de golire a apei din instalaţie şi anume: robinetul de la
cotul inferior al radiatorului, robinetul de la carterul motorului (stânga-spate) şi
buşonul de golire a apei din răcitorul de ulei (la SAVIEM buşonul este în cotul
de jos al răcitorului iar la MHN-D 2156 HMN la partea inferioară a răcitorului);
la motorul SAVIEM 797-05 se mai demontează şi şurubul de aerisire din
conducta de legătură dintre pompa de apă şi răcitorul de ulei.
Umplerea cu lichid a instalaţiei de răcire, la ambele tipuri de motoare, se
face astfel:
- se închid toate orificiile de golire menţionate mai înainte, după scurgerea
completă a lichidului ce se înlocuieşte;
- se menţine deschis robinetul de reglare a încălzirii şi şurubul de aerisire de la
conducta de încălzire a cabinei;
- se toarnă lichidul de răcire proaspăt în instalaţie prin orificiul de umplere a
rezervorului de compensare, încet, astfel ca să se poată evacua aerul din
instalaţie; la motoarele SAVIEM 797-05 trebuie avuta grija ca, în momentul în
care prin orificiul şurubului de aerisire de pe conducta dintre pompa de apă şi
răcitorul de ulei curge lichid făra bule , de aer, să se monteze şurubul şi să se
continue turnarea lichidului In rezervor;
- după ce nivelul lichidului proaspăt a ajuns până la muchia inferioară a
orificiului de umplere a rezervorului de compensare, se porneşte motorul pentru
umplerea instalaţiei cu lichid şi aerisirea instalaţiei de încălzire a cabinei
operaţie care se consideră terminată în momentul în care lichidul iese prin
şurubul de aerisire al acestuia, făra bule de aer;
- se strânge şurubul de aerisire a instalaţiei de încălzire a cabinei;
25
- se opreşte motorul şi se completează lichidul în rezervor până la nivel (dacă e
cazul) şi se montează buşonul orificiului de umplere a rezervorului de
compensare;
Fig. 2.9. Mecanismul de întindere a curelei pompei

de apă şi a alternatorului la motorul MAN-D 2156 HMN 8
1- tijă de împingere; 2- şurub de reglaj; 3-braţ pentru fixarea alternatorului; 4-suport;
- se verifică dacă sânt etanşe robinetele, buşoanele, furtunurile şi îmbinările.

Buna funcţionare a instalaţiei nu poate fi asigurată dacă buşonul de
umplere şi buşonul de obturare de la ştuţul de aerisire a rezervorului de
compensare nu sânt montate sau corect strânse.
De asemenea buna funcţionare în exploatare a instalaţiei de răcire este
condiţionată şi de întinderea curelei de antrenare a pompei de apă. Cureaua
pompei de apă de la motorul SAVIEM 797-05 este corect întinsă când tensiunea
produsă prin întindere este de 20-26 daN(kgf). La curelele noi, tensiunea trebuie
să fie mai mare şi anume 25—32,5 daN (kgf). Tensiunea se verifică cu
verificatorul de tensiune a curelelor". Întinderea curelei se face prin depărtarea
alternatorului de blocul cilindrilor (rabatare) după ce, în prealabil, se slăbesc şu-
rubul de strângere din suportul inferior al alternatorului şi şurubul de blocare
situat pe bloc între alternator şi pompa de apă.
La motorul MAN-D 2156 HMN 8, cureaua pompei de apă este bine întinsă
când, la apăsarea cu degetul mare la jumătatea distanţei dintre fuliile pompei de
apă şi alternatorului, face o săgeată de 1,5 cm şi nu mai mare decât grosimea sa.
26
Întinderea curelei se obţine (fig. 2.9) prin deplasarea către exterior a capului
pîrghiei 3, împingând în jos tija 1 cu ajutorul şurubului de reglaj 2.
CAPITOLUL 3
ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE
3.1. Operaţiuni de întreţinere tehnică a instalaţiei de răcire
Buna fucţionare a instalaţiei de răcire se asigură prin efectuarea

lucrarilor de intreţinere : spălare-curăţire, ungere, verificare şi înlocuire a unor
elemente.
Spălarea răcitorului se face concomitent cu spălarea baii de ulei.
Operaţiile se execută în următoarea ordine :
-se goleşte atât uleiul din baia motorului, cât şi lichidul din instalaţia
de răcire ;
-se demontează răcitorul de ulei şi baia de pe carterul motorului ;
-se spală baia de ulei cu motorină, se suflă cu aer comprimat şi se
remontează pe carter ;
27
-se demontează răcitorul de ulei în elemente componente se spală în
apă fierbinte cu detergent interiorul corpului ăi interiorul şi exteriorul ţevilor de
răcire ;
-se clăteşte cu apă curată şi se suflă cu aer comprimat ;
-se trece prin fiecare conductă de ulei un curent de motorină sub
presiune, se suflă cu aer comprimat ;
-se montează răcitorul după care se remontează pe carter.
Lichidul de răcire este realizat pe bază de etilen-glicol, amestecat în
proporţie de 50% cu apă distilată sau dedurizată, asigurând o protecţie a
motorului contra îngheţării până la temperatura de -350C.
Lichidul de răcire, prezentând unele proprietăţi fizice şi chimice
constante, se recomandă să se folosească atât în perioada de vară cât şi iarna.
Verificarea se poate face prin folosirea unui aparat termodensimetru
care determină gradul de congelare al lichidului de răcire.
Pentru a se face o verificare corectă a gradului de congelare al
lichidului, se va proceda astfel :
-se porneşte motorul pentru a se realiza uniformizarea lichidului de
răcire şi a se încălzi la 400C, temperatură recomandată pentru verificarea
gradelor de congelare. În cazul în care măsurarea se face la o temperatură
diferită de 400C, se va lua în considerare corespondenţa dintre gradele de
congelare citite pe scara termodensimetrului şi cele corespunzătoare diferitelor
temperaturi, în momentul măsurării, ale lichidului de răcire. ( se foloseşte un
tabel
-se strânge cu o pensetă tubul de legătură între radiator şi vasul de
expansiune ;
-se desface buşonul radiatorului ;
-se ia puţin lichid de răcire cu ajutorul termodensimetrului, apoi se
pune la loc buşonul radiatorului, slăbindu-se penseta de pe tubul de legătură,
amplasat între radiator şi vasul de expansiune ;
28
-se clatină uşor termodensimetrul, pentru a permite flotorului să ia
poziţia sa de echilibru, se citeşte valoarea temperaturii şi a gradelor de pe scara
termodensimetrului, apoi, folosind tabla de corecţie, se determină exact gradele
de protecţie a lichidului de răcire.
Verificarea se poate face prin folosirea unui aparat termodensimetru
care determină gradul de congelare al lichidului de răcire.
Pentru a se face o verificare corectă a gradului de congelare al
lichidului, se va proceda astfel :
-se porneşte motorul pentru a se realiza uniformizarea lichidului de
răcire şi a se încălzi la 400C, temperatură recomandată pentru verificarea
gradelor de congelare. În cazul în care măsurarea se face la o temperatură
diferită de 400C, se va lua în considerare corespondenţa dintre gradele de
congelare citite pe scara termodensimetrului şi cele corespunzătoare diferitelor
temperaturi, în momentul măsurării, ale lichidului de răcire. ( se foloseşte un
tabel
-se strânge cu o pensetă tubul de legătură între radiator şi vasul de
expansiune ;
-se desface buşonul radiatorului ;
-se ia puţin lichid de răcire cu ajutorul termodensimetrului, apoi se
pune la loc buşonul radiatorului, slăbindu-se penseta de pe tubul de legătură,
amplasat între radiator şi vasul de expansiune ;
-se clatină uşor termodensimetrul, pentru a permite flotorului să ia
poziţia sa de echilibru, se citeşte valoarea temperaturii şi a gradelor de pe scara
termodensimetrului, apoi, folosind tabla de corecţie, se determină exact gradele
de protecţie a lichidului de răcire.
Nivelul acestuia se stabileşte la rezervorul de compensare. Nivelul
este corect când oglinda lichidului de răcire se află la marginea înferioară a
buşonului de umplere.
Golirea lichidului se face pe cât posibil când acesta e încă cald şi
comportă urmatoarele operaţiuni :
29
-se deschide supapa de reglaj a încălzirii cabinei, prin împingerea
parghiei de reglaj complect spre stânga ;
-se rabate cabina şi se scot buşoanele de aerisire şi se umple de la
rezervorul de compensare ;
- se deschid robinetele de golire a apei, şi anume : robinetul de la cotul
inferior al radiatorului, robinetul de la carterul motorului si robinetul de la cotul
răcitorului de ulei.
Umplerea cu lichid a instalaţiei se face astfel :
-se închid toate robinetele de golire ;
-se menţine deschisă supapa de reglaj a încalzirii cabinei ;
-se toarnă lichid de răcire nou, încet , astfel ca să se potă evacua aerul
din instalaţie ;
-după umplere se porneşte motorul şi se turează până când instalaţia
de încalzire a cabinei se umple cu lichid ;
-se deschide surubul de purjare a instalatiei de incalzire a cabinei si se
tine deschis pana cand, odata cu lichidul, nu mai ies bule de aer din instalaţie ;
-se inchide surubul de purjare a instalaţiei de încalzire a cabinei ;
-se opreşte motorul, se complectează lichidul până obţinerea nivelului
în rezervorul de compensare ;
-se închid buşoanele şi se controlează etanseitatea robinetelor de
golire şi a racordurilor de cauciuc.
3.2. Defecte în exploatare
Funcţionarea defectuoasă a instalaţiei de răcire se manifestă sub două

forme : supraâncălzirea sau încălzirea insuficientă a motorului.
Supraâncălzirea motorului poate avea următoarele cauze :
-pierderi de apă în exterior sau în interior,
-depuneri de piatră, cureaua ventilatorului slabă,
30
-termostat defect sau pompa de apă nu funcţionează corespunzător
Pierderile de apă în exterior pot avea loc la radiator, la legăturile
tuburilor la pompa de apă şi la diferite buşoane. Pierderile de apă în interior se
pot produce datorită garniturilor defecte ale chiulasei, strângerii insuficiente a
şuruburilor de chiulasă sau deformării suprafeţei de etanşare a blocului
cilindrilor şi chiulasei.
Scurgerile exterioare se constată în timpul funcţionării motorului, iar
cele interioare se observă dacă se formează bule de aer în radiator la mersul în
gol al motorului cu turaţie ridicată.
Piatra depusă pe pereţii camerei de apă a motorului sau rugina pot fi
antrenate de curentul de apă şi duse în celulele radiatorului pe care le astupă,
micşorând suprafaţa de răcire a radiatorului. Rugina se poate observa din
aspectul apei de răcire.
Încălzirea insuficientă a motorului se datoreşte termostatului care
rămâne mereu deschis, apa trecând numai prin radiator, nepermitând încălzirea
rapidă a motorului.
Defectele instalaţiei de răcire care se pot produce în exploatare şi care
pot provoca oprirea motorului imediat sau după o perioadă de timp relativ scurtă
sunt :
-deteriorarea stupului radiatorului
-înfundarea accidentală a ţevilor radiatorului cu impurităţi
-deteriorarea racordurilor de cauciuc
-slăbirea colierelor
-defectarea termostatului în poziţia închis
-ruperea curelei de ventilator
Deteriorarea stupului poate avea loc în cazuri de tamponări ale

automobilului.
31
Înfundarea accidentală a ţevilor radiatorului ci impurităţi se datoreşte
întotdeauna folosiri apei cu impurităţi (din lacuri, bălţi etc.), Efectul imediat este
împiedicarea circulaţiei apei prin radiator şi supraîncălzirea motorului.
Deteriorarea racordurilor de cauciuc se poate produce prin atingerea
racordurilor de către o aripă ruptă a ventilatorului sau datorită solicitărilor la
care sunt supuse racordurile în cazul când un braţ de motor este rupt.
Ruperea paletelor pompei de apă se datoreşte, în majoritatea
cazurilor, îngheţării apei care rămâne în corpul pompei de apă, iarna după
parcarea automobilului.
Blocarea termostatului în poziţia închis . Termostatul se defectează în
cazul perforării burdufului şi pierderii lichidului din interiorul său ; ca urmare,
supapa termostatului nu se mai deschide şi motorul se supraâncălzeşte repede.
Ruperea curelei de ventilator se datoreşte următoarelor cauze :
întreţinere necorespunzătoare (întindere excesivă, întindere insuficientă etc.),
durată mare de funcţionare şi calitate slabă.
Ruperea paletelor ventilatorului. Ruperea unei palete a ventilatorului
nu constitue un defect decât în cazul în care paleta ruptă produce o avarie
( spargerea radiatorului, dereglarea curelei de ventilator, degradarea racordurilor
de cauciuc şi altele ) care impune oprirea motorului pe parcurs.
La racitorul de ulei pot aparea următoarele defecţiuni :
- spărturi în mantaua răcitorului ;
- fisuri sau spărturi pe capac ;
- desprinderea sau ruperea flanşelor de prindere ;
- tubulatura fisurată sau spartă;
Toate acestea se repară prin sudură sau înlocuire.
3.3. Diagnosticarea sistemului de răcire
32
De starea tehnică a sistemului de răcire depinde, într-o mare măsură,
economia de combustibil şi ulei, siguranţa funcţionării motorului şi anduranţa
sa. La temperaturi ale lichidului de răcire cuprinse între 75-95°C motorul
dezvoltă performanţele de putere maximale, prezintă cel mai redus consum
specific de combustibil şi uzuri minime.
În tabelul 3.1 sunt prezentate principalele simptome ale funcţionării
anormale a sistemului de răcire al motoarelor răcite cu lichid şi cauzele
probabile (în tabel sunt cuprinse şi cauzele străine de sistemul de răcire care pot
influenţa funcţionarea acestuia).
Parametrii generali de diagnosticare a sistemului de răcire sunt
temperatura lichidului de răcire, cantitatea de lichid de răcire şi zgomotele.
După cum rezultă din tabel, numai zgomotele (bătăile) emise de acest
sistem prezintă o legătură univocă şi anume cu starea tehnică a pompei. Ceilalţi
doi parametri de diagnosticare sunt influenţaţi de mai mulţi factori de stare
tehnică şi de aceea nerealizarca valorilor lor normale impune o verificare a
elementelor sistemului.
Tabelul 3.1
Simptomele defectării sistemului de răcire cu lichid şi cauze probabile
Simptome Cauze posibile
Motorul se Lipsa sau insuficienţa lichidului de răcire în sistem
supraîncălzeşte Depozite pe suprafeţe interioare ale traseului de circulaţie a
lichidului.
Radiator murdar
Curea de ventilator murdară, slăbită sau ruptă
Termostat blocat în poziţia închis
Pompă de apă defectă
Ventilator defect
Jaluzele închise sau husa radiatorului neînlăturată
Circulaţie îndelungată cu mtorul în suprasarcină la turaţie mică
Reglaj incorect al aprinderii sau alimentării cu combustibil
Termometru defect
Motorul nu atinge Termostat lipsă sau sau blocat în pzţia deschis
33
temperatura normală Jaluzele deschise sau lipsa husei radiatorului pe timp rece
Termometrul defect
Scurgeri de lichid Deteriorarea racordurilor şi conductelor elastice sau fixarea lor
defectuoasă
Defectarea garniturilor de etanşare a pompei de apă sau a cilindrilor
ori a chiulasei
Defectarea robinetelor de golire
Spargerea (fisurarea ) ştuţurilor de legătură al radiatorului, al
corpului pompei de apă, al blocului de cilindri, al chiulasei sau al
radiatorului din instalaţia de climatizare
Bătăi (zgomote Ruperea rotorului pompei
)în regiunea Uzura rulmentului sau a bucşei axului pompei
pompei de apă
Cantitatea de lichid din sistem se poate reduce datorită pierderii prin

neetanşeităţi sau defectării supapei abur-aer a radiatorului. Apariţia scurgerilor
exterioare de lichid se observă cu ochiul liber; pierderile interioare prilejuite de
deteriorarea garniturilor cilindrilor se pun în evidenţă observând uleiul de pe
jojă; dacă după extragerea ei din carter persistă o spumă gălbuie, aceasta
constituie indiciul pătrunderii lichidului de răcire în baia de ulei. Insinuarea
lichidului de răcire in cilindri (prin eventualele fisuri sau din cauza deteriorării
garniturii de chiulasă) se poate detecta prin observarea gazelor de evacuare, care
în acest caz au o nuanţă albicioasă, semn al existenţei unui procent ridicai de
vapori de apă, chiar când motorul este încălzit.
Deteriorarea garniturii de chiulasă poate antrena şi un efect invers:
pătrunderea gazelor din cilindru în sistemul de răcire; în acest caz, deşi
termosesizorul nu indica creşterea obiecţîonală a temperaturii motorului, se
observă ridicarea nivelului lichidului de răcire în vasul de expansiune şi o
efervescenţă produsă de amestecarea sa cu gazele scăpate din cilindru.
Este necesar sa se ştie că lipsa unor cantităţi mici de lichid din sistem, de
exemplu 5..7%, poate perturba regimul normal de răcire, deoarece la temperaturi
înalte se produce supraîncălzirea motorului iar la temperaturi coborâte se
34
favorizează formarea dopurilor de gheaţă sau congelarea lichidului de răcire în
ansamblu. Totuşi, din cauza dilatării termice, la sistemele lipsite de vase de
expansiune, radiatorul nu trebuie umplut complet, lăsându-se un gol de circa 30
mm de la marginea superioara a racordului de umplere, când se foloseşte apă şi
60-70mm, când se utilizează lichid de răcire cu elilenglicol (al cărui coeficient
de dilatare termică este superior).
Etanşeitatea sistemului de răcire se poate verifica folosind un aparat
simplu a cărui compunere este prezentată în fig. 3.1 şi care poate fi utilizat şi
pentru controlul supapei abur-aer din buşonul radiatorului; operaţiunile încep
prin demontarea buşonului radiatorului şi fixarea lui în suportul 5 în care intra
aer comprimat, prin conductele 6 şi 7. La gura de umplere a radiatorului se
fixează conducta 9 prevăzută cu robinetul 3.
Fig . 3.1.
35
Se deschide apoi robinetul de reglare 1 prin care aerul din reţea, de la un
compresor sau de la o pompă de aer, este dirijat spre rezervorul 2. Stabilindu-se
aici o presiune de 0,6-0,7 bar citită pe manometrul 4, se deschide robinetul 3 şi
se observă existenţa eventualelor pierderi de lichid. În plus, la un sistem cu o
bună etanşare căderea de presiune nu trebuie să întreacă 0,1 bar pe secundă. În
contmuare, se porneşte motorul şi, la cea mai mică turaţie stabilă, se urmăreşte
indicaţia mauomctrului 4. Dacă există fluctuaţii de presiune, ele se datorează
scăpării de gaze din cilindri în sistemul de răcire, fie pe lângă garnitura de
chmlasă deteriorată, fie prin fisuri existente în chiulasă sau cilindri.
Pentru controlul supapelor buşonului se închide robinetul 3 iar prin
robinetul 13 şi conducta 9 se face legătura cu spaţiul inferior al recipientului 5.
Manevrând robinetul 8 se stabileşte legătura dintre spaţiul superior al
recipientului 5 şi sesizorul 10 prin conducta 14. Rotind apoi uşor robinetul de
reglare 1, se observă pe manometru presiunea la care sesizorul 10 devine activ,
aceasta fiind presiunea de deschidere a supapei de vapori. Pentru verificarea
supapei de aer se procedează în mod asemănător, dar prin robinetul 13 se leagă
reţeaua de aer cu recipientul 3 prin conducta 6 iar robinetul 8 face legătura cu
sesizorul 10, prin conducta 15. Sesizorul 10 poate fi de tipul cu membrană, cu
plutitor, cu lichid etc.
Ventilatorul se verifică în privinţa stării sale generde, a modului de
montare şi a întinderii curelei de antrenare.
Ventilatorul nu trebuie să aibă palele deformate, murdare sau corodate. El
trebuie să fie bine fixat pe arbore şi la distanţa normală; se întâmplă uneori ca
după reparaţie distanţa dintre ventilator şi radiator să nu mai fie respectată.
Mărirea acestei distanţe înrăutăţeşte randamentul ventilatorului şi, ca urmare,
motorul ajunge să se supraîncălzească la unele regimuri funcţionale.
În timpul exploatării cureaua ventilatorului, care de cele mai multe ori
antrenează şi pompa de apă, îşi pierde tensiunea iniţială, se întinde, se
36
murdăreşte cu lubrifianţi sau se deteriorează. În toate cazurile apare o reducere a
turaţiei ventilatorului şi pompei de apă însoţită de creşterea temperaturii
motorului. De aceea, după inspectarea vizuală a stării curelei şi gradului ci de
curăţenie se verifică şi întinderea folosind o riglă pentru măsurarea săgeţii,
procedând _aşa cum se arată în fig, 3.2; este bine ca apăsarea să se facă cu o
forţă de 3...4 daN la care săgeata normală a curelei ventilatorului trebuie să fie
cuprinsă între 15 ţi 20 mm, iar cea a compresorului 10...12 mm.
Fig 3.2
Patinarea curelei de ventilator se poate delecta şi stroboscopic, folosind

fie sistemul prezentat la diagnosticarea aprinderii, fie cel de la diagnosticarea
ambreiajuluî.
37
Radiatorul se poate fisura, murdări la exterior sau înfunda cu depozitele
formate de lichidul refrigerator. Etanşeitatea sa se verifică cu dispozitivul
deschis mai înainte, cu care prilej se determină şi locul pierderii de lichid.
Înfundarea sa se determină măsurând depresiunea cu un vacuumetru
montat în locul buşonului de golire; dacă în timpul funcţionării motorului la
aproximativ jumătate din turaţia maximă aparatul de măsură arată o depresiune
mai mare de 125 mm Hg, atunci radiatorul necesită o curăţire interioară. Şi
căderea de temperatură în radiator poate constitui un parametru de diagnosticare.
Când diferenţa dintre temperatura de intrare a lichidului în radiator şi cea de
ieşire este mai mică de 8 ,.12°, starea de curăţenie interioară şi exterioară a
radiatorului este necorespunzâtoare, dacă pompa de apă şi ventilatorul
funcţionează normal.
Termostalui se verifică într-un recipient cu apă 1 (fig. 3.3), prevăzut cu un
termometru 2, un suport 3 de fixare a termostatului 4 şi un dispozitiv 5 de
măsurare a deplasării supapei acesteia. Dacă nu există datele uzinei
constructoare, începutul intrării în funcţie a termostatului se acceptă la 68-72°C,
iar la 81-85°C supapa sa trebui să fie complet deschisă. În caz contrar
termostatul se înlocuieşte.
Pompa de apă poate suferi următoarele defecţiuni: deteriorarea rotorului,
slăbirea fixării rotorului pe arborele pompei, defectarea garniturii de etanşare
sau arulmentului ori bucşei arborelui. În aceste cazuri pompa îşi pierde
randamentul, emite zgomote şi npierde lichid de răcire, situaţii care reclamă
înlăturarea neîntârziată de defecţiuni.
Formarea unor depozite calcaroase în interiorul spaţiului de circulaţie a
lichidului de răcire conduce la reducerea substanţială a eficienţei sistemului de
răcire; ecranele carbonate reduc intensitatea răcirii până la 350 ori – în funcţie
de grosimea depozitului- iar cele silicate de până la 800 ori. Ele provoacă
supraîncălzirea motorului iar în anotimpurile reci, din cauza reduceriisecţiunii
traseeelor de circulaţie a lichidului, evacuarea apei din sistem nu se mai face
complet, creând pericolul îngheţării acesteia în motor. Existenţa depozitelor
38
afectează şi performanţele motorului. Astfel, când grosimea lor atinge 6 mm
puterea efectivă a motorului se reduce cu 20-20%, consumul de combustibil
creşte 30% iar cel de ulei se majorează cu 40%. Toate acestea atrag atenţia
asupra defectării operative a existenţei depunerilor în sistemul de răcire şi a
înlăturări eficiente a acestora.
CAPITOLUL 4
REPARAREA SISTEMULUI
39
4.1 Organizarea şi dotarea locului de muncă
În general sunt cunoscute următoarele sisteme de organizare a reparaţiei:
a) După tip:
-sistemul de reparaţii după necesitate;
-sistemul de reparaţii cu planificare rigidă;
-sistemul de reparaţii cu controale şi revizii periodice ;
-sistemul de reparaţii preventiv planificat ;
b) După loc :
-sistemul de reparaţii descentralizat ;
-sistemul de reparaţii centralizat ;
-sistemul de reparaţii la producator ;
-sistemul de reparaţii mixt ;
La noi în ţara se aplică sistemul de reparaţii preventiv planificat, care
presupune planificarea anticipată a reparaţiilor pe baza normelor de funcţionare
reparaţii şi efectuarea la termenele planificate a unui control prin care se
determină starea tehnică reală a automobilului.
Sistemul de revizii şi reparaţii planificate preventiv oferă posibilitatea
excluderii situaţilor de scoatere neaşteptată din exploatare a autovehiculelor.
Reparaţiile mai mari se execută fie la deţinătorii de parc, fie la unităţi
strict specializate de profil sau existente pe langă firmele producatoare sau
servicilor organizate zonal de către acestea.
Locul de muncă este elementul structural de bază al unitaţii
productive fiind constituit de spaţiul în care este amplasat echipamentul
tehnologic precum şi locul de muncă al muncitorului.
Organizarea locului de muncă reprezintă mijlocul cel mai important de
ridicare a nivelului productivităţii muncii şi de creştere a eficenţei muncii.
40
Aceasta se caracterizează prin îmbunătăţirea :
-codiţiilor de muncă ;
-factorilor materiali ai producţiei ;
-metodelor de muncă ;
-creşterea productivităţii muncii.
Organizarea locului de muncă este o activitate dinamică şi continuă
pentru punerea în permanenţă de acord a eforturilor, cu rezultate productive şi
este întotdeauna urmată de o creştere a eficenţei economice.
Pentru organizarea raţională a unui loc de muncă se studiază

elementele sale componente şi anume :
- mijloacele de muncă ;
- obiectele muncii ;
- forţa de muncă ;
- mediul în care sunt organizate locurile de muncă.
Desfăşurarea procesului de producţie la nivelul locului de muncă este
determinat şi de influenţa factorilor care formează codiţiile generale ale
mediului de muncă (temperatură, iluminare, zgomot). Între muncitor şi locul
de muncă formându-se un sistem dinamic şi independent.
Iluminatul are un rol foarte important în creşterea calităţii produselor
executate. Sursele de lumină pot fi :
- naturale
- artificiale.
Iluminatul natural creează cele mai bune condiţii de vizibilitate,
permiţând o buna difuzare a luminii fiind economic şi igienic. Asigurarea
luminii naturale la locul de munca se face prin ferestre luminatoare realizandu-
se fluxul de lumină naturală laterală sau de sus.
Iluminatul artificial se realizează cu ajutorul lămpilor electrice cu
incandescenţă sau cu descărcări în gaze. Lumina artificială trebuie să fie cât mai
41
apropiată de lumina naturală ca intensitate, culoare şi radiaţii. Asupra condiţiilor
de muncă, influenţează în mare masură zgomotul şi vibraţiile.
Zgomotul şi vibraţiile reprezintă elemente care peste o anumită limită
exercită o influenţă negativă asupra stării generale a muncitorilor.
Vibraţiile la care muncitorul începe să simptă efecte neplăcute sunt
cuprinse între 0,14 cm/s si 0,4 cm/s.
Împotriva acţiunii dăunătoare a vibraţiilor se pot lua măsuri de
construire a fundaţilor separate a utilajelor, folosirea unui echipament : bocanci,
mănuşi.
Printre factorii de ambianţă psihică care influenţează în acelaşi timp şi
luminozitatea încăperilor se numără şi culoarea mediului ambiant. Culoarea nu
este numai un element decorativ ci şi determină o anumită stare psihică având
strânsă legătură cu felul muncii executete.
Folosirea culorilor la organizarea locului de muncă va fi deci în
concordanţă cu particularităţiile activităţiilor ce se desfaşoară. Astfel pentru
interioare, culorile trebuie să asigure senzaţia de confort cât şi buna menajare a
vederii.
Pardoseala trebuie sa aibă un coeficient de reflecţie de 15..30 % dar să nu
fie prea întunecată.
Echipamentul tehnologic trebuie sa fie de culoare neutră care să
odihnească ochiul; o asemenea culoare este culoarea gri. În schimb utilajele
mobile ca : macarale, poduri rulante trebuie vopsite în culori vii, deschise pentru
a atrage atenţia.
Pentru instalaţiile de ridicat, pentru conducte şi unele utilaje, există un cod
al culorilor adoptate pe plan internaţional, fiecare culoare fiind destinată unei
anumite corespondente. De exemplu: conductele de apă se vopsesc în gri sau
negru, cele de gaze sau lichide nocive chimic în galben, conductele pentru
gazele explozive în rosu, cele pentru combustibil lichid în galben, instalaţiile de
ridicat in galben sau cu sau fără dungi negre,etc. Aceasta simbolizare are rolul
42
de a menaja concentrarea, memoria şi atenţia muncitorilor pentru a evita
eventualele manevre greşite.
Muzica funcţională constituie un mijloc de lupta impotriva monotoniei.
Ea formează la locul de muncă o ambianţă plăcută , iar daca este bine aleasă şi
folosită înlătură oboseala nervoasă.
Nu orice muzică este potrivită pentru a fi folosită în scop funcţional.
Muzica trebuie sa placa oamenilor, fără a provoca totuşi o distracţie dăunătoare
productivităţii si securităţii muncii.
Factorii de mediu şi cerinţele de adaptare optime maşinilor şi utilajelor la
capacitatea umană sunt într-o strânsă legătura. La organizarea locurilor de
muncă, trebuie să se ţină seama de toţi factorii posibili: fiziologici, psihologici,
antropologic sau sociali, în scopul obţinerii şi adaptării celei mai eficiente forme
de organizare.
4.2. Procesul tehnologic de reparare
4.2.1 Primirea în reparaţie
La primirea în reparare se efectuează un control privind aspectul şi daca

este posibil si un control funcţional. Scopul acestui control este de a identifica
starea tehnică generală pentru a stabili programul lucrărilor de reparare.
Pentru pregătirea în vederea reparaţiilor se trece la prespalarea exterioara.
Aceasta se execută în locuri special amenajate de preferinţă în compartimente
separate dotate cu echipamente adecvate.
Prespalarea se face manual sau mecanizat.
4.2.2 Demontarea ansamblului în subansambluri
Demontarea se face după un itinerar tehnologic bine stabilit.

43
Demontarea poate fi efectuata folosind metode la punct fix sau în flux
continuu pe platforma sau linii special amenajate care permit dislocarea
subansamblurilor şi transportul lor spre locurile de spalare, depresare şi
constatare .
Se demontează aeroterma pentru incalzit cabina, radiatorul, pompa de apa,
ventilatorul şi racitorul de ulei.
4.2.3 Demontarea subansamblului în piese
După demontarea ansamblurilor, acestea se trimit la secţie unde se

continuă demontarea lor în piese componente. Operaţiile de demontare se pot
executa, pe cărucioarele transportorului , pe bancuri specializate sau pe mese de
lucru.
O deosebita atenţie trebuie acordata utilajelor de lucru , dispozitivelor şi
sculelor folosite la demontare. Rulmenţii, bucşile sau îmbinările presate se
demontează utilizând în mod obligatoriu prese sau extractoare. Se recomandă să
se folosească diferite tipuri de chei speciale (inelare, tubulare) pentru protecţia
capetelor şuruburilor şi piuliţelor. Pentru a preveni deteriorarea pieselor,
şuruburilor la lovituri prin depozitare şi transport, posturile de lucru se prevăd cu
coşuri sau lăzi speciale. În aceste coşuri pieselor piesele se transportă în
continuare la spălare.
Pompa de apă a motorului D 2156 HMN 8 se demontează astfel:

 se demontează piuliţa de fixare a fuliei şi se scoate sabia de siguranţă
 se dontează fulia cu ajutorul piesei şi se scoate pompa de pe ax
 se demontează şuruburile de prindere a capacului
 se introduc două şuruburi M8 în găurile filetate din capac şi se depresează
capacul de casare
 cu ajutorul unei prese se depresează axul cu rotor
 se scoate de pe axul pompei inelele de etanşare.
44
AGREGATE
ANEXE
Figura1
Se desfac racordul filetat şi şurubul racord al
conductei de legătura dintre râcitorul de
ulei şi filtrul centrifugal.
Se scoate conducta
(1 cheie D27, cheie inelara D24)
INDICAŢII DE MOTNAJ:
Se înlocuiesc inelele de etanşare.
Figura 2
Se deşurubează şuruburile de fixare a
filtrului de ulei.
(1 cheie tubulară D13, cu prelungitor)
Se demontează filtrul.
INDICAŢII DE MONTAJ
Se înlocuiesc garnitura şi inelele elastice.
Figura 3
Se desface dopul filetat al filtrului de ulei
(1 cheie D29)
Se goleşte uleiul din filtru. Se curăţă
magnetul din dop.
INDICAŢII DE MONTAJ: Se înlocuieşte
garnitura.
45
Figura 5
INDICAŢII DE MONTAJ:
Se înlocuieşte garnitura inelară
(săgeată)
! ! ! Atenţie la montajul garniturii
Figura 6
Se scot elementul filtrant (1) şi carcasa
de sită (2) din corpul filtrului. M
! ! ! Se verifică toate garniturile
filtrului şi dacă prezintă deteriorări
se înlocuiesc.
Figura 7
Se spală carcasa de sită în motorină
şi se suflă cu aer comprimat.
Se înlocuieşte elementul filtrant.
Figura 8 Se desfac dopurile filetate

(săgeţi) ale supapelor de
scurtcircuitare din suportului
filtrului, (cheie inelară D22)
46
Figura 9
Se scot supapele de scurtcircuitare şi arcurile
lor. Se spală în motorină.
Se verifică conurile supapelor şi scaunele la uzură. La
nevoie se înlocuieşte supapa şi se ajustează scaunul.
Se depresează capacul filtrului din suportul filtrului.
Dacă se constată uzura scaunului supapei se înlocuieşte
capacul.
Figura 10
Se desfac dopul de obturare al supapei de su-
prapresiune (1 cheie inelară D22)
Se înlocuieşte inelul de etansare.
Figura 11
Se scoate supapa de suprapresiune şi arcul său din
suportul filtrului.
Se spală în motorină.
! ! ! Se verifică conul supapei la uzură şi dacă este
necesar se înlocuieşte supapa.
Figura 12
Se desfac colierele de fixare a tubului de cauciuc de la
racordul răcitorului de ulei (1 şurubelniţă)
47
Figura 13
Se desfac colierele de fixare a tuburilor de
cauciuc de la stufurile rezervorului de
compensare. (1 şurubelniţă)
Se desfac colierele de fixare a tubului de cau-
ciuc de la cotul pompei de apă.
Se scot conductele de racordare a
rezervorului de compensare in circuitul de
răcire
'
Figura 14
Se desfac şuruburile de fixare a colierului
de strîngere al rezervorului de
compensare şi se scoate rezervorul.
(cheie Dl3, cheie exagonală de interior de 6
mm)
Se desfac şuruburile de prindere a suportilor
rezervorului de compensare şi se scot
suporţii. (cheie D17, 1 cheie D13)
Figura 15
Se desfac colierele de fixare a tuburilor de
cauciuc care racordează termostatul în
circuitul de răcire. (1 şurubelniţă)
Se scoate termostatul.
Figura 16
Se desfac şuruburile de fixare a răcitorului de
ulei pe blocul motor. (1 cheie inelară D13)
Se înlocuiesc şaibele si inelele elastice.
Figura 17
48
Se desfac şuruburile de fixare a
răcitorului de ulei de suportul său şi
se demontează răcitorul de ulei. (1
cheie inelara D 13)
Se înlocuiesc inelele elastice şi
şaibele.
Figura 18
Se desface dopul de obturare a
supapei de scurtcircuitare
(1 cheie inelara D32)
Se spală piesele supapei în motorină.
! ! ! Se verifică bila şi scaunul la
uzură. La nevoie se înlocuieşte bila şi
se ajustează scaunul.
INDICAŢII DE MONTAJ: Se înlcuieşte
inelul „0".
Figura 19
corpului de distribuţie
(1 cheie inelară D13)
INDICAŢII DE MONTAJ: Se
înlocuiesc şaibele.
Figura 20
Cu ajutorul a două şurubelniţe se
depresează corpul de distribuţie
(2 şurubelniţe)
INDICAŢII DE MONTAJ: Se înlocuieşte
inelul „0".
49
Figura 21
Se scoate corpul de răcire.
Se goleşte uleiul rămas.
Se curăţă carcasa şi corpul de răcire.
Se înlocuieşte inelul „0" (săgeată)
Figura 22
Se deşurubează şuruburife de prindere ale filtrului
centrifugal pe baia de ulei şi se demontează filtrul.
(Cheie tubulară D17 cu prelungitor) Se înlocuiesc
garnitura şi inelele elastice.
Figura 23
Se desface dopul filetat de obturare a supapei de
siguranţă
(1 cheie inelară D22)
Se înlocuieşte inelul de etanşare.
Figura 24
Se verifică supapa la uzură şi dacă este necesar se
înlocuieşte.
50
Figura 25
Se desfac piuliţele şuruburilor rabatabile şi se rabat
lateral şuruburile. (1 cheie inelara Dl 3)
Figura 26
Se va da atenţie marcajelor de pe capacul
carcasei şi carcasă.
La nevoie se marchează poziţia.
Se demontează capacul.
Figura 27
Se scoate rotorul (în sus.)
Figura 28
Se prinde rotorul în menghină şi se desface
capacul rotorului*-(1 cheie tubulară b24)
! ! ! Atenţie la marcajele de pe capacul rotorului şi de
pe suport.
51
Figura 29
! ! ! Atenţie la aşezarea corectă a
garniturii „0" (săgeată).
! ! ! Atenţie la aşezarea corectă a garniturii
inelare (săgeata). Dacă este necesar se în-
locuieşte garnitura.
VENTILATORUL 34
După montarea tuturor agregatelor se
întind curelele trapezoidale astfel ca
apăsînd cu degetul mare să rezulte o
săgeată de aprox. 1,5 cm. întinderea se face
prin:
Depărtarea alternatorului de la blocul
motor
Strîngerea şuruburilor de întindere ale com-
presorului.
Figura 35
Se deşurubează şuruburile de fixare ale
ventilatorului. (1 cheie inelară D13) Se
înlocuiesc inelele elastice.
Figura 36
Se deşurubează şuruburile cu hexagon
interior din butucul ventilatorului.
Curelele de ventilator sînt demontate. (1
cheie hexagon interior WL 69)
52
COMPRESORUL Figura 37
Se desfac colierele de fixare a tubului de
cauciuc care racordează compresorul la
colectorul de admisie şi se scoate tubul de
cauciuc.
Figura 38
Se desfac şuruburile racord ale conductei
de ulei şi se demontează conducta. (1
cheie inelară Dl 4)
Se înlocuiesc inelele de etansare.
Figura 39
Se desfac şurubul racord şi racordul
filetat al furtunului de retur al uleiului şi
se scoate furtunul.
(1 cheie D27, 1 cheie inelară D24)
Se înlocuiesc inelele de etansare.
Figura 40
Se slăbeşte contrapiuliţa şi se desface
şurubul de întindere (2 chei Dl 3)
53
Figura 41
Se desfac şuruburile de fixare a suporţilor
compresorului (1 cheie
D22)
Se împinge compresorul spre motor şi se
scoate cureaua trapezoidală.
Se înlocuiesc inelele elastice si şaibele.
'Figura 42
Se scot şuruburile de fixare a suporţilor
şi se scoate compresorul.
ALTERNATORUL
Figura 43
Se slăbeşte şurubul (1) şi se desface
piuliţa (3) de pe şurubul de reglaj (5). Se
desface complet bucşa filetată (4). Se
rabate alternatorul complet spre interior şi
se scoate cureaua.
Se desface piuliţa de fixare a
dispozitivului de reglare, se scoate
şurubul (1) şi se scoate alternatorul de pe
motor. (1 cheie Dl3, 1 cheie Dl7)
Figura 44
Se desfac şuruburile de fixare şi se
demontează suportul alternatorului. (1
cheie tubularâ D17)
Se înlocuiesc şaibele grower.
54
DEMAROR Figura 45
Se desfac şuruburile de fixare şi se
demontează demarorul (1 cheie D17)
POMPA DE APĂ
Figura 46
Se desfac colierele de fixare a tubului de
cauciuc care racordează pompa de apă cu
cotul radiatorului de ulei. (1 şurubelniţa)
Figura 47
Se desfac şuruburile de prindere a
pompei de apă pe blocul motor.
(1 cheie inelara D17)
Se demontează pompa de apă.
Şurubul mai scurt se montează în orificiul
indicat de săgeată.
Figura 48
Se dezasigură şi se desface piuliţa de fi-
xare a fuliei pompei de apă. (1 cheie
inelară D24)
Figura 49
55
Se depresează fulia cu ajutorul unei
prese. (1 presa, 1 cheie inelară Dl 3) Se
scoate pana din arbore.
Figura 50
Se desfac şuruburile de fixare a capacului
pompei de apă. (1 cheie inelară Dl 3)
Figura 51
Cu ajutorul a două şurubelniţe se
depresează capacul pompei de apă.
Se înlocuieşte garnitura.
Figura 52
Cu o presă cu dorn se depreseazâ
arborele pompei de apă.
56
Figura 53
a) Se montează contrainelul cu inelul de
etanşare;
! ! ! Atenţie la ştiftul de fixare a rotorului
(săgeată)
Figura 54
b) Se montează bucşa distanfieră
(săgeată).
Figura 55
c) Cu ajutorul unui cleşte pentru inele
Seeger se montează inelele de siguranţă.
Figura 56
d) Se montează rulmentul de lîngă fulie.
Se aşează bucşa distanţieră şi apoi se
montează rulmentul de lîngă rotor.
! ! ! Rulmenţii se montează cu partea
marcată orientată spre inelul de siguranţă.
57
Figura 57
e) Se aşează inelul „Nilos". (daca se
înlocuiesc
rulmenţii se înlocuiesc şi inelele
„Nilos". ! ! ! Inelul „Nilos trebuie să
lucreze pe partea nemarcată a
rulmentului.
Figura 58
f) Se aşează inelul deflector. ! ! !
Umârul inelului deflector trebuie sa
fie orientat câtre rulment.
Figura 59
g) Locaşul din capac al farfuriei arcului
elementului de etanşare se unge cu
substanţă de etanşare.
Figura 60
h) Elementul de etanşare se presează în
locaşul din capac cu ajutorul unei ţevi
sprijinite de marginea farfuriei arcului,
i) Se presează arborele în capacul
pompei de apă.
Se aşează inelul „Nilos". ! ! ! Inelul
„Nilos" trebuie să lucreze pe faţa
nemarcată a rulmentului. Se montează
fulia, se strânge piuliţa de fixare şi se
asigură.
58
Figura 61
k) Se reglează distanta (0,35 mm) dintre
rotor şi capacul pompei de apă:
— prin presarea rotorului distanţa se
micşorează;
Figura 62
— prin depresarea rotorului distanţa se
măreşte.
Figura 63
Se desfac şuruburile racord ale
conductelor de intrare şi ieşire din filtru şi
se îndoaie conductele la o parte. (1 cheie
inelară D19)
Figura 64
ansamblului filtrelor de combustibil pe
motor şi se scoate ansamblul filtrelor (1
chei inelară D19)
Se înlocuiesc inelel de etanşare
59
4.2.4. Curăţirea si spălarea pieselor
Spălarea şi curăţirea pieselor demontate este o operaţie foarte importantă in

vederea stabilirii precise a uzurilor, depistării defecţiunilor şi stabilirea metodei de
recondiţionare.
Spălarea se poate face pe cale chimică ,electrochimică sau cu ultrasunete şi
constă din degresarea propriu-zisa, urmată de spălarea cu apă caldă (pentru a evita
efectul coroziv al soluţiilor de spălare) şi uscare.
Pentru mecanizare se utilizează instalaţii speciale compartimentate unde
spălarea se execută in spaţii închise fără intervenţia muncitorului .
În unităţile specializate de reparaţii se utilizează instalaţii tip tunel compuse din
patru compartimente (preîncălzirea cu abur, spălarea cu soluţie alcalină, spălarea cu
apă caldă ,uscare) prin care piesele individuale şi coşurile cu piese mai mici aşezate
pe transportor trec succesiv.
Ca lichid de spălare se folosesc solvenţi organici şi soluţii apoase de substanţe
alcaline. Din prima categorie fac parte : benzina, petrosinul, alcoolul etilic,
caracterizate printr-o mare inflamabilitate şi tricloretilena, percloretilena, freonul,
substanţe deosebit de toxice, motiv pentru care acestea au o întrebuinţare foarte
redusă.
În procesul spălării chimice pentru degresare se folosesc soluţii apoase din
substanţe alcaline în proporţie de 0.5...3% încalzite la temperatura de 70...80 grade
Celsius, aplicate fie prin imersarea pieselor fie prin jeturi proiectate pe piese.
A doua metoda prezintă avantajul ca efectului chimic de curăţire i se adaugă
efectul fizico-mecanic de detaşare a impurităţilor de pe suprafeţele pieselor.
Calamina de pe piese se poate îndeparta mecanic,chimic sau electrochimie.La
curăţirea mecanica, procedeu de altfel simplu, nu se poate realiza o curăţire perfectă
mai ales în zonele greu accesibile. De aceea se recomandă îndepărtarea calaminei pe
cale chimică.
60
Piesele se introduc într-o baie cu soluţie de o anumită compoziţie incalzită la
90...95 grade Celsius şi se menţin timp de 3-4 ore. După ce s-a înmuiat calamina,
piesele se freacă cu perii de par sau de bumbac pentru îndepartarea acesteia. Apoi se
spală cu apa firbinte la 60-80 grade Celsius şi se usucă. Pentru îndepartarea calaminei
într-un timp mai scurt se foloseşte metoda electrochimica.
4.2.5. Controlul si trierea pieselor ( fişa de măsurători)
După curăţirea piselor urmează un control amănunţit cu care ocazie se

realizează si sortarea lor in trei categorii: piese bune , utilizabile fără nici o
intervenţie; piese reparabile ,care se pot recondiţiona în atelierele proprii sau în alte
interprinderi; piese nereparabile (rebut) care pentru valorificare pot constitui în
anumite cazuri, semifabricarte pentru execuţia unor piese mai mici.
Controlul pieselor se executa după norme tehnice de control şi sortare. Aceste
norme se referă la :
• materialul piesei,tratament termic, duritate;
• aspect exterior, fisuri, crăpaturi, rupturi;
• jocuri sau strângeri nominale,respectiv mărimea uzurilor admisibile de la
dimensiuni, forma geometrica, pozitie reciprocă sau calitatea suprafeţei;
• dimensiunile de reconditionare ale tolerantelor admisibile;
• modul şi instrumentele de verificare;
• concluziile controlului tehnic;
Pentru acest lucru este nevoie de o dotare corespunzătoare cu aparatură şi
documentaţie .
Pentru controlul dimensional,pe forma şi al defectelor de suprafaţă se face un
examen vizual şi se foloseşte aparatura universalăde măsurat sau dispozitive special
construite în acest scop.
Ca metodică de lucru pentru a asigura eficienţe controlului şi sortării se
recomandă următoarea succesiune a operaţiilor:
61
• controlul vizual pentru a stabili gradul de deteriorare , existenta diferitelor defecte;
• controlul preciziei dimensionale si de forma ,prin determinarea cotelor reale
pentru a stabili abaterile de la cotele nominale;
• controlul rugozităţii suprafeţelor;
• controlul durităţii suprafeţelor;
• controlul defectelor ascunse.
Piesele bune se trimit după control la magazie sau la montaj. Pentru piesele
reparabile rezultatele controlului se vor consemna în fişe de măsurători care însoţesc
piesele şi servesc la recondiţionare ca document tehnic.
4.3. Repararea radiatorului.
Defecţiunile mai importante ce se manifestă la radiator (fig. 4.1) sunt :

fisurarea sau spargerea bazinelor, deformarea sau ruperea tuburilor; desfacerea
legăturii între tuburile de răcire si plăcile bazinelor; depunerea crustei de piatră.
Fig. 4.1.. Părţile cconstructive ale radiatorului:

1- bazin inferior; 2- bazin superior; 3- corpul radiatorului
62
Indiferent de defecţiuea pe care o are un radiator ce urmează să fie repetat
trebuie bine curăţat la exterior şi interior. Îndepărtarea pietrei din interior se face prin
fierberea radiatorului în soluţie de sodă caustică (5... 8%) la temperatura de
9O...95°C. După fierbere se face o clătire cu apă fierbinte a întregului radiator în
scopul înlăturării urmelor de sodă.
Fisurile sau spărturile bazinelor se repară prin cositorire.
Tuburile demontabile ale corpului radiatorului se înlocuiesc. La construcţiile
cu tuburi nedemontabile datorită dificultăţilor de extragere, se obişnuieşte eliminarea
acestora din sistem prin lipirea orificiilor de intrare si ieşire a apei de răcire. Se pot
scoate în felul acesta din uz cel mult 10 % din numărul tuburilor.
Etanşarea conductelor de legătură faţă de plăcile bazinelor se face prin lipire
sau înlocuirea garniturilor funcţie de soluţia constructivă.
Radiatoarele reparate se supun unein probe de etanşare. Pentru aceasta
radiatorul se scufundă într-un bazin cu apă şi se introduce în el aer comprimat la 0,8...
1 bar menţinând această presiune timp de un minut. În timpul verificării nu trebuie să
apară bule de aer.
Verificarea etanşării radiatorului se mai poate face prin umplerea acestuia cu
apă caldă şi supunerea la presiune de 1,2..1,5 bar. La radiatorul corect reparat nu
trebuie să apară scurgeri de apă.
O verificare mai concludentă se face pe bancuri speciale de încercare când pe
lângă proba de etanşare se mai verifică rezistenţa la vibraţii, rezistenţa la oboseală în
condiţiile presiunii hidraulice pulsatoare, cantitatea de căldură disipată prin corpul de
răcire .
63
4.4. Repararea pompei de apă
Repararea sau chiar înlocuirea pompei de apă (fig. 4.2.), se face atunci când se
observă scurgeri de lichid precum şi zgomote anormale. Aceste manifestări se
datoresc defecţiunilor corpului, axului rotorului pompei şi garniturilor de etanşare.
Fig 4.2. Pompa de apă:

1- fulie; 2- axul pompei; 3- corpul pompei; 4- inel de sprijin; 5- inel de siguranţă;
6- defector; 7- inel de siguranţă; 8- inel de distanţare; 9- inel de etanşare; 10- rotorul
pompei de apă
Principalele defecţiuni şi posibilităţile de remediere pentru unele piese

ale pompei de apă se arată în tabelul 4. şi figura 4.3.
După recondiţionare, înlocuirea garniturilor de etanşare şi a altor piese, pompa
de apă se asamblează şi se verifică la etanşeitate. . In cazul unui control mai riguros
pompa de apă se încearcă pe un banc special ridicându-se caracteristica de debit,
caracteristica de turaţie şi uneori efectundu-se proba de durată (mai ales la fabricaţie).
64
Tabelul 4.1
Principalele defecţiuni şi posibilităţile de recondiţionare ale pompei de apă (Fig 15.6)
Fig. Piese Defecţiunea şi localizarea Tehnologia sumară de recondiţionare

a. Corpul pompei 1- Rupturi ale umărului Se încarcă cu sudură oxiacetilenică şi se
de apă pentru inelul opritor al strujeşte la cota nominală
rulmenţilor; Se repară prin sudare oxiacetilenică la cald
2- Fisuri, crăpături; Frezarea suprafeţei şi utilizarea la montaj a
3- Uzura suprafeţei de unei garnituri mai groasă
ansamblare cu blocul Locaşele se alează la o cotă mărită şi se
cilindrilor; folosesc rulmenţi cu cămaşa exterioară
4 şi 5-Uzura locaşelor încărcată prin cromarea dură la cota
pentru rumenţi corespunzătoare
b. Rotorul pompei 1- Uzura locaşului pentru Se alezează la o cotă mărită se bucşează
de apă axul pompei de apă; cu o bucşă de fontă şi se alezează la
2-Uzura suprafeţei interior bucşa
frontale a butucului (în Se recondiţionează prin rectificarea
contact cu inelul suprafeţei frontale
garniturii)
c. Axul pompei de 1- Încovoierea axului; Se îndreaptă la rece cu presa hidraulică
apă 2 şi 3- Uzura axului în Se recondiţionează prin cromarea dură şi
zona rulmenţilor; rectificare la cota majorată; rotorul se
4- Uzura axului în zona alezează la o corespunzătoare
rotorului pompei de apă
65
Fig. 4.3 Fig. 4.4.
Localizarea defecţiunilor unor piese Localizarea defecţiunilor
ale pompei de apă ventilatorului
4.5. Repararea ventilatorului
În timpul exploatării ventilatorului (fig.4.4) se pot deforma paletele 1, se pot

slăbi niturile sau sudurile pentru îmbinarea paletelor 2 şi se pot uza găurile 3 pentru
şuruburile de fixare ale ventilatorului la fulie. Aceste defecţiuni se remediază astfel:
paletele se îndreapă după şablon, se refac niturile sau sudurile iar găurile se încarcă
prin sudură şi se regăuresc la cota nominală.
După recondiţionarea ventilatorului se impune executarea unei verificări de
echilibrare statică cu ventilatorul montat pe ax. Dezechilibrul admis este limitat la
15...30 mg în funcţie de prescripţiile tehnice pentru fiecare motor.
66
CAPITOLUL 5
NORME DE TEHNICA SECURITĂTII MUNCII
Protecţia muncii cuprinde ansamblul măsurilor de tehnică a securităţii şi de

igiena a muncii, având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii de muncă;
prevenirea accidentelor şi îmbolnăvirilor profesionale, reducerea efortului fizic.
Aceste măsuri trebuie cunoscute şi respectate atât la proiectarea halelor şi a altor
spaţii de lucru, a boxelor de încercare şi rodaj ale motoarelor sau altor subansambluri
reparate, cât şi la proiectarea proceselor tehnologice de reparare, dar mai ales în
timpul desfăşurării procesului de producţie la fiecare loc de muncă.
La posturile de demontare şi montare trebuie să se folosească scule şi
dispozitive corespunzătoare, cu stare tehnica bună, iar piesele demontate se fixează
pe cvarucioare-suport pentru a se evita răsturnarea lor.
Încăperile în care se face prespalarea trebuie sa posede ventilaţie, încalzire
centrala,canalizare şi posibilităţi de curăţire periodică a depunerilor.
Evacuarea soluţiilor chimice din băile de depunere şi spălare trebuie să se facă
prin pompare în instalaţiile adecvate, evitându-se folosirea mijloacelor manuale
(galeţi, tăvi), iar personalul care lucrează la instalaţiile de spălare trebuie sa poarte
echipament de protecţie.
Bancurile de lucru trebuie să fie stabile, bine fixate în pardoseala, să aibă
înaltime corespunzătoare opoziţiei de lucru comode a muncitorilor (750-800 mm).
Locurile unde se execută lucrări de retezare cu dalta trebuie îngrădite pentru ca
aşchiile şi capetele de material retezate să nu lovească pe cei de la bancurile de
munca vecine sau pe cai in trecere.
Atelierele de sudare nu trebuie să fie amplasate în subsolurile clădirilor sau în
vecinătatea secţiilor în care se lucrează cu materiale inflamabile. Încăperile destinate
lucrărilor de sudura trebuie sa aibă cel puţin un perete exterior cu uşi care se deschid
afară, precum şi ieşiri separate în caz de incendiu. Pentru fiecare loc de muncă trebuie
67
să se asigure o suprafaţă minima de 4 m 2 în afara suprafeţei ocupate de utilaje, iar
înaltimea încaperii trebuie sa fie minim 3,25 m. Toate încaperile trebuie să fie
prevăzute cu ventilaţie naturală şi forţată. Locurile de muncă vor fi protejate cu
paravan care să protejeze pe cei ce lucrează în afara zonei de sudare de radiaţiile
arcului electric.
Este interzisă instalarea generatoarelor de acetilena mobila în atelierele cu
sursa puternică de căldură sau foc deschis.
Încăperile atelierelor trebuie sa fie dotate cu pardoseală netedă fără denivelaţii
si nealunecoase, canalele tehnologice trebuie acoperite sau îngradite şi înzestrate cu
instalaţii de absorbţie a noxelor.
Încăperile trebuie prevăzute cu căi de rulare suspendate şi instalaţii de ridicat
care pot fi acţionate electric sau manual pentru manipulare.
Motorul înainte de a fi introdus în atelierul de reparaţii trebuie degresat şi
spălat în spaţii special amenajate, aceasta operaţie facânde-se cu apa, motorina,
detergenţi sau petrol.
Când spălarea sau degresarea se face cu produse sodice, pentru aceste operaţii
se vor folosi instalaţii special amenajate în acest scop.
La lucrările de degresare şi spălare a motoarelor, subansamblurilor şi a pieselor
se va face în vase speciale care vor fi prevăzute cu capace metalice etanşe astfel ca
pericolul de incendiu să fie evitat.
Canalizarea punctului de întretinere şi reparare a motorului unde sunt
prevăzute operaţii de spălare va fi prevăzut cu decantoare de nămol şi separatoare a
uleiului mineral, înainte de racordarea la canalizarea colectoarelor pentru a
preîntâmpina fenomenul de poloare al apelor.
Locurile unde se efectuează spălarea şi degresarea motoarelor şi a pieselor
componente cât şi locurile de depozitare ale rezidurilor rezultate, vor fi dotate cu
pichete de incendiu, ăzi cu nisip şi stingatoare cu spuma carbonică.
68
La operaţiile de montare sau demontare a motorului sau de înlocuire a unor
piese sau subansambluri se vor utiliza numai scule calibrate, interzicându-se folosirea
sculelor deteriorate sau uzate.
După efectuarea operaţiilor de demontare, verificarea şi sortarea pieselor ce
urmează a fi supuse proceselor de prelucrări mecanice sau tratamente termochimice,
la aceste operaţii se vor respecta prevederile din normele de protecţie a muncii
prevăzute pentru operaţiile de prelucrări mecanice prin aschiere şi ale tratamentelor
termice.
5.1. Masuri de tehnica securităţii muncii la prelucrările

prin aschiere
În atelierele mecanice, precum şi pe liniile tehnologice de prelucrare mecanica,

sursele de pericol sunt determinate de: fixarea necorespunzătoare a pieselor, scule
aschietoare şi a dispozitivelor aschietoare universale sau speciale de prindere a
pieselor.
În jurul utilajelor se vor rezerva spaţiile necesare pentru circulaţie, pentru
depozitarea pieselor si pentru mişcările muncitorilor. Bancurile de lucru, polizoarele
mici şi maşinile de găurit se vor amplasa în apropierea pereţilor sau a stâlpilor de
susţinere. Maşinile unelte mari se vor amplasa pe fundaţii corespunzătoare sau placi,
iar cele mici se pot aşeza pe postamente sau direct pe pardoseală.
5.2. Masuri de tehnica securităţii muncii la sudarea

electrica si cu gaze
Atelierele de sudură nu trebuie sa fie amplasate în subsolurile clădirilor sau în

vecinătatea secţiilor în care se lucrează cu materiahe inflamabile. Încăperile destinate
lucrărilor de sudură trebuie să aibă cel puţin un perete exterior cu uşi care se deschid
69
afara, precum şi ieşiri separate în caz de incendiu. Pentru fiecare loc de muncă trebuie
să se asigure o suprafaţa minima de 4 mp in afara de suprafeţele ocupate de utilaje,
iar înaltimea încăperii să fie de minim 3,25 m.
Toate încăperile trebuie sî fie prevăzute cu ventilaţie naturala şi forţată.
Distanţele dintre agregatele de sudură vor fi de minim 2 m. Este interzisă instalarea
generatoarelor de acetilenă mobile în atelierele cu surse puternice de căldură sau foc
deschis.
Locurile de muncă vor fi protejate cu paravane care sa protejeze pe cei care
lucrează în afara zonei de sudare de radiaţiile arcului electric. Sudorii vor folosi
masca de sudare. Cablurile de alimentare de la reţea si cele de kegatura vor avea
înveliş de izolaţie în stare bună. Carcasele agregatelor de sudare electric mesele de
sudare si piesele vor fi legte la pamant. La fiecare loc de muncă trebuie asigurată
ventilaţia prin aspiraţie pentru captarea prafului şi a gazului.
5.3. Măsuri de tehnica securităţii muncii la lucrările de

lăcătuşerie
Bancurile de lucru trebuie sa fie stabile, bine fixate în pardoseala, să aibe

înaltime corespunzătoare poziţiei de lucru comode a muncitorilor (750 -800 mm.).
Dăltile, dornurile, ciocanele sau alte unelte cu care se loveşte nu trebuie
folosite daca au capetele deformate sau crăpate.
Atelierele de lacatuşerie în care se lucrează cu instalaţii pneumatice vor fi
folosite cu reţea de aer comprimat, dotate cu regulatoare care sa permită reglarea
presiunii corespunzătoare uneltei folosite.
70
5.4. Prevenirea si stingerea incendilor in secţiile de reparaţii
Instalaţiile tehnologice, secţiile şi spaţiile de producţie se clasifică în funcţie de

pericolul de incendiu al procesului tehnologic şi a proprietăţilor materialelor utilizate
sau prelucrate, în 5 clase : A,B,C,D şi E în ordinea scăderii pericolului de incendiu.
Permisul de lucru cu focul trebuie eliberat pentru următoarele lucrări:
- sudare;
- taiere;
- lipire oxi-gaz a materialelor metalice
- forjare;
- cazangerie.
Pentru prevenirea locului unde se va lucra cu foc se vor lua următoarele măsuri
:
- stabilirea amplasamentului
- îndepartarea sau protejarea prin paravane ;
- perdele de apă
- istalarea mijloacelor de stingere ;
- instruirea lucrătorilor;
- asigurarea supravegherii şi controlului obligatoriu la încheierea schimbului de
lucru.
În locurile care prezintă pericol de incendiu şi explozie sunt interzise :
- folosirea flăcării deschise ;
- utilizarea sculelor ce produc scântei sau a încălţămintei cu placheuri ;
- materiale care produc scântei.
71
BIBLIOGRAFIE
Abăităncei D. - Motoare pentru automobile şi tractoare

Al. Groza Al. - Repararea automobilelor.Ed tehnica-1972
Marincas D. - Fabricarea si repararea automobilelor.IPB-1980
Mateevici V. - Automobile Roman.Ed. ethnică-1975
Poţincu Gh. - Automobile
********** - Manual de reparatii
72

Mentatnata Racire D2156

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mentatnata Racire D2156

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mentenanţa instalaţiei de răcire a

motorului D2156 HMN 8

CAPITOLUL 1 INSTALIŢIA DE RĂCIRE

CAPITOLUL 2 INSTALAŢIA DE RĂCIRE LA AUTOVEHICULELE

CAPITOLUL 3 ÎNTREŢINEREA INSTALAŢIEI DE RĂCIRE

CAPITOLUL 4 REPARAREA SISTEMULUI

CAPITOLUL 5 NORME DE TEHNICA SECURITĂŢII MUNCII

1.1. Necesitatea răcirii motorului

Regimul termic exercită o influenţă puternică asupra funcţionării

1.2. Răcirea cu aer

Răcirea cu aer a motoarelor se realizează prin trecerea unui curent de

1.3.Instalaţia de răcire cu lichid

Racirea cu lichid al motorului se face în felul următor : căldura

La realizarea schemei de răcire, se urmăreşte ca lichidul rece să se

2.1. Ansamblul instalaţiei de răcire

O parte din cantitatea mare de căldură produsă de arderea motorinei în

Instalaţia de răcire a motorului MAN D 2156 HMN 8 este o instalaţie de

- circuitul principal pentru răcirea blocului motor, chiulasei şi a uleiului din

2.2.1. Pompa de apă

Pompa de apă din insalaţia de răcire a motorului SAVIEM 797-05 (fig

Fig 2.3 Pompa de apă de la motorul SAVIEM 797-05:

prezoane de partea frontală a blocului motorului. Axul de antrenare 3 se sprijină

Fig 2.4. Pompa de apă de la motorul MAN D 2156HMN 8:

La montarea pompei după reparaţie trebuie să se ţină seama de

Termostatul are o deosebită importanţă deoarece dirijează în mod automat

Fig. 2.5. Termostatul din instalaţia de răcire a motorului SAVIEM 797-05:

Termostatul din instalaţia de răcire a motorului SAVTEM 797-05 este

2.2.3. Rezervorul de compensare

Rezervorul ele compensare (fig. 2.7) asigură „plinul" cu lichid în

Fig 2.7. Rezervorul de compensare:

2.2.4. Instalaţia de climatizare

Încălzirea cabinei şi a parbrizelor automobilelor ROMAN si DAC se face

2.3. Întreţinerea instalaţiei de răcire

Buna funcţionare a instalaţiei de răcire se asigură prin efectuarea lu-

Verificarea stării şi fixării radiatorului şi a

Verificarea vizuală a etanşietăţii tuturor

Verificarea nivelului lichidului de răcire în

În timpul iernii apa de răcire trebuie să se amestece cu antigel în

Fig. 2.9. Mecanismul de întindere a curelei pompei

- se verifică dacă sânt etanşe robinetele, buşoanele, furtunurile şi îmbinările.

3.1. Operaţiuni de întreţinere tehnică a instalaţiei de răcire

Buna fucţionare a instalaţiei de răcire se asigură prin efectuarea

3.2. Defecte în exploatare

Funcţionarea defectuoasă a instalaţiei de răcire se manifestă sub două

Deteriorarea stupului poate avea loc în cazuri de tamponări ale

3.3. Diagnosticarea sistemului de răcire

Cantitatea de lichid din sistem se poate reduce datorită pierderii prin

Patinarea curelei de ventilator se poate delecta şi stroboscopic, folosind

În general sunt cunoscute următoarele sisteme de organizare a reparaţiei:

Pentru organizarea raţională a unui loc de muncă se studiază

4.2. Procesul tehnologic de reparare

4.2.1 Primirea în reparaţie

La primirea în reparare se efectuează un control privind aspectul şi daca

4.2.2 Demontarea ansamblului în subansambluri

Demontarea se face după un itinerar tehnologic bine stabilit.

4.2.3 Demontarea subansamblului în piese

După demontarea ansamblurilor, acestea se trimit la secţie unde se

Pompa de apă a motorului D 2156 HMN 8 se demontează astfel:

Figura 8 Se desfac dopurile filetate

Spălarea şi curăţirea pieselor demontate este o operaţie foarte importantă in

4.2.5. Controlul si trierea pieselor ( fişa de măsurători)

După curăţirea piselor urmează un control amănunţit cu care ocazie se

4.3. Repararea radiatorului.