 Problematizarea este modalitatea de a crea in mintea elevului (studentului) o stare

(situatie) conflictuala (critica sau de neliniste) intelectuala pozitiva, determinata de

necesitatea cunoasterii unui obiect, fenomen, proces sau a rezolvarii unei probleme
teoretice sau practice pe cale logico-matematica, de documentare si (sau) experimentala,
pentru a obtine progres in pregatire.

Etapele problematizarii:

a) crearea (alegerea) tipului de problematizare;

b) reorganizarea fondului aperceptiv, dobandirea de noi date (informatii) si restructurarea

datelor vechi cu cele noi intr-un sistem unitar cerut de rezolvarea tipului de problematizare;

c) stabilirea (elaborarea) variantelor informative sau actionale de rezolvare si alegerea

solutiei optime;

d) verificarea experimentala a solutiei alese - daca este cazul.

Cerintele realizarii problematizarii

a) folosirea progresiva a tipurilor de problematizare in ordinea: intre-bari-probleme, probleme si

situatii-problema;

b) in cadrul fiecarui tip de problematizare introducerea dificultatilor sa se faca treptat;

c) in abordarea starilor conflictuale ale problematizarii sa se imbine dirijarea din partea

profesorului cu efortul independent de rezolvare al elevilor (studentilor), crescand accentul pe
acesta din urma;

Avantaje:

- prezenţa potenţialului euristic

- dezvoltarea stilului activ de muncă, spiritul de cerecetare, de investigare şi de creaţie -

implicarea observaţiei, experimentului, conversaţiei, dezbaterii etc.

- motivarea intrinsecă a învăţării

- cultivarea autonomiei

- afişarea unor poziţii proprii

- determină la elevi deprinderea de a ridica ei înşişi probleme

- antrenarea tuturor componentele personalităţii elevului: intelectuale, afective, voliţionale

- valoare formativă
 - dorinţa de autodepăşire

- achiziţii trainice

- stimularea spiritului de explorare, a dorinţei de înlăturare a incertitudinii, a necunoscutului.

Metoda problematizarii

 În esenta, metoda problematizarii presupune utilizarea unui complex de tehnici pentru

obtinerea de rezultate de învatare consecutiv formularii de raspunsuri la întrebari
problema,sau rezolvarii de probleme sau situatii problema.

 Distinctia dintre cele trei tipuri de solicitari, fiecare mai complexa decât cealalta, poate fi
operata în maniera urmatoare:

 întrebarea-problema solicita de regula formularea unui raspuns în domeniul tematic

alcauzalitatii, “De ce... ?” ex. De ce este necesara educatia parentala?

 problema solicita de regula gasirea unei solutii de rezolvare a unei situatii noi, pornind de
la elemente de cunoastere si abilitati deja stapânite, “Cum... ?” ex. “Cum poate fi
investigata imaginea de sine la prescolari?”

 situatia problema solicita inclusiv identificarea mijloacelor pentru gasirea solutiilor, care
pot fi multiple, fiecare având asociate avantaje si dezavantaje, “Care sunt solutiile
pentru... ?” ex. “Cum poate fi eliminat decalajul dintre caracteristicile psihologice ale
elevilor si solicitarile scolare?”