Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Disciplina Fiziopatologie
FIZIOPATOLOGIE
BFKT anul I
CURS 5
Fiziopatologia
DISFUNCȚIILOR VENTILATORII
2023
1
CUPRINS
2
I. Sindromul OBSTRUCTIV BRONȘIC
❑Definiție: sindromul CLINIC determinat de inflamația CRONICĂ a căilor
respiratorii (CR) responsabilă de OBSTRUCȚIA BRONȘICĂ
❑Diagnosticul PARACLINIC: se bazează pe SPIROMETRIE
VN Sindrom obstructiv Disfuncție Disfuncție Disfuncție
bronșic distal ventilatorie Ventilatorie ventilatorie
(SOBD) Obstructivă (DVO) Restrictivă (DVR) MIXTĂ (DVM)
CVF 80% N N
VEMS 80% N
IPB 70% N N
FEF25-75% 65% N
▪ CVF (capacitatea vitală forțată) = volumul maxim de aer care poate fi eliminat printr-o expirație
maximă și forțată, după efectuarea unei inspirații maxime
▪ VEMS = Volumul Expirator Maxim de aer care poate fi eliminat în prima Secundă a CVF
▪ IPB (Indicele de Permeabilitate Bronșică) = VEMS/CVF x 100
▪ FEF25-75% = Fluxul Expirator Forțat mediu după eliminarea primilor 25% din CVF până în
momentul eliminării a 75% din CVF
De reținut!
Obstrucția bronșică debutează DISTAL și se extinde în sens PROXIMAL ! 3
I. Sindromul OBSTRUCTIV BRONȘIC
❑Clasificare → în funcție de LOCALIZARE:
a. Sindromul obstructiv bonșic DISTAL
Afectează BRONHIOLELE = CR distale (mici)
− au diametrul lumenului 2 mm
− NU prezintă inel cartilaginos
− sunt prevăzute cu o tunica musculară netedă
− au rol principal în BRONHOMOTRICITATE (BC și BD)
− se continuă cu acinul pulmonar
ACINUL PULMONAR
= totalitatea ductelor,
sacilor și alveolelor
pulmonare care derivă
dintr-o bronhiolă
respiratorie !
4
I. Sindromul OBSTRUCTIV BRONȘIC
❑Clasificare → în funcție de LOCALIZARE:
Clearance-ul mucociliar
(mucus + epiteliu ciliat)
= Mecanismul de
îndepărtare a
particulelor inhalate
în CR în timpul
inspirației
5
A. Astmul – Definiție și clasificare
❑Definiţie: boală inflamatorie CRONICĂ a CR care are ca element patogenic
principal hiperreactivitate bronșică (HRB)
HRB = răspuns bronhoconstrictor (BC) exagerat (spasm bronșic)
Episoade de obstrucţie bronşică acută = CRIZA DE ASTM
− determinată de triada patogenică:
o bronhospasm (bronhoconstricție)
o edemul mucoasei bronșice
o hipersecreţie de mucus vâscos și aderent
− manifestată prin triada clinică:
o dispnee expiratorie paroxistică
o wheezing (respiraţie şuierătoare)
o tuse şi expectorație vâscoasă
❑Clasificare: după mecanismul ETIOPATOGENIC
− Astm ALERGIC (extrinsec)
− Astm NON-ALERGIC (intrinsec)
6
A. Astmul – Patogeneza CRIZEI de ASTM
STIMULII DECLANŞATORI (“trigger”)
7
A. Astmul – Patogeneza CRIZEI de ASTM
Reacția PRECOCE Reacția TARDIVĂ
(răspunsul imediat) (răspunsul întârziat)
Evoluție ▪ Debut: minute ▪ Debut: 3-5 ore
▪ Maximă: 10-20 minute ▪ Maximă: 8-24 ore
▪ Remisiune: 60-90 minute ▪ Remisiune: zile/săptămâni !
Celule ▪ Mastocite ▪ Eozinofile
implicate ▪ Neutrofile
10
a) Astmul ALERGIC (extrinsec)
❑Mecanism PATOGENIC = Reacţia ANAFILACTICĂ:
• Este un răspuns imun exagerat la prezența unui ANTIGEN = AERO-ALERGEN
• Presupune activarea MASTOCITELOR printr-un mecanism IgE-dependent
cu eliberarea mediatorilor inflamației
Sinteză/stocare
Eliberare prin degranulare
în granule
a) Mediatori PREFORMAȚI (primari)
− Histamina
b) Mediatori NOU-FORMAȚI (secundari)
− Metaboliții acidului arahidonic:
Prostaglandine – pe calea ciclooxigenazei
MASTOCIT Leucotrienele – pe calea lipooxigenazei
Mediatori ai INFLAMAȚIEI Efecte
• Histamina Edemul mucoasei
• Prostaglandina E2 (PGE2) Hipersecreția vâscoasă
• Histamina Bronhospasm !
• Leucotrienele (LT) – LTC4, LTD4 11
a) Astmul ALERGIC (extrinsec)
❑ Reacţia ANAFILACTICĂ
Are loc în două etape
Etapa I. La PRIMUL contact
= Contact SESIBILIZANT
1. Alergenul este prezentat limfocitelor din
ganglionii limfatici atașați căilor respiratorii
2. Activarea unui răspuns imun UMORAL IgE
care constă în producerea de IgE specifice
împotriva alergenului
3. IgE:
− se fixează pe mastocitele din căile
respiratorii
− apar în sânge în cantități crescute
12
a) Astmul ALERGIC (extrinsec)
❑ Reacţia ANAFILACTICĂ
Are loc în două etape
Etapa II. La URMĂTOARELE contacte
= Contacte DECLANȘATORII Mastocit + IgE Eozinofil (EO)
− Fixarea alergenului pe 2 molecule IgE de pe suprafața mastocitului
declanșează eliberarea mediatorilor inflamației cu 2 consecințe:
a. Reacția PRECOCE = inflamație ACUTĂ
− produsă prin degranularea mastocitelor
− eliberează factori chemotactici pentru EO
− responsabilă de declanșarea crizei de astm
b. Reacția TARDIVĂ = inflamație CRONICĂ
− produsă prin activarea eozinofilelor
− asociată cu NR. de EO în sânge și spută
− responsabilă de agravarea HRB
13
b) Astmul NON-ALERGIC (intrinsec)
În practica clinică!
În evoluția ASTMULUI pot apărea, la același pacient,
elemente patogenice aparținând atât astmului alergic,
cât și celui non-alergic ASTM INTRICAT 15
b) Astmul NON-ALERGIC (intrinsec)
❑Mecanism PATOGENIC: activarea celulelor epiteliale ale CR de către
factorii „trigger” nespecifici
Virusuri, Agenți iritativi, Poluanți
20
a) Bronșita CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ
❑Definiţie: inflamație cronică a C.R. manifestată prin TUSE CRONICĂ
PRODUCTIVĂ cu o durată de minim 3 luni/an, 2 ani consecutiv
❑Mecanismul PATOGENIC: Rezistenței la FLUX în CR determinată de trecerea
aerului prin bronhii obstruate prin leziuni de BRONȘITĂ CRONICĂ
OBSTRUCȚIA INTRINSECĂ determinată de:
1. Hipersecreție de MUCUS cu STAZA (acumularea) secrețiilor bronșice
2. Îngroșarea peretelui bronșic prin EDEM și SECREȚII
24
b) Emfizemul PULMONAR
❑BPOC forma clinică de “pink-puffer”
Manifestări clinice Emfizem PULMONAR
Istoric de fumător Da
Tuse productivă Târziu (dacă apar infecţii)
Dispnee (respirație Intensă / caracteristică prin
dificilă) hiperventilație reflexă („gâfâitor”)
Torace Aspect dilatat în „butoi”
Hipoxemie (PaO2) Moderată („roz”)
26
II. Sindromul RESTRICTIV PULMONAR
❑Definiție: sindromul CLINIC determinat de REDUCEREA VOLUMELOR
PULMONARE
❑Diagnosticul PARACLINIC: se bazează pe SPIROMETRIE
VN Sindrom obstructiv Disfuncție Disfuncție Disfuncție
bronșic distal ventilatorie Ventilatorie ventilatorie
(SOBD) Obstructivă (DVO) Restrictivă (DVR) MIXTĂ (DVM)
CVF 80% N N
VEMS 80% N
IPB 70% N N
FEF25-75% 65% N
▪ CVF (capacitatea vitală forțată) = volumul maxim de aer care poate fi eliminat printr-o expirație maximă și
forțată, după efectuarea unei inspirații maxime
▪ VEMS = Volumul Expirator Maxim de aer care poate fi eliminat în prima Secundă a CVF
▪ IPB (Indicele de Permeabilitate Bronșică) = VEMS/CVF x 100
▪ FEF25-75% = Fluxul Expirator Forțat mediu după eliminarea primilor 25% din CVF până în momentul eliminării a
75% din CVF
De reținut!
DVR poate fi parenchimatoasă (prin reducerea masei de plămân funcțional) SAU
extraparenchimatoasă (prin reducerea capacității de a efectua efort ventilator) 27
Fibroza PULMONARĂ
❑Definiție: sindrom CLINIC determinat de inflamația CRONICĂ a PEREȚILOR
ALVEOLARI responsabilă de înlocuirea țesutului PULMONAR cu țesut FIBROS
❑Etiologie
IDIOPATICĂ în peste 50% din cazuri: FIBROZA PULMONARĂ IDIOPATICĂ
Cauze INHALATORII − expuneri profesionale/de mediu:
− pneumoconioze (ex, silicoza, azbestoza, antracoza)
− reacții de hipersensibilizare la nivel pulmonar
− „plămânul de fermier”
− „plămânul crescătorilor de păsări”
− fum de țigară (marii fumători)
Cauze IATROGENE:
− chimioterapia
− radioterapia
28
Fibroza PULMONARĂ IDIOPATICĂ
❑ETIOLOGIE: rezultatul vindecării aberante a unor leziuni REPETATE ale
epiteliului alveolar determinate de expunerea cronică la un factor de mediu
necunoscut (iritant sau toxic) în cazul unui subiect:
− cu predispoziție genetică
− de sex M
− vârsta 50 de ani
a) Factori de MEDIU suspectați:
− fumatul ( 20 pachete/an)
− factori profesionali (vapori, praf, etc)
− poluanți atmosferici (pulberi)
− infecții virale repetate
Epiteliul ALVEOLAR
b) Factori ENDOGENI favorizanți:
− Factori GENETICI → epiteliu alveolar „VULNERABIL” asociat cu duratei de
viață a alveolocitelor tip I și capacității de regenerare a alveolocitelor de tip II
(normal se pot diferenția în alveolocite de tipul I, cu refacerea epiteliului alveolar)
− Patologie ASOCIATĂ → boala de reflux gastro-esofagian 29
Fibroza PULMONARĂ IDIOPATICĂ
❑Mecanisme PATOGENICE:
1. Inflamaţia cronică cu grad redus a pereţilor ALVEOLARI
2. Fibroza pereților ALVEOLARI
3. Distrucţia progresivă a PARENCHIMULUI PULMONAR
Scăderea volumelor
pulmonare
IR parțială
Hipertensiune De efort → de repaus
pulmonară (HTP) PaO2 60 mmHg
X
PaCO2 40 mmHg
IC dreaptă cronică
IR totală
= Cord pulmonar PaO2 60 mmHg
cronic (CPC) PaCO2 50 mmHg