UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE BAPTISTĂ ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

Elemente din Teoria cognitiv-comportamentală

regăsite la întâlnirile de duminică

a bisericilor credincioșilor evanghelici

Profesor Coordonator: Lect. univ. dr. Alexandru Vlașin

Student: Alina Larionescu

BUCUREȘTI,

2023
 Teoria comportamentală, cunoscută și ca behaviorism, a „apărut ca o atitudine științifică
opusă psihanalizei” și pune mai puțin accentul pe sentimentele și experiențele subiective ale
oamenilor (trăirile interioare), și mai mult pe comportamentul indivizilor – reacțiile și acțiunile
care pot fi observabile și măsurabile.1

Important de reținut dintre principiile acestei teorii este ideea conform căreia
comportamentele umane sunt determinate de factorii de mediu și de învățare. Astfel, în urma unor
numeroase experimente, behavioriștii au putut demonstra posibilitatea modificării
comportamentale a animalelor, copiilor și chiar a adulților prin condiționare și decondiționare, prin
asociere, prin pedeapsă sau recompensă, prin imitare sau preluare de modele. Iar acestea sunt găsite
în orice grup, deci și în întâlnirile de dumincă a bisericilor credincioșilor evanghelici.

Teoria învățării sociale – unul din curentele importante ale behaviorismului – a fost cea
care a demonstrat că atât tiparele adecvate, cât mai ales cele neadecvate de comportament sunt
învățate, cea mai importantă sursă fiind anturajul și modelele preluate de aici. De fapt, cea mai
mare parte a comportamentului nostru este învățată, ceea ce ne duce cu gândul la faptul că acesta
„își are originea în influențele din exteriorul nostru”.2

Bazându-se pe teoria învățării sociale, teoria cognitivă demonstrează faptul că percepția

sau interpretarea mediului de către individ pe durata procesului de învățare afectează
comportamentul. O percepție și interpretare greșite a mediului va duce la apariția unui
comportament inadecvat. Astfel, terapia încearcă să corecteze tocmai această înțelegere greșită, cu
scopul de a ne putea comporta adecvat în funcție de mediu.3

Printre avantajele folosirii tipului de intervenție behaviorist este faptul că acesta se

desfășoară pe perioade scurte de timp, comparativ cu alte tehnici, în special cu tehnicile
psihanalizei.4

____________________

1
Neamţu, G. (coord.), Tratat de asistenţă socială, p.307

2
Payne Malcom, Teoria modernă a asistenței sociale, p.140

3
Ibid, p.141

4
Neamţu, G. (coord.), Tratat de asistenţă socială, p.308
 În cadrul întâlnirilor duminicale de biserică, unde toată lumea încearcă să fie un exemplu
de pioșenie, percepția credincioșilor este alterată în ceea ce-i privește pe ceilalți credincioși.
Alterată de propriile gânduri și percepții. Așadar, credinciosul îi vede pe ceilalți ca fiind foarte
buni, pioși, credincioși, exemple demne de urmat, de cele mai multe ori, sau, din contră, ca fiind
fățarnici și încercând să ascundă adevărata lor față. În ambele situații, comportamentul
credincioșilor este alterat de percepția proprie, ajungând fie să-și dorească să imite
comportamentul celorlalți, fie să-l blameze și să stea mereu la pândă să prindă vreo reacție
nepotrivită care le-ar arăta „adevărata” față.

Și această percepție alterată este propagată duminică de duminică, întocmai cum

menționează și teoria învățării sociale, prin modelul de comportament observat și preluat din
biserică. Astfel, persoanele aflate mai la început, mai fragile din punct de vedere al experienței
spirituale, vor tinde să copieze comportamentul observat la celelalte persoane, cu scopul de a fi
acceptat de comunitate și „în rând cu lumea”, după cum spune zicala românească. Astfel, limbajul
de lemn, stilul vestimentar, felul de a înțelege anumite lucruri, vor fi preluate și împărtășite de toți
membrii comunității.

De asemenea, percepția credinței în sine și a modului în care ar trebui să ne comportăm ne

influențează comportamentul la aceste întâlniri duminicale. Oamenii tind să se comporte așa cum
cred ei că ar trebui să se comporte în anumite situații. Este ca și cum ne-am pune hainele bune de
biserică pe noi, doar că facem aceasta și la nivel comportamental, acest lucru făcând ca întâlnirile
duminicale de biserică să fie asemănătoare cu întâlnirile unui grup de suport, însă pe partea
religioasă.

Astfel, anumite tipare comportamentale nepotrivite sunt blamate, iar persoana ajutată să-și
schimbe respectivul comportament, în timp ce altele sunt încurajate, lucru care contribuie la
dobândirea și menținerea unui comportament potrivit și acceptat de comunitate. De exemplu, o
persoană care înainte de convertire obișnuia să fumeze sau să consume alcool sau să fure, în urma
înnoirii minții (convertirii) nu mai poate continua cu aceste comportamente. Va auzi de la amvon
că aceste lucruri nu sunt potrivite cu noul statut, iar ceilalți membri ai bisericii au șansa, dar și
responsabilitatea de a se interesa de persoana nou convertită și de obiceiurile actuale ale respectivei
persoane, cu scopul de a o încuraja la obiceiuri sănătoase, creștine, bune.
 Biserica ar putea fi considerată un program de formare cognitiv-comportamentală a
deprinderilor.5 Și pe bună dreptate – duminică de duminică se spune de la amvon cum ar trebui să
ne comportăm și/sau cum nu ar trebui să ne comportăm. Se încurajează comportamentele bune, în
conformitate cu credința creștină și cu exemplul de viață lăsat de Domnul Isus, atât la nivel
personal, individual, cât și la nivelul colectivității, în relații unii cu alții. De exemplu, este
încurajată rugăciunea acasă, când suntem numai noi, dar este încurajată și participarea la întâlnirile
de biserică, cu ceilalți membri. În același mod ne bucurăm de iertarea primită în dar din partea lui
Dumnezeu, însă suntem chemați la responsabilitatea oferirii acestei iertări și celor care ne-au greșit
nouă.

Din punct de vedere etic ar putea exista obiecții cu privire la metodele cognitiv-
comportamentale, din cauza unei eventuale manipulări din afară a comportamentul persoanelor.6
Și acest lucru se poate întâmpla – și chiar se întâmplă în anumite situații – și la întâlnirile
duminicale ale credincioșilor. Se poate ajunge să se pună problema în mod invers – de la exterior
la interior – în ce privește schimbarea în bine, existând oameni care accentuează mai degrabă
schimbarea comportamentului exterior, vizibil, decât să accentueze schimbarea mai întâi lăuntrică
a persoanei.

În acest sens se pot observa schimbări rapide în „bine” care, însă, țin doar o bucată scurtă
de timp fiindcă nu au o temelie solidă în spate. Simpla apartenență la un grup social este, la început,
suficientă pentru a motiva o schimbare în comportamentul persoanei respective. În cadrul Bisericii,
însă, apartenența ar trebui să apară după ce acea schimbare lăuntrică denumită „nașterea din nou”
a avut loc. Doar în acest fel se va putea observa o schimbare comportamentală pornită din
transformarea completă a persoanei, din interior spre exterior, transformare care va putea fi
definitivă.

Dar nu doar din punct de vedere comportamental există elemente care se regăsesc la
întâlnirile duminicale ale credincioșilor, ci și din punct de vedere cognitiv. Credința creștină în
sine merge pe ideea „nașterii din nou” și a înnoirii minții (metanoia), concepte care au fost preluate
___________________
5
Payne Malcom, Teoria modernă a asistenței sociale, p.157

6
Ibid, p.149
în parte și de psihologia cognitivă. Astfel, restructurarea cognitivă este un alt element regăsit în
cadrul întâlnirilor de duminică, în sensul că tiparele comportamentale despre care am vorbit mai
sus nu sunt încurajate (sau nu ar trebui să fie, cel puțin) să fie schimbate doar „de ochii lumii”, ci
ca extensie a acestei înnoiri a minții și a gândurilor asupra cărora se concentrează persoana.

Analiza trecutului își are importanța ei, însă mai importantă este analiza și trăirea în
prezent, prezent care motivează comportamentul actual. Experiența și obiceiurile de dinaintea
înnoirii minții nu pot fi folosite în a justifica dificultățile prezente, nici chiar prin existența acelor
gânduri „automate”. Individul este încurajat să trăiască în prezent, după principiile biblice
îmbrățișate la convertire și concentrându-se pe acele gânduri care sunt în acord cu aceste principii
și care îl ajută să aibă un comportament adecvat.

Cu siguranță învățăm din mediul exterior și manifestăm aceasta prin comportament,

făcându-ne diverse obiceiuri. Cu siguranță nu avem întotdeauna o percepție obiectivă, realistă
asupra mediului înconjurător, lucru care ne alterează reacția comportamentală. Și aceasta ține de
filtrele pe care le folosim atunci când analizăm mediul înconjurător. Din punct de vedere spiritual,
mintea este locul de bătălie al gândurilor care, mai apoi, duc la comportamente.

Și tocmai aici este lupta cu miza cea mai mare – Domnul Isus a trăit în așa fel încât să fie
un exemplu demn de urmat de toți ucenicii Lui. Întrebarea care se pune este dacă astăzi, noi,
ucenicii Lui, trăim în așa fel încât să-I aducem slavă lui Dumnezeu și să fim exemple demne de
urmat pentru cei de lângă noi?

Însă marele avantaj al Bisericii în sine este intervenția supranaturală a Duhului lui
Dumnezeu care ne face conștienți de propria stare de păcat care duce la diverse comportamente
distructive. Dar nu se oprește aici – Duhul lui Dumnezeu intervine personal și dă putere în lupta
de la nivelul minții și de schimbare de la interior înspre exterior, această schimbare fiind durabilă
în timp, spre deosebire de abordarea strict cognitiv-comportamentală.
Bibliografie:

Neamţu, G. (coord.), Tratat de asistenţă socială, Editura Polirom, Iaşi, 2003;

Payne Malcom, Teoria modernă a asistenței sociale, Polirom, Iași, 2011.