Articulatia scapulo-humerala

Mijloace de unire : la mentinerea in contact a suprafetelor ... contribuie : capsula articulara, ligamente si muschii
periarticulari.

Capsula articulara : are forma unui manson, fiind constituita din doua straturi, extern fibros, intern sinovial.

Stratul fibros se insera printr-o extremitate la periferia cavitatii glenoide si cealalta pe colul humeral.

Insertia glenoida se face pe face pe fata externa a cadrului glenoidal si pe colul scapulei.

Capsula articulara este laxa, putin rezistenta favorizand miscarile ample dar in acelasi timp este si instabila. Datorita
laxitatii capsula prezinta plici. Prinderea acestor plici intre suprafetele articulare fiind evitata prin actiunea
fasciculelor musculare prin muschii invecinati : supraspinos, subspinos, subscapular si triceps.

Ligamentele articulare sunt : ligamentul coraco-humeral si ligamentele glenohumerale.

Ligamentul coraco-humeral : este cel mai important. Se insera pe baza si pe marginea externa a procesului coracoid
iar cu celalalt capat pe tuberculul mare al humerusului si pe capsula dupa ce trece ca o punte peste santul
intertubercular.

Ligamentele gleno-humerale : sunt 3 fascicule fibroase care intaresc capsula. Ocupa partea antero-superioara a
capsulei. Intre ligamentul superior si cel mijlociu exista un spatiu la acest nivel tendonul muschiului subscapular vine
in contact direct cu capsula.

Rolul ligamentelor : este acela de a limita miscarile de extensie, rotatie interna si abductie.

Raporturile articulatiei scapulo-humerale : in primul rand conul, coiful sau coafa rotatorilor, conul musculotendinos
format inainte de muschiul subscapular, inapoi de muschiul subspinos si rotundul mic, in sus supraspinosul, in jos
lunga portiune a tricepsului. Al doi-lea raport : deasupra articulatiei se afla bolta acromiocoracoidiana, acoperita de
deltoid, medial articulatia are raportul cu organele din cavitatea axilara.

Articulatia cotului

La formarea articulatiei cotului participa 3 oase : humerus, ulna (cubitus), radius.

Datorita acestui fapt se descriu 3 articulatii : humero-ulnara, humero-radiala si radio-ulnara proximala. Toate 3 au o
singura capsula si o singura sinoviala si sunt considerate un complex articular unit.

Fiziologic exista doua articulatii diferite : una in raport cu miscarile de prono-supinatie si una in raport cu miscarile de
flexie-extensie.

Articulatia radio-ulnara proximala : este o trohoida in raport cu miscarile de rotatie : pronosupinatie.

Celalalte doua articulatii humero-ulnara care este o trohleartroza si humero-radiala care este o elipsoida. Ultimele
doua sunt in raport cu miscarile de flexie-extensie ale antebratului pe brat.

Fetele articulare

Articulatia radio-ulnara proximala - reprezinta un cilindru plin si un cilindru gol. Cilindrul plin fiind reprezentat de
capul radial si cel gol reprezentat de fateta radiala de pe extremitatea proximala cubitala completata de ligamentul
inelar. Aceasta articulatie va fi studiata impreuna cu articulatia radio-ulnara distala. Functional se descriu cele doua
articulatii intre humerus si oasele antebratului si radio-ulnara proximala.

Articulatia humerusului cu antebratul recunoaste ca suprafete articulare pe de o parte fata articulara a epifizei
distale a humerusului si pe de alta parte fatetele articulare ale epifizelor proximale ale ulnei si radiusului.

Suprafata humerala este compusa din trohlee, capitul humerusului si santul intermediar.

Epifiza proximala a ulnei prezinta incizura trohleara, epifiza proximala a radiusului prezinta horseta capului radial.
Toate aceste suprafete sunt acoperite de un cartilaj hialin.

Corespondenta suprafetelor articulare :

  incizura trohleara cu trohlea humerala.
 Trohlea humerala, foseta capului radial cu capitul humeral.
 Santul intermediar cu marginea pubei radiale, respectiv a fosetei capului

Mijloacele de unire : capsula intarita de ligamente. Capsula articulara este constituita din doua straturi : unul extern
fibros si altul intern sinovial.

Membrana fibroasa prezinta o insertie humerala si alta antebrahiala.

Insertia humerala trece deasupra fosei coronoide si a fosei radiale si la periferia fosei olecraniene. Lateral si medial
coboara inferior de epicondili care raman in afara capsulei liber pentru insertiile musculare.

Insertia antebrahiala se face pe radius in jurul colului sub capul radial iar pe ulna pe marginile incizurii trohleare. Pe
incizura radiala, pe olecran si pe procesul coronoid.

Varfurile olecranului si procesului coronoid raman in interiorul capsulei.

Ligamentele

Ligamentul colateral ulnar (sau medial ) : pleaca de la epicondilul medial si radiaza pe fata mediala a epifizei
proximale a ulnei. Este un ligament puternic, triunghiular care are doua fascicule : humero-coronoidian si humero-
olecranian.

Ligamentul colateral radial (sau lateral ) : de la fata antero-inferioara a condilului lateral si formeaza doua fascicule
divergente care trec unul inainte si unul inapoia capului radial si merg pe extremitatea corespunzatoare a incizurii
radiale a ulnei. Sunt in stransa legatura cu fibrele ligamentului inelar al radiusului.

Cele doua ligamente colaterale sunt extrem de rezistente.

Raporturi

Fata anterioara a articulatiei constituie planul profund al regiunii plicii cotului.

Fata posterioara face parte din regiunea olecraniana.

Articulatiile radio-ulnare

Oasele antebratului, radiusul si ulna, sunt unite intre ele la nivelul epifizelor proximale si distale prin doua articulatii
trohoide, iar la nivelul diafizelor printr-o sindesmoza. Articulatiile sunt numite radio-ulnare si alcatuiesc o unitate
functionala legata de miscarea de pronatie si supinatie.

Articulatia radio-ulnara proximala : face parte din grupul trohoidelor.

Suprafetele articulare : ulna prezinta ca suprafata articulara incizura radiala care reprezinta un segment de cilindru
gol. Radiusul prezinta jumatatea mediala a circumferintei capului care reprezinta un segment de cilindru plin.
Ambele suprafete sunt acoperite de cartilaj hialin. Intre cele doua suprafete articulare exista o mare disproportie :
suprafata ulnara reprezinta 1/5 pana la 1/4 din circumferinta radiala si este completata de ligamentul inelar.

Mijloacele de unire : articulatia este integrata anatomic in articulatia cotului. Capsula articulara este formata lateral
de capsula articulatiei cotului care este acoperita de ligamentul colateral-radial.

Ligamentul inelar reprezinta principalul mijloc de unire a oaselor. Pleaca din extremitatea anterioara a incizurii
radiale a ulnei inconjura capul radial si se fixeaza pe extremitatea posterioara a incizurii. El este acoperit de aparatul
fibros de pe partea laterala a articulatiei numit ligament colateral-radial al cotului.

In afara ligamentului inelar, radiusul este unit cu ulna si prin ligamentul patrat care este o lama fibroasa, patrulatera,
intinsa orizontal de la marginea inferioara a incizurii radiale la fata mediala a colului radial.

Articulatia radio-ulnara distala

Face parte de asemeni din grupul trohoidelor.

Suprafetele articulare : ulna prezinta doua fatete articulare situate la nivelul capului. O fateta laterala la periferia
capului reprezentand o jumatate de cilindru si alta inferioara pe partea inferioara a extremitatii. Cele doua fatete
formeaza un unghi hiebru. Ele sunt acoperite de cartilaj hialin.

Fatetele articulare ulnare : se articuleaza cu o cavitate formata din incizura ulnara a radiusului si un fibrocartilaj
triunghiular numit disc articular si care ocupa spatiul dintre procesul stiloid si capul ulnei. Prin fata superioara vine in
raport cu ulna, prin fata inferioara cu osul piramidal.

Mijloace de unire : capsula articulara se insera pe marginile superioare ale fatetelor articulare radiale si ulnare si in
jos pe discul articular continuandu-se cu capsula articulatiei radio-carpiene. Capsula este intarita de ligamentele
radio-ulnare anterior si posterior.

Discul articular joaca rol de ligament avand un triplu rol : completeaza suprafetele articulare, le mentine in contact
si limiteaza miscarile de pronatie si supinatie.

Membrana interosoasa este o formatiune fibroasa care ocupa spatiul dintre cele doua diafize ale oaselor
antebratului. Se insera pe marginile interosoase ale acestor oase. In jos merge pana la articulatia radio-ulnara distala,
in sus se termina la cativa centimetri sub tuberozitatea radiala. Spatiul ramas liber este ocupat de alta formatiune
fibroasa numita coarda oblica. Membrana interosoasa prezinta orificii pentru ramurile vasculare care trec din planul
anterior in cel posterior. Rolul membranei interosoase este a transmite si egaliza fortele exercitate asupra
antebratului in mod egal catre cele doua oase.

Coarda oblica este un fascicol fibros cu directie oblica, care se insera in sus pe baza procesului coronoid al ulnei iar in
jos pe fata anterioara a radiusului sub tuberozitatea radiala.

Articulatiile mainii - Mana propiu-zisa

Sunt : Articulatia radio-carpiana, articulatiile inter-carpiene, articulatiile carpo-metacarpiene, articulatiile inter-

metecarpiene.

Articulatia radio-carpiana

Este o articulatie elipsoida care uneste radiusul cu randul proximal al carpului. I se spune articulatie radio-carpiana
pentru ca ulna nu ia parte la formarea ei. Ulna este separata de oasele carpului prin discul articular al articulatiei
radio-ulnare distale.

Suprafetele articulare : la antebrat cavitatea de receptie ovalara cu axul mare orientat transversal este formata din :
fata inferioara a epifizei distale a radiusului, fata articulara carpiana si fata distala a discului articular. Din partea
carpului avem o proeminenta elipsoidala formata din urmatoarele oase : scafoid, semilunar si piramidal, solidarizate
intre ele prin ligamente interosoase.

Fata articulara carpiana a radiusului este impartita printr-o creasta antero-posterioara in doua fatete : scafoidul
corespunde fatetei laterale, semilunarul corespunde fatetei mediale si discului articular. Piramidalul corespunde
numai discului articular.

Suprafetele articulare sunt acoperite de cartilaj hialin.

Mijloacele de unire : sunt reprezentate de capsula articulara, ligamentele palmare, ligamentul radio-carpian dorsal,
ligamentul colateral-radial al carpului si ligamentul colateral ulnar al carpului.

Capsula prezinta un strat fibros care se insera in sus la periferia suprafetei articulare radiale si a discului articular iar
in jos la periferia elipsoidului carpian la limita cartilajului articular al oaselor carpiene.

Ligamentele palmare : sunt constituite din doua fascicule formand litera V mare. Este vorba de ligamentul radio-
carpian si ligamentul ulno-carpian.

Ligamentul radio-carpian pleaca de la marginea anterioara a suprafetei articulare radiale si a procesului stiloid radial
si se termina pe semilunar si piramidal si un alt fascicul pe osul capitat ( osul mare ).
Ligamentul ulno-carpian pleaca de la marginea anterioara a discului articular si a fosetei care separa capul de
procesul stiloid ulnar. Se insera pe semilunar, piramidal si osul capitat.

Ligamentul radio-carpian dorsal este mai slab decat ligamentele palmare, pleaca din partea superioara, marginea
posterioara a fetei articulare radiale si se termina pe fata posterioara a osului piramidal.

Ligamentul colateral-radial al carpului pleaca de la varful procesului stiloid al radiusului si termina pe scafoid.

Ligamentul colateral-ulnar al carpului pleaca de la procesul stiloid al ulnei si se insera pe piramidal si pisiform.

Articulatiile intercarpiene

In primul rand oasele carpului sunt asezate pe doua randuri cu cate patru oase pe fiecare rand, intre ele existand
ligamente si in plus exista ligamente si intre randuri. Din punct de vedere functional avem articulatiile randului intai
(proximal), articulatiile randului al doi-lea si articulatiile celor doua randuri intre ele.

Articulatiile randului intai (proximal)

Sunt articulatii plane si sunt acoperite de cartilaj hialin. Ca mijloace de unire exista doua ligamente interosoase, doua
ligamente plane si doua ligamente dorsale. Comunica cu capsula articulara medio-carpiana.

Articulatia osului pisiform este tot plana dar are mai multe ligamente prin care se leaga de baza metacarpianului 5 si
de osul cu carlig.

Articulatiile randului al doi-lea (distal)

Avem oasele trapez, trapezoid, osul capitat si osul cu carlig. Aceste patru oase se articuleaza intre ele si formeaza 3
articulatii plane. Sunt acoperite cu strat hialin. Sunt unite intre ele prin 3 ligamente interosoase, 3 ligamente palmare
si 3 ligamente posterioare similare randului 1. Comunica cu articulatia medio-carpiana.

Articulatia medio-carpiana uneste randul proximal cu exceptia pisiformului cu randul distal al carpului.

Considerand articulatia in totalitate, descriem urmatoarele caractere : in primul rand exita doua cavitati glenoide si
doi condili. Randul proximal prezinta medial o cavitate glenoida formata din piramidal, semilunar si fata interna a
scafoidului iar lateral prezinta un mic condil format de scafoid. Randul distal prezinta medial un condil voluminos
format din osul capitat si osul cu carlig. Osul cu carlig, capitatul, patrund in cavitatea glenoida a randului precedent.
In partea laterala exista o cavitate glenoida formata de trapez si trapezoid. Suprafata articulara distala se articuleaza
cu cea proximala, linia articulara avand forma unui S orizontal.

Mijloacele de unire sunt reprezentate de o capsula laxa, intarita de ligamente.

Ligamentul radial al carpului este un ligament puternic in forma literei V aflat pe fata palmara. Pleaca de la osul
capitat si da doua fascicule divergente, unul spre scafoid si unul spre piramidal.

Ligamentul posterior este slab, inconstant. In principal se insera pe piramidal de unde pleaca doua fascicule : unul
superior spre scafoid si altul inferior spre trapez si trapezoid.

Articulatiile carpo-metacarpiene