O comparație între România și Ungaria din perspectiva dimensiunilor

modelului Hofstede

1. Distanța față de putere

Distanța față de putere se referă la faptul că nu toți oamenii din societate sunt egali, și de
asemenea simbolizează atitudinea culturilor față de aceste inegalități dintre oameni. Distanța față
de putere este reprezentată de măsura în care membrii mai puțin puternici ai instituțiilor și
organizațiilor dintr-o țară prevăd și acceptă că puterea este distribuită în mod inegal.
România deține un punctaj ridicat la această dimensiune, mai exact un scor de 90, ceea ce
înseamnă că oamenii sunt de acord cu o ordine ierarhică în care fiecare are locul lui și care nu
mai are nevoie de justificare. Ierarhia într-o organizație reflectă inegalități inerente, centralizarea
este populară, angajații se așteaptă să li se spună ce să facă, iar șeful ideal este un autocrat
binevoitor.
Ungaria are scoruri scăzute la această dimensiune (scor de 46), ceea ce înseamnă că stilul
maghiar caracterizează următoarele: a fi independent, ierarhie doar pentru comoditate, drepturi
egale, superiori accesibili, leadership. Puterea nu este centralizată, iar managerii se bazează în
general pe experiența membrilor echipei lor. Angajații se așteaptă să fie consultați. Controlul este
antipatic, iar atitudinea față de manageri este informală și pe bază de prenume. Comunicarea este
directă și participativă.
La nivel micro și macroeconomic există tendința ca puterea să nu fie distribuită în mod
egal și ca această tendință să ramână neschimbată.
2. Individualismul vs. Colectivismul
Problema de bază abordată de această dimensiune este gradul de interdependență pe care o
societate îl deține între membrii săi. Este în strânsă legătură cu imaginea de sine a oamenilor care
este reprezentată de termenii „eu” sau „noi”. În societățile individualiste, oamenii tind să aibă
grijă numai de ei înșiși și de familia lor directă. În societățile colectiviste, oamenii aparțin „în
grupuri” care au grijă de ei în schimbul loialității.
România este considerată o societate colectivistă, cu un scor de 30. Acest lucru se manifestă
printr-un angajament strâns pe termen lung față de „grupul” membru, fie că este o familie, o
familie extinsă sau relații extinse. Fidelitatea într-o cultură colectivistă este primordială și
depășește majoritatea celorlalte reguli din societate. Societatea promovează relații strânse în care
toată lumea își asumă responsabilitatea pentru ceilalți membri ai grupului său. În societățile
colectiviste, infracțiunea duce la rușine, relațiile angajator/angajat sunt percepute în termeni
morali (cum ar fi o legătură de familie), deciziile de angajare și promovare țin cont de grupul
angajat al angajatului, managementul este managementul grupurilor.
Ungaria, cu un scor de 80 este o societate individualistă. În acest caz există o mare preferință
pentru o societate slab unită, în care indivizii trebuie să aibă grijă doar de ei înșiși și de familiile
lor. În societățile individualiste, infracțiunea provoacă vinovăție și pierderea stimei de sine,
relația angajator/angajat este un contract bazat pe avantaje reciproce, deciziile de angajare și
promovare trebuie să se bazeze doar pe merit, managementul este managementul persoanelor.
La nivel micro și macroeconomic, dacă întâmpină un necaz, ambele societăți sunt entități
integrate, societatea individualistă fiind integrată prin relații foarte slabe, iar cea colectivistă prin
relații foarte strânse.
3. Masculinitate vs. feminitate
Un scor mare pe această dimensiune indică faptul că societatea va fi condusă de competiție,
realizare și succes, succesul fiind definit de câștigător/cel mai bun în domeniu – un sistem de
valori care începe în școală și continuă pe tot parcursul vieții organizaționale.
Un scor scăzut înseamnă că valorile dominante în societate sunt grija față de ceilalți și
calitatea vieții. O societate feminină este una în care calitatea vieții este semnul succesului și nu
este admirabil să ieși în evidență din mulțime. Problema fundamentală aici este ce motivează
oamenii, să dorească să fie cei mai buni (masculin) sau să-ți placă ceea ce faci (feminin).
România are scorul 42 la această dimensiune și este considerată astfel o societate relativ
feminină. În țările feminine, accentul se pune pe „a lucra pentru a trăi”, managerii luptă pentru
consens, oamenii prețuiesc egalitatea, solidaritatea și calitatea vieții lor profesionale. Conflictele
se rezolvă prin compromis și negociere. Sunt favorizate stimulente precum timpul liber și
flexibilitatea. Accentul este pus pe bunăstare, starea nu este afișată.
Ungaria are scorul 88 la această dimensiune și astfel este o societate masculină. În țările
masculine, oamenii „trăiesc pentru a lucra”, se așteaptă ca managerii să fie hotărâți și asertivi,
accentul este pus pe echitate, competiție și performanță, iar conflictele sunt rezolvate prin lupta
împotriva lor.
4. Indexul de evitare a incertitudinii
 Dimensiunea evitarea incertitudinii se referă la modul în care o societate abordează faptul că
viitorul nu poate fi niciodată cunoscut. Această ambiguitate aduce anxietate și diferite culturi au
învățat să se ocupe de această anxietate în moduri diferite. Gradul în care membrii unei culturi se
simt amenințați de situații ambigue sau necunoscute și au creat credințe și instituții care încearcă
să le evite este reflectată în scorul privind evitarea incertitudinii.
România are un punctaj de 90 la această dimensiune și, prin urmare, are o tendință foarte
mare pentru evitarea incertitudinii. Țările cu un nivel ridicat de evitare a incertitudinii mențin
coduri rigide de credință și comportament și sunt intolerante la comportamentul și ideile
neregulamentare. În aceste culturi există o nevoie emoțională de reguli, timpul înseamnă bani,
oamenii au un impuls interior de a fi ocupați și de a munci din greu, precizia și punctualitatea
sunt obligatorii, inovația poate fi rezistată, securitatea este un element important în motivarea
individuală.
Ungaria are scorul 82 la această dimensiune și, prin urmare, are o preferință pentru evitarea
incertitudinii.
Din punct de vedere micro și macroeconomic câteva societăți încurajează membrii să accepte
incertitudinea și să nu se lase influențați negativ de aceasta. Oamenii acceptă deobicei fiecare zi
așa cum este, obișnuiesc să își asume riscuri minime, nu depun eforturi extraordinare la locul de
muncă.
5. Orientarea pe termen lung vs. Orientarea pe termen scurt
Această dimensiune descrie modul în care fiecare societate trebuie să mențină legăturile cu
propriul trecut în timp ce se confruntă cu provocările prezentului și viitorului, iar societățile
acordă prioritate acestor două obiective existențiale în mod diferit. Societăți normative. care au
un scor scăzut la această dimensiune, de exemplu, preferă să mențină tradițiile și normele
tradiționale în timp ce privesc cu suspiciune schimbarea societății. Pe de altă parte, cei cu o
cultură cu scoruri mari adoptă o abordare mai pragmatică: încurajează economisirea și eforturile
în educația modernă ca o modalitate de pregătire pentru viitor.
România are un scor mediu de 52 la această dimensiune.
Ungaria se dovedește a fi o țară pragmatică, cu un scor mare de 58 la această dimensiune. În
societățile cu acest tip de orientare, oamenii cred că adevărul depinde mult de situație, context și
timp. Ei demonstrează o capacitate de a adapta tradițiile cu ușurință la condițiile schimbate, o
tendință puternică de a economisi și de a investi, economisire și perseverență în obținerea
rezultatelor.
dorințe și impulsuri, bazate pe modul în care au fost crescute. Controlul slab se numește
„indulgență”, iar controlul mai puternic se numește „reținere”. Prin urmare, culturile pot fi
descrise ca îngăduitoare sau reținute.
6. Indulgența
Una din provocările întâmpinate de omenir, este gradul în care copiii mici sunt socializați. În
lipsa socializării nu devenim „oameni”. Această dimensiune este descrisă ca măsura în care
oamenii încearcă să-și controleze dorințele și impulsurile, pe baza modului în care au fost
crescuți. Controlul relativ slab se numește „indulgență” și relativ controlul puternic se numește
„Reținere”. Prin urmare, culturile pot fi descrise ca îngăduitoare sau reținute.
Cu un scor foarte mic de 20, cultura românească este una reținută. Societățile cu un scor
scăzut în această dimensiune au o tendință spre cinism și pesimism. De asemenea, spre deosebire
de societățile indulgente, societățile reținute nu pun prea mult accent pe timpul liber și
controlează satisfacerea dorințelor lor. Oamenii cu această orientare au percepția că acțiunile lor
sunt reținute de normele sociale și simt că a se răsfăța este oarecum greșit.
Ungaria are un scor scăzut de 31 la această dimensiune, de asemenea scăzut.

Bibliografie
https://www.hofstede-insights.com/country-comparison/
https://www.scritub.com/management/Managementul-culturii-la-nivel1822211719.php