UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINTE ADMINISTRATIVE

Răspunderea disciplinară a funcționarilor publici din România

COORDONATOR:

Lect. univ. dr. Dan GUNĂ

STUDENT:

Vlad Mihai Adrian

Administrație Publica, Anul I, Grupa 102

 LISTĂ DE ABREVIERI

1. art. – articol;
2. alin. – alineat;
3. C. C. – Curtea Constituţională;
4. C. proc. civ. – Codul de procedură civilă;
5. dec. – decizia;
6. Î.C.C.J. – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
7. lit. – litera;
8. M. Of. – Monitorul Oficial al României, Partea I;
9. O. G. – Ordonanţă de Guvern;
10. O.U.G. – Ordonanţă de urgenţă a Guvernului;
11. R.R.D. – „Revista română de drept”;
12. S.C.A. – Secţia de contencios administrativ;
13. sent. – sentinţa;
14. s. n. – sublinierea noastră;
15. Trib. jud. – Tribunalul judeţean
16. Nr. - numar
Răspunderea disciplinară a funcţionarului public

Răspunderea disciplinară intervine în cazul săvârşirii unei abateri disciplinare, definită

de lege ca reprezentând încalcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a
îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită
profesională şi civilă prevăzute de lege.1 Natura juridică a răspunderii disciplinare a
funcţionarilor publici nu poate fi desluşită decât plecând de la natura juridică a
raportului juridic ce se naşte între Stat, autoritatea administrativă pe de o parte şi
funcţionarul public pe de altă parte. Astfel răspunderea disciplinară a funţionarului
public apare numai în raportul de drept administrativ sub forma raportului de
subordonare ierarhică. Când vorbim de raportul de subordonare ierarhică în dreptul
administrativ, ne referim numai la acele raporturi care apar în procesul de organizare a
executării şi executarea în concret a legii şi au la bază principiul subordonării
ierarhice.

În ceea ce privesc izvoarele răspunderii disciplinare a funcţionarului public,

considerăm că acestea sunt următoarele cumultativ :

a) Legea, în sens larg care reglementează responsabilitatea disciplinară a

funcţionarului public, procedura înfăptuirii acesteia, actele sau faptele
administrative generatoare de responsabilitate, precum şi organele abilitate să
constate, să aplice sancţiunile, să anuleze actul ilegal, să restabilească situaţia
anterioară, să stabilească şi să asigure despăgubirea şi procedura de urmat în
astfel de cazuri, în acest sens, în baza dispoziţiilor constituţionale, există lege
care reglementează raspunderea disciplinară a majoritaţii funcţionarilor publici
prin statutul funcţionarului public, instituind cadrul general şi chiar special
pentru cea mai mare categorie de funcţionari publici, precum şi legile care
reglementează statutele diferitelor categorii speciale de funcţionari publici cum
ar fi poliţist, medic, judecător, ministru, etc. şi alte dispoziţii legale speciale ce
pot fi complementare sau derogatorii de la celelalte;
b) Săvârşirea de către funcţionarului public a unei abateri disciplinare prevazută de
lege;
 c) Actul autorităţii publice administrative sau judecătoreşti, împuternicite de lege
să cerceteze, să pună în mişcare acţiunea disciplinară, să judece, să stabilească
şi să aplice sancţiunile disciplinare.

Trăsăturile responsabilităţii disciplinare a funcţionarului public

Trăsăturile responsabilităţii şi răspunderii disciplinare a funcţionarului public sunt

acele caracteristici care le deosebesc de formele responsabilităţii şi răspunderii juridice
din afara drepului administrativ, cât şi cele care le deosebesc de celelalte forme ale
responsabilităţii şi răspunderii juridice administrative. În primul rând, ne vom referi la
trăsăturile responsabilităţii disciplinare a funcţionarului public, astfel:

a) Responsabilitatea disciplinară a funcţionarului public este o responsabilitate

juridică de drept public;
b) Responsabilitatea disciplinară a funcţionarului public este înfăptuită de cel
puţin doi subiecţi investiţi cu autoritatea necesară prin lege, unul în mod
obligatoriu este funcţionarul public responsabil, iar al doilea autoritatea
ierarhică competentă sau disciplinară anume desemnată de lege, ori autoritatea
judecătorească;
c) Drepturile şi obligaţiile protejate contra încălcării, constituie competenţa
funcţiei publice stabilită prin lege, precum şi conţinutul unor incompatibilităţi
stabilite pentru cel care exercită funcţia respectivă;
d) Responsabilitatea disciplinară a funcţionarului public este definită de legiuitor
pentru abaterea administrativă de la disciplina funcţiei publice, numită abatere
disciplinară a funcţionarului public;
e) Sancţiunile stabilite de legiuitor ca aplicabile- prin reglementarea
responsabilităţii disciplinare a funcţionarului public- sunt numai cele prevăzute
de lege;
f) Pentru a exista responsabilitate disciplinară a funcţionarului public, este
necesar, ca totdeauna, abaterea disciplinară să fie săvârşită cu vinovăţie de
funcţionarul public;
g) Sancţiunile disciplinare prevăzute în cazul responsabilităţii administrative nu
sunt privative de libertate.
Trăsăturile răspunderii disciplinare a funcţionarului public sunt următoarele:

a) Răspunderea disciplinară a funcţionarului public este o răspundere juridică de

drept public ;
b) Răspunderea disciplinară a funcţionarului public este o materializare a
responsabilităţilor disciplinare a funcţionarului public;
c) Răspunderea disciplinară a funcţionarului public se angajează numai pentru o
abatere de la disciplina funcţiei publice, care poate să fie unică sau în concurs
cu o faptă penală sau civilă;
d) Răspunderea disciplinară se angajează numai după o procedură specială
prevăzută de lege, care presupune cercetarea prealabilă, administrarea probelor
în acuzarea, apărarea şi ascultarea funcţionarului public;
e) Răspundera disciplinară se înfăptuieşte numai dacă nu există o cauză care să
împiedice aceasta (prescripţia, legitima apărare);
f) Răspunderea disciplinară a funcţionarului public se angajează pentru simpla
încălcare a competenţei funcţionarului public sau a interdicţiilor impuse de
legiuitor prin stabilirea incompatibilităţilor funcţiei, indiferent dacă se cauzează
prejudiciul material sau moral.

Abaterile disciplinare

Abaterea disciplinară reprezintă fapta săvârşită cu vinovăţie de către funcţionarul

public prin care acesta încalcă obligaţiile ce-i revin din raportul de serviciu (de funcţie
publică) sau în legătură cu acesta şi care afectează statutul său socio-profesional şi
moral. Prin alin.2 al art.77 sunt enumerate faptele care constituie abateri disciplinare,
acestea sunt:

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
c) absenţe nemotivate de la serviciu;
d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
 e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului
legal;
f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu
acest caracter;
g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice
în care îşi desfăşoară activitatea;
h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter
politic;
i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;
j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi,
conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii
publici;
k) alte fapte prevăzute ca abateri disciplinare în actele normative din domeniul
funcţiei publice şi funcţionarilor publici.

Sancțiunile disciplinare

Sunt stabilite un număr de 5 sancțiuni disciplinare, a căror analiză determină gruparea

lor în următoarele categorii:

a) Sancțiuni disciplinare cu caracter moral, în această categorie intrând mustrarea

scrisă.
b) Sancțiuni cu caracter precumpănitor material, în această categorie intrând
diminuarea drepturilor salariale cu 5- 20% pe o perioadă de 1- 3 luni.
c) Sancțiuni care afectează cariera funcționarului public, având consecințe de
ordin patrimonial. În această categorie se încadrează suspendarea dreptului la
avansare pe o perioadă de 1 la 3 ani și trecerea pe o treaptă inferioară pe o
perioadă de 6- 12 luni, cu diminuarea corespunzătoare a salariului. Practic,
aceste sancțiuni au un caracter complex, deoarece ele afectează nu doar cariera
funcționarului public, dar și drepturile materiale cuvenite acestuia, dat fiind
faptul că oricărei trepte, clasă, categorie îi corespunde un alt salariu, superior
celui cuvenit pentru treapta, clasa sau categoria precedentă.
 d) Retrogradarea în treptele de salarizare sau retrogradarea în funcţia publică pe o
perioadă de până la un an.
e) Sancțiuni care determină încetarea raportului de funcție publică, în această
ultimă categorie intrând destituirea din funcție. Deși legiutorul nu o califică în
mod expres astfel, ea reprezintă sancțiunea disciplinară cea mai gravă atât prin
consecințele pe care le atrage cât și prin gradul de pericol social al faptei care
determină luarea ei precum și prin împrejurările în care se produce.

Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării

comisiei de disciplină cu privire la săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de
2 ani de la data săvârşirii abaterii disciplinare. În cazul în care fapta funcţionarului
public a fost sesizată ca abatere disciplinară şi ca infracţiune, procedura angajării
răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea neînceperii urmăririi penale,
scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau până la data la care
instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal. Pe perioada
cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public care a săvârşit o abatere
disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, conducătorul autorităţii sau
instituţiei publice are obligaţia de a interzice accesul acestuia la documentele care pot
influenţa cercetarea sau, după caz, de a dispune mutarea temporară a funcţionarului
public în cadrul altui compartiment sau altei structuri a autorităţii ori instituţiei
publice.

Destituirea din funcţia publică

Destituirea din funcţia publică intervine ca sancţiune disciplinară, deci numai pentru
motive imputabile funcţionarului, legea stabilind limitativ următoarele situaţii:
a)săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a
avut consecinţe grave; b) dacă s-a ivit un motiv de incompatibilitate, iar funcţionarul
public nu acţionează pentru încetarea acestuia, într-un termen de 10 zile calendaristice
de la data la care a intervenit cazul de incompatibilitate. Incompatibilităţile privind
funcţionarii publici sunt reglementate la art.94–98 din Legea nr.161/2003, privind
unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a
funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Potrivit
reglementărilor menţionate, calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice
altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate
publică. Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi,
remunerate sau neremunerate, după cum urmează: - în cadrul autorităţilor sau
instituţiilor publice; - în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care
funcţionarul public este suspendat din funcţia publică; - în cadrul regiilor autonome,
societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public; în
calitate de membru a unui grup de interes economic. De asemenea, funcţionarii publici
nu pot fi mandatari ai unor personae în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură
cu funcţia publică pe care o exercită. Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în
cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I. Interdicţia
persistă şi în cazul în care şeful ierarhic direct are calitatea de demnitar. Funcţionarii
publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi
al creaţiei literar–artistice şi în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu
sunt în legătură directă sau indirect cu atribuţiile exercitate ca funcţionar public
potrivit fişei postului. Funcţionarii publici, cu excepţia înalţilor funcţionari, pot fi
membri ai partidelor politice legal constituite, însă nu pot fi membri ai organelor de
conducere ale partidelor politice şi le este interzis să exprime sau să apere în mod
public poziţia unui partid politic. În final, precizăm că încetarea de drept a raportului
de serviciu se constată, iar eliberarea şi destituirea din funcţia publică se dispun, ca
regulă,prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, care
poate fi atacat în faţa instanţei de contencios administrativ. Instanţa poate dispune
anularea actului şi reîncadrarea funcţionarului în funcţia public deţinută.

Condițiile răspunderii disciplinare a funcționarului public

Fundamentul răspunderii disciplinare a funcționarului public il constituie:

− Legea care reglementează resposabilitatea funcționarului public în baza căreia se

nasc și raporturi juridice de subordonare ierarhică în activitatea de organizare a
executării și executarea în concret a legii

− Abaterea disciplinară săvâr ită de funcționarul public

− Actul de stabilire a răspunderii disciplinare a funcționarului public, emis de
autoritatea publică investită de legiuitor (autoritatea administrativă sau judecătorească)

Pentru existența răspunderii disciplinare a funcționarului public sunt necesare

următoarele condiții:

a) Abaterea disciplinară a funcționarului public să îndeplinească toate condițiile

prevăzute de lege pentru răspunderea administrativă, referitoare la subiect,
obiect, latura obiectivă și latura subiectivă
b) Abaterea disciplinară trebuie să fie în cadrul raportului juridic de subordonare
ierarhică
c) Atât subiectul pasiv, cât și subiectul activ, sunt subiecte de drept administrativ,
cu excepțiile expres prevăzute de lege, când subiectul activ poate să fie instanță
de judecată. În mod obligatoriu, funcționarul trebuie să fie funcționar public de
drept, iar autoritatea care aplică sancțiunea trebuie să fie împuternicită legal în
acest sens
d) Sesizarea, constatarea, cercetarea, judecarea, aplicarea și radierea sancţiunii
disciplinare a funcţionarului public se face numai după o procedură specială de
drept administrativ, și numai în lipsa acestor reglementări și a principiilor de
drept administrativ se aplică prevederile Codului de procedură civilă
e) Este necesar să existe intenţia de a sancţiona funcţionarului public vinovat de
săvârşirea unei abateri disciplinare. Prin acest element se face legătura între
comiterea abaterii disciplinare şi aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute în
normele juridice. În felul acesta vom deosebii situaţiile în care intervin anumite
măsuri care dezavantajează pe funcţionar în evoluţia carierei sale, dar care nu
au caracterul unor sancţiuni disciplinare. Astfel, în cazul unei reorganizări a
serviciului, trecerea funcţionarului dintr-o funcţie superioară în una inferioară
nu poatefi considerată o sancţiune disciplinară, deşi formal s-ar putea interpreta
în acest fel schimbarea situaţiei juridice a funcţionarului. În toate celelalte
cazuri, retrogradarea constituie o sancţiune disciplinară, deci trebuie aplicată
numai cu respectarea întregii proceduri prevăzută de lege pentru aceasta.
Procedura disciplinară

Aspectele particulare privind răspunderea disciplinară în cazul funcţionarilor publici

sunt conturate legislativ de prevederile Legii 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici şi ale H.G.1344/2007. În cazul funcţionarilor publici, actul de sesizare a
comisiei de disciplină poate fi făcut de orice persoană care se consideră vătămată prin
fapta unui funcţionar public, indiferent dacă este sau nu salariat al angajatorului.
Potrivit art. 28 din H.G.1344/2007, sesizarea se formulează în scris şi trebuie să
cuprindă urmatoarele elemente:

a) numele, prenumele, domiciliul sau, dupa caz, locul de muncă şi funcţia detinută
de persoana care a formulat sesizarea ori denumirea şi sediul persoanei juridice,
precum şi numele şi funcţia reprezentantului legal;
b) numele si prenumele funcţionarului public a cărui faptă este sesizată ca abatere
disciplinară şi denumirea autorităţii sau a instituţiei publice în care îşi
desfăşoară activitatea;
c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării şi data săvârşirii acesteia;
d) prezentarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;
e) adresa de corespondenţă, dacă este alta decât cea prevazută la lit. a);
f) data;
g) semnătura.

În situaţia în care persoana care formulează sesizarea nu cunoaşte informaţiile

prevăzute la lit. b) de mai sus, sesizarea poate să cuprindă alte elemente de identificare
a funcţionarului public ale cărui fapte sunt sesizate ca abateri disciplinare. Termenul în
care sesizarea poate fi depusă în termen de maxim 1 an şi 6 luni de la data săvârşirii
faptei sesizate ca abatere disciplinară, depunerea peste acest termen fiind clasarea
sesizarii, potrivit art. 29 alin.2 din H.G.1344/2007.9

Principiile procedurii disciplinare

Principiile fundamentale care guvernează regimul răspunderii disciplinare a

funcţionarului public sunt prevăzute în art. 19 din H.G. 1344/200710 , după cum
urmează :
 a) prezumţia de nevinovăţie, conform căruia funcţionarul public este considerat
nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară comisiei de disciplină
atâta timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită;
b) garantarea dreptului la apărare, conform căruia funcţionarul public are dreptul
de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat sau
reprezentat pe parcursul procedurii de cercetare administrativă;
c) contradictorialitatea, conform căruia comisia de disciplină are obligaţia de a
asigura persoanelor aflate pe poziţii divergente posibilitatea de a se exprima cu
privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care
a fost sesizată comisia de disciplină;
d) proporţionalitatea, conform căruia trebuie respectat un raport corect între
gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea
disciplinară propusă să fie aplicată;
e) legalitatea sancţiunii, conform căruia comisia de disciplină nu poate propune
decât sancţiunile disciplinare prevăzute de lege;
f) unicitatea sancţiunii, conform căruia pentru o abatere disciplinară nu se poate
aplica decât o singură sancţiune disciplinară;
g) celeritatea procedurii, conform căruia comisia de disciplină are obligaţia de a
proceda fără întarziere la soluţionarea cauzei, cu respectarea drepturilor
persoanelor implicate şi a procedurilor prevăzute de lege şi de prezenta
hotărâre;
h) obligativitatea opiniei, conform căruia fiecare membru al comisiei de disciplină
are obligaţia de a se pronunţa pentru fiecare sesizare aflată pe rolul comisiei de
disciplină.

Cazierul administrativ

Pentru evitarea situaţiilor disciplinare ale funcţionarilor publici, Agenţia Naţională a

Funcţionarilor Publici, dispune alin. (1) al art. 81 din Legea nr. 188/1999, va elibera un
cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administrează.

Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate

funcţionarului public şi care nu au fost radiate, el fiind necesar în următoarele cazuri:
 a) a)desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia de concurs
pentru recrutarea funcţionarilor publici;
b) b)desemnarea unui funcţionar public în calitate de preşedinte şi membru în
comisia de disciplină;
c) c)desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia paritară;
d) d)ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor
funcţionari publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere;
e) e)în orice alte situaţii prevăzute de lege.

Conform alin. (4), cazierul administrativ este eliberat la solicitarea:

a) a)funcţionarului public interesat;

b) b)conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară
activitatea; c)preşedintelui comisiei de disciplină;
c) d)altor persoane prevăzute de lege.15
 Biografie

1. Verginia Vedinaş, Drept administrativ, Ediţia a-VII-a Revăzută şi adăugită,

Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012
2. Valerică Dabu, Răspundera juridică a funcţionarului public, Global Lex,
Bucureşti
3. Legea 188 din 1999 privind statutul funcţionarilor publici
4. Verginia Verdinaș, Drept administrativ și instituții politico-administrative,
Editura Luminalex, București, 2002
5. Liviu Coman-Kund, Deontologia şi statutul funcţionarilor publici, Galaţi, 2011
6. Ioan Morariu, Cercetarea disciplinară prealabilă a angajaţilor, Revista ProLex
nr.17
7. H.G. nr. 1344/2007 privind normele privind organizarea şi funcţionarea
comisiilor de disciplină, publicată în M. Of. Nr. 768 din 13 noiembrie 2007, cu
modificările şi completările aduse prin H.G. nr. 787/2008, H.G. nr. 1268/2008,
O.U.G. nr. 35/2009