Curs LRC Sintaxa ID 2022 - Alice Bodoc

FACULTATEA DE LITERE
PROGRAM DE LICENȚĂ ID:

LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ – LIMBA ȘI LITERATURA STRĂINĂ
(ENGLEZĂ / FRANCEZĂ)
LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ III

CURS PENTRU ÎNVĂȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
AUTOR: Lect. dr. Alice BODOC
ANUL al II-lea, SEM. I

1
2
Centrul de Învăţământ la Distanţă
şi Învăţământ cu Frecvenţă Redusă
FACULTATEA DE LITERE
PROGRAM DE LICENȚĂ ID: LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ – LIMBA ȘI
LITERATURA ENGLEZĂ / FRANCEZĂ
SINTAXA LIMBII ROMÂNE

(NOTE DE CURS ȘI APLICAȚII)
AUTOR: Lect. dr. Alice BODOC
ANUL al II-lea, SEM. I
3
4
Cuprins
Introducere........................................................................................................................... 9
Test inițial............................................................................................................................. 11
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 1. CONSIDERAȚII PRELIMINARE............................... 12
1.1. Introducere...................................................................................................... 12
1.2. Obiectivele unităţii de învăţare....................................................................... 12
1.3. Gramatica tradițională vs gramatica structurală........................................... 13
1.3.1. Preambul.................................................….................................................... 13
1.3.2. Teorie şi metodă în structuralismul analitic clasic ………............................. 14
1.3.3. Gramaticile generative................................................................................... 15
1.3.4. Competență și performanță............................................................................. 16
1.3.5. Gramaticalitate, agramaticalitate și acceptabilitate...................................... 16
1.3.6. Gramatica universală..................................................................................... 18
1.4. Sintaxa – definiție............................................................................................19
1.5. Rezumat........................................................................................................... 20
1.6. Bibliografie selectivă...................................................................................... 20
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2. CONCEPTE OPERAȚIONALE ÎN SINTAXĂ........... 21

2.1. Introducere...................................................................................................... 21
2.3. Conceptul de valență....................................................................................... 22
2.4. Conceptul de grup sintactic/sintagmatic.........................................................23
2.5. Conceptul de poziție sintactică....................................................................... 26
2.6. Enunțul............................................................................................................ 28
2.7. Rezumat .......................................................................................................... 31
2.9. Test de autoevaluare....................................................................................... 31
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3. SUBIECTUL................................................................. 34
3.1. Introducere...................................................................................................... 34
3.3. Definiție........................................................................................................... 35
3.4. Clasificarea subiectului….……………………………………............................ 35
3.5. Elemente regente……………………………...................................................... 36
3.6. Clasa de substituție ………………………....................................................... 36
3.7. Cazuri speciale și dificultăți ……………….................................................... 37
3.8. Rezumat........................................................................................................... 39
5
3.11. Tema de control nr. 1 .................................................................................... 41
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 4. PREDICATUL.............................................................. 43
4.1. Introducere...................................................................................................... 43
4.3. Definiție........................................................................................................... 44
4.4. Clasificarea predicatuluui.............................................................................. 44
4.5. Clasa de substituție………………………......................................................... 45
4.6. Rezumat........................................................................................................... 47
4.7. Bibliografie selectivă…………………….......................................................... 47
4.8. Tema de control 2 .......................................................................................... 48
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 5. (NUMELE) PREDICATIV, (ELEMENTUL)
PREDICATIV SUPLIMENTAR, COMPLEMENTUL PREDICATIV AL
OBIECTULUI...................................................................................................................... 51
5.1. Introducere...................................................................................................... 51
5.3. (Numele) predicativ - definiție........................................................................ 52
5.3.1. Trăsături sintactice……………....................................................................... 52
5.3.2. Elemente regente………………....................................................................... 53
5.3.3 Clasa de substituție ..…………........................................................................ 54
5.4. (Elementul) predicativ suplimentar - definiție………….................................. 55
5.4.1. Trăsături sintactice......................................................................................... 55
5.4.2. Diversitatea construcțiilor cu PS.................................................................... 56
5.4.3. Elemente regente …………….......................................................................... 57
5.4.4. Poziții sintactice ale nominalului la care se raportează PS........................... 57
5.4.5. Clasa de substituție…...................................................................................... 58
5.5. Complementul predicativ al obiectului - definiție........................................... 62
5.5.1. Elemente regente…………............................................................................... 62
5.5.3. Clasa de substituție ........................................................................................ 63
5.6. Rezumat........................................................................................................... 66
5.7. Bibliografie selectivă (NP).............................................................................. 66
5.8. Bibliografie selectivă (PS).............................................................................. 66
5.9. Bibliografie selectivă (CPO)........................................................................... 67
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 6. OBIECTUL DIRECT ȘI OBIECTUL SECUNDAR.... 68
6.1. Introducere...................................................................................................... 68
6.3. Obiectul direct - definiție................................................................................ 69
6
6.3.1. Caracterizare morfosintactică........................................................................ 69
6.3.2. Clasa de substituție......................................................................................... 72
6.3.3. Elemente regente……………………………...................................................... 76
6.4. Obiectul secundar – definiție.......................................................................... 79
6.4.2. Elemente regente ............................................................................................ 80
6.5. Rezumat........................................................................................................... 81
6.6. Bibliografie selectivă…................................................................................... 81
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 7. OBIECTUL INDIRECT ȘI OBIECTUL
PREPOZIȚIONAL............................................................................................................... 83
7.1. Introducere...................................................................................................... 83
7.3. Obiectul indirect – definiție............................................................................ 84
7.3.2. Clasa de substituție……………….................................................................... 85
7.3.3. Elemente regente……………………………...................................................... 86
7.4. Obiectul prepozițional – definiție................................................................... 87
7.5. Rezumat........................................................................................................... 89
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 8. CIRCUMSTANȚIALELE............................................ 90
8.1. Introducere...................................................................................................... 90
8.3. Circumstanțialul de loc................................................................................... 91
8.4. Circumstanțialul de timp................................................................................. 92
8.5. Circumstanțialul de mod................................................................................. 93
8.6. Circumstanțialul cantitativ……...................................................................... 94
8.7. Circumstanțialul de scop………….................................................................. 95
8.8. Circumstanțialul de cauză.............................................................................. 96
8.9. Circumstanțialul concesiv............................................................................... 97
8.10. Circumstanțialul consecutiv............................................................................ 98
8.11. Circumstanțialul condițional.......................................................................... 99
8.12. Circumstanțialul instrumental........................................................................ 100
8.13. Circumstanțialul sociativ................................................................................ 100
8.14. Circumstanțialul de relație............................................................................. 101
8.15. Circumstanțialul cumulativ............................................................................. 102
7
8.16. Circumstanțialul de excepție........................................................................... 102
8.17. Circumstanțialul opozițional.......................................................................... 103
8.18. Rezumat........................................................................................................... 104
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 9. ATRIBUTUL................................................................ 106
9.1. Introducere...................................................................................................... 106
9.3. Atributul - definiție......................................................................................... 107
9.4. Apoziție vs. atribut ......................................................................................... 107
9.5. Atributul în gramatica modernă..................................................................... 109
9.6. Rezumat........................................................................................................... 109
UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 10. CONECTORII SINTACTICI..................................... 111
10.1. Introducere...................................................................................................... 111
10.3. Definiții........................................................................................................... 112
10.4. Clasificarea prepozițiilor................................................................................ 113
10.5. Clasificarea conjuncțiilor............................................................................... 115
10.6. Rezumat........................................................................................................... 116
Teste și exerciții complexe................................................................................................... 118
Bibliografie selectivă .......................................................................................................... 161
Anexa 1 ............................................................................................................................... 162
Anexa 2 ............................................................................................................................... 163
8
Introducere
Dinamica și complexitatea sistemului limbii române, precum și modificările sau noutǎțile

aduse de importante lucrări academice – Gramatica limbii române, Editura Academiei
(2005/2008) și Gramatica de bază a limbii române (2010/2016) – constituie motivația, dar și
punctul de plecare în elaborarea cursului Limba română contemporană III (Sintaxa limbii
române), adresat, în principal, studenților din anul al II-lea. Având drept scop descrierea
nivelului morfosintactic al limbii române din perspectiva teoretică a gramaticii moderne, cursul
face parte din setul de discipline obligatorii şi este o componentă importantă în formarea
studenților ca filologi sau profesori de limba română.
Obiectivele cursului
După finalizarea cursului, cursanţii vor fi capabili:
• Să descrie nivelul sintactic al limbii române din perspectiva teoretică a
gramaticii moderne.
• La sfârşitul cursului, studenţii trebuie:

• să se familiarizeze cu conceptele şi cu perspectiva descriptivă adoptată în
GALR 2008, GBLR 2010.
• să reliefeze trăsăturile tipologice ale limbii române
• să realizeze analize gramaticale integrate (morfologice şi sintactice) pe
texte aparţinând registrului literar şi non-literar al limbii
• să identifice, să corecteze, să explice principalele tipuri de greşeli sintactice
făcute de vorbitorii limbii române
Competenţe profesionale:
• definirea și utilizarea conceptelor sintactice de bază, specifice limbii române;
• interpretarea realității lingvistice contemporane;
• explicarea principalelor linii de evoluție a limbii române, a diferențelor dintre
normă și uz;
• utilizarea informației teoretice în aplicații;
• analiza integrată (morfosintactică) a diferitelor acte de comunicare orală sau
scrisă;
• redactarea unor tipuri diferite de texte, a unor proiecte în domeniul limbii
române contemporane, având la bază principiile studiului diacronic și sincronic
ale acesteia;
• elaborarea unor discursuri orale/scrise complexe, bogate din punct de vedere
lexical şi sintactic, articulate pe diverse teme de limbă română contemporană.
9
Cerinţe preliminare
Este necesară actualizarea tuturor cunoştinţelor de limbă română acumulate pe
parcursul studiilor anterioare (gimnaziu şi liceu).
Resurse şi mijloace de lucru

Parcurgerea unităţilor de învăţare nu necesită existenţa unor mijloace sau
instrumente speciale (laborator, software etc.). Metoda este cea a studiului
individual, combinată cu metodele folosite în timpul activităţilor tutoriale
(activităţi desfăşurate în grupe, învăţarea prin cooperare, metode care vor putea fi
utilizate şi în propria activitate didactică, ulterioară absolvirii studiilor de licenţă).
Structura cursului
În funcție de principalele concepte și poziții sintactice existente în limba română
contemporană, cursul este structurat în 10 unităţi de învăţare (UI), pentru fiecare
fiind indicat timpul alocat studiului individual (SI). UI au o parte teoretică (ce
cuprinde definiții, clasificări și alte observații importante) și o parte aplicativă.
Parcurgerea corespunzătoare a tuturor acestor unități de învățare le va asigura
studenților posibilitatea rezolvării corecte a exercițiilor/testelor propuse (pentru că
Nu există gramatică fără exercițiu!) și, bineînțeles, atingerea tuturor obiectivelor
specificate anterior.
Cursul mai cuprinde:

• obervații (de tip Să reținem);
• sinteze (de tip Să ne reamintim);
• to do-uri;
• teste de evaluare / teste de autoevaluare;
• bibliografie selectivă (la sfârşitul fiecărei UI);
10
Test inițial
NOTĂ: Testul de mai jos va fi rezolvat şi evaluat de către profesor în cadrul primului tutorial.
I. Identificaţi propoziţiile din frazele următoare şi stabiliţi felul lor (9x3p.=27p.):

1. Dacă te întreabă mereu același lucru e ca să fie sigură.
2. Plecarea ei grăbită de unde o lăsase, 1-a supărat.
3. Aşa de tare m-a jignit, că nu îndrăznesc să-1 mai privesc în ochi.
4. Cartea rămâne unde ai aşezat-o tu încă de la început.
5. Şi Ana, că e bolnavă, şi tot vine la școală.
6. Îşi imaginează permanent că va fi uşor să treacă examenul.
7. Dacă nu e cine nu e, cine e să nu mai fie.
8. Ai ajuns de trezeşti admiraţia tuturor.
9. Dacă n-ai învăţat teoremele, acum degeaba îţi baţi capul cu exerciţiile.
II. A. Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele subliniate în textul de mai jos (7x3p.=21p.):
„Eram cinci inşi la precupeaţa Lenea Liuchici şi aveam două paturi şi o masă, iar Huţu se culca
pe jos, fiindcă taică-său îi adusese o saltea cu paie, două perini, o velinţă, trei rânduri de albituri,
două pâni mari, un săculeţ de fasole, altul cu faină de mămăligă şi o bucată de slănină, ca să-i fie
pe două săptămâni." (Ioan Slavici)
B. Transcrieţi corect următoarele exemple (5x4=20p.):

1 Făcu-tu-iaţi şi lui la fel, Căciulă, cum am vruto?
2 Cu aceiaşi situaţie vă ve-ţi confrunta şi voi aştădată.
3 Ne mai auzind nici un zgomot, nu s-a speriat.
4 Se dau mai multe verbe: a înnopta, a innota, a accepta, a înoi: stabili-ţi-le conjugarea.
5 Am vrut săi povestesc, dar ai tăi m-au întrerupt într-una.
III. A. Construiţi fraze pentru fiecare schemă sintactică propusă mai jos (4x3p.=12p.):
1. Prop. subiectivă + prop. principală + prop. predicativă.
2. Prop. circ. de timp + prop. principală + prop. completivă directă + prop. circ. de cauză.
3. Prop. circ. concesivă + prop. princip. + prop. completivă indirectă + prop. atributivă.
4 Prop. princip. + prop. sub. + prop. sub. + prop. completivă directă + prop. circ. consecutivă.
B. Construiţi cinci propoziţii în care să existe fiecare dintre situaţiile prezentate mai jos:
1. Circumstanţial de mod - verb la infinitiv perfect, diateza activă.
2. Circumstanţial de cauză - numeral cu prepoziţie.
3. Circumstanţial de scop - substantiv în G prepoziţional.
4. Atribut pronominal - pronume nehotărât în G.
5. Circumstanţial de timp - substantiv în Ac prepoziţional. (5x4p.=20p.)
11
Unitatea de învăţare 1. CONSIDERAȚII PRELIMINARE
Cuprins
1.1. Introducere................................................................................................................. 12
1.2. Obiectivele unităţii de învăţare................................................................................... 12
1.3. Gramatica tradițională vs gramatica structurală....................................................... 13
1.3.1. Preambul.................................................…................................................................ 13
1.3.2. Teorie şi metodă în structuralismul analitic clasic ………......................................... 14
1.3.3. Gramaticile generative................................................................................................ 15
1.3.4. Competență și performanță......................................................................................... 16
1.3.5. Gramaticalitate, agramaticalitate și acceptabilitate.................................................. 16
1.3.6. Gramatica universală.................................................................................................. 18
1.4. Sintaxa – definiție........................................................................................................ 19
1.5. Rezumat....................................................................................................................... 20
1.6. Bibliografie selectivă................................................................................................... 20
1.1. Introducere
Unitatea de învăţare 1 conţine noţiunile introductive în domeniul
(morfo)sintaxei: definirea conceptului de gramatică, tipurile de gramatică,
trăsăturile morfologiei și ale sintaxei, prezentarea conceptelor de
gramaticalitate, agramaticalitate și acceptabilitate. În final, este definită sintaxa
și sunt indicate câteva resurse bibliografice.
1.2. Obiectivele unităţii de învăţare 1

După parcurgerea unităţii de învăţare, studenţii vor fi capabili:
- să definească gramatica;
- să identifice tipurile de gramatică;
- să indice trăsăturile gramaticii tradiționale și ale gramaticii moderne;
- să delimiteze clar domeniul morfologiei de cel al sintaxei;
- să utilizeze corect conceptele gramaticii moderne;
Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 h.
12
1.3. Gramatica tradițională vs gramatica structurală
1.3.1. Preambul
Lingvistica secolului al XX-lea este marcată de dezvoltarea structuralismului, care propunea

o nouă teorie şi o nouă metodologie în studiul limbii. Se poate vorbi de două etape ale evoluției
structuralismului: structuralismul analitic clasic (prevalent în Europa şi în SUA în prima jumătate a
acestui secol) şi etapa structuralismului sintetic, a gramaticii generative (GG) lansate în 1957, odată
cu publicarea volumului lui Chomsky: Syntactic Structures.
Există deosebiri între gramaticile structurale şi cele tradiționale: structuralismul are în vedere
date lingvistice obiective, în sincronie, punând aşadar accent pe limba vorbită. Corpusul de texte este
alcătuit din secvențe atestate pe care îşi propune să le analizeze în mod exhaustiv. Astfel, gramatica
structuralistă tinde să fie sincronică, pancronică şi mai curând descriptivă decât normativă.
Gramaticile tradiționale au caracter descriptiv şi normativ, uneori abordând datele şi din perspectivă
diacronică. O altă deosebire între gramaticile structuraliste şi cele tradiționale constă în viziunea
holistă vs atomistă asupra limbii. În concepția gramaticii tradiționale, limbile sunt inventare de
itemuri care pot fi studiate independent. Structuralismul se opune acestei viziuni, sistemele
lingvistice pe care le propune fiind ansambluri de elemente, supuse unor legi de compoziție.
Deosebirea crucială între cele două concepții constă în faptul că gramaticile structurale sunt
formale1, pe când gramaticile tradiționale sunt noționale2, (într-o oarecare măsură), folosesc sensul
în definirea conceptelor.
Gramaticile structurale îşi propun descrierea limbilor în termeni de categorii şi obiecte
existente în limbă şi nu în afara ei. Perspectiva aceasta este imanentă, mai curând, decât
transcendentă. Atenția este focalizată pe relații şi nu pe unități individuale. Unitățile există în virtutea
relațiilor pe care le actualizează.
Definițiile formale nu prezintă obiectele (în mod exhaustiv) din perspectiva intensiunii lor
(sensul) sau a extensiunii lor (referința). Acestea intenționează să stabilească locul obiectului definit
în relație cu alte obiecte. Gramatica structurală avansează şi dezvoltă ideea că nivelurile ierarhice ale
1
Hjelmslev (1953: 21): în definirea formală a teoriei nu este important să se încerce descrierea exhaustivă a naturii
intensionale a obiectelor sau delimitarea lor extensională, ci este importantă delimitarea lor în raport cu alte obiecte,
definite în mod similar, sau asumate ca atare.
2
O definiţie de tipul: Subiectul este partea de propoziţie care arată cine înfăptuieşte acţiunea exprimată de predicatul
verbal sau cui i se atribuie o însuşire exprimată prin numele predicativ (GA II 1963: 87) nu dă seamă de construcţii ca:
Mie îmi place muzica.
13
limbii (nivelul fonologic, nivelul morfologic etc.) interrelaționează şi au organizare izomorfă. Ideea
izomorfismului de structură a nivelurilor lingvistice a contribuit la dezvoltarea analizei lingvistice,
făcând posibil transferul metodelor şi tehnicilor de la un nivel la altul. Rezultatul general al studiului
limbii ca sistem de semne a fost autonomia lingvisticii ca disciplină. Aceasta a impus crearea unui
metalimbaj capabil să exprime relațiile dintre obiectele lingvistice.
1.3.2. Teorie şi metodă în structuralismul analitic clasic
Structuralismul este o ştiință de tip aristotelian. Modelul aristotelian este un sistem de

aserțiuni A care trebuie să întrunească următoarele condiții:
➢ Orice aserțiune din A trebuie să se refere direct sau indirect la un domeniu specific de entități
reale.
➢ Orice aserțiune din A trebuie să fie adevărată.
➢ Dacă o aserțiune aparține lui A, orice consecință logică a acelei aserțiuni aparține lui A şi
este adevărată
• În A există termeni de bază, astfel încât:
a) sensul lor este atât de evident, încât nu mai au nevoie de explicații
b) sensul lor trebuie definit pe baza termenilor din prima categorie
• În A există un număr finit de aserțiuni, astfel încât:
a) adevărul lor este atât de evident, încât nu mai este nevoie de alte probe
b) orice altă aserțiune din A trebuie dedusă din aceste aserțiuni
Limba este un sistem de semne având o structură imanentă absconsă. Scopul cercetării
lingvistice este descoperirea acestei structuri imanente. Structuralismul analitic clasic a produs prima
formalizare în lingvistică, bazată pe un număr limitat de concepte.
Conceptele fundamentale sunt: opoziție şi relație. Conceptul de opoziție a fost aplicat în
fonologie (opoziții privative, echipolente, disjunctive şi opoziții zero). Teoria relațiilor i se datorează
lui Hjelmslev. Unitățile lingvistice întrețin relații reciproce pe axa paradigmatică (pe verticală) sau
pe axa sintagmatică (pe orizontală). Relațiile paradigmatice sunt relații in absentia, iar cele
sintagmatice sunt in praesentia. Relațiile se supun unor constrângeri, pe baza cărora se pot identifica
relațiile de dependență, de interdependență, de constelație.
14
În concluzie, structuralismul clasic este fundamentat pe opoziții. Unitățile lingvistice există
pe baza relațiilor reciproce. Procedeele de analiză lingvistică folosite de structuralismul clasic
constau în tehnicile de segmentare şi de delimitare a unităților unui flux continuu. Un concept cheie
este conceptul de distribuție (totalitatea vecinătăților în care este ocurent un segment). Mai multe
tipuri de distribuție şi-au dovedit relevanța în analiza lingvistică: distribuția complementară,
defectivă şi contrastivă (cf. Manoliu Manea, Structuralismul lingvistic, 1974).
Structuralismul a oferit primul model de analiză formală. Teoreticienii structuralişti au pus la
punct un set de proceduri taxonomice formalizate şi sofisticate pentru a segmenta datele. Aceste
metode au fost înțelese ca proceduri de descoperire a gramaticii, pentru că ceea ce intenționau
lingviştii structuralişti era determinarea unei gramatici a limbii în cadrul căreia era operată analiza.
1.3.3. Gramaticile generative
Gramatica generativă (GG) reprezintă al doilea stadiu al structuralismului lingvistic,

trăsăturile structuralismului regăsindu-se în abordarea holistă a limbajului, văzut ca sistem de relații,
în considerarea limbii ca obiect formal. GG moşteneşte concepte metodologice şi tehnici utilizate de
structuralişti (distribuție, constituent, opoziție binară), existând o continuitate între structuralismul
analitic şi cel sintetic (generativismul).
În acelaşi timp, există şi discontinuități de natură epistemologică (lingvistica începe să fie
considerată o ştiință galileană) şi teoretică între structuralism şi GG, care explică de ce GG a fost
considerată revoluționară. Este astfel evidentă și distincția dintre cele două modele teoretice:
structuralismul analitic clasic este categorial-deductiv, în vreme ce modelul generativ este ipotetic-
deductiv.
Complexitatea gramaticilor limbilor studiate a dovedit că mintea umană este dotată cu o
facultate a limbii, care îi permite să achiziționeze limbajul. Se produce o schimbare de concepție, de
la ideea de tabula rasa, la concepția că mintea este un organ modulat complex, echipat pentru sarcini
cognitive specifice. Două probleme empirice au atras atenția: creativitatea lingvistică şi faptul că
gramaticile pot fi învățate.
15
1.3.4. Competență și performanță
Utilizarea limbii este inovatoare şi potențial infinită, în sensul că mare parte din ceea ce
spunem în comunicarea curentă nu este o repetiție a ceva învățat dinainte. Numărul de enunțuri pe
care cineva le rosteşte într-o viață este astronomic. Vorbitorii manifestă o mare productivitate
lingvistică (acesta este unul din misterele antropologice). Chomsky (1973): orice teorie lingvistică
semnificativă trebuie să dea seamă de faptul că un vorbitor a observat un număr limitat de uteranţe
din limba sa, dar poate, pe baza acestei experienţe finite, să producă şi să înţeleagă un număr infinit
de uteranţe noi.
GG consideră că vorbitorii produc şi înțeleg enunțuri noi pentru că posedă o gramatică
internă, care le asigură o interpretare semantică şi fonetică pentru orice propoziție a unei limbi date,
L. Această gramatică internă este competența vorbitorului, cunoaşterea tacită a limbii lui.
Dihotomia chomskiană – competență şi performanță – a fost lansată în 1965. Competența este o
disponibilitate a vorbitorului, gramatica lui internă, performanța reprezentând uzul efectiv al limbii.
În timp, competența a devenit un termen care desemnează diverse abilități: competență gramaticală,
competență lexicală, conceptuală (capacitatea de a folosi şi de a înțelege vocabularul unei limbi) şi
competență pragmatică (comunicativă), abilitatea de a comunica, de a scrie texte etc.. Distincția
chomskiană nu acoperă integral corelația lui Saussure: langue / parole. Ceea ce le deosebeşte este
aspectul creator al limbajului.
1.3.5. Gramaticalitate, agramaticalitate şi acceptabilitate
Gramaticalitatea se defineşte prin raportare la competența lingvistică. Gramaticalitatea

şi agramaticalitatea sunt categorii relative la judecata lingvistică, care pot fi discutabile în interiorul
regulilor L, şi nu se referă la uz, la experiența socio-culturală a comunității lingvistice sau la valoarea
de adevăr. Enunțuri de tipul (1) sunt respinse de comunitatea lingvistică drept agramaticale:
(1) *Ei dedau.
Enunțuri de tipul celor de sub (2-5) sunt corecte gramatical, deşi se bazează pe experiență
(2), pot fi false (3) sau impietează asupra logicii (4):
(2) Am văzut un cal alb.
(3) Omul a făcut primul pas pe Marte în 1957.
(4) Ei se cred coborâți cu hârzobul din cer.
16
Frazele gramaticale pot fi anormale sau aberante din punct de vedere semantic:
(5) Ideile incolore verzi dorm furios. (apud Chomsky 1965)
Gramaticalitatea este gradabilă: (5) este gramatical într-un grad scăzut, pentru că nu se supune
restricțiilor selecționale, dar (1) este agramatical într-un grad mai mare, căci frizează imposibilitatea
de a comunica.
Operațiile de reorganizare sintactică a unor enunțuri gramaticale pot conduce la rezultate
diferite, chiar dacă se aplică unor structuri cu organizare aparent similară. Să se observe (6), care
este un enunț gramatical. Asupra lui se aplică o operație de pronominalizare a obiectului (ceaiul). Va
rezulta un enunț, de asemenea, gramatical:
(6) El bea ceaiul cald.
(7) El îl bea cald.
Să se observe și enunțul (8), cu o organizare aparent similară cu (6). Operația de substituire a

nominalului obiect direct (castelul) conduce la un enunț agramatical:
(8) El admiră castelul alb.
(9) *El îl admiră alb.
În (7), adjectivul cald se află în afara grupului nominal substituit (este predicativ suplimentar),
nefiind afectat de substituția grupului cu un pronume. În (8), adjectivul alb este inclus în grupul
nominal pronominalizat, așadar nu mai are legitimitate în noua structură.
Conceptul de gramaticalitate este un concept operațional de bază în GG. Formele
agramaticale joacă un rol important în depistarea regulilor gramaticale, în stabilirea diverselor
aspecte sau fascicule ale gramaticii.
Noțiunea de acceptabilitate se defineşte în raport cu performanța lingvistică. Pentru ca un
enunț să fie considerat acceptabil, gramaticalitatea reprezintă un criteriu obligatoriu, dar insuficient.
În plus, enunțul respectiv trebuie să fie imediat comprehensibil, rapid şi uniform decodat, intonat
normal, să aibă o structură sintactică frecvent regăsibilă şi în alte enunțuri. Există un singur nivel al
gramaticalității, dar mai multe grade de acceptabilitate (Vasiliu & Golopenţia Eretescu, 1969: 27).
Teza care postulează că gramatica este teoria competenței are următorul sens: gramatica
generativă descrie şi încearcă să expliciteze capacitatea locutorilor de a înțelege toate enunțurile
arbitrare ale limbii lor şi să producă toate enunțurile adecvate unei situații date. Reprezentarea
competenței locutorilor sub forma unui sistem de reguli care permite generarea unui ansamblu infinit
de fraze corecte pune în evidență creativitatea lingvistică. Creativitatea este facultatea limbii care îi
17
înzestrează pe vorbitori cu capacitatea de a produce şi de a înțelege un număr infinit de enunțuri şi de
a reacționa lingvistic în mod adecvat într-un număr infinit de situații.
1.3.6. Gramatica universală
Gramaticii unei limbi particulare trebuie să i se adauge o gramatică universală,

purtătoare a aspectului creator al uzului lingvistic. Se ştie că, pentru Saussure, limba este un
inventar, o taxonomie de elemente, un principiu de clasificare. Aspectul creator era localizat în
vorbirea individuală (de unde afirmația bizară că fraza aparține domeniului parole şi nu domeniului
langue. Acest fapt explică de ce Saussure nu acordă sintaxei, teoriei formării enunțurilor, un rol
central în sistemul limbii.
Pentru Chomsky, aspectul creator ține de competență. În concepția sa, sintaxa are un rol
central. Ideea că limba este o activitate, alături de conceptul de creativitate s-a aflat în centrul
preocupării filozofilor limbajului şi al lingviştilor încă înainte de Saussure – de la Descartes şi
Gramatica de la Port-Royal (1660) până la Humboldt. Humboldt a încercat să formuleze o teorie a
limbajului al cărei concept fundamental era forma internă a limbii, acesta simbolizând o structură
sistematică, al cărei mecanism îl înzestrează pe locutorul unei limbi L cu posibilitatea de a produce
un ansamblu infinit de evenimente de vorbire, corespunzător condițiilor impuse de procesul de
gândire. Domeniul limbajului apare astfel ca domeniu al ilimitatului. Chomsky consideră că ideea
humboldtiană a formei interne a limbii este un principiu generativ. Astfel, teoria limbii incorporează
datele de bază şi principiile gramaticii universale.
Obiectivul teoriei gramaticale este de a explica competența lingvistică. Pentru acesta recurge
la conceptul de universalii lingvistice, atribuind copilului o cunoaştere tacită a acestor universalii.
Problema aceasta se află la baza teoriei generative. Ideea este de natură să arate legăturile profunde
care asociază gramatica universală organizării imanente a teoriei generativ-transformaționale.
Universaliile sunt de două tipuri:
➢ universalii de substanță (substanțiale)
➢ universalii de formă (formale)
Universalii substanțiale sunt trăsăturile distinctive ale nivelurilor de analiză (fonologic,

morfologic şi gramatical); categoriile sintactice (N, V, Adj, Prep); universaliile semantice (Agent,
Obiect, Stare, Acțiune).
18
Universaliile formale au un caracter abstract şi țin de organizarea însăşi a gramaticii
generative, de structura internă a celor trei componente: sintactic, semantic şi fonologic.
Potrivit observațiilor făcute de Gheorghe (2009: 13), conceptul de gramatică este utilizat în diferite
accepții; sensul larg sau restrâns al termenului depinde de tipul de demers adoptat de lingvişti:
✓ cei care îşi propun să dea seamă de trăsăturile generale ale limbilor naturale înțeleg prin
gramatică toate componentele unei teorii lingvistice;
✓ cei care au în vedere descrierea unei limbi particulare dau gramaticii accepția de
morfosintaxă.
În secolele în care cercetarea limbii se reducea mai ales la studiul limbilor latină şi greacă, gramatica
se confunda cu morfologia. Gramaticile româneşti vechi cuprindeau două părți – analitica
(etimologia) şi sintetica – şi se concentrau asupra celei dintâi. Urmând această tradiție, gramaticile
noastre şcolare includ în domeniul lor morfologia şi sintaxa – morfosintaxa = concept nou.
1.4. Sintaxa – definiție
DEFINIŢIE
❖ Sintaxa este știința funcționării unei limbi, știința construirii de texte, care identifică și
descrie regulile de combinare gramaticală și logică a unităților sintactice, oferind modele de
construcție a vorbirii.
❖ Aristotel pune bazele unei analize sintactice într-o teorie a structurii frazei cu doi poli: subiectul
și predicatul.
❖ Termenul „sintaxă” – gr. SYNTASSO = „a construi” (construcție, îmbinare, așezare împreună)
❖ Prima gramatică românească publicată, în care există precizări legate de sintaxă a fost Elementa
linguae Daco-romanae sive Valachicae – S. Micu, Gh. Șincai, 1780
❖ Fără îndoială, cam tot ce înseamnă inteligență umană este sintaxă – fără sintaxă, noi am fi
cu foarte puțin mai isteți decât cimpanzeii (W. Calvin – Cum gândește creierul-Sintaxa
fundamentală a inteligenței, 2002).
❖ Tradițional, unitățile simple (constituenții) din enunțuri sunt părți de propoziție, care se pot
19
actualiza (exprima) prin diferite părți de vorbire, adică expresii lingvistice aparținând unor
clase lexico-gramaticale.
Să ne reamintim...
➢ gramatica tradițională vs gramatica modernă;
➢ morfologia = studiul cuvintelor, ca formă; știința morfemelor;
➢ sintaxa = studiul enunțurilor, ca îmbinări de cuvinte.
➢ morfosintaxa = concept nou.
1.5. Rezumat
Unitatea de învăţare 1 prezintă noţiunile introductive în domeniul sintaxei şi, de
asemenea, distincția dintre gramatica tradițională și cea modernă. Sunt descrise
mai multe tipuri de gramatici (strcuturală, generativă etc.), insistându-se asupra
elementelor distinctive, iar, în final, sunt discutate conceptele de gramaticalitate,
agramaticalitate și acceptabilitate.
1.6. Bibliografie selectivă

1. Gheorghe, Mihaela, Limba română. Probleme teoretice și aplicații (O
introducere în sintaxa modernă a complementelor), 2009: pp. 13-16;
2. Guțu Romalo, Valeria, Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări, 1973:
pp. 9-28;
3. Pană Dindelegan, Gabriela, Sintaxa grupului verbal, 1999: pp. 11-20.
20
Unitatea de învăţare 2. CONCEPTE OPERAȚIONALE ÎN SINTAXĂ
Cuprins
2.1. Introducere.................................................................................................................. 21
2.3. Conceptul de valență................................................................................................... 22
2.4. Conceptul de grup sintactic/sintagmatic..................................................................... 23
2.5. Conceptul de poziție sintactică....................................................................................26
2.6. Enunțul........................................................................................................................ 28
2.7. Rezumat....................................................................................................................... 31
2.9. Test de autoevaluare................................................................................................... 31
2.1. Introducere
Unitatea de învăţare 2 prezintă principalele concepte cu care se operează
în sintaxa modernă a limbii române, respectiv valența și grupul sintactic. În
plus, se acordă o atenție deosebită conceptului de poziție sintactică, dar și
enunțului, oferindu-se exemple şi explicaţii pentru situaţiile ce prezintă
dificultăți.

- să definească și să clasifice conceptele cu care se operează în sintaxă;
- să construiască grila de valențe a unui verb;
- să identifice grupurile sintactice din diferite texte;
- să recunoască pozițiile sintactice din limba română.
Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 h.
21
2.3. Conceptul de valență
Valența este o disponibilitate combinatorie a unui constituent sintactic,

capacitatea intrinsecă a acestuia de a stabili raporturi sintactice. Totalitatea
valențelor unui constituent alcătuiește grila lui de valențe sau grila de
subcategorizare a acestuia. Pentru a construi o astfel de grilă, este important să
privim cuvântul ca intrare de dicționar, cu un anumit sens (dintr-un context) și să
ne folosim de cunoștințele noastre ca vorbitori (nativi) ai limbii române.
Orice nivel lingvistic prezintă organizarea structurii în unități şi relații între unități. Unitatea
minimală la nivel sintactic este cuvântul, dar sub aspectul disponibilităților combinatorii,
minimală poate fi considerată valența. Valențele variază de la o clasă morfologică la alta, dar și
în interiorul unei clase. Fiecare clasă lexico-gramaticală se caracterizează prin anumite
disponibilități combinatorii, dar verbul are cele mai numeroase valențe:
(1) V + Nume: deține puterea
(2) V + Adjectiv: devine captivantă
(3) V + Prepoziție: depinde de, se gândește la
(4) V + Conjuncție: trebuie să
(5) V + Adverb: durează mult
(6) V + Interjecție: a ajuns vai (de ea)
Exemplu
De exemplu, pentru a alcătui grila de valențe a verbului a înțelege, cu sensul de a
pricepe, noi, ca vorbitori nativi ai limbii române, știm că trebuie să existe cineva care să
înțeleagă ceva/că.../să.../dacă...și atunci putem să îi construim grila de valențe:
[NN + V + NAc/Conjcă/să/dacă (P)]
Pornind de la această grilă generală de valențe a verbului a înțelege, observăm că într-un enunț de
tipul:
Copilul înțelege lecția.
se actualizază numai o parte din grila generală: [NN + V + NAc].
22
De asemenea, dacă enunțul ar fi fost:
Înțelege lecția.
numai una dintre valențele verbului este lexicalizată/actualizată/saturată: [Ø + V + NAc].
Diferențele între schemele de valență sunt vizibile în fenomenul conversiunii, când se antrenează
și o schimbare în acest sens. În exemplele: X pleacă la Bucureşti astăzi. Plecarea lui X la
Bucureşti astăzi, se observă păstrarea unor valențe şi modificarea altora.
! În funcție de numărul de valențe cu care se poate combina un verb, există în limba
română:
• verbe monovalente (ex.: a trebui (impersonal, cu sensul de a fi necesar)) - [V + Conjsă (P)]
• verbe bivalente (ex.: a citi (personal, cu sensul de a lectura)) - [NN + V + NAc]
• verbe trivalente (ex.: a învăța (personal, cu sensul de a instrui)) [NN + V + NAc + NAc]
Pornind de la valorile pe care le poate primi verbul „a fi” în diferite contexte (verb
predicativ, personal; verb predicativ, impersonal; verb copulativ, personal; verb
copulativ, impersonal), construiți grilele de subcategorizare corespunzătoare.
2.4. Conceptul de grup sintactic/sintagmatic
Grupul sintactic este un concept fundamental al sintaxei moderne și reprezintă o secvenţă de

cuvinte alcătuită dintr-un centru şi toți constituenții care depind sintactic de acesta. Potrivit
opiniei exprimate în GBLR (2010), „grupul sintactic reprezintă o proiecție a unui cap
lexical/centru de grup, realizată pe baza actualizării disponibilităților combinatorii ale centrului”
(2010: 16-17). Acesta se caracterizează prin coeziune sintactică și semantică: restricții de formă
gramaticală impuse de centru (regim cazual, regim prepozițional, restricții de acord sau de topică)
sau impuse de componente unele asupra altora; constrângeri semantice impuse de centrul de grup
subordonaților (atribuirea de roluri tematice).
23
întocmai ca sintagmele, după natura lexicală a centrulu
nominal), GV (grup verbal), GAdj (grup adjectival), GAdv (gr
GPrep (grup prepoziţional) şi GInterj (grup interjecţional).
Grup X
Sintagmă X
Complinire Z
Centru X Complinire Y
!
Fig. 5. Grupdesintagmatic
În funcție valoarea morfologică a centrului, grupurile pot fi:
• grup Aşadar,
nominal (GN),în cu exemplul de sub
centru nume (substantiv, (2),saureluat
pronume aici
numeral cu ca (3) Eu
valoare
Danei, avem
substantivală de-a (ex.:
/ pronominală) face cu[GN opatru
A mâncat (3.a’), Am
prăjitură delicioasă].; respectiv
citit [GN ceva trei (3.
organizate
interesant].) astfel:
• grup verbal (GV), cu centru verb la mod personal sau nepersonal (ex.: [GV A mâncat o
(3) a. Eu i-am dat cartea Danei.
prăjitură delicioasă.]; dorința de [GVinf a mânca o prăjitură])
a’. [SV Eu i-am dat]; [SV a dat cartea]; [SV i-am dat] [SN cartea D
• grup adjectival
a’’. [SV(GAdj),
Eu am cu centru
dat];adjectiv
[SV(ex.:
amSunt
dat[GAdj destul de interesat
cartea]; [SV i-amde temă].)
dat ... Danei]
• grup adverbial (GAdv), cu centru adverb (ex.: Ei locuiesc [GAdv departe de prieteni].)
În termeni
• grup prepozițional de
(GPrep), cu grup sintagmatic,
centru prepoziție (ex.: Locuiește [în
GPrep (3)a’’. există un singu
lângă oraș].)
(GV), în care se
• grup interjectional încastrează
(GInterj): sintagma
(ex.: [GInterj Hai cu noi]!) nominală cartea Danei. D
că nominalul centru mai are, pe lângă determinativul p
determinant definit (–a), se consideră că are statut de grup. P
Într-un grup sintactic, centrul este cel care impune atât poziția sintactică a celorlalți constituenți,
24
cât și rolurile semantice/tematice ale acestora. În funcție de numărul constituenilor, grupurile
sintactice pot fi:
• monomembre, alcătuite numai din centru
• complexe, alcătuite din centru și alt(e) grup(uri) subordonat(e) pe care acesta și le atrage în
jurul său.
Exemplu
În exemplul: Andrei citește o carte interesantă., avem un mare GV cu centrul citește:
[GV Andrei citește o carte interesantă.]. În interiorul acestui GV, mai avem două GN:
[GN Andrei] (un GN monomembru) și [GN o carte interesantă] (un GN complex), iar în interiorul
celui de-al doilea GN există și un GAdj [GAdj interesantă].
24
! !!! Într-un grup sintactic intră atât constituenții obligatorii, cei din grila de valențe
a centrului, cât și constituenții opționali, facultativi.

De exemplu, în enunțul: Într-o seară, Maria citea o carte în dormitor., există un GV complex,
care cuprinde atât constituenții din grila de valențe a vebului a citi, respectiv [NN + V + NAc]: NN
– Maria și NAc – o carte, cât și constituenții opționali, respectiv circumstanțialul de timp într-o
seară și circumstanțialul de loc în dormitor.
Structura și ierarhia internă a grupurilor sintactice

• grupul sintagmatic se bazează pe relația de dependență/subordonare
• centru + determinativele:
o relații semantice (atribuirea de roluri argumentelor)
o relații sintactice (centrul selectează categoria sintactică a subordonaților)
! Organizare sintactică
Structura grupurilor care au drept centru V, Adj, Adv, Prep, Interj distinge, în comun, două nivele
de proiecție:
• o proiecție minimală: [Centrul lexical + Complemente]
• o proiecție maximală: [[Centrul lexical + Complemente] + Adjuncți]
[[V / Adj / Adv / Interj / Prep - centru + Complemente] + Adjuncți]]

Schema de organizare a grupurilor sintactice din limba română (adaptată după GALR II 2008:
317)
• Din punct de vedere structural-ierarhic, complementul reprezintă un determinant sintactic

obligatoriu, intim legat de centru, nu numai în sensul unei apariții sintactic obligatorii, ci și
în sensul unei coeziuni sintactico-semantice extrem de strânse.
• Complementele se supun principiului „unicității” poziției sintactice.
• Acesta se diferențiază net de adjunct (circumstanțial), care este un determinant sintactic
facultativ și aflat la alegerea semantic și pragmatic liberă a locutorului (GALR II 2008:
317-626).
25
ADJUNCT – „Termen impus de gramatica structuralistă şi preluat de teoriile poststructuraliste
desemnând orice constituent suprimabil din componenţa unei sintagme sau a unui grup sintactic:
sin. modificator; determinant facultativ. • în GV şi GAj, adjunctul se opune argumentelor (sau
complementelor), determinanţii ceruţi de sintaxa şi semantica internă a centrului de grup, cărora
centrul le impune restricţii de formă: de caz şi de prepoziţie şi rolul tematic. Vezi, de ex., în
grupul verbal: A găsit soluţia astăzi, pe neaşteptate, distincţia dintre adjuncţii astăzi şi pe
neaşteptate, determinanţi suprimabili, în absenţa cărora enunţul rămâne reperat, şi argumentul
(sau complementul) soluţia, cerut obligatoriu de verb şi căruia verbul îi impune acuzativul şi rolul
de Pacient” (G.P.D., DSL 1997).
CENTRU – „În sintaxa structurală şi în cea generativă, desemnează constituentul în jurul căruia
se organizează grupurile sintactice, selectându-şi complementele (determinanţii obligatorii) şi

adjuncţii (determinanţii facultativi) şi impunând organizarea sintactică şi semantică a grupului
prin restricţiile (constrângerile) de formă determinate complementelor şi prin rolurile tematice
atribuite acestora; termen preferat în sintaxa modernă românească, pentru care, în sintaxa ame-
ricană şi franceză, corespunde cap (engl. head; fr. tete)” (G.P.D., DSL 1997).
2.5. Conceptul de poziție sintactică
Gramatica tradițională utiliza sintagma „funcție sintactică”, întrucât se baza pe

definirea funcțională a acesteia, în timp ce gramatica modernă propune o perspectivă structurală
de definire și utilizează sintagma „poziție sintactică”.
Definirea se face prin îmbinarea a două planuri:
• sintagmatic, care are în vedere relațiile/raporturile sintactice stabilite cu vecinătățile
• paradigmatic, care presupune o clasă de substituție3 (modalitățile formale de realizare a
respectivei poziții sintactice)
3
O clasă de substituție poate conține atât o parte de propoziție, cât şi o propoziție, nemaiexistând o distincție puternică
între sintaxa propoziției şi sintaxa frazei. Fraza este o expansiune, o altă realizare posibilă a propoziției de tip simplu.
26
Exemplu
Gramatica tradițională considera subiectul drept o funcție sintactică și îl definea, în
general, drept parte principală de propoziție care arată cine face acțiunea exprimată de
verbul predicat. Considerat din perspectivă modernă, subiectul se definește drept o poziție
sintactică specială, care, din punct de vedere sintagmatic, stabilește o relație de interdependență
cu verbul predicat (cu restricții bilaterale), iar din punct de vedere paradigmatic, cuprinde, în
clasa lui de substituție, următoarele elemente: nominal în N, formă verbală nepersonală,
propoziție subordonată subiectivă (relativă sau conjuncțională).
! Pozițiile sintactice din limba română sunt următoarele:
• predicat
• subiect
• predicativ (numit nume predicativ în gramatica tradițională)
• predicativ suplimentar (numit element predicativ suplimentar în gramatica tradițională)
• complement predicativ al obiectului
• apoziție (numit atribut apozițional în gramatica tradițională)
• complemente necircumstanțiale (numite și obiecte)
• obiect/complement direct
• obiect/complement secundar
• obiect/complement indirect
• obiect/complement prepozițional (numit complement indirect în gramatica tradițională)
• complement posesiv
• complement de agent
• circumstanțiale (numite și adjuncți) (în gramatica tradițională erau complemente
circumstanțiale): circumstanțial de loc, circumstanțial de timp, circumstanțial de
mod, circumstanțial cantitativ, circumstanțial de cauză, circumstanțial de scop,
circumstanțial instrumental, circumstanțial concesiv, circumstanțial condițional,
circumstanțial consecutiv, circumstanțial sociativ, circumstanțial de relație,
circumstanțial de excepție, circumstanțial cumulativ, circumstanțial opozițional.
27
NOTĂ!
Atributul are un statut special în sintaxa modernă și reprezintă diverse poziții
sintactice în grupul nominal, motiv pentru care preferăm să îl tratăm în această lucrare
tot din perspectiva gramaticii tradiționale.
În concluzie, sintaxa modernă a adus modificări, precizări în definirea şi delimitarea poziției

sintactice. Definirea poziției sintactice în gramaticile moderne presupune recunoaşterea existenței
raporturilor sintagmatice şi a celor paradigmatice în sintaxă. Poziția se defineşte ca o clasă de
substituție de termeni neopozabili într-un anumit context. În plan sintagmatic, poziția se
defineşte ca vecinătate sintactică specifică a unei relații sintactice. Subiectul este, de exemplu, din
punct de vedere paradigmatic o clasă de termeni substituibili (nominal în N, o propoziție
subiectivă), iar sintagmatic se defineşte ca vecinătatea: # S + V aflate în relație de interdependență
realizată prin restricții bilaterale (subiectul impune verbului acord în persoană şi număr, iar verbul
impune subiectului cazul). Fiecare poziție sintactică se defineşte sintagmatic şi paradigmatic.
Inventarul de poziții sintactice diferă de la o limbă la alta.
2.6. Enunțul
Enunțul este unitatea sintactică cu cea mai mare extindere la nivel sintactic. Se
defineşte ca o comunicare completă și autonomă din punct de vedere semantic şi sintactic. Sub
aspect referențial, orice enunț are un caracter individual, nerepetabil, pentru că se raportează la o
situație unică din realitate. Sub aspect sintactic, forma lingvistică a oricărui enunț este repetabilă,
din punct de vedere referențial este irepetabilă. Distincția corespunde opoziției invariantă –
variantă.
Autonomia semantică este asigurată de predicație. Predicația este realizarea verbală la
mod personal capabilă să asigure autonomia grupului generat. Formele verbale
nepersonale nu asigură autonomia, cu excepția enunțurilor de tipul: a se agita înainte de
folosire!.
Autonomia sintactică este asigurată prin organizarea sintactică a enunțului, printr-un
contur intonațional complet, limitat de două pauze. În limitele enunțului sunt satisfăcute
toate valențele constitutive ale centrelor. Niciun element al enunțului nu angajează relații
sintactice în afara enunțului. Cuvintele substitute (pronume şi adverbe) care angajează
28
relații în afara enunțului stabilesc raporturi de altă natură decât sintactică. Relația cu
elementele din enunțul anterior este referențială (anaforică), nu sintactică, v. exemplele de
mai jos, în care pronumele el, respectiv adverbul acolo, își procură referința de la
nominalele din enunțul anterior (Ion, la teatru), deci stabilesc cu acestea un raport
semantic, dar sintactic sunt incluse în enunțul al doilea (ca subiect, respectiv
circumstanțial).
Exemple
M-am întâlnit cu Ion. El m-a întrebat ceva.
Am mers la teatru. Acolo I-am întâlnit pe ei.
Enunțurile se clasifică:
(i) după organizare: enunțuri structurate și nestructurate
(ii) după scopul comunicării: expozitive, interogative și exclamative
(iii) după conținut: afirmative și negative
(i) Enunțurile structurate (analizabile) pot fi verbale (a) sau nominale (b), respectiv complete
(c) sau eliptice (d), iar enunțurile nestructurate sunt neanalizabile (e):
(a) Aleargă pe autostradă.

(b) Liniște.
(c) Vine iarna.
(d) [- Vii mâine?] - Nici tu [__]?
(e) [- Vii mâine?] - Da.
(ii) Enunțurile expozitive asertează, enunță o idee, comunică o informație (f), cele exclamative
exprimă judecăți despre fapte noncanonice, de aceea implică scale semantice (g). Enunțurile
interogative chestionează fie predicația enunțului (interogative totale, v. (h)), fie un alt
constituent (interogative parțiale, v. (i)).
(f) Astăzi mergem la București.

(g) Ce bine îmi pare!
29
(h) Mergi cumva mâine la București?
(i) Cu cine mergi la film?
Intonația enunțurilor nu este constantă, ci variază de la un tip de enunț la altul: expozitivele și

interogativele parțiale au contur intonațional descendent, în vreme ce interogativele totale și
exclamativele au contur ascendent.
Între cele două tipuri de interogative există și diferențe sintactice: interogativele parțiale conțin
obligatoriu un morfem interogativ, interogativele totale au morfem interogativ facultativ (oare,
cumva, nu cumva). Interogativele din vorbirea indirectă (care apar după verbe sau substantive
dicendi, v. ex. (j) suferă o neutralizare a distincției intonaționale între interogative totale şi
parțiale.
(j) Spune-mi cu cine mergi la film.
În vorbirea indirectă, interogativele totale apar cu conjuncția dacă obligatorie ca marcă

interogativă totală (v. k), iar interogativele parțiale păstrează cuvântul interogativ, care devine
morfem de relație, pe lângă calitatea de morfem interogativ. Există şi categorii sincretice,
interogativele retorice care au formă gramaticală interogativă, adesea şi negativă şi conținut
expozitiv (l). Pe lângă actul de informare, interogativele retorice conțin şi acte suplimentare:
reproş, indignare, ordin, ironie, decodabile în funcție de situația concretă de comunicare.
(k) Spune-mi dacă mergi la București.

(l) Nu știai că vreau și eu să merg la București?
(iii) Enunțurile afirmative au conținut asertiv (m), cele negative neagă predicația (negative totale,
v. (n)) sau un alt constituent (negative parțiale, v. (o)):
(m) Cursul începe la ora 14.

(n) Cursul de astăzi nu mi-a plăcut.
(o) Nu cursul îmi displace, ci profesoara.
30
2.7. Rezumat
Unitatea de învăţare prezintă principalele concepte operaționale cu care se
operează în domeniul sintaxei (valență, grup sintactic, poziție sintactică),
precum și distincția centru – adjunct. De asemenea, este definit enunțul –
concept-cheie al sintaxei moderne – și sunt oferite mai multe clasificări ale
enunțurilor din limba română.

1. Gheorghe, Mihaela, Limba română. Probleme teoretice și aplicații (O
introducere în sintaxa modernă a complementelor), 2009: pp. 17-20;
2. GALR, II, 2008: pp. 13-44;
3. GBLR, 2010: pp. 16-29, 603-610.
2.9. Test de autoevaluare

1. Găsiți câte două exemple pentru actualizarea următoarelor grile de
subcategorizare:
Model: [NN + V + NAc] Băiatul citește o carte.
[NAc + V + NN] [ND + V + NAc]
[V + să...] [Adv + să...]
[Adv + că...] [ND + V + să...]
[ND + V + să...] [Prep + Adv]
[Prep + Adj] [NN + V + Prep (NAc) ]
[Adj + ND] [ND + V + să...]
2. Realizați grilele de valențe ale verbelor din textele de mai jos.
!!! Nu uitați că trebuie mai întâi să realizați grila generală a verbului, după care să
stabiliți constituenții care se actualizează în contextul dat.
Model: Și chiar Mara să fii, te înmoi când simți că e bine să fii om în lumea
aceasta, să alergi de dimineață până seara și să știi că n-o faci degeaba.
3. a fi - verb copulativ, personal - [NN + V + Adj/ NN] – verb bivalent
4. actualizare în context: [NN + V + Ø] – Mara să fii
5. a se înmuia - verb predicativ, personal - [NN + V] – verb monovalent
31
6. actualizare în context: [Ø + V] – te înmoi
7. a simți - verb predicativ, personal - [NN + V + NAc/Conjsă/că (P)] – verb
bivalent
8. actualizare în context: [Ø + V + Conjcă (P)] – simți că...
9. a fi - verb copulativ, impersonal - [V + Adv] – verb monovalent
10. actualizare în context: [V + Adv] – e bine
11. a fi - verb copulativ, personal - [NN + V + Adj/ NN] – verb bivalent
12. actualizare în context: [Ø + V + NN] – să fii om
13. a alerga - verb predicativ, personal - [NN + V] – verb monovalent
14. actualizare în context: [Ø + V] – să alergi
15. a ști - verb predicativ, personal - [NN + V + NAc/Conjsă/că/dacă (P)] – verb
bivalent
16. actualizare în context: [Ø + V + Conjcă (P)] – să știi că...
17. a face - verb predicativ, personal - [NN + V +] – verb bivalent
18. actualizare în context: [Ø + NAc + V ] – n-o faci...
Să luminăm dar poporul, dacă vrem să fim liberi, dacă vrem să intrăm în
solidaritatea națiilor, dacă avem sentimentul datoriei, dacă vrem să împlinim în
lume o misie oarecare.
Intră în coridorul școlii și se apropie de fiu-său atât de repede, încât
copiii se speriară și crezură că omul vrea să bată pe vreunul dintre ei.
Datoria noastră este să-i ferim, să-i apărăm, că dacă i-o prăpădi gerul
cine o să mai lucreze mâine când s-o îmblânzi vremea?
Și, cînd se gândea cum s-ar bucura Safta dacă ar afla că feciorul ei are să
fie dascăl, ochii i se umpleau de lacrimi și credea că moartă să fie ar scoate-o
din pământ.
Zmeul, de când rămăsese închis în ostrovul său ca leul în cușca
îmblânzitorului de dobitoace, nu făcea alt decât da ocol ostrovului și cât îi
ziulica de mare îl învârtea și iar îl învârtea ca doar să găsească un locșor pe
unde să treacă dincolo.
32
3. Extrageți grupurile nominale, grupurile adverbiale și grupurile
prepoziționale din textele următoare și subliniați centrele de grup:
Model: Bănuiala că tinerii de la care încercase să afle ce-l frământa nu-i

spuseseră adevărul l-a fulgerat în clipa când ea i-a atras atenţia că îi mai
văzuse undeva, dar nu-şi putea aminti unde.
GN1 - [GN Bănuiala că tinerii de la care încercase să afle ce-l frământa nu-i
spuseseră adevărul]
GN2 - [GN tinerii de la care încercase să afle ce-l frământa]
GN3 - [GN clipa când ea i-a atras atenţia că îi mai văzuse undeva, dar nu-şi putea
aminti unde]
GAdv1 - [GAdv undeva]

GAdv2 - [GAdv unde]
GPrep1 - [GPrep de la care încercase să afle ce-l frământa]

GPrep2 - [GPrep în clipa când ea i-a atras atenţia că îi mai văzuse undeva, dar nu-
şi putea aminti unde]
Adevărul este că toate popoarele sunt egale, dar, cu cât trece mai mult timpul,
cu atât ne depărtăm mai mult de cei cu care ar trebui să fim egali, căci
deopotrivă toţi suntem în ceea ce priveşte însuşirile cerute de cultură. Dacă
unele popoare au rămas în urmă este că au îndurat un regim nefavorabil din
pricina vitregiilor politice.
Desigur că la marginea pădurii se zăreşte pata albă a unei turme de oi şi
asupra uneia dintre ele îşi concentrează vulturul auzul şi zborul, iar zborul lui e
atât de semeţ încât mai degrabă pare că urmăreşte de acolo, într-o largă rotire,
generala curgere a lumii.
Câteva minute mai târziu intră în camera de gardă soldatul care surâsese și
anunță că la postul lui a apărut un om care nu s-a supus somației și nici n-a
spus cine e și atunci el l-a împușcat.
33
Unitatea de învăţare 3. SUBIECTUL
Cuprins
3.1. Introducere.................................................................................................................. 34
3.3. Definiție....................................................................................................................... 35
3.4. Clasificarea subiectului….……………………………………........................................ 35
3.5. Elemente regente…………………………................................................................... 36
3.6. Clasa de substituție ……………………….................................................................... 36
3.7. Cazuri speciale și dificultăți ………………................................................................. 37
3.8. Rezumat....................................................................................................................... 39
3.11. Tema de control nr. 1.................................................................................................. 41
3.1. Introducere
Unitatea de învăţare 3 prezintă poziția sintactică de subiect, insistând asupra
elementelor regente, dar și asupra clasei de substituție. Sunt discutate situațiile de
subiecte în alte cazuri decât N, insistându-se asupra „falselor excepții”. Această
unitate de învăţare conţine Tema de control nr. 1, condiţiile de rezolvare şi predare
fiind menţionate în caseta de titlu a acestei secţiuni.

- să definescă și să clasifice subiectul din limba română;
- să recunoască toate elementele regente care sunt compatibile cu poziția sintactică
de subiect;
- să identifice elementele din clasa de substituție a subiectului;
- să recunoască și să corecteze interpretările greșite ale unor subiecte.
34
3.3. Definiție
„Subiectul, funcţie depinzând de capacitatea sintactică a verbului de a accepta această

poziţie, se defineşte în raport cu verbul-centru, indiferent de apariţia acestuia la o
formă personală sau la una nepersonală. Reprezintă, în relaţie cu verbul, o clasă de
substituţie (adică de echivalente sintactice substituibile în acelaşi context verbal),
clasă având ca termen prototipic nominalul (substantiv, pronume, numeral cu natură
pronominală) în nominativ, iar ca relaţie sintagmatică specifică, relaţia de
interdependenţă cu verbul şi acordul pe care subiectul îl impune verbului-predicat”
(GALR 2008, II: 332).
Comparați definiția propusă de GALR (perspectiva modernă) cu definiția cunoscută de

voi din gramatica tradițională (vezi mai jos) și încercați să argumentați de ce a fost
necesară modificarea acesteia.
„Subiectul este partea principală de propoziție care arată cine face acțiunea exprimată de un
predicat verbal sau cui i se atribuie o însușire, o caracteristică sau o identitate exprimată de numele
predicativ al unui predicat nominal”.
1. Mă pasionează arta.
2. A citi este util. ???
3.4. Clasificarea subiectului

În limba română, subiectul poate fi:
- exprimat (lexicalizat): Eu plec la mare. (vezi clasa de substituție)
- neexprimat (nelexicalizat):
• inclus (pentru pers. I sau a II-a a verbului-predicat): Plec la mare.
• subînțeles (pentru pers. a III-a a verbului-predicat): Pleacă la mare.
• nedeterminat: Spune la radio că va ploua. Scrie în ziar că va ploua
35
!!! Nu trebuie confundat subiectul neexprimat cu verbele fără subiect (verbe care nu au
capacitatea de a se combina cu poziția sintactică de subiect – ex.: Ninge. Fulgeră. Nu-i arde/pasă
de muncă. Ți-a cășunat pe el. – sau verbe care au suferit o transformare de impersonalizare și nu
mai pot primi subiect – ex. Se citește din ce în ce mai puțin. Se întârzie.).
Subiectul exprimat are următoarele variante de realizare:

1. simplu (un singur constituent, un grup sintactic sau o propoziție
subordonată subiectivă): Băiatul citește.
2. multiplu (doi sau mai mulți constituenți aflați în relație de coordonare):
Andrei, Maria și Ioana se plimbă prin parc.
3. dublu exprimat (doi constituenți aflați în relație de coreferențialitate;
efect stilistic): Vine ea primăvara. Doctorii sunt și ei oameni.
3.5. Elemente regente
Elementul care impune apariția unui subiect într-un enunț poate fi:
➢ verb (sau locuțiune verbală) la un mod predicativ: Mama pregătește masa.
➢ verb la un mod nepredicativ: Înainte de a citi el această carte, a citit-o ea. Venind copilul
mai târziu acasă, mama a fost îngrijorată.
➢ interjecție: Și pasărea zbrrr pe-o creangă! Hai și tu la plimbare!
➢ adverb predicativ (exclusiv subiect propozițional): Probabil că va ploua.
3.6. Clasa de substituție
Subiectul se poate realiza non-propozițional sau propozițional. Non-propozițional, subiectul se

poate exprima prin:
a. substantiv în cazul N: Copilul citește o carte.
b. pronume: El/Acela/Dumnealui/Cineva citește o carte. Cine citește o carte?
Nimeni nu a venit.
c. numeral cu valoare pronominală: (Cinci copii sunt în parc.) Doi se joacă și trei citesc.
36
d. verb la mod nepredicativ: E greu a înțelege problema. Se aude tunând. E ușor de trecut
acest examen.
Realizările propoziționale sunt:
a. propoziție conjuncțională: Se cuvine să protejăm natura. Se zice că viața e
frumoasă.
b. propoziție relativă: Nu se știe ce se va întâmpla. Reușește cine se străduiește.
c. construcție relativă-infinitivală (regenți: a fi sau a avea cu valoare impersonală): N-
are ce se întâmpla. Nu-i cine vorbi.
3.7. Cazuri speciale și dificultăți
În general, subiectul se află în cazul Nominativ. Există însă lucrări de specialitate în

care sunt prezentate anumite situații, considerate speciale, respectiv excepții de la
poziționarea subiectului în N.
- false excepții:
a. Au venit [la copii]! Au plecat [peste cinci] din clasă.
În aceste exemple, substantivul (copii) și numeralul-substitut (cinci) sunt subiecte aflate în cazul
N, nu în cazul Ac, întrucât cele două cuvinte care le precedă (la și peste) nu mai apar cu valoare
prepozițională, ci au o valoare cantitativă.
b. Au murit şi [Ø dintre ei]. S-a mai luat [Ø din pâine]. Au ajuns [Ø din musafiri].
Considerate în unele studii subiecte în cazul Ac, aceste structuri partitive au un statut special.
Subiectul real (în cazul N) este eliptic (unii, ceva), în timp ce grupul prepozițional ocupă poziția
sintactică de atribut. „Construcțiile se interpretează ca structuri eliptice, cu un centru nominal vid
(Ø – fără realizare fonetică)” (GBLR 2010: 413).
c. [Ai casei] sunt plecaţi. Caietuli lui este pe bancă,[ali colegului] este în ghiozdan.
37
În exemplele de sub (c), structurile ai casei și al colegului nu sunt subiecte în cazul G, întrucât ai
și al nu sunt articole genitivale aici, ci pronume semiindependente (substitute ale nominalelor
stăpânii și caietul). Relația anaforică (de coreferențialitate) dintre caietul și al este chiar marcată în
cel de-al doilea exemplu (prin indicele i). În consecință, acestea trebuie interpretate drept grupuri
nominale alcătuite din [centru pronominal ai/al + substantiv în genitiv], iar pronumele
semiindependent (ai/al) apare în poziția sintactică de subiect în cazul N.
- excepții reale apar exclusiv în cazul relativelor, care funcționează ca dublu substitute:
d. Dau [cui cere].
Pronumele relativ cui primește forma, respectiv cazul D, de la verbul regent a da (Dau cui(va).),
iar poziția sintatică pe care o ocupă în propoziția relativă pe care o introduce este aceea de subiect
(Cineva cere.) – subiect în cazul D.
e. Mă bazez [pe cine cunoaște cel mai bine situația].
f. Mă gândesc [la ce se va întâmpla].
Pronumele relativ este însoțit de o prepoziție specifică Acuzativului, impusă de verbul cu regim
prepozițional din regentă a se baza (pe), a se gândi (la), iar poziția sintatică pe care o ocupă în
propoziția relativă pe care o introduce este aceea de subiect (cine(va) cunoaște/ce(va) se va
întâmpla) – subiect în cazul Ac.
g. Dorinţa [(ori)cui învaţă] este să reuşească.

h. Efectul [a ceea ce s-a făcut] este grav.
În astfel de enunțuri, subordonata relativă se intercalează în regentă, iar relativul ocupând poziția
sintactică de subiect primește forma sau o prepoziție specifică Genitivului – subiect în cazul G.
Să reținem!
În toate aceste situații prezentate drept excepții reale se produce o acomodare a
relativului aflat în poziția de subiect al subordonatei la forma impusă de regentă,
38
fenomen care poartă denumirea de imbricare/amalgamare/împletirea regentei cu subordonata.
3.8. Rezumat
Unitatea de învăţare 3 conţine prezentarea poziției sintactice de subiect, cu elementele
regente și clasa de substituție corespunzătoare. De asemenea, sunt discutate cazurile
speciale, falsele subiecte și subiectele în cazurile Ac, D și G.

1. GALR, II, 2008: 332-372;
2. GBLR, 2010: 406-425;
3. Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, 1986: 259-262;
4. Iliescu, Ada, Gramatica practică a limbii române actuale, 2008: 295-302;
5. Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, 2004: 385-389;
6. Pană Dindelegan, G., Elemente de gramatică. Dificultăţi, controverse, noi
interpretări, 2003: 211-231.
1. Rescrieţi în formă corectă enunţurile în care apar greşeli de acord, marcând locul
în care s-a făcut corectura:
a. Li se trece cu vederea prea multe greşeli.

b. Ce-s cu hainele astea murdare?
c. Dat fiind proastele rezultate, s-a ajuns la faliment.
d. Niciunul dintre ei nu hotărăsc singuri.
e. Fiecare dintre ei s-au descurcat cum au putut.
f. Mi-au fost dat să aud prea multe în viață.
g. Sunt un om care nu pot suporta minciuna.
h. Mi s-au adus la cunoştinţă numai o parte dintre nereguli.
i. În ceea ce privesc absențele, el este campionul clasei.
2. 2. Rescrieţi enunţurile corectând greşelile de construcţie. Indicaţi în ce constau aceste
39
greşeli:
a. Îmi place de el, dar îmi place şi pe Maria.

b. Nimic nu e bine, totul trebuie de refăcut, de corectat.
c. Nu se merită să te superi pentru atâta lucru.
d. Fata, când m-a întâlnit, i s-au umplut ochii de lacrimi.
e. Ni s-a ordonat ca să plecăm cât mai repede.
f. Mi se spunea în fiecare zi că de mâine nu mai vii la birou
g. S-a întârziat de a ieşit, la vot, acelaşi candidat.
3. Tăiaţi răspunsurile incorecte, pâstrându-le numai pe cele corecte; daţi câte un

exemplu pentru fiecare răspuns corect.
În poziţia subiectului poate apărea: (a) un posesiv; (b) un reflexiv; (c) un adjectiv; (d) un
pronume negativ; (e) un pronume interogativ; (f) un pronume semiindependent; (g) un
numeral ordinal; (h) un verb la gerunziu; (i) un verb la supin; (j) un adverb.
4. Identificați subiectele corespunzătoare fiecărui verb din enunțurile următoare.

Precizați, acolo unde este cazul, situaţiile de subiect neexprimat, de verbe fără subiect sau
de subiect realizat ca propoziţie subiectivă.
a. Unde se lucrează e şi de măturat; sunt oameni care fac numai atât.
b. În adâncul tăcut al sufletului zace aurul. Cine-l are nu ţi-l dă numai fiindcă ai trecut
pe lângă dânsul.
c. Sunt oameni care vorbesc tocmai pentru că nu pot gândi şi li-i urât altfel.
d. Nu uita că pentru ca să ți se creadă adevărul cel nou, datoreşti lumii minunea.
e. Obrăznicie e a cere de la alţii mai mutt decât ți se cuvine.
40
3.11. Tema de control nr. 1
(se predă conform graficului stabilit la prima activitate tutorială)
I. Indicați soluția corectă de analiză pentru subordonatele din următoarele fraze minimale: (7
x 0,5p. = 3,5 p.)
1. Ar fi frumos să ne vedem cu prietenii în fiecare zi.

a) subiectivă; b) predicativă; c) completivă directă.
2. El a început să facă din ce în ce mai multe greșeli.

a) subiectivă; b) completivă directă; c) predicativă.
3. Gândindu-se la ce a făcut, și-a cerut scuze.

a) completivă secundară; b) completivă directă; c) completivă prepozițională.
4. Probabil că se va înapoia chiar azi!

a) subiectivă; b) completivă indirectă; c) completivă prepozițională.
5. Bazându-te pe cine nu ești sigur, o poți încurca.

a) circumstanțială cauzală; b) completivă directă; c) completivă prepozițională.
6. Nu-mi place să merg pe jos.

a) subiectivă; b) completivă indirectă; c) completivă directă.
7. L-am învățat pe copilul meu să fie bun cu toți colegii lui.

a) completivă secundară; b) completivă directă; c) completivă prepozițională.
II. Indicați soluția corectă de analiză pentru cuvintele subliniate din următoarele enunțuri: (5
x 0,5p. = 2,5 p.)
1. A citi este o plăcere.

a) complement direct/verb; b) subiect/ verb; c) nume predicativ/verb.
2. Am văzut un castel impunător.

a) subiect/ subst. com; b) complement secundar /subst. com; c) complement direct/subst. com.
3. Nu vreau să mă gândesc la nimic.

a) complement indirect /pronume negativ; b) atribut pronominal/ pronume nehotărât; c) complement
prepozițional/pronume negativ.
41
4. Nu este corect ceea ce face.
a) complement direct/pronume relativ; b) subiect/pronume relativ; c) subiect/pronume interogativ.
5. Îl învăț pe băiat o poezie despre mama.

a) complement direct/subst. com.; b) atribut substantival/subst. com.; c) complement secundar/subst.
com.
III. Indicați soluția corectă de analiză pentru următoarele grile: (4 x 1 p. = 4 p.)
1. În prima propoziție din fraza Mi-e teamă de ce se va întâmpla., subiectul este:

a) mi
b) eu
c) teamă
d) inclus
2. Propoziția subiectivă este în fraza:

a) Mă enervează cine este insistent.
b) Mă tem de cine este invidios.
c) Știu cine m-a trădat.
d) Am aflat cine este vinovat.
3. Identifică tipul propoziției subordonate din enunțul Mă bucură foarte mult că ai reușit.:
a) subiectivă;
b) completivă directă;
c) completivă indirectă;
d) completivă de agent.
4. În enunțul Știu la ce te gândești., cuvântul subliniat este:

a) complement direct, acuzativ;
b) complement prepozițional, acuzativ;
c) subiect, acuzativ;
d) complement indirect, dativ.
42
Unitatea de învăţare 4. PREDICATUL
Cuprins
4.1. Introducere.................................................................................................................. 43
4.3. Definiție....................................................................................................................... 43
4.4. Clasificarea predicatuluui........................................................................................... 44
4.5. Clasa de substituție………………………..................................................................... 45
4.6. Rezumat....................................................................................................................... 47
4.7. Bibliografie selectivă………………………................................................................... 47
4.8. Tema de control 2........................................................................................................ 48
4.1. Introducere
Unitatea de învăţare 4 prezintă principalele aspecte privind predicatul din limba
română. După definiția propusă de GALR (2008), se realizează clasificarea
predicatului (conform gramaticii moderne), apoi se discută distincția dintre predicatul
nominal și cel verbal, cu verb la diateza pasivă. Informațiile despre predicatul
exprimat prin adverb sau prin interjecție completează acest capitol care se încheie cu
sugestii bibliografice și cu un test de autoevaluare.

- să definescă și să clasifice predicatul din limba română;
- să recunoască predicatul semantic, predicatul sintactic și predicatul complex al
enunțării;
- să distingă între predicatul nominal și predicatul verbal cu un verb la diateza pasivă.
43
4.3. Definiție
Spre deosebire de gramatica tradițională, în care se discuta despre un singur tip de predicat, în
abordările moderne se face o distincție între predicatul enunțării (predicatul din perspectiva
tradițională) și predicatul sintactico-semantic.
⚫ Predicatul semantic reprezintă componentul propoziţiei care asociază unei entităţi o

proprietate sau care stabileşte o relaţie determinată între două sau trei entităţi (GALR, II
2008: 241).
⚫ Predicatul sintactic constituie centrul/nucleul unui grup sintactic aşezat într-o poziţie
semantic predicativă (centrul unui GV, dar şi centrul unui grup – nominal, adjectival sau
adverbial – aflat în poziţie de NP, CPO, PS, apoziţie izolată) (GALR, II 2008: 243).
⚫ Predicatul enunţării adaugă, la calitatea de predicat semantico-sintactic, şi trăsătura

predicativităţii, o trăsătură responsabilă de stabilirea unei relații între grupul sintactic
verbal și un eveniment extralingvistic, ancorat spațio-temporal (prin intermediul unor
mărci/morfeme ale predicativității: auxiliare și sufixe gramaticale pentru mod și timp
și/sau desinențe pentru persoană și număr) (GBLR 2010: 396).
4.4. Clasificarea predicatului
Pe lângă cele trei tipuri definite anterior, se mai poate face o clasificare a predicatelor în funcție
de structură:
❖ predicat simplu: Noi am cumpărat o casă.
❖ predicat complex:
44
[operator modal3 [operator aspectual2 [operator copulativ1 / pasiv1 [suport semantic]]]]
După valoarea operatorului, în limba română există:

(a) predicate complexe cu operator pasiv (predicat verbal)
⚫ Andrei este lăudat.
(b) predicate complexe cu operator copulativ (predicat nominal)
⚫ Andrei este / devine liniștit.
(c) predicate complexe cu operator aspectual
⚫ Andrei începe să înveţe., Andrei termină de scris., Andrei se apucă de scris., Casa
stă să cadă.
(d) predicate complexe cu operator modal
⚫ Andrei trebuie / poate să învețe., Andrei are de scris., Era să se întâmple.
Să reținem!
Nu trebuie să confundăm predicatul nominal cu predicatul verbal cu verb la
diateza pasivă. Deși au o structură similară, diferența o face complementul de agent.
Prin urmare, dacă după întreaga structură verbală se poate insera „de către x”, acela
este un predicat verbal.
De exemplu:
- enunţul Fetița este frumoasă. conţine un predicat nominal, deoarece este imposibil
un enunţ de tipul *Fetița este frumoasă [de către cineva].
- enunţul Fetița este lăudată. conţine un predicat verbal la pasivă, Fetița este
lăudată [de către cineva].
În primul caz, frumoasă este adjectiv propriu-zis (predicativ), iar este este verb copulativ. În al
doilea caz, lăudată este participiul verbului de conjugat la diateza pasivă (a lăuda), iar este este
verb auxiliar.
4.5. Clasa de substituție
Prototipic, predicatul se realizează într-un enunț prin verb sau locuțiune verbală cu formă finită
(la un mod predicativ):
45
➢ Copilul s-ar juca în parc în fiecare zi.
➢ David își aduce aminte cu plăcere de bunica lui.
Uneori, în clasa de substituție a predicatului mai pot apărea:

• verbe cu formă non-finită (la modul infinitiv sau la modul supin, dar în enunțuri cu
valoare imperativă)
➢ A nu se călca spațiul verde! A se agita înaintea deschiderii!

➢ De citit lecția! De dus hainele la curățătorie!
• interjecţii – predicat interjecțional:

- interjecții prezentative sau imperative: iată, uite, na, poftim, hai(de)
▪ Hai la joacă! Iată copilul!
- interjecții onomatopeice
▪ Veverița ţuşti! pe-o creangă. Băiatul pleosc! o palmă.
• adverbe - predicat adverbial

Adverbe și locuțini adverbiale (de mode) precum: probabil, posibil, pesemne, poate, firește,
negreșit, desigur, sigur, zău, musai, pasămite, de bună seamă, cu siguranță etc. devin predicative
atunci când sunt urmate de conjuncția că sau să:
➢ Desigur că va reuși în viață. Poate că va câștiga.
Să reținem!
❖ Dacă aceste adverbe sau locuținuni adverbiale nu sunt însoțite de conjuncție,
atunci ele funcționează ca simple adverbe de mod, fără a ocupa o poziție sintactică
la nivelul enunțului.
ex. Îi trebuie, desigur, multă răbdare în profesia sa.
❖ În gramatica școlară se mai făcea o distincție între adverbe de acest tip care admit
apariția unui verb copulativ „a fi”. Astfel, în enunțuri precum:
Sigur că va câștiga.,
46
unde se poate insera verbul copulativ: E sigur că va câștiga.,
se considera că adverbul este numele lui predicativ, chiar dacă era urmat de conjuncția că
(e sigur = predicat nominal, alcătuit din e – verb copulativ și sigur – nume predicativ).
Un alt enunț, precum:

Desigur că va câștiga.
nu admite apariția unui verb copulativ: *E desigur că va câștiga.,
situație în care adverbul desigur este predicativ (urmat de conjuncția că) și ocupă singur
poziția sintactică de predicat verbal.
În gramatica modernă, distincţia „admit copula” (sigur că, probabil că) vs „nu admit copula”
(be bună seamă că, poate că) îşi pierde din relevanţă în momentul în care se admite o clasă de
predicate adverbiale.
4.6. Rezumat
Unitatea de învăţare 4 conţine prezentarea poziției sintactice de predicat, a tipurilor
de predicate și a clasei de substituție. De asemenea, sunt discutate cazurile speciale,
problematice, cum ar fi predicatul complex al enunțării și predicatul adverbial.

1. GALR, II, 2008: 241-266;
2. GBLR, 2010: 395-405;
47
4.8. Tema de control nr. 2
(se predă conform graficului stabilit la prima activitate tutorială)
Alegeți varianta corectă de răspuns pentru fiecare dintre grilele următoare (20 x 5
p. = 100 p.):
1. În enunţul Unii poate că nu te vor crede, cuvântul poate este:

a. circumstanţial de mod b. predicat nominal cu verbul copulativ subînţeles
c. predicat exprimat prin adverb predicativ d. predicat verbal exprimat prin verb predicativ
2. În textul: Ca şi când smochinul prăsit la pol / ar fi un sonet tradus / fructă cu fructă. Ca şi când
vântul / ar fi o scriere fără punctuaţie, / ploaia, un psalm cu litere de nisip, / şterse - zăpada, un
manuscris / cu semnele volatilizate… (Gh. Tomozei), există:
a. 2 predicate; b. 3 predicate; c. 4 predicate; d. 5 predicate;
3. În textul Mie mi-e foame, zise el, am văzut jos că e un restaurant „Pescarul”, aş aduce ceva
dacă nu s-o fi închis. (M. Preda), există:
a. numai predicate verbale; b. trei predicate verbale şi trei predicate nominale;
c. patru predicate verbale şi două predicate nominale; d. două predicate verbale şi patru
predicate nominale.
4. Indică varianta corectă de analiză a cuvântului subliniat din enunţul: Sigur că au luat cu bine
Bacalaureatul.
a. predicat / adverb predicativ b. complement de mod / adverb de mod
c. nume predicativ / adjectiv propriu zis d. nume predicativ / adverb de mod
5. În fraza: Desigur că micuţei îi era frig dacă era trimisă, când era ger, după apă., există:
a. un predicat verbal şi două nominale; b. două predicate nominale şi două verbale;
c. un predicat verbal şi trei nominale; d. patru predicate verbale.
6. Substantivul calfă din propoziţia Ajuns calfă la găitănărie, vorbea frumos şi cu patimă în
mijlocul tovarăşilor săi (B. Şt. Delavrancea) ocupă poziția sintactică de:
a. subiect; b. nume predicativ; c. complement direct; d. circumstanţial de timp.
7. Stabileşte care este primul predicat din fraza Oricât de greu i-ar fi fost, tot îşi continua
drumul:
48
a. ar fi fost; b. greu ar fi fost; c. oricât de greu ar fi fost; d. oricât ar fi fost.
8. În textul: Cerească floare, albă, strălucită, / Cu blând miros de Rai, e Poezia. / Sămânţa ei de
îngeri e zvârlită, / Şi brazdă caldă-i e copilăria. (V. Voiculescu), predicatele sunt:
a. cerească, albă, strălucită e, e zvarlită, e copilăria
b. cerească, albă, strălucită e, e, brazdă e;
c. e floare, e zvarlită, e brazdă;
d. e Poezia, e zvarlită, caldă e;
9. În fraza Vor veni cu oşti streine şi vai de biata ţară când vom avea războaie între noi şi poate şi
măriei-tale nu-i va fi bine... (C. Negruzzi), sunt:
a două predicate verbale şi un predicat nominal;
b. trei predicate verbale;
c. trei predicate verbale şi un predicat nominal;
d. două predicate verbale şi două predicate nominale.
10. În propoziţia Amare foarte sunt toate cuvintele (L. Blaga), predicatul este:
a. sunt toate; b. amare sunt; c. sunt cuvintele; d. amare foarte sunt.
11. În enunţul Lăudată fie zăpada, / Lăudată fie marea, / Minunată este zăpada, / Strălucitoare e
steaua. (G. Călinescu), există:
a. patru predicate verbale; b. două predicate verbale şi două predicate nominale;
c. patru predicate nominale; d. trei predicate nominale .
12. În enunţul Cristal scump e gheaţa, / Albă şi rece zăpada, / Flacăra-i caldă ca viaţa, /
Parfumată livada. (G. Călinescu), predicatele sunt următoarele:
a. e gheaţa, albă şi rece; b. cristal e, -i caldă, parfumată;
c. cristal e, albă şi rece, -i caldă, parfumată; d. e gheaţa, albă şi rece, caldă, parfumată.
13. Indică predicatele din textul: Un cuptor e roşul soare / Şi cărbune sub picioare / E nisipul. (G.
Coşbuc)
a. e roşul, e nisipul; b. e soare, e nisipul; c. un cuptor e, cărbune e d. cuptor e, sub picioare e
14. Indică felul predicatelor din textul: ...E un ger amar, cumplit! / Stelele par îngheţate, cerul
pare oţelit, / Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare / Pare-un lan de diamanturi ce scârţâie
sub picioare. (V. Alecsandri)
a. toate nominale cu excepţia ultimului care este verbal;
b. toate nominale cu excepţia primului şi a ultimului care sunt verbale;
c. toate verbale cu excepţia primului care este nominal
49
d. toate verbale.
15. În fraza Cea dintâi preocupare pe care trebuie să o aveţi în această perioadă este să vă repetaţi
întreaga materie. cuvântul preocupare intră în relaţie cu verbul:
a. trebuie; b. aveţi; c. este; d. repetaţi.
16. Alege propoziţia simplă:
a. Domnule, restituiţi-i-le!
b. Să-i fie date în vileag minciunile şi uneltirile!
c. Au dat în pârg caisele şi piersicile.
d. Când se dă examenul?
17. Stabileşte felul predicatelor din enunţurile: 1. Eram amăgiţi de prieteni. 2. Vremurile erau
tulburi. 3. Pe atunci erau manifestaţii de stradă:
a. numai predicate nominale;
b. două predicate nominale şi un predicat verbal;
c. un predicat nominal şi două predicate verbale;
d. numai predicate verbale.
18. Primul predicat din fraza Nu mă putusem stăpâni să nu mă gândesc la ea imediat... (M.
Cărtărescu) este:
a. nu mă putusem stăpani;
b. nu putusem;
c. mă stăpani;
d. nu mă putusem.
19. Alege enunţul în care există cel puţin două predicate verbale:
a. Sigur că, văzându-vă aşa de obosiţi, n-au mai stat mult la voi.
b. Poate că toate cererile vor fi analizate şi soluţionate până mâine.
c. Pesemne nu au arătat părinţilor extemporalele pline de greşeli.
d. În luna aprilie toţi pomii erau înfloriţi şi livada, înverzită.
20. În fraza: Augustus a fost înştiinţat; se înfurie ca întotdeauna când i se părea că un fapt
oarecare era o înfruntare împotriva propriei sale persoane; îl exilă pe Silanus şi pe Postumus
Agripa, care erau printre invitaţi şi o dădu afară din Roma chiar pe Iulia. (V. Horia), există
alături de predicatele verbale:
a. un singur predicat nominal b. două predicate nominale
c. trei predicate nominale d. patru predicate nominale
50
Unitatea de învăţare 5. (NUMELE) PREDICATIV, (ELEMENTUL)
PREDICATIV SUPLIMENTAR, COMPLEMENTUL PREDICATIV
AL OBIECTULUI
Cuprins
5.1. Introducere................................................................................................................... 51
5.2. Obiectivele unităţii de învăţare.................................................................................... 52
5.3. (Numele) predicativ - definiție...................................................................................... 52
5.3.1. Trăsături sintactice……………..................................................................................... 52
5.3.2. Elemente regente………………..................................................................................... 53
5.3.3 Clasa de substituție ..…………......................................................................................54
5.4. (Elementul) predicativ suplimentar - definiție…………............................................... 55
5.4.1. Trăsături sintactice....................................................................................................... 55
5.4.2. Diversitatea construcțiilor cu PS..................................................................................56
5.4.3. Elemente regente.......................................................................................................... 57
5.4.4. Poziții sintactice ale nominalului la care se raportează PS ........................................ 57
5.4.5. Clasa de substituție....................................................................................................... 58
5.5. Complementul predicativ al obiectului - definiție....................................................... 62
5.5.1. Elemente regente.......................................................................................................... 62
5.5.2. Trăsături sintactice....................................................................................................... 63
5.5.3. Clasa de substituție ...................................................................................................... 63
5.6. Rezumat ........................................................................................................................66
5.7. Bibliografie selectivă (NP) .......................................................................................... 66
5.8. Bibliografie selectivă (PS)............................................................................................ 66
5.9. Bibliografie selectivă (CPO) ....................................................................................... 67
5.10. Test de autoevaluare..................................................................................................... 67
5.1. Introducere
Unitatea de învăţare 5 prezintă trei poziții sintactice foarte importante pentru limba
română, două dintre acestea fiind destul de puțin tratate în lucrările de specialitate. Se
descriu şi se exemplifică clasele de substituție, precum și elementele regente
specifice. Fără a se intra în detalii formale, sunt evidențiate aspectele problematice
ale acestor poziții sintactice și elementele care pot produce confuzii de interpretare.
51
- să definescă și să clasifice verbele care impun apariția unui NP, a unui PS sau a
unui CPO;
- să recunoască trăsăturile fiecărei poziții sintactice în parte;
- să evite confuziile provocate de analizele sintactice ale celor trei tipuri de
constituenți.
5.3. (NUMELE) PREDICATIV - definiție
(Numele) predicativ (NP) „este o funcţie cerută de un centru verbal copulativ – la o formă
personală sau nepersonală – și reprezintă o clasă de substituţie având ca termeni prototipici
adjectivul şi nominalul în nominativ (altul decât nominalul-subiect), iar ca relaţie sintagmatică
specifică, o relaţie obligatoriu ternară, implicând verbul centru de tip copulativ şi un nominal-
subiect” (GALR II 2008: 267).
5.3.1. Trăsături sintactice
Din punct de vedere sintactic, predicativul este o complinire matricială,

neomisibilă a verbului copulativ, o poziție sintactică obligatorie.
Exemplu:
➢ Băiatul devine medic. – *Băiatul devine.
➢ Băiatul este deștept./ Fata este deșteaptă.
Dacă predicativul se exprimă prin adjectiv, acesta se va acorda în gen și număr cu nominalul-
subiect.
Din perspectiva gramaticii moderne, cei doi constituenți sintactici [verb copulativ + nume
52
predicativ] formează un predicat complex cu operator copulativ.
REȚINEȚI!!!
În gramatica școlară se insista asupra faptului că numele predicativ formează alături
de verbul copulativ un predicat nominal, fără a se discuta despre situațiile în care
verbul copulativ se află la un mod nepredicativ (neputând să formeze predicat). În
gramatica modernă, cei doi constituenți sintactici sunt considerați individual, putând
ocupa diverse poziții într-un enunț, iar apariția predicativului nu este determinată de capacitatea
de a forma un predicat nominal, ci de valoarea copulativă a verbului regent.
Exemple
Înainte de a ajunge medic, a învățat foarte mult.
(a ajunge – circumstanțial de timp/verb copulativ la modul infinitiv + medic –
predicativ/substantiv)
Fiind bolnav, nu a mai ajuns la școală.
(fiind – circumstanțial de cauză/verb copulativ la modul gerunziu + bolnav – predicativ/adjectiv)
E ușor de ajuns profesor, dacă ești pasionat.
(de ajuns – subiect/verb copulativ la modul supin + profesor – predicativ/substantiv)
5.3.2. Elemente regente
Elementul care impune apariția unui predicativ într-un enunț poate fi:
- verb copulativ la un mod predicativ: Băiatul a devenit profesor.
- verb copulativ la un mod nepredicativ: Devenind profesor, a avut multe experiențe plăcute.
!!! Lista verbelor copulative este foarte lungă (și este încă deschisă):
➢ a deveni: După absolvirea facultății, a devenit profesor.
➢ a se erija (în): Bărbatul acesta se erijează în conducător.
➢ a ajunge, a ieși: În câțiva ani a ajuns/a ieșit director.
➢ a se face: Ioan s-a făcut inginer.
➢ a rămâne: De când ne-am mutat a rămas neschimbat.
➢ a părea: Băiatul acela pare inteligent.
53
➢ a însemna: Acest om înseamnă mult pentru mine.
➢ a se numi: Prietena mea se numeşte Ioana.
➢ a se chema: Comportamentul lui se cheamă prostie.
➢ a veni (pop.): Ea îmi vine nepoată.
➢ a se ţine (pop.): Andrei se ţine prieten cu David.
➢ a se prinde (pop.): Ei se prind prieteni.
➢ a se da (pop., fam.): El se dă mare./ El se dă drept profesor.
➢ a face pe: El face pe prostul.
➢ a trece (de/drept) (pop., fam.): El trece drept specialist.
5.3.3. Clasa de substituție
În limba română, predicativul se poate realiza non-propozițional sau propozițional.

➢ Non-propozițional, predicativul se poate exprima prin:
• adjectiv în cazul N: Copilul acesta este deștept.
• substantiv în cazul N: Acela este fratele meu. El se numește Andrei.
o substantiv în cazul Acuzativ: Ei se țin de veri. Ea trece drept șefă.
o substantiv în cazul G: Cartea este a profesorului.
o substantiv în cazul D: Reușita a fost grație mamei.
• pronume în cazul N: Cartea mea este aceea. Îmi place ceea ce a ajuns copilul meu.
• numeral cu valoare pronominală, caz N: Colegul meu este al doilea din dreapta.
• adverb: Este bine să faci fapte bune.
• interjecție: Este vai de capul nostru!
• verb la mod nepredicativ: A trăi sănătos înseamnă a mânca sănătos.
➢ Realizările propoziționale sunt:
• propoziție conjuncțională: Întrebarea este dacă va veni astăzi la noi.
• propoziție relativă: El devine ce își dorește.
54
5.4. (ELEMENTUL) PREDICATIV SUPLIMENTAR - definiție
Predicativul suplimentar (PS) este o poziţie sintactică în general facultativă,

nonmatricială, realizată în structuri ternare derivate, care se raportează sintactic şi semantic
concomitent la un verb (sau o interjecţie predicativă) şi la un nominal (GALR II 2008: 301).
Din punct de vedere sintactic, predicativul suplimentar este o complinire nematricială,

facultativă și apare în structuri sintactice reorganizate (derivate).
Exemplu:
Maria doarme liniștită.
este un enunț reorganizat din două enunțuri inițiale: Maria doarme. și Maria este liniștită.
Predicativul suplimentar liniștită rezultă din elidarea subiectului Maria (a cărui repetiție ar fi
redundantă) și a verbului copulativ este. Adjectivul ajunge astfel să depindă (din punct de vedere
sintactic și semantic) de verbul a dormi, dar se raportează, în egală măsură, și la nominalul-
subiect, cu care se și acordă în gen, număr și caz.
Denumirea de predicativ vine de la poziția de (nume) predicativ pe care o avea constituentul
liniștită în structura inițială, iar suplimentar vine de la poziția facultativă, suplimentară pe care o
are în raport cu verbul a dormi.
Caracteristici ale raportării predicativului suplimentar la nominal şi la verbul regent

• faţă de verbul regent, predicativul suplimentar se caracterizează prin
omisibilitate, fiind facultativă din punct de vedere sintactic:
• Ion a intrat (zâmbind).
• Maria povesteşte ceva (amuzată).
• faţă de nominalul avansat, predicativul suplimentar se caracterizează prin restricţii
selecţionale pe care nominalul i le poate impune:
– acord gramatical
• Fetele cântă bucuroase. < Fetele cântă şi sunt bucuroase.
55
– acord referenţial
• Noi am terminat de citit primele.
• Decanul Facultăţii de Psihologie a ieşit supărată din sala de şedinţe.
• Gură-cască a plecat primul.
Statutul sintactic al nominalului avansat şi al verbului regent

• Verbul regent poate lua diferite forme de mod, timp și diateză, fapt care
demonstrează că poziţia sintactică de predicativ suplimentar nu este strict
legată de calitatea de predicat a regentului (predicat al enunţării):
– O împodobise cu mătăsurile şi ţesăturile fiecărei ţări, [...] iubind o Luli turcoaică,
găsită cu ochi şi gene de cadână pe coasta asiatică şi africană.
(I. Teodoreanu, Lorelei);
Plimbându-se singură prin mica staţiune de munte, a dat peste un anticariat
5.4.2. Diversitatea construcţiilor cu PS
• Construcțiile cu PS pot avea istorii derivative variate:

➢ Ion a intrat zâmbind. < Ion a intrat şi Ion zâmbea
➢ Pe Ion îl credeam profesor la Iaşi. < Credeam că Ion este profesor la Iaşi.
• Componentele care se elimină pot fi diverse elemente introductive (conjuncţii, pronume şi
adverbe relative ori relativ-interogative) sau verbul a fi:
➢ Simt că Maria este supărată. > O simt pe Maria că este supărată. > O simt pe
Maria (ca fiind) supărată.
• Avansarea subiectului propoziției reduse este o operaţie sintactică obligatorie, implicată în
obţinerea tuturor structurilor cu predicativ suplimentar
• Se obţine o construcţie ternară
– un element nominal
– un element verbal
– o predicaţie suplimentară, care stabileşte relaţii semantico-sintactice cu celelalte
două
• Efecte ale avansării subiectului
– personalizarea unui verb impersonal
56
• Sfaturile lui s-au dovedit utile. < S-a dovedit că sfaturile lui sunt utile.
– reflexivizarea verbului regent
• Ion se consideră bine pregătit. < Ioni consideră că (Ioni) este bine pregătit.
• Dacă subiectele sunt coreferenţiale, cel redundant se suprimă:
• Maria povesteşte ceva amuzată. < Mariai povesteşte ceva şi Mariai este amuzată.

• verbe care se construiesc mai frecvent cu predicativ suplimentar raportat la
un nominal complement direct
– de percepţie (a auzi, a simţi, a vedea)
– verbul a avea
– cognitive (a recunoaşte, a-şi aminti, a şti, a cunoaşte)
– voliţionale (a dori, a prefera, a vrea)
– dubitative (a bănui, a presupune, a suspecta)
– cauzative (a lăsa, a face)
– de observare (a remarca, a observa)
– de direcţionare (a trimite, a expedia)
– de apreciere (a cataloga, a analiza, a estima, a aprecia, a caracteriza, a
interpreta, a considera)
– de prezentare (a prezenta, a arăta, a expune)
– de acceptare (a primi, a accepta, a admite)
– vb. copulative (cu excepţia lui a fi): Ea a devenit medic singură, fără ajutorul
nimănui.
5.4.4. Poziţii sintactice ale nominalului la care se raportează PS

• subiect
– La câţiva paşi de Podul Mogoşoaiei [...] se ridica, neprimitoare şi
posomorâtă, o casă veche. (M. Caragiale, Craii)
• complement direct
– L-am văzut pe Andrei dând mâna cu vecinul său.
57
• nume predicativ
– El este băiatul considerat cel mai bun din școală.
• complement indirect
– Le trimitem invitaţii la conferinţă celor consideraţi mai interesaţi.
• complement prepoziţional
– Îmi amintesc de Andrei în copilărie.
• complement de agent
– E ultimul concediu petrecut (de noi) singuri.
• circumstanţiale
– Ioana a împrumutat o geantă de la mine şi a venit cu ea distrusă.
5.4.5. Clasa de substituţie

➢ Substantiv:
– A plecat copil şi s-a întors bărbat.
– Ne-am despărţit prieteni.
– Şefule, te ştiam om de gust. (Camil Petrescu, Patul lui Procust)
– Îmi place să te văd făptură clară / răsfrântă-n iezerul de munte. (L. Blaga,
Prezenţă).
– Se crede un nou Picasso.
– Îl credeam un terchea-berchea.
DE REȚINUT !!!
Întrucât nominalul îşi păstrează cazul din structura de bază, substantivul fără
prepoziție din poziția de PS se află în cazul nominativ:
– A plecat muncitor necalificat în străinătate.
– Mi te imaginam prezentatoare de televiziune.
➢ Pronume: pronumele personal – rar – (a), demonstrativ de identitate (b), nehotărât (c),
negativ (d), relativ (e), interogativ (f) şi de politeţe (g). De asemenea, poziţia se poate realiza prin
pronumele semiindependent al însoţit de determinări posesive (h):
(a) Ion s-a prezentat drept mine la examen.
58
(b) Valul mai bate, acelaşi. / Raza e trează în turn. (L. Blaga, Noapte la mare), Am
regăsit-o aceeaşi.
(c) Ne-am regăsit alţii.
(d) Fetele n-au venit niciuna să ma vadă.
(e) Nu eşti ce te consideră ei., Nu eşti cine te crezi., Nu eşti geniul care te crezi.
(f) Cine se crede?
(g) Atât de mult vă admiră încât s-a visat dumneavoastră.
(h) Castelul îl socotea în întregime al său.
DE REȚINUT !!!
Este imposibilă apariţia în poziţia predicativului suplimentar a unui clitic
pronominal.
➢ Adjectiv:
– Femeia se arăta simpatică şi plină de bun-simţ şi sănătatea lui avea nevoie de bani. (H.
Papadat-Bengescu, Concert)
– Ţuţuienii [...] mănâncă slănina râncedă. (I. Creangă, Amintiri)
– Hainele le are ca noi.
– Îl ştiu de viclean.
– A dansat de una singură.
➢ Numeral:
– Ea a ieşit a doua pe judeţ.
– Ei au plecat doi şi s-au întors trei.
➢ Forme verbale nepersonale:
➢ Supinul:
– Pe Maria o credeau de măritat.
– O astfel de soluţie o considerau de neacceptat.
– Te ştiam greu de găsit acasă.
– Substanţele le consideram uşor de procurat.
➢ Gerunziul:
– Îl vedeam în fiecare dimineaţă trecând strada prin dreptul ferestrei mele.
59
– Îl priveau ca aparţinând curentului renascentist.
➢ Infinitivul:
– O considerau a fi una dintre cele mai frumoase din generaţia ei.
– Acum întâiaşi dată vedem ideea de unitate a se arăta. (N. Bălcescu, Istoria).
– L-a făcut a plânge.
➢ Adverb: cum (relativ şi interogativ), oricum, precum, unde (relative), aşa, astfel, altfel
(modale), împreună, alături (modal-asociative), adverbe cu sens locativ care se raportează la un
nominal care nu are funcţia de subiect, adverbul bine ş.a.:
– Cum ţi-l închipuiai?
– Oricum te-ar vedea ceilalţi, ceea ce contează este cum te vezi tu.
– Unde te crezi?
– Aşa mă consideră ei?
– Margaretele le-aş prefera dincolo, lângă narcise.
➢ Interjecţie:
– O consider cam tra-la-la. (apariţia adverbului de aproximare subliniază
apropierea de clasa adjectivului);
– M-a lăsat paf.
– În fiecare zi îl auzeam pe Ion trosc şi pleosc.
➢ Grupurile prepoziţionale sunt construite cu prepoziţiile calităţii (a) sau cu alte prepoziţii și
locuţiuni prepoziţionale (b):
(a) Substantivul însoțit de o prepoziţie a calităţii (ca, drept, de şi locuţiunea în calitate de)
poate fi nedeterminat sau însoţit de morfemul de determinare nedefinită:
– Vrea să lucreze pe seama lui ca profesor de echitaţie.
– A dat un interviu în calitate de proaspăt prim-ministru.
– A jucat şi Ion în piesa de la Bulandra, drept Trahanache.
– Sper să nu-l pierdem de client.
➢ Dintre prepoziţiile calităţii, numai drept se foloseşte cu pronume:
– Drept cine te-ai prezentat?
(b) Te credeam în delegaţie.
➢ Te ştiam din Bacău.
➢ O vedeam în afara oricărei primejdii.
➢ Te ştiam printre ei.
60
➢ Vă credeam cu ele la mare.
DE REȚINUT!!!
Predicativul suplimentar exprimat printr-un substantiv însoţit de prepoziţii poate sta
fie în cazul acuzativ (a), fie în genitiv, după anumite prepoziţii (b):
(a) Îl ştiam printre câștigători.
(b) O ştiam împotriva acestui regulament., Tabloul îl preferam deasupra
televizorului.
Propoziţiile predicative suplimentare

• Predicativele suplimentare conjuncţionale sunt introduse prin conjuncţii selectate de
verbul regent:
– Mâine sunt aşteptate să apară la televizor persoanele care au intrat în conflict.
– Îl ştiu că glumește.
• Predicativele suplimentare pot fi introduse şi prin pronume, adjective şi adverbe relative:
– Te ştiu ce mincinos eşti.
– O ştiu ce fată serioasă e!
– Lor nu le pasă de cum te consideri tu.
Propoziţia subordonată corespunzătoare predicativului suplimentar de tip comparativ poate fi
introdusă și de una dintre locuţiunile conjuncţionale ca şi când, ca şi cum, având, în mod
frecvent, predicatul la modul condiţional:
– Cupola strălucea ca şi când / ca şi cum ar fi fost poleită cu aur.
61
5.5. COMPLEMENTUL PREDICATIV AL OBIECTULUI - definiție
Complementul predicativ al obiectului (CPO), funcţie cerută de un centru verbal

atributiv, noncopulativ, reprezintă o clasă de substituţie având ca termen prototipic substantivul
neprepoziţional (pentru unele verbe, şi adjectivul), iar ca relaţie sintagmatică specifică, o relaţie
obligatoriu ternară, implicând verbul-centru şi un complement (de cele mai multe ori, direct, mai
rar, indirect) (GALR II 2008: 296).

• verbe trivalente
– a boteza „a pune un nume”: L-au botezat Andrei.
– a numi: Părinţii l-au numit Radu.
– a denumi: Lingvisștii l-au denumit CPO.
– a chema „a avea nume”: O cheamă Popescu.
– a zice „a avea nume”: Îi zice Popescu.
– a spune „a avea nume”: Îi spune Popescu.
– a porecli: Sătenii l-au poreclit Surdu.
– a intitula: Autorul şi-a intitulat romanul „Ion”.
– a alege: L-au ales senator.
– a lua: Tupeist e numai cineva care se ia pe sine drept altcineva.
– a desemna: L-au desemnat reprezentantul echipei.
– a angaja: Au angajat-o director.
– a unge: L-au uns mitropolit.
• Multe dintre aceste verbe permit şi folosiri bivalente, tranzitive, de tipul:
– L-au botezat deja pe nepotul lor (complement direct).
– Au angajat bucătar (complement direct).
– Au ales director (complement direct).
• Atât sub aspect semantic, cât şi sub aspect sintactic, cele două folosiri
reprezintă, de fapt, realizări ale unor unităţi verbale distincte.
• În gramaticile româneşti, CPO a primit interpretări diferite:
– (a) conform tradiţiei gramaticale, reprezintă una dintre posibilităţile
62
de construcţie cu P(redicativ)S(uplimentar);
– (b) conform unor lucrări mai recente, reprezintă, în raport cu PS, o complinire
„primară”, matricială, a verbului, constituind, împreună cu NP, aşa-numitul
atributiv de bază.

Complementul predicativ al obiectului face parte din structuri ternare
(a): V + OD + CPO L-au botezat Andrei.
(b): V + OI + CPO Îi zice Andrei.
CPO cere atât prezenţa verbului, cât şi prezenţa celuilalt complement (OD sau OI). Subiectul, fără
a fi implicat direct în tipul de relaţie în care se angajează CPO, este totuşi coocurent în
majoritatea structurilor, dată fiind calitatea de verbe de acţiune, deci verbe cu Agent, care codifică
Agentul ca nominal-subiect. Absenţa subiectului este rară, restrânsă la câteva construcţii care, la
origine, au avut un subiect nedeterminat:
➢ Îmi spune Andrei.
➢ Îmi zice Andrei.

• substantiv propriu sau devenit, contextual, propriu:
– L-au poreclit Surdu.
– L-au denumit complement secundar.
• substantiv nedeterminat, desemnând o funcţie/o demnitate, o categorie socioprofesională,
eventual, însoţit de determinativi cu rol restrictiv:
– L-au ales ambasador.
– L-au angajat director de firmă.
– L-au uns episcop al Moldovei.
• grup prepoziţional, în care substantivul este precedat de una dintre prepoziţiile calităţii:
de, drept, ca
– L-au angajat ca grădinar.
– L-au uns ca mitropolit.
63
DE REȚINUT !
• În cazul special al verbului a lua, posibilităţile de selecţie pentru centrul
grupului prepoziţional sunt mult mai largi:
– nume propriu (M-au luat drept Ion.)
– nume desemnând o categorie socioprofesională (M-au luat drept
inspector.)
– pronume, inclusiv pronume personal (M-au luat drept tine./drept
altcineva.)
– propoziţie relativă (M-au luat drept cine nu trebuie.)
Spre deosebire de nominalul ataşat direct (L-au angajat bucătar., L-au botezat Radu.), a cărui
formă cazuală nu se poate decide, căci, în contextul dat, forma substantivală nu permite
substituţia cu un clitic pronominal, în prezenţa grupului prepoziţional cu prepoziţia drept (nu însă
şi cu prepoziţia ca), forma impusă este acuzativul (M-au luat drept tine.).
• substitute adverbiale
– Cum l-au botezat?
– L-au botezat aşa/astfel.
• substitute pronominale
– Ce l-au angajat?
– L-au angajat ceva.
• propoziţii relative introduse prin aceste substitute
– L-au denumit cum şi-a dorit.
– L-au ales ce şi-a dorit.
DE REȚINUT !
În clasa de substituţie a CPO, adjectivul grupul adjectival este neacceptat de
cele mai multe verbe, iar când apare, este adesea substantivizat; pronumele
apare cu totul izolat.
Numeroase adjective ocurente în asemenea construcţii se substantivizează.
64
CPO vs. NP
• La nivel sintactic, asemănarea constă în natura ternară a relaţiei, iar
deosebirea constă în implicarea în relaţie a complementului (OD sau OI), în
cazul CPO, dar a subiectului, în cazul NP.
• Apropierea sintactică şi semantică dintre cele două poziții apare clar la anumite verbe,
care, în context reflexiv, permit trecerea de la complementul predicativ al obiectului la
numele predicativ; vezi:
– L-au numit Popescu. (CPO) vs Se numeşte Popescu. (NP).
• La origine, acest reflexiv a fost probabil un pasiv-reflexiv de la verbul tranzitiv. În limba

actuală, sensul pasiv este foarte depărtat (El se numeşte Popescu.). Pierzând relaţia cu
pasivul, reflexivul a devenit un formant obligatoriu (inerent), dezambiguizator pentru
sensul „a avea numele de”.
CPO vs. PS
• CPO şi PS au numeroase trăsături în comun, CPO fiind, ca şi PS, o
complinire de tip predicativ.
• Se deosebesc însă, prin tipul matricial / nematricial al complinirii: CPO este o complinire
matricială a verbului, cerută de semantica şi sintaxa lui internă, în timp ce PS este una
nematricială, dobândită contextual. CPO apare obligatoriu în vecinătatea verbelor
atributive, în timp ce PS, nefiind implicat obligatoriu în semantica şi sintaxa verbului-
centru, ajunge, accidental, prin reorganizări sintactice, în vecinătatea acestuia.
• Astfel, a denumi şi a desemna cer obligatoriu o complinire predicativă; a lua de/drept,
pentru a actualiza sensul „a atribui o identitate falsă”, are nevoie în mod necesar de
vecinătatea unui CPO, devenit un context obligatoriu şi dezambiguizator.
• Spre deosebire de acestea, verbe de opinie ca: a considera, a crede şi verbe voliţionale şi
deziderative ca: a vrea, a dori sunt, matricial, tranzitive, având ca particularitate de
construcţie realizarea curentă a poziţiei OD ca propoziţie conjuncţională:
• Profesorii consideră / cred că el este inteligent.
• Părinţii vor / doresc ca el să fie medic.

65
• Prin reorganizare, în locul unei structuri bipropoziţionale, apare o construcţie
„condensată”, cu un singur predicat al enunţării, verbele în discuţie ataşându-şi o
determinare exterioară, care provine din componenţa sintactică a subordonatei:
• Profesorii îl consideră / îl cred inteligent.
• Părinţii îl vor / îl doresc medic.
5.6. Rezumat
Unitatea de învăţare 5 conţine prezentarea a trei poziții sintactice foarte importante
pentru limba română: numele predicativ, predicativul suplimentar și complementul
predicativ al obiectului. Sunt oferite nenumărate exemple pentru clasele de
substituție, precum și pentru elementele regente specifice. Fără a se intra în detalii
formale, sunt evidențiate aspectele problematice ale acestor poziții sintactice și
elementele care pot produce confuzii de interpretare.
5.7. Bibliografie selectivă (NP)

1. GALR, II, 2008: 267-295;
2. GBLR, 2010: 476-485;
5.8. Bibliografie selectivă (PS)

2. Draşoveanu, D. D., Despre elementul predicativ suplimentar, în CL, XII, 2,
1967: 235-242.
3. GALR, II, 2008: 301-316;
4. GBLR, 2010: 512-521;
5. Guţu Romalo, V., Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, 1973: 146-
154.
66
5.9. Bibliografie selectivă (CPO)
1. GALR, II, 2008: 296-300;
2. GBLR, 2010: 486-493;
4. Pană Dindelegan, G., Sintaxa transformaţională a grupului verbal în limba
română, 1974: 133-154.
5. Pană Dindelegan, G., Sintaxa limbii române. Partea I. Sintaxa grupului verbal,
1976, 105-110.

Identificați și analizați sintactico-morfologic cuvintele care ocupă pozițiile sintactice ce
de CPO, NP sau PS în următoarele enunțuri:
1. Niciodată n-am putut să o obișnuiesc pe soția mea să-i spună așa: Schmidt.
2. M-ai privit zâmbind și asta m-a pus pe gânduri.
3. Nu mai pot merge mai departe...; mi-e rușine să ajung desculță acolo sus.
4. Colegii mei l-au ales director al fabricii.
5. Dascălul nostru era un holtei frumos, zdravăn și voinic și-l chema Vasile a a
Vasilicăi.
6. El a crezut-o deșteaptă, dar nu era.
7. Îl știa în odaia alăturată, cufundat în fotoliul ei, dincolo de această ușăă

întredeschisă.
8. Paul se auzi strigat, dar nu răspunse.
67
Unitatea de învăţare 6. OBIECTUL DIRECT ȘI OBIECTUL
SECUNDAR
Cuprins
6.1. Introducere.................................................................................................................. 68
6.3. Obiectul direct - definiție............................................................................................ 69
6.3.1. Caracterizare morfosintactică.................................................................................... 69
6.3.2. Clasa de substituție..................................................................................................... 72
6.3.3. Elemente regente…………………………….................................................................. 76
6.4. Obiectul secundar – definiție...................................................................................... 79
6.4.2. Elemente regente ........................................................................................................ 80
6.5. Rezumat....................................................................................................................... 81
6.6. Bibliografie selectivă…............................................................................................... 81
6.1. Introducere
Unitatea de învăţare 6 sintetizează toate aspectele specifice pozițiilor sintactice
de obiect direct și de obiect secundar din limba română. După definițiile și clasele
de substituție ale acestora, se acordă o atenție sporită caracterizării
morfosintactice, fiind exemplificate și discutate, pe larg, toate contextele
generatoare de confuzii.

- să definescă obiectul direct și obiectul secundar din limba română;
- să recunoască trăsăturile sintactice și semantice ale acestor constituenți;
- să recunoască și să evite confuziile dintre cele două poziții sintactice.
68
6.3. OBIECTUL DIRECT - Definiție
„Complementul (obiectul) direct funcţionează în grupul verbal şi, uneori, în cel interjecţional,
ca termen subordonat în cadrul unei relaţii de dependenţă faţă de centrul grupului şi se
realizează, în forma sa prototipică, printr-un nominal în cazul acuzativ (Elevul mănâncă un
măr., O chem pe mama., Mă felicită., Copilul aruncă ceva., I-am întâlnit pe amândoi.) care
exprimă în mod curent Pacientul / Tema” (GALR II 2008: 392).
6.3.1. Caracterizare morfosintactică
Trăsături gramaticale care deosebesc obiectul direct de alte poziţii sintactice:
a) posibilitatea de a se realiza prin clitic pronominal de acuzativ
 Mănânc portocale. → Le mănânc.
 Privesc peisajul. → Îl privesc.
(b) posibilitatea de a fi dublu exprimat: prin clitic şi prin pronume personal prepozițional
accentuat sau printr-un substantiv / pronume cu prepoziţie
 Îl cred pe el.
 Pe ea o cunosc.
 Îl văd pe Bogdan / pe director.
 Pe acela îl văd.
(c) posibilitatea de a apărea în construcții pasivizabile, situație în care complementul direct

devine subiect
 Andrei citește o carte. → Cartea este citită de Andrei.

69
Pasivizarea este un criteriu facultativ, întrucât există verbe care, în ciuda faptului
că au un complement direct, nu permit pasivizarea (v. verbul „a avea”: Eu am o
carte. – *Cartea este avută de mine.).
Obiectul sau complementul direct reprezintă o funcţie actanţială, impusă, în mod

obligatoriu, de un verb tranzitiv.
Dublarea prin clitic
◼ Cunoaște două variante de realizare:
- anticipare = cliticul pronominal se poziționează înaintea complementului (L-am întâlnit pe

Bogdan.)
- reluare = cliticul pronominal se poziționează după complement (Pe Ioana am văzut-o ieri în
parc.)
! Substantivul și cliticul pronominal ocupă o singură poziție sintactică și, din acest motiv,
trebuie analizate împreună, nu separat:
L-... pe Bogdan = un complement direct dublat
Pe Ioana ...-o = un complement direct dublat
Cele două variante de realizare, precum și analiza sunt similare și în cazul complementului
indirect din Dativ.
Dublarea complementului direct este obligatorie când acesta este:
(a) în cazul Ac, fără prepoziţie
 substantiv comun (animat, inanimat) sau propriu inanimat, întotdeauna

determinat (de cele mai multe ori, definit), în antepunere faţă de verb:
✓ Tabloul l-am văzut la expoziţie., Cărţile le-am cumpărat ieri., Copiii i-am îmbrăcat
cu haine noi., Elevul l-am văzut pe stradă.
 substantiv comun inanimat, nedeterminat, precedat de un adjectiv pronominal:
✓ Această / acea carte am citit-o., Acelaşi stilou l-am folosit şi ieri., Fiecare cameră
70
am vopsit-o în altă culoare.
(b) în cazul Ac, cu prepoziţia pe
 substantiv comun personal sau substantiv propriu nume de persoană, indiferent de

poziţia faţă de verbul regent
✓ I-a îmbrăcat pe copii. / Pe copii i-a îmbrăcat., Pe Ioana am întâlnit-o la facultate.
 pronume (personal, de politeţe, reflexiv, demonstrativ, nehotărât, pronumele

semiindependente al şi cel), indiferent de poziţia faţă de regent
✓ Pe tine te-a remanrcat. / Te-a remarcat pe tine., Pe sine se laudă. / Se laudă pe

sine., Îl vreau pe acela. / Pe acela îl vreau., Pe asta o iau. / O iau pe asta.
 pronumele relativ/interogativ care
✓ Filmul pe care l-am văzut mi-a plăcut. / Mi-a plăcut filmul pe care l-am văzut.
 numeral cardinal sau ordinal, antepus verbului
✓ Pe doi i-am văzut venind., Pe al treilea l-am găsit reprede.
Dubla exprimare nu este posibilă atunci când obiectul direct este:
◼ substantiv în cazul acuzativ, fără prepoziţie, determinat sau nedeterminat,

în postpunere: Citeşte ziarul., Mângâie câinele., Îmbracă păpuşa.,
Mănâncă banane., Bea apă. şi nearticulat, în antepunere: Cărţi cumpără.,
Portocale doreşte., Elevi meditează (nu studenţi).
◼ în construcţiile cu dativ posesiv (plasat înaintea verbului regent), cu referire la

complementul direct exprimat prin substantiv determinat: Mi-am vizitat părinţii., Îşi
aşteptă prietenii., Mi-am primit cadoul.
◼ substantiv propriu, inanimat, postpus verbului: Am vizitat Parisul / Braşovul / Tokio /

Bucegii., Am citit „Moromeţii” de câteva ori. (antepunerea substantivului complement
direct antrenează dublarea: Parisul l-am vizitat anul trecut., „Moromeţii” i-am citit.);
◼ pronumele nehotărât orice şi negativele nimeni și nimic, indiferent de poziţia lor faţă de
71
verb: Mănâncă orice. / Orice mănâncă., Nu ştie nimic. / Nimic nu ştie.
◼ pronumele relative/interogative cine, ce şi compusele lor: Spune-mi pe cine ai supărat.,

Supăr pe cineva?, Ce a făcut?, Ai mâncat ceva?;
◼ pronumele demonstrativ popular asta, aia, în cazul acuzativ, fără pe: Iau asta / aia.,
Asta vreau.
Dubla exprimare este facultativă atunci când obiectul direct este:
◼ substantiv comun personal nedeterminat sau substantiv propriu nume de

persoană, în cazul acuzativ, cu prepoziția pe, postpus verbului: (Îi) vede pe
părinţi / copii., (O) ascultă pe Ioana.
◼ substantiv inanimat, determinat cu morfemul de determinare nedefinită, antepus

verbului: O problemă (o) ridică scrierea cu cratimă., Un succes (îl) constituie
rezultatele bune obţinute la examen.
◼ numeral (cardinal sau ordinal) în cazul acuzativ, cu prepoziția pe, poziționat după verb:
(I-)am întâlnit pe trei., (L-)am lăsat în urmă pe al patrulea.
◼ pronumele demonstrativ popular asta, aia şi pronumele nedefinite (cu excepţia lui
orice) la acuzativul cu pe, postpuse verbului: (O) vreau pe asta / aia., (Îl) primeşte pe
oricine., Profesorul (îl) ascultă pe fiecare., (I-)am întâlnit pe unii / alţii / câţiva.

Realizări nonpropoziționale
◼ nominal în acuzativ
 substantive: Librarii vând cărţi.
 pronume sau numerale: Studenţii le cumpără., Copilul îi iubeşte pe bunici.,
Îl/mă îmbrac., Nu văd nimic., Am întâlnit trei dintre studenţi la bibliotecă., L-
am felicitat pe al doilea.
 locuţiuni pronominale: Nu spune cine ştie ce. („nimic, mare lucru”), Mănâncă
te miri ce („mai nimic”).
72
 cuvinte substantivizate
✓ Învaţă engleza., Oricine apreciază frumosul., Părinţii îi vor binele., Am
auzit un of.
✓ Învaţă englezeşte / franţuzeşte / româneşte („engleza, franceza,
româna”).
✓ Pe prost îl remarcă oricine., Scoate pe „ah” din propoziţie.
✓ Ion spune „bine” / „da” foarte des., Scoate „şi” / „de” din propoziţie.,
Spune „mulţumesc”.
◼ Forme verbale nepersonale
(a) Infinitivul
 Începe a merge., Nu ştie a mânca. / Nu ştie mânca.
 Am visat că nu pot fugi.
(b) Supinul – după verbe aspectuale cu sensul „a termina” (a înceta, a termina, a

isprăvi, a încheia, a mântui, a sfârşi) şi după verbul modal a avea + de
 Femeia tocmai atunci terminase de citit.
 Am de scris / de citit.
(c) Gerunziul – cu regent verb de percepţie:
 Am văzut fulgerând.
Realizări propoziționale
A. Propoziţii relative
(a) Completivele relative
✓ El nu înţelege ce-i spun., Am înțeles pe care (coleg) l-a favorizat., Mănâncă numai (ceea)
ce vrea., Opreşte pe (ori)cine întâlneşte în cale.
✓ Ioana știe cine / de ce / cu cine / pentru ce a primit medalia., Întreabă cât costă brățare /
a cui este brățara / cui i-a cumpărat brățara., Povestește când / unde / încotro a plecat.
73
(b) Relativa infinitivală
✓ (Nu) are ce / cât / ceea ce / oricât / orice vrea., (Nu) are pe cine întrba., (Nu) are cui
povesti., (Nu) are de ce / cu ce / cu cine pleca., (Nu) are despre ce vorbi., (Nu) are când /
(de) unde pleca., Nu are încotro pleca / de ce lipsi.
B. Propoziţii conjuncţionale
◼ Conectori: că, să, dacă, de cu sensul „dacă”, ca...să (variantă combinatorie a lui să) şi
locuţiunile conjuncţionale cum că, cum de, precum că.
✓ Spune / afirmă că a plecat.; Pretinde / minte că şi-a construit o casă.; El crede /

presupune că Maria a plecat.; El verifică / cercetează dacă a predat lucrarea., Nu spune
dacă mai rămâne.; Nu-şi aminteşte / ţine minte dacă a pierdut cartea sau a împrumutat-
o cuiva.; El întreabă cum de s-a întâmplat asta., Se miră cum de am ajuns deja.
Realizările neprototipice ale obiectului direct
(a) construcţiile formate din substantiv, rar pronume demonstrativ sau nehotărât,
precedat de prepoziţiile din şi de:
 A mai luat din cărţi / din astea.
 De toate a cumpărat.
 Spune-i, Tudore, fetei ăleia să mai aducă nişte de-asta. (Preda, Moromeţii).
Acestea sunt construcţii eliptice, unele partitive, folosite în registrul familiar-popular, care
permit recuperarea centrului de grup nelexicalizat (o parte din…, o băutură de…).
(b) structuri relative, în care pronumele relativ, integrat sintactic şi în structura regentei,
marchează numai poziţia faţă de aceasta:
 Se gândeşte la ce va face în viitor.
 Depinde de ce va face în viitor.
74
Obiectul Direct în structuri atipice, generatoare de false interpretări:
(a) substantivul precedat de un numeral cardinal compus cu de, de o locuţiune

adjectivală cu de sau de un adjectiv invariabil:
✓ Decanul a convocat [douăzeci şi cinci de] studenţi.
✓ Elevul a cumpărat [treizeci de] caiete.
✓ Nu discut [astfel de] probleme.
✓ Copilul inventează / spune [fel de fel de] poveşti.
!!! Prepoziţia de se grupează cu numeralul, nu cu substantivul, şi nu îi impune acestuia

restricţii de caz.
(b) substantivul în acuzativ este precedat de la (în registrul popular sau în texte arhaice):
✓ Şi mănâncă fata la plăcinte […] a băut la apă până s-a răcorit […] a
mâncat la pere. (I. Creangă, Fata babei)
✓ Spărgea la alune pe nicovală.
!!! La nu mai are rol de prepoziţie (dovadă, posibilitatea suprimării ei: A băut (multă)
apă., A mâncat (multe) plăcinte / pere.), ci este folosită ca determinativ cantitativ.
Realizările poziţiei sintactice în GInterj

◼ ambele modalităţi de expresie: acuzativul neprepoziţional sau acuzativul cu pe.
◼ Acuzativul neprepoziţional
 substantive cu trăsătura [− animat]
✓ Iaca lăcaşul unchiului meu! (Creangă, Harap-Alb)
✓ Iată rochia / pălăria!, Iată o nuntă., Na masa aceasta.,
 substitute
✓ Iată-mă., Iată-ne!
✓ Trosc! şi la stânga una! (Creangă, Dănilă Prepeleac)
75
DE REȚINUT !!!
Regulile de construire a complementului direct cu sau fără pe implică distincţii
semantice și gramaticale:
✓ animat / nonanimat: acuzativul fără prepoziţie, dacă verbul tranzitiv
admite în poziţia ObDir numai nominale [− animat]
Bea apă., Spală o cămaşă / rufe.
✓ personal / nonpersonal
✓ individualizat / nonindividualizat
◼ +/- pe, în funcţie de trăsătura semantică individualizare
 dacă verbul admite şi nominale [+ uman]: Caut profesor („oarecare”). / Caut pe
profesorul Ionescu. / Îl caut pe profesor („anumit”);
 la alte verbe nu este posibilă decât construcţia cu pe: Am văzut-o pe mama / pe
Maria.
 Complementul direct exprimat prin substantiv primește în mod obligatoriu
prepoziţia pe atunci când acestea sunt nume de persoană sau animate
personalizate, în condiţiile individualizării puternice a substantivului-
complement: O văd pe Ioana., Îl chem pe Lăbuş.

◼ verb monovalent fără subiect
✓ Mă ninge., Mă plouă.
◼ verbe bivalente
 [subiect + complement direct]
✓ Copilul citeşte o carte.
 [complement direct + circumstanţial]
✓ Mă doare în gât.
✓ Îl mănâncă pe spate.
◼ verbe trivalente
 [subiect + complement indirect + complement direct]
✓ Prietena mea îmi trimite o scrisoare.
 [subiect + complement direct + complement indirect]
76
✓ Elevul a cerut informaţii profesorului.
 [subiect + complement direct + complement prepoziţional]
✓ El a primit un cadou de la colegul lui.
 [subiect + complement direct + complement secundar]
✓ Profesorul (îl) ascultă pe elev lecţia.
(a) un verb tranzitiv la un mod personal (frecvent) sau o formă verbală nepersonală
(infinitiv, gerunziu, supin):
 Bunica spune poveşti.
 Este o încercare de a ascunde gunoiul sub preş.
 Ne ducem în sus urcând cursul apei.
 Au terminat de citit romanul.
(b) o locuţiune verbală tranzitivă:
 Profesorul ia în considerare / are în vedere rezultatele obţinute.
 Ţine minte asta!, Îţi aduc aminte ceva.;
(c) o interjecţie predicativă cu regim de verb tranzitiv
 Pleosc o palmă!. Iată casa!
(d) adjectivul dator
 Îmi e dator viaţa / o casă / recunoştinţă / bani.
DE REȚINUT !!!
Verbe cu aceeaşi realizare lexicală, structuri sintactice diferite
(a) omonimie
 El aduce1 („transportă”) apă. – complement direct
 El aduce2 („seamănă”) cu mama lui. – complement prepoziţional cu
prepoziţia cu
 El îi dă1 („oferă”) flori. – complement direct
 El dă2 („face o mişcare repetată”) din mâini. – circumstanţial instrumental.
(b) variaţie sintactică liberă
 Medicamentul ajută pe bolnav. – complement direct
 Medicamentul ajută bolnavului. – complement indirect
 El sare gardul. – complement direct
 El sare peste gard. – circumstanţial
77
 El scotoceşte casa. – complement direct
 El scotoceşte prin casă. – circumstanţial etc.
(c) verbe intranzitive construite accidental cu un complement direct (complement intern)
◼ A dormit un somn bun în această după-amiază.
◼ Şi-a trăit traiul.
◼ A luptat o luptă dreaptă.
78
6.4. OBIECTUL SECUNDAR – definiție
„Complementul secundar funcţionează în grupul verbal ca termen subordonat faţă de

centrul grupului într-o structură ternară din care face parte şi un complement direct
subordonat aceluiaşi centru verbal” (GALR II 2008: 413).

◼ realizare prototipică:
➢ nominal neprepoziţional
➢ mai rar, şi realizare propoziţională.
◼ Nominal - substantiv inanimat
◼ I-a învăţat pe copii înmulţirea.
◼ L-a examinat lecţia.
◼ L-a învăţat poezii / jocuri / o poezie / un joc.
◼ Profesorul îl trece pe elev clasa.
◼ Trece-mă pragul la tindă.
◼ pronume [− Animat]:
◼ pronumele interogativ şi relativ ce: Ce îl anunţă?, Nu ştiu ce îl anunţă.;
◼ pronumele demonstrative familiare asta, aia: Îl învăţ asta / aia.
◼ pronumele nehotărâte una, alta, câteva, altceva, orice, ceva, tot şi locuţiunile
pronominale corespunzătoare cine ştie ce, nu ştiu ce, te miri ce: Vreau să vă-ntreb
ceva, să mă sfătuiţi ceva.; Îl învaţă una / alta / orice / tot., Îl sfătuieşte cine ştie ce., Îl
roagă nu ştiu ce / te miri ce.
◼ pronumele negativ nimic: Nu-l întreabă nimic.
◼ formă verbală nepersonală de infinitiv
◼ Să mă-nvăţ şi eu a scrie.
◼ L-am convins a spune / şedea / cânta.
79
◼ propoziţie conjuncţională (completive secundare conjuncţionale)
◼ Te anunţ că hotărârea mea rămâne nestrămutată.

◼ Îl informează că a luat examenul.
◼ Îl rog pe cine a fost atent să enunţe regula.
◼ A învăţat pe elevi să scrie şi să citească.
◼ Îl întreabă dacă-l mai doare nasul.
◼ propoziţie relativă
◼ El mă învaţă ce să fac, ... ceea ce vrea / ar vrea, ... orice vrea.
◼ O învaţă cum să facă / cum ar face.
◼ El mă întreabă ce aş face., ... când / unde pleacă trenul.

 verb tranzitiv la un mod personal (a anunţa, a asculta, a convinge, a
dăscăli, a examina „a supune unei verificări cunoştinţele cuiva”, a informa, a
învăţa, a ruga, a sfătui, a vesti, a traversa, a trece): M-a învățat ceva.
 formă verbală nepersonală, infinitiv sau gerunziu: a mă învăța ceva, învățându-mă ceva
 verb la diateza pasivă: Copilul a fost învățat ceva interesant de către bunicul său.
 niciodată interjecţie: *Iată profesorul ceva.,*Iată-i pe elevi ora plecării.
DE REȚINUT !!!
!!! Anumite verbe acceptă un complement secundar în variaţie liberă cu un
complement prepoziţional:
 a convinge pe cineva ceva / de ceva
 a-l informa pe profesor asta (ceva) / despre asta (de ceva)
 a povesti ceva/despre ceva etc.
Caracteristici ale nominalului complement secundar:

(a) nu acceptă prepoziția pe (acuzativul cu pe poate apărea şi la un complement
direct inanimat):
 Pe păpuşă o iubeşte mult., Scrie-l pe cinci ! – Complement direct
80
(b) nu acceptă realizarea prin clitic pronominal și nici dublarea prin clitic:
 *Ea m-a învățat-o., *Poezia ea m-a învăţat-o.
(c) nu se implică în procesul de pasivizare (nu devine subiect în construcţia pasivă), ci îşi
păstrează poziţia sintactică:
 Bunicul îl învață pe nepot poezia. > Nepotul este învățat de bunic poezia.
(d) nu se poate realiza coordonarea unui complement secundar cu un complement direct:
 *Bunicul l-a învățat pe nepot şi poezia.
(e) complementul secundar este incompatibil cu un complement indirect:
 El îmi anunţă ora plecării. (ora = complement direct) vs El mă anunţă ora
plecării. (ora = complement secundar)
6.5. Rezumat
Unitatea de învăţare 6 sintetizează toate aspectele specifice pozițiilor sintactice
de obiect direct și de obiect secundar din limba română. După definițiile și
clasele de substituție ale acestora, se acordă o atenție sporită caracterizării
morfosintactice, fiind exemplificate și discutate, pe larg, toate contextele
generatoare de confuzii.
1. GALR, II, 2008: 392-412; 413-417;

2. GBLR, 2010: 426-446; 447-453;
5. Irimia, Dumitru, Gramatica limbii române, 2004: 409-314.
81
1. Construiește enunțuri în care pronumele personal el să fie complement

direct și complement secundar.
2. Alege varianta corectă de răspuns.
În enunțul: În fiecare dimineață îl văd pe dumnealui în parcul din spatele casei mele,
complementele directe sunt exprimate prin:
a. un pronume personal și un pronume posesiv;

b. un pronume personal și un pronume personal de politețe;
c. un articol nehotărât și un adjectiv pronominal posesiv;
3. Selectează și analizează sintactico-morfologic toate complementele directe din

enunțurile următoare:
Eram în pădure și auzeam zgomote interesante. Vedeam crengile care tremurau timid în
bătaia vântului și auzeam tunetele furtunii pe care o anunțaseră meteorologii.
82
Unitatea de învăţare 7. OBIECTUL INDIRECT ȘI OBIECTUL
PREPOZIȚIONAL
Cuprins
7.1. Introducere.................................................................................................................. 83
7.3. Obiectul indirect – definiție......................................................................................... 84
7.3.1. Trăsături sintactice......................................................................................................84
7.3.2. Clasa de substituție………………................................................................................ 85
7.3.3. Elemente regente…………………………….................................................................. 86
7.4. Obiectul prepozițional – definiție................................................................................ 87
7.4.1. Trăsături sintactice......................................................................................................87
7.5. Rezumat....................................................................................................................... 89
7.1. Introducere
Unitatea de învăţare 7 prezintă pozițiile sintactice de obiect indirect și obiect
prepozițional din limba română. O secțiune importantă a acestui capitol este
dedicată argumentelor care au impus modificarea terminologiei în cazul
complementului „indirect” din cazul Acuzativ (așa cum apărea în gramatica
tradițională). Sunt exemplificate realizările din clasa de substituție a fiecărei poziții
sintactice în parte, insistându-se asupra elementelor regente, dar și asupra
trăsăturilor distincte ale acestor constituenți sintactici.

- să definescă obiectul indirect și obiectul prepozițional din limba română;
- să recunoască trăsăturile sintactice ale acestora;
- să identifice cazurile specifice;
83
7.3. OBIECTUL INDIRECT - Definiție

„Complementul (obiectul) indirect prototipic este un component actanţial al grupului
verbal, fiind cerut (sau admis) de verbul-centru şi reprezentând destinatarul / beneficiarul
procesului codificat prin verb” (GALR II 2008: 418).
◼ Este un constituent care apare în GV, GInterj, GAdj sau GAdv.

◼ Pentru anumite elemente regente, Obiectul Indirect este un constituent obligatoriu al grupului
➢ Îți prieşte vremea din România.
➢ I s-a năzărit să mănânce.
➢ Ni s-a acrit de școală.
➢ Mi-e sete.
➢ Andrei vă e rudă.
➢ L-am vizitat în dimineața premergătoare sosirii tale.
➢ Vom acţiona conform indicațiilor.
◼ În alte situații, Obiectul Indirect este numai un constituent facultativ al grupului (în
vecinătatea unor regenţi care nu-l au în grila de valențe):
➢ Andrei mi-a înschis uşa.
➢ El îmi zâmbeşte.
➢ Andrei ne e simpatic.
➢ Mi-e cald.
➢ Bravo vouă!
➢ Ana este o fată fidelă prietenilor ei.
➢ A procedat adecvat situaţiei.
Observăm că, în cazul verbului „a fi”, există restricții care impun utilizarea obligatorie sau facultativă
a Obiectului Indirect:
84
◼ a fi cu valoare predicativă existenţială se combină cu un Obiect Indirect obligatoriu, dacă
subiectul este un substantiv ce denumește o senzaţie fizică sau o stare psihică:
◼ Îmi e sete / foame / ruşine/dor.
➢ a fi cu valoare predicativă existenţială se combină cu un Obiect Indirect facultativ,
dacă subiectul este un substantiv care denumeşte o stare atmosferică:
◼ (Mi-) e frig / cald.
◼ a fi cu valoare copulativă se combină cu un Obiect Indirect obligatoriu, dacă numele
predicativ este un substantiv relaţional nedeterminat:
◼ Ea ți-e rudă / prieten / vecin / văr.
◼ a fi cu valoare copulativă se combină cu un Obiect Indirect facultativ, dacă numele
predicativ este un adjectiv:
◼ Ea (ți-)e fidelă / ostilă / credincioasă.

◼ nominal (substantiv, pronume, numeral) în cazul dativ, uneori dublat prin clitic
➢ I-a dat mamei flori.
➢ Telefonului i-am luat o altă husă.
➢ Le-am spus alor mei de decizia luată.
➢ Nu spunem nimănui.
➢ Are doi băieți, dar numai primului i-a mers bine în viaţă.
◼ clitic de pronume personal sau reflexiv, în cazul dativ
➢ Mi-am zis că acesta este momentul meu.
➢ Ei îşi sunt simpatici (unul altuia).
➢ Se vede că vă place mâncarea.
◼ grup prepoziţional: la + nominal în acuzativ; către + nominal în acuzativ
➢ Bravo la trei dintre voi.
➢ Zis-a el către / cătră noi / Andreea / amândoi.
◼ celor + numeral cardinal invariabil
➢ Bravo celor trei din stânga.
◼ celui de-/celei de- + numeral ordinal invariabil
➢ Bravo celui de-al treilea participant.
85
➢ Cui nu-i place școala, nu i se vor dărui cărţi.
➢ (Îi) dau sfaturi oricui mi le cere.

În grupul verbal
(a) vb monovalente, cu schema V + OI
◼ Lui David îi tună şi-i fulgeră.
◼ Ne merge (rău).
(b) vb bivalent, cu schema V + Sb + OI/OPrep/CPO
◼ Viitorul îți surâde., I se cuvin laude., Îți e foame.
◼ Îţi arde de glumă., I s-a urât cu binele., Nu vă merge cu el.
◼ Îmi zice Dumitrescu. „mă cheamă Dumitrescu”;
În grupul interjecţional
◼ unica interjecţie în vecinătatea căreia obiectul indirect se poate exprima prin clitic de pronume
personal în dativ este na
➢ Na-ţi caietul! / Na-ţi-o ţie!; Na-vă ce mi-ați cerut!
◼ pentru alte interjecţii, Obiectul Indirect se poate realiza printr-un nominal
➢ Bravo mie / lor / tuturor / câştigătorilor / lui David / primului!
➢ Vai mie nouă / vouă!
◼ interjecţiile onomatopeice
➢ Şi atunci, el jap! o palmă lunganului.
În grupul adjectival
◼ adjective neologice:
➢ accesibil, adecvat, analog, aferent, conform, anterior, apt, egal, contrar, exterior,
fatal, tipic, favorabil, fidel, inferior, indispensabil, inerent, refractar, interior, propriu,
loial, necesar, ostil, propice, superior, util etc.
◼ Acest sfat a fost util tuturor / paricipanților.
◼ adjective mai vechi:
➢ familiar, binevoitor, păgubitor, dator, străin, drag, premergător, firesc, potrivnic,
prielnic, recunoscător, vecin, scump, vrăjmaş etc.
◼ Omul acesta ne este dator de ceva timp.
86
În grupul adverbial
◼ adverb (adesea provenit din adjectiv)
➢ Se comportă similar colegilor.
➢ Desenează aidoma ţie / primului dintre profesorii lui / cui l-a învăţat.
7.4. OBIECTUL PREPOZIȚIONAL - Definiție

„Complementul (obiectul) prepoziţional prototipic este un component actanţial al
grupului verbal, fiind cerut (sau admis) de verbul-centru şi având o semantică bogată”
(GALR II 2008: 438).

◼ Constituent obligatoriu (complement) al grupului verbal, adjectival, adverbial
sau interjecțional:
➢ Mă gândesc la tine.
➢ Necazul s-a abătut asupra oamenilor.
➢ Este o persoană plină de calități.
➢ Se descurcă indiferent de situație.
➢ Vai de ei!
◼ are întotdeauna un regent cu regim prepozițional;
◼ lexicalizare, în general, obligatorie
➢ Te superi inutil (pe cineva); Pare gelos (pe cineva).
◼ marcare prepozițională obligatorie;
◼ realizare prototipică: G Prepozițional;
◼ topică postpusă regentului.

◼ Grup Prepozițional:
- prepoziție cu regim de Ac sau de G + nume:
➢ Ne bazăm pe prieteni. (Ac)
➢ Consecințele prevalează asupra bunelor intenții. (G)
87
- prepoziție + formă verbală nepersonală:
- verb la infinitiv: A sfârșit prin a fi de acord.
- verb la supin: S-a plictisit de făcut referate.
Realizări propoziționale (completive prepoziționale):
◼ conjuncționale: Mă gândesc să renunț la vacanță.
◼ relative: Nu sunt sigur cine ne va ajuta.
Extrageți din GBLR 2010/2016 (pag. 470-472) cât mai multe exemple de elemente
regente cu regim prepozițional.
◼ Verbe cu regim prepozițional:
◼ Adjective cu regim prepozițional:
◼ Adverbe cu regim prepozițional:
◼ Interjecții cu regim prepozițional:
Atenție la confuzii!
El îi vede pe copii. (Cd.) vs El se bizuie pe copii. (CPrep.)
Am alergat la prieteni. (Circ.loc) vs M-am gândit la prieteni. (CPrep.)
Mă miră [că ai reușit]. (SB) vs Mă mir [că ai reușit]. (CPrep.)
◼ Se recomandă evitarea utilizării întrebărilor pentru stabilirea poziției sintactice și
căutarea unor indicii la nivelul enunțului (cum ar fi verbul cu regim prepozițional, dublarea
prin clitic etc.).
ASPECTE NORMATIVE
Vă mulțumesc pentru că mi-ați acordat acest interviu. (incorect)
◼ pentru că – locuțiune conjuncțională cauzală (aici, elementul de relație
subordonator nu introduce o subordonată cauzală, ci o completivă prepozițională)
◼ Verbul regent cere prepoziția atunci când se construiește cu un complement non-
propozițional: Vă mulțumesc pentru interviul acordat (corect).
◼ Atunci când se construiește cu o propoziție subordonată conjuncțională, prepoziția-regim nu
se „propagă” înaintea conjuncției subordonatoare că.
88
Vezi și: Mă tem de urmările nefaste vs Mă tem că urmările vor fi nefaste. (*Mă tem de că urmările
vor fi nefaste)
◼ Se gândește la viitorul nesigur vs Se gândește că viitorul pare nesigur.
◼ Corecte: Vă mulțumesc că mi-ați acordat acest interviu.
Mi-a mulțumit că l-am ajutat.
7.5. Rezumat
Unitatea de învăţare 7 prezintă pozițiile sintactice de obiect indirect și obiect
prepozițional din limba română. Sunt expuse argumentele care au condus la
modificarea terminologiei în cazul complementului „indirect” din cazul Acuzativ.
Sunt exemplificate realizările din clasa de substituție a fiecărei poziții sintactice în
parte, insistându-se asupra elementelor regente, dar și asupra trăsăturilor distincte
ale acestor constituenți sintactici.

1. GALR, II, 2008: 418-437; 438-453;
2. GBLR, 2010: 466-475;
1. Complementul prepozițional exprimat prin substantiv din versurile: În zarea

cea de veci albastră / Nu v-a prins dragostea sihastră / De ce-aţi lăsat? Nu v-a fost
dor / De ţara voastră? (G.Coşbuc), este:
a. de veci; b. dragostea; c. de țara.
2. Construiește cinci enunțuri în care complementul prepozițional să fie însoțit
de prepoziții diferite.
3. Construiește trei enunțuri în care complementul indirect din Dativ să fie
exprimat prin clase lexico-gramaticale diferite.
89
Unitatea de învăţare 8. CIRCUMSTANȚIALELE
Cuprins
8.1. Introducere...................................................................................................................90
8.2. Obiectivele unităţii de învăţare....................................................................................91
8.3. Circumstanțialul de loc................................................................................................ 91
8.4. Circumstanțialul de timp............................................................................................. 92
8.5. Circumstanțialul de mod..............................................................................................93
8.6. Circumstanțialul cantitativ……................................................................................... 94
8.7. Circumstanțialul de scop…………............................................................................... 95
8.8. Circumstanțialul de cauză........................................................................................... 96
8.9. Circumstanțialul concesiv............................................................................................97
8.10. Circumstanțialul consecutiv........................................................................................ 98
8.11. Circumstanțialul condițional....................................................................................... 99
8.12. Circumstanțialul instrumental..................................................................................... 100
8.13. Circumstanțialul sociativ............................................................................................. 100
8.14. Circumstanțialul de relație.......................................................................................... 101
8.15. Circumstanțialul cumulativ......................................................................................... 102
8.16. Circumstanțialul de excepție....................................................................................... 102
8.17. Circumstanțialul opozițional....................................................................................... 103
8.18. Rezumat........................................................................................................................ 104
8.20. Test de autoevaluare.................................................................................................... 105
8.1. Introducere
Unitatea de învăţare 8 prezintă, pe scurt, toate tipurile de circumstanțiale
existente în limba română de astăzi. După definițiile preluate din GALR II 2008,
sunt oferite exemple, atât pentru pozițiile cunoscute încă din școala gimnazială,
cât și pentru pozițiile sintactice noi.
90
- să definescă și să clasifice circumstanțialele din limba română;
- să identifice în mod corect fiecare poziție sintactică;
- să recunoască și să corecteze greșelile care apar în analiza circumstanțialelor.
8.3. CIRCUMSTANȚIALUL DE LOC

„Circumstanţialul de loc este un constituent al enunţului care indică reperele
spaţiale ale situaţiei de comunicare sau ale situaţiei comunicate, având ca
realizare definitorie adverbele unde (interogativ)/acolo” (GALR II 2008: 514).
➢ În această seară, mâncăm în oraş.
Alături de circumstanțialul de timp, circumstanțialul de loc exprimă coordonatele situaţiei de

comunicare, formând grupa circumstanţialelor situative. Din punct de vedere sintactic, este
un constituent facultativ al GV, al GAdj şi al GInterj.
În anumite enunțuri, poate apărea un complement circumstanţial de loc (circumstanţial
obligatoriu), fiind cerut de sintaxa şi semantica anumitor verbe.
➢ David arată [spre colegi].
➢ David a tras [la un han].
➢ David a ajuns [acasă].
Elemente regente
◼ verb la formă verbală finită: A plouat în Brașov.
◼ interjecţie predicativă: Hai la noi!
◼ adjectiv: Căţelul negru în cerul gurii este un câine rău.
Clasa de substituție:
◼ adverb
➢ A plecat departe / acolo.
91
➢ Nu pleacă nicăieri.
➢ Muncește undeva.
➢ Unde mergem?
➢ Merg oriunde.
◼ G Prepozițional
➢ Pleacă de aici!
◼ substantiv
➢ S-a urcat pe balcon.
◼ numeral
➢ S-a așezat lângă doi mai înalți.
◼ propoziție relativă
➢ Vă așezați lângă cine doriți.
➢ Unde vreți, acolo veți merge.
8.4. CIRCUMSTANȚIALUL DE TIMP

„Circumstanţialul de timp este un constituent al enunţului care fixează
coordonatele temporale ale actului enunţării sau ale situaţiei comunicate, având ca
realizare definitorie adverbele de timp (când, atunci etc.)” (GALR II 2008: 495).
!!! În gramatica tradițională, în clasa circumstanţialului de timp erau încadrate şi

construcţii de tipul:
➢ Durează trei ani.
➢ Ţine zece minute.
Aceşti constituenţi ocupă astăzi poziția sintactică de circumstanțial cantitativ.
Elemente regente
◼ verb la formă verbală finită sau nonfinită:
➢ Merg zilnic la serviciu.
➢ A merge vara la mare e disctractiv.
◼ adjectiv:
➢ Echipa victorioasă astă-vară a pierdut ieri meciul.
◼ interjecţie predicativă:
92
➢ Iată acum o nouă reprezentaţie!
◼ adverb
➢ Astăzi am fost la cinema.
➢ Nu am fost la teatru niciodată.
➢ Când plecăm?
◼ G Prepozițional:
➢ A plecat de dimineață.
◼ substantiv:
➢ În bătrânețe, era mai sensibil.
◼ pronume:
➢ A ajuns după el.
◼ numeral
➢ Vei lua cuvântul după trei mai tineri.
◼ formă verbală non-finită (la infinitiv)
➢ Până a se trezi el din somn, ea iese pe ușă.
◼ propoziţie relativă:
➢ A început să râdă când învățătoarea a intrat în clasă.
◼ propoziţie conjuncţională:
➢ Până m-am căsători, am fost tare nefericit.
8.5. CIRCUMSTANȚIALUL DE MOD

„Circumstanţialul de mod (modal) este un constituent al enunţului care exprimă
caracterizarea calitativă a felului de desfăşurare a unui proces sau evaluarea
enunţiativă a unei propoziţii” (GALR II 2008: 523).
Circumstanţialul de mod este un constituent facultativ al GV, al GAdj, al GAdv sau al Ginterj,
indicând o caracteristică a unui eveniment, a unui proces sau a unei stări.
!!! În anumite enunțuri, poate apărea un complement circumstanţial de mod
(circumstanţial obligatoriu), fiind cerut de sintaxa şi semantica anumitor
verbe.
Ex: Colega mea se comportă natural.
* Colega mea se comportă. (enunț agramatical)
93
Elemente regente:
◼ verbe la formă finită sau non-finită:
➢ Calcă cu multă atenție pe greșia umedă.
➢ A mânca încet e o recomandare cunoscută.
◼ interjecţii predicative:
➢ Hai mai repede!
◼ adjective:
➢ un copil vesel în mod înnăscut,
◼ adverbe:
➢ de obicei bine ales
◼ adverb de mod:
➢ El cântă foarte frumos.
◼ verb la gerunziu:
➢ El merge șchiopătând.
➢ Cum vrea, așa face.
➢ Merge ca și cum ar pluti.
8.6. CIRCUMSTANȚIALUL CANTITATIV

„Circumstanţialul cantitativ este un component al enunţului care exprimă o
cuantificare, o caracterizare cantitativă a unei predicaţii semantice. Componentul
cuantificat exprimă o calitate sau un proces înzestrate cu trăsătura gradualităţii (a scalarităţii)”
(GALR II 2008: 544).
Elemente regente:
◼ verbe la formă finită sau non-finită:
➢ Andrei a dormit mult.
➢ A dormi mult e o plăcere.
◼ adjective:
94
➢ Este un copil extraordinar de cuminte.
◼ adverbe:
➢ Merge extrem de încet.
◼ adverb
➢ Cât ai mâncat?
◼ nominal
➢ A stat toată ziua acasă.
◼ grup prepoziţional
➢ Nivelul apei a scăzut cu cinci metri.
➢ A dormit cât a vrut.
◼ propoziţie conjuncţională
➢ Nivelul apei a crescut până a ajuns la douăzeci de metri.
Circumstanţialul cantitativ poate fi propriu-zis, atunci când exprimă variaţii cantitative
imprecise (Citeşte mult) sau de măsură, atunci când exprimă variaţii cantitative precise, prin
raportarea la unităţi de măsură (Citeşte zece ore).
8.7. CIRCUMSTANȚIALUL DE SCOP

„Circumstanţialul de scop (final) este componentul enunţului prin care se exprimă
finalitatea, ţinta desfăşurării unui proces. Realizarea definitorie a
circumstanţialului de scop este propoziţia conjuncţională introdusă prin ca să” (GALR II
2008: 572).
!!! Acţiunea indicată de circumstanţialul de scop este obligatoriu posterioară

celei exprimate de regent.
Elemente regente
◼ verb la formă finită:
➢ Învață pentru a reuși în viață.
◼ interjecție:
➢ Na-ţi o carte ca să te delectezi!
95
Clasa de substituție
◼ adverb/locuțiune adverbială:
➢ Ca să îţi povestesc ce am pățit, de aceea te-am sunat.
◼ formă verbală non-finită (supin):
➢ Ne duseserăm la adunat nuci.
◼ Grup prepozițional (Ac sau G):
➢ Mulți oameni aleargă după cumpărături. (Ac)
➢ S-au luat măsuri în vederea dezvoltării economiei. (G)
➢ Citește mult ca să termine mai repede cartea.
➢ A luat banii din casă de și-a cumpărat dulciuri.
!!! Aspecte normative

Gruparea „pentru ca să”, utilizată pentru a introduce un circumstanţial de scop,
este pleonastică, întrucât şi prepoziţia pentru, şi conjuncţia ca să exprimă scopul.
*A venit la noi pentru ca să ne ajute.
8.8. CIRCUMSTANȚIALUL DE CAUZĂ

„Circumstanţialul de cauză este un component al enunţului prin care se specifică
motivul (cauza) care antrenează desfăşurarea unui proces şi prezintă ca realizare
definitorie propoziţia conjuncţională introdusă prin fiindcă (şi sinonimele sale, întrucât,
pentru că etc.)” (GALR II 2008: 557).
Elemente regente
◼ formă verbală finită sau non-finită:
➢ L-am surprins plângând de supărare.
◼ interjecție:
➢ Vai de noi că nu știm ce ne așteaptă.
◼ adjectiv:
➢ Andrei era fericit fiindcă obţinuse premiul cel mare.
◼ adverb:
➢ Hoţii au operat discret, pentru că nu şi-a dat nimeni seama de prezenţa lor.
96
◼ formă verbală non-finită:
➢ Îmbolnăvindu-se, nu a putut veni la școală.
◼ adverb:
➢ Încet cum vorbeşte, nici nu îl auzi.
◼ adjectiv:
➢ Bucuros că a terminat referatul, David a ieşit la plimbare.
◼ grupuri prepoziționale:
➢ Nu merge în pădure de teamă.
◼ propoziție conjuncțională (elemente specifice: fiindcă, deoarece, căci, întrucât, pentru
că, din cauză că, din moment ce, din pricină că, de vreme ce, pe motiv că):
➢ Pentru că nu îl cunoştea, nu l-a băgat în seamă.
Să reținem!
Circumstanțialul de cauză presupune o cauză care generează un efect, motiv
pentru care acţiunea indicată de circumstanţialul de cauză este obligatoriu
anterioară celei indicate de regent.
➢ A căzut pentru că a fugit după mine.
Aspecte normative
În contexte negative, se recomandă folosirea uneia dintre grupările cu statut
prepoziţional „din cauza”, „din pricina”, „din cauză de”, iar în contextele pozitive,
prepoziţia „datorită”.
Circumstanţialul de cauză realizat prin propoziţie se desparte, de obicei, prin
virgulă de regentă. Când însă legătura dintre cauzală şi regentă este foarte strânsă
din punct de vedere semantic, nu se pune virgulă:
➢ A întrebat a doua oară pentru că nu a înţeles.
8.9. CIRCUMSTANȚIALUL CONCESIV

„Circumstanţialul concesiv este un component al enunţului prin care se exprimă
contrazicerea / excluderea unui raport de condiţionare (sau de inferenţă) între două
procese comunicate” (GALR II 2008: 592).
97
Circumstanţialul concesiv indică un eveniment care ar putea împiedica realizarea acţiunii sau
dobândirea unei însuşiri, dar nu o împiedică.
Elemente regente
◼ formă verbală finită:
➢ Am venit la tine, deşi nu intenționam.
◼ interjecție:
➢ Cu toate că nu prea vrem, hai la petrecere!
◼ adjectiv:
➢ Am cunoscut un om sensibil în ciuda aparenţelor.
◼ formă verbală non-finită:
➢ Necunoscându-i, și tot i-a impresionat.
◼ adverb:
➢ Nu a învățat, și totuși a reușit.
◼ adjectiv:
➢ Chiar abandonat, omul a supraviețuit.
◼ Grup prepozițional:
➢ În ciuda efortului, nu a obţinut premiul (G).
◼ propoziție conjuncțională (elemente specifice: deși, chiar dacă, chiar de, cu toate că,
măcar că, chit că):
➢ Deşi nu i-am invitat, ei au venit la petrecere.
➢ Oricât mi-aș dori, tot nu te pot convinge.
8.10. CIRCUMSTANȚIALUL CONSECUTIV

„Circumstanţialul consecutiv este un component al enunţului care exprimă
rezultatul, urmarea desfăşurării unui acţiuni, a unui eveniment sau a existenţei unei stări.
Realizarea definitorie a circumstanţialului consecutiv este propoziţia conjuncţională introdusă
prin conectorul specializat încât” (GALR II 2008: 603).
98
➢ A plâns până la epuizare.
➢ E îndeajuns de deștept pentru a rezolva problema.
◼ formă verbală non-finită (supin):
➢ Era deștept de neimaginat.
◼ propoziție conjuncțională (element specific: încât):
➢ A țipat atât de tare încât a leșinat.
➢ Era așa de cald de leșinai.
➢ Cumpărase atâta băutură cât să-i ajungă un an.
8.11. CIRCUMSTANȚIALUL CONDIȚIONAL

„Circumstanţialul condiţional este un component al enunţului prin care se exprimă
condiţia de a cărei îndeplinire depinde desfăşurarea unui proces. Realizarea
definitorie a circumstanţialului condiţional este propoziţia conjuncţională introdusă prin în caz
că. Totuşi, cel mai frecvent condiţionala este introdusă prin dacă (sau prin sinonimul său de),
care, în consecinţă, este considerat conectorul tipic pentru circumstanţiala condiţională”
(GALR II 2008: 582).
◼ formă verbală non-finită (gerunziu):
➢ Făcând abstracție de bani, putem spune că a fost o vacanță reușită.
◼ adverb:
➢ Citește mai mult, altfel nu vei reuși la examen.
◼ Grup prepozițional:
➢ Nimeni nu vorbește frumos fără a avea un interes.
➢ Fără muncă nu vom reuși nimic în viață.
◼ propoziție conjuncțională (elemente specifice: dacă, de (dacă), în caz că):
➢ Dacă tăceai, filosof rămâneai.
➢ În caz că vii, să-mi aduci datoria.
99
8.12. CIRCUMSTANȚIALUL INSTRUMENTAL
„Circumstanţialul instrumental este un constituent facultativ al enunţului indicând
mijlocul de realizare a unui proces. Prototipic, este exprimat printr-un grup
prepoziţional având drept centru prepoziţia cu” (GALR II 2008: 537).
➢ Băieții se joacă pe calculator.
➢ Taie pâinea cu cuțitul.
➢ Vom reuși prin muncă.
◼ formă verbală non-finită (gerunziu):
➢ Andrei a slăbit alergând.
8.13. CIRCUMSTANȚIALUL SOCIATIV

„Circumstanţialul sociativ este constituentul facultativ al enunţului care indică
asocierea cu subiectul sau, în condiţiile izolării prozodice, cu alt component al
enunţului şi este realizat prototipic printr-un grup prepoziţional având drept centru prepoziţia
cu (Merge la mare cu prietenii.)” (GALR II 2008: 541).
Elemente regente:
◼ verb la formă finită sau non-finită (infinitiv, gerunziu, supin)
➢ Marius se plimbă cu fratele lui prin parc.
➢ Nu e greu a merge cu familia la munte.
➢ L-am văzut plecând cu familia în vacanță.
➢ E ușor de mers cu familia la munte.
◼ interjecție predicativă:
➢ Hai cu noi la petrecere!
Trăsături sintactice și semantice

Este un constituent facultativ (un adjunct) al grupului verbal și, foarte rar,
al grupului interjecțional.
100
Exprimă persoana care se asociază persoanei din poziția nominalului-subiect, alături
de care participă la acțiune, la eveniment, la stare, în același timp și în același fel:
➢ Andrei construiește cu fratele lui un castel de nisip.
Se construiește obligatoriu prepozițional, cu prepoziția cu:
➢ Vine la școală cu prietena ei.
8.14. CIRCUMSTANȚIALUL DE RELAȚIE

„Circumstanţialul de relaţie este un constituent facultativ al enunţului care indică
limitele de manifestare ale unei acţiuni, stări, calităţi prin referire la un anumit
domeniu (Este as la matematică.) sau care precizează perspectiva din care se face
comunicarea (Din punct de vedere legal, tranzacţia nu este posibilă.)” (GALR II 2008: 551).
Elemente regente:
➢ Acest om a decăzut fizic și psihic.
➢ Dorința lui e de a-l învinge fizic pe adversarul.
➢ Teoretic vorbind, nu îl poate învinge.
◼ adjectiv:
➢ Sănătatea este importantă sub toate aspectele.
◼ adverb:
➢ Se simte normal din punctul de vedere al sănătății.
◼ adverb:
➢ Teoretic vorbind, nu îl poate învinge.
➢ În privința examenului, nu știu ce să cred.
➢ După mine, nu are nicio șansă să câștige.
➢ Cât privește excursia, nu cred că ne vom putea organiza la timp.
101
8.15. CIRCUMSTANȚIALUL CUMULATIV
„Circumstanţialul cumulativ este un component al enunţului care exprimă, în
cadrul unui raport semantic adjonctiv (de adiţionare), o informaţie la care se
adaugă cele exprimate de alt component” (GALR II 2008: 615).
Elemente regente:
➢ În afară de citit, s-a și odihnit.
➢ Pentru a citi și romanul, pe lăngă poezii, îți trebuie timp.
➢ Ai greșit necitind și romanul, în afară de poezii.
➢ Are de citit și un roman, pe lângă poezii.
◼ adjectiv:
➢ Pe lângă serios, un student trebuie să fie și muncitor.
➢ Na și caiete, pe lângă cărți.

Semantic, circumstanțialul cumulativ redă un raport de adiționare, o
informație care se adaugă la cele exprimate de un alt constituent al
enunțului.
Apare, de obicei, în structuri ternare, fiind dependent sintactic de un regent verbal, dar
implică și prezența altui constituent, față de care se exprimă cumulul:
➢ În afară de noi, au mai fost și alți invitați.
Poate apărea și în structuri binare, atunci când cumulul privește nucleul verbal al
celor două structuri:
➢ În afară că e cald, mai și plouă.
La nivelul propoziției, este însoțit, de obicei, de locuțiunile prepoziționale (în) afară
de, pe lângă (pentru cazul Acuzativ) sau în afara (pentru cazul G).
8.16. CIRCUMSTANȚIALUL DE EXCEPȚIE

„Circumstanţialul de excepţie este un component al enunţului care exprimă un tip
special de restrângere a unei predicaţii semantice, indicând ceea ce se exclude din
relaţia predicativă” (GALR II 2008: 622).
102
Elemente regente:
➢ Nu vreau să știu altceva în afară de adevăr.
➢ Adesea, o cuprinde dorința de a nu face altceva, în afară de gramatică.
➢ Nefăcând altceva decât gramatică, se va plictisi repede.
➢ Nu e bun de făcut altceva decât gramatică.

Semantic, circumstanțialul de excepție exprimă restrângerea unei predicații
semantice, indicând ceea ce se exclude din relația predicativă.
Apare, de obicei, în structuri ternare, fiind dependent sintactic de un regent
verbal, dar implică și prezența altui constituent, la care se raportează
excepția:
➢ În afară de gogoși, nu a mai mâncat nimic.
La nivelul propoziției, este însoțit, de obicei, de locuțiunile prepoziționale (în) afară de
(pentru cazul Acuzativ) sau în afara (pentru cazul G).
8.17. CIRCUMSTANȚIALUL OPOZIȚIONAL

„Circumstanţialul opoziţional este un component al enunţului care indică ceea ce
este contrar (sau prezentat ca fiind contrar) celor exprimate de alt component”
(GALR II 2008: 609).
Elemente regente:
➢ S-a pregătit pentru azi, în loc de ieri.
➢ Bunăvoința de a munci el în locul ei nu o vezi în fiecare zi.
➢ A greșit muncind el în locul ei.
➢ S-a săturat de muncit în locul altora.
◼ adjectiv de proveniență verbală:
➢ Acestea sunt niște venituri aducătoare de necazuri în loc de bucurii.
➢ Na ciocolată, în loc de prăjitură.
103
Semantic, circumstanțialul opozițional indică ceea ce este contrar/opus
celor exprimate de un alt constituent al enunțului.
Apare, de obicei, în structuri ternare, fiind dependent sintactic de un
regent verbal, dar implică și prezența altui constituent, prin raportare la
care stabilește opoziția:
➢ Mănâncă orez, în loc de pâine.
Poate apărea și în structuri binare, atunci când raportul de opoziție privește nucleul
verbal al celor două structuri:
➢ Mănâncă pâine, în loc să mănânce orez.
La nivelul propoziției, este însoțit, de obicei, de locuțiunile prepoziționale în loc de
(pentru cazul Acuzativ) sau în locul (pentru cazul G), iar la nivelul frazei, propoziția
circumstanțială opozițională este introdusă, de regulă, de locuțiunea conjuncțională în
loc să.
8.18. Rezumat
Unitatea de învăţare 8 prezintă, pe scurt, toate tipurile de circumstanțiale
existente în limba română de astăzi. Sunt oferite definiții și exemple pentru
fiecare tip de circumstanțial în parte, sunt discutate elementele regente și clasele
de substituție.

1. GALR, II, 2008: 487-494;
2. GBLR, 2010: 525-595;
104
1. Există un substantiv cu poziția sintactică de circumstanţial de timp în
enunţul:
a. Dimineaţa mergem întotdeauna la școală. b. Sculatul de dimineaţă este benefic
pentru sănătate. c. Dimineaţa s-a dovedit extrem de frumoasă. d. În această
dimineaţă mergem la plimbare.
2. Substantivul poate ocupa poziția sintactică de circumstanțial instrumental în
următoarele cazuri:
a. N, Ac, D; b. Ac, G, D; c. Ac, G, V; d. N, D, V.
3. Substantivul subliniat din enunțul: Şi cu ce vei sătura lăcomia acelor cete de
păgâni ce aduci cu măria-ta? adăogi Spancioc... (Costache Negruzzi), ocupă
poziția sintactică de:
a. subiect; b. circumstanțial sociativ; c. complement prepozițional.
4. Circumstanțialul de mod exprimat prin substantiv din enunțul: Toată viaţa
lui, de câte ori nepoată-sa... îi pomenea, la Crăciun, să taie şi el repede un porc, ca
tot creştinul, bătrânul răspundea...
a. ca (...) creștinul; b. repede; c. ca tot.
5. Substantivele din propoziţia Şi de frică se făcură mici, ca nişte căţeluşi (G.
Topîrceanu) sunt, în ordine,:
a. circumstanţial de cauză, circumstanţial de mod;
b. complement indirect, circumstanţial de mod;
c. circumstanţial de cauză, nume predicativ;
d. circumstanţial de mod, circumstanţial de mod.
105
Unitatea de învăţare 9. ATRIBUTUL
Cuprins
9.1. Introducere.................................................................................................................. 106

9.3. Atributul - definiție...................................................................................................... 107
9.4. Apoziție vs. atribut ...................................................................................................... 107
9.5. Atributul în gramatica modernă.................................................................................. 109
9.6. Rezumat....................................................................................................................... 109
9.1. Introducere
Unitatea de învăţare 9 tratează poziția sintactică a atributului. După definirea
acesteia, se face o clasificare și sunt oferite exemple. Sunt aduse în discuție și
diferențele dintre gramatica tradițională și modernă în privința atributului și a
apoziției.

- să definescă și să clasifice atributele din limba română;
- să recunoască diferențele dintre atribut și apoziție.
106
9.3. ATRIBUTUL - Definiție
„Atributul reprezintă componentul sintactic care face parte din grupul nominal,
funcţionând ca adjunct al centrului nominal. Între atribut şi centrul său sintactic se
stabileşte o relaţie de dependenţă. Atributul restrânge sfera semantică a regentului,
introducând noi componente semantice, utile identificării referentului reprezentat
prin regent” (GALR II 2008: 627).
Clasificare:
• genitival: Cartea copilului s-a rupt.

• datival: El este preot deșteptării noastre.
• prepozițional: Cartea de la colegul meu este interesantă./Plecarea înaintea
mamei a fost dureroasă.
• pronominal (dativ posesiv): Mâna-mi tremurândă scrie o ultimă scrisoare.
• apozițional: Mihai, prietenul meu, este inteligent.
9.4. Apoziție vs atribut

• relația apozitivă este un tip de echivalență discursivă, deci diferită de relația
sintactică de subordonare; așadar, apoziția nu este un tip de atribut (pentru că
nu se subordonează unui regent nominal).
• În gramatica școlară, se admitea existența unei apoziții izolate (sora mea,
Anda), dar și a unei apoziții neizolate (profesorul Dumitrescu).
• În gramatica modernă, doar apoziția izolată este acceptată, putând fi marcată
prin apozeme: sora mea, adică Anda.
• În construcția nedetașată (profesorul Dumitrescu), termenul subliniat este un
atribut simplu, diferit, ca statut, de apoziție (un tip de modificator categorial,
restrictiv, nesuprimabil).
1. Prietena mea, Maria, este frumoasă. (apoziție)
2. Domnul Popescu este prietenul meu. (atribut)
„Substantivul propriu Popescu din structura cu așa-zisa apoziție neizolată profesorul

Popescu nu respectă caracteristicile generale ale apoziției, ci este un tip de atribut,
107
pentru că:
- nu este echivalent, din punct de vedere referențial, cu substantivul regent
(substantivul comun este un nume de clasă, iar substantivul propriu este
numele unui membru al clasei);
- nu poate fi omis fără a afecta sensul structurii;
- nu poate fi însoțit de adverbe cu rol explicativ, de tipul adică, anume.”
(GLRG 2019: 350)
!!! Dificultăți de interpretare:

Apoziția presupune existența unei baze, pe care constituentul
respectiv o explicitează și cu care poate să fie într-un „acord” de tip
special. De obicei, baza este un nume, motiv pentru care gramatica
tradițională numea această funcție sintactică atribut apozițional.
Există însă în limba română și situații în care baza explicitată nu este un nume
și, din acest motiv, este corect să păstrăm doar denumirea de apoziție
(nemaifiind vorba despre un atribut).
➢ A luat acest examen muncind, adică învățând. (apoziție)
Dacă apoziția se acordă cu baza, aceasta poate sta în orice caz, inclusiv în cazul
V. Dacă apoziția nu se acordă cu baza, aceasta stă întotdeauna în cazul N (dacă
se exprimă printr-un nume).
➢ Fata mea, Maria, este frumoasă. (relație de echivalanță - apoziție în N)
➢ Casa de aici, adică de lângă mine, este albă. (apoziție în Ac)
➢ Ioane, băiete, vino aici! (apoziție acordată cu baza „Ioane” - caz V)
➢ Am reușit grație prietenului (D) meu, adică Ion. (apoziția nu se acordă cu
baza, cazul N)
➢ Am reușit grație prietenului (D) meu, adică (grație) lui Ion. (apoziția se
acordă cu baza, cazul D).
➢ Cartea este a Mariei, prietena mea. (apoziția nu se acordă cu baza, cazul N)
➢ Cartea este a Mariei, adică a prietenei mele. (apoziția se acordă cu baza,
cazul G)
108
9.5. Atributul în gramatica modernă
În GBLR (2010: 362-389), s-a renunțat complet la funcția de atribut, considerată

nereprezentativă, de vreme ce acoperă, în absența ierarhizărilor sintactice și funcționale,
componente extrem de eterogene. S-a distins între funcțiile specifice grupurilor nominale
prototipice:
• determinant: acest om
• modificator: gând bun
• cuantificator: acești trei elevi
• posesor: cartea fetei
• complement al numelui, numai în relație cu anumite substantive (provenite din verbe,
adjective sau „relaționale”): plecarea/tristețea/mama fetei.
9.6. Rezumat
Unitatea de învăţare 9 tratează poziția sintactică a atributului din limba
română. După definirea acesteia, se face o clasificare și sunt oferite
exemple. Sunt aduse în discuție și diferențele dintre gramatica tradițională și
modernă în privința atributului și a apoziției.

2. GALR, II, 2008: pp. 627-653;
3. GBLR, 2010: pp. 361-389, 595-599.

1. Cuvântul subliniat din enunțul Fața lui era albă ca varul. este:
a. pronume personal/atribut pronominal genitival; b. adjectiv pronominal/atribut
adjectival; c. pronume posesiv/atribut pronominal genitival; d. adjectiv
posesiv/atribut adjectival.
2. Verbul subliniat din propoziţia Decizia de a pleca i-a aparținut în totalitate.,
109
ocupă poziția sintactică de:
a. complement direct; b. atribut verbal; c. predicat verbal; d. complement indirect.
3. Cuvintele subliniate din textul Iar farmecul tău blând şi liniştit / Făcu,
alunecându-şi raza-ncet / Din fiecare om- îndrăgostit, / Din fiecare-ndrăgostit-
poet. (H. Furtună) ocupă, în ordine, următoarele poziții sintactice:
a. atribut pronominal, atribut verbal, complement indirect, atribut adjectival;
b. atribut adjectival, atribut adjectival, atribut pronominal, circumstanţial de mod;
c. atribut pronominal, atribut adjectival, complement indirect, circ. de mod;
d. atribut adjectival, atribut verbal, atribut pronominal, circumstanţial de mod;
110
Unitatea de învăţare 10. CONECTORII SINTACTICI
Cuprins
10.1. Introducere............................................................................................................... 111

10.2. Obiectivele unităţii de învăţare................................................................................ 111
10.3. Definiții.................................................................................................................... 112
10.4. Clasificarea prepozițiilor......................................................................................... 113
10.5. Clasificarea conjuncțiilor........................................................................................ 115
10.6. Rezumat.................................................................................................................... 116
10.7. Bibliografie selectivă............................................................................................... 116
10.8. Test de autoevaluare................................................................................................ 117
10.1. Introducere
Unitatea de învăţare 10 prezintă conectorii sintactici din limba română,
prepoziția și conjuncția. Cele două clase lexico-gramaticale sunt discutate
comparativ, apoi sunt definite și clasificate conform criteriilor corespunzătoare.

- să definescă și să clasifice prepozițiile;
- să definescă și să clasifice conjuncțiile;
- să identifice asemănările și deosebirile existente între cele două tipuri de
conectori sintactici.
111
10.3. Definiții
„Prepoziţia este o clasă de cuvinte neflexibile care, în special la nivelul propoziţiei,

marchează relaţia dintre un termen subordonat şi regentul său. Rolul de conector apropie
prepoziţia de conjuncţie şi de relativele pronominale, adjectivale sau adverbiale” (GALR
2008, I: 607).
„Conjuncţia este o clasă de cuvinte neflexibile prin intermediul cărora se exprimă relaţii
sintactice de coordonare sau de subordonare ori relaţii pragmatice, discursive, între
diversele componente aparţinând nivelului propoziţional, frastic sau transfrastic” (GALR
2008, I: 631).
PREPOZIȚIA CONJUNCȚIA
• rol de conector
• nu ocupă poziție sintactică proprie (unități asintactice), instrument
ASEMĂNĂRI sintactic
• clasă de cuvinte neflexibile
• clasificare: forme simple și compuse
• formează locuțiuni
• apare exclusiv la nivelul • apare și în propoziție și în frază

propoziției • marchează atât raport de
DEOSEBIRI • marchează numai raporturi subordonare, cât și de coordonare (la
de subordonare nivelul propoziţiei: numai relaţii de
• poate să impună caz coordonare; la nivelul frazei: atât
relaţii de coordonare, cât şi relaţii de
subordonare)
112
10.4. Clasificarea prepozițiilor
a. După structură:
• prepoziții simple
Exemple:
cu, lângă, prin, pe, la, în, până, peste, mulţumită, datorită, spre, graţie
• prepoziții compuse
Exemple:
fără de, de la, pe la, de către, până la, de lângă, de peste, de sub
b. După origine:
• prepoziţii moştenite din latină: a, cu, către, de, în, la, fără, asupra
• prepoziţii împrumutate din alte limbi: versus, per, contra, împotriva
• prepoziţii formate în limba română:
- prin compunere (ex: dinspre, înspre, despre, de la)

- prin conversiune (Substantiv > Prepoziţie: graţie; Adjectiv > Prepoziţie: contrar,
conform, potrivit; Participiu > Prepoziţie: mulţumită, datorită; Adverb > Prepoziţie:
aidoma, asemenea, împrejurul, înaintea, dedesubtul)
c. După regimul cazual:

➢ prepoziţii/locuţiuni prepoziţionale cu regim de acuzativ
Exemple:
cu, la, în, de, lângă, pe, din, către, prin, spre, sub, peste, de la, de prin, de peste,
de lângă, de pe, de sub, pe la, pe sub, de pe la, alături de, împreună cu, loalaltă
cu, dincolo de, dincoace de, înainte de, în loc de, în vreme de, din cauză de etc.
Să reținem!
Prepoziţiile primare simple, cu excepţia prepoziţiilor asupra şi contra, toate
compusele (din două sau trei prepoziţii), locuţiunile prepoziţionale al căror
113
element final este una dintre prepoziţiile simple (exceptând asupra şi contra) şi
prepoziţiile provenite din adverbele ca, decât, cât se construiesc cu acuzativul.
➢ prepoziţii cu regim de dativ
Exemple
graţie, datorită, mulţumită, conform, contrar, potrivit, asemenea, aidoma
➢ prepoziţii/locuţiuni prepoziţionale cu regim de genitiv
Exemple:
înaintea, înapoia, îndărătul, dinapoia, asupra, deasupra, dedesubtul, împrejurul,
dindărătul, în faţa, în susul, în josul, în jurul, contra, împotriva, din cauza, din
pricina, în ciuda, în pofida, în vederea, de-a lungul, de-a latul
Să reținem!
➢ Prepoziţiile asupra, contra, în contra, locuţiunile prepoziţionale care au în
componenţă un substantiv/un adjectiv articulat (de tipul din pricina, în
dreptul), prepoziţiile provenite din adverbe şi din locuţiuni adverbiale,
marcate cu particulele deictice -a, -(u)l sau -le (înaintea, în dosul, în
spatele etc.) cer genitivul.
➢ Prepoziţiile/locuţiunile prepoziţionale cu regim de genitiv se utilizează uneori în
combinaţie cu adjectivul posesiv la acuzativ (deasupra mea, înaintea sa, contra mea
etc.) sau cu pronumele personal în dativ (asupra-mi, înaintea-i, în locu-i etc.)
Identificaţi valorile morfologice, pozițiile sintactice și cazul cuvintelor subliniate

din următoarele enunțuri:
- În jurul lui vede numai fericire.
- În jurul-i vede numai fericire.
- În jurul său vede numai fericire.
114
10.5. Clasificarea conjuncțiilor
a. După structură:
• conjuncții simple (ex: dacă, dar, că, ci, de, sau, şi)
• conjuncții compuse (ex: ca…să, ci și, precum și, cum că)
b. După raportul sintactic pe care îl stabilesc în propoziție sau frază:

• conjuncții coordonatoare (leagă doi termeni echivalenţi din punct de vedere sintactic):
➢ copulative: şi, precum şi, nici, nu numai, … ci (dar) şi;
➢ adversative: dar, iar, însă, ci, numai că, or;
➢ disjunctive: sau, ori, fie;
➢ conclusive: aşadar, deci, prin urmare, vasăzică.
• conjuncții subordonatoare (leagă doi termeni sintactici care ocupă poziţii sintactice
diferite, respectiv un termen dependent și regentul său):
➢ nespecializate (polivalente; pot introduce diverse tipuri de propoziții

subordonate într-o frază): că, să, ca … să, dacă, de;
➢ specializate (introduc numai anumite tipuri de propoziții subordonate):
o circumstanţială de timp: după ce, până să, până când, imediat ce,
oricând;
o circumstanţială de mod: ca şi cum, ca şi când, pe măsură ce, de ce …
(de ce/de aceea), cu cât … (cu atât), pe cât … (pe atât);
o circumstanţială de loc: de unde, până unde, dincotro, oriunde,
încotro;
o circumstanţială de cauză: căci, deoarece, fiindcă, întrucât, din cauză
că, de vreme ce, din moment ce;
o circumstanţială de scop: ca să (nu), pentru ca să, ca nu cumva să, ca
nu care cumva să;
o circumstanţială concesivă: deşi, chiar dacă, cu toate că, chiar de, chit
că, măcar să, măcar că, măcar de;
115
o circumstanţială cumulativă: după ce că, pe lângă că, plus că;
o circumstanţială opoziţională: în loc să, decât să;
o circumstanţială de excepţie: în afară că;
o circumstanţială consecutivă: încât.
În funcție de tipul subordonatei (completivă sau circumstanțială) pe care introduc, conectorii

sintactici subordonatori se mai pot clasifica în:
- complementizatori – conjuncții care introduc propoziție obligatorii
(complemente/completive)
Eu vreau 1/[GComp să vină vacanța] 2/.
P1 - propoziție principală, P2 - Completivă directă
(GComp = grup complementizator)
- subordonatori – conjuncții care introduc propoziții facultative (circumstanțiale)
Merg în piață 1/ să cumpăr legume 2/.

P1 - propoziție principală, P2 - circumstanțială de scop/finală
Construiți câte două enunțuri în care conjuncțiile să și dacă să introducă o

subordonată necircumstanțială și una circumstanțială.
10.6. Rezumat
Unitatea de învăţare 10 se ocupă de conectorii sintactici care apar în limba
română la nivelul propozițiilor sau al frazelor. Sunt definite și exemplificate
prepozițiile și conjuncțiile, făcându-se și clasificările corespunzătoare.

1. GALR, 2008, I: 607-655;
2. GBLR, 2010: 320-347;
116
10.8. Test de autoevaluare (vezi rezolvarea în Anexă)
1. Precizaţi valorile morfologice ale cuvântului înainte din enunţurile:

a. Înainte se găsea foarte greu un loc de muncă.
b. Mergem înainte, orice ar fi.
c. Înaintea casei se afla un brad impunător.
d. Înaintea mea se afla un brad impunător.
e. Înainte de cină, ne vom face lecţiile.
2. Precizează valorile morfologice ale cuvântului de utilizat în enunţurile:

a. De vrei să vii, sună-mă!
b. Butoiul de l-ai adus s-a spart.
c. Bucuros de ce a câştigat, a dat o petrecere.
d. De astăzi te descurci singur.
117
TESTE
ȘI
EXERCIȚII COMPLEXE
(PRELUATE ȘI ADAPTATE DIN DIVERSE LUCRĂRI DE GRAMATICĂ)
118
TESTUL 1
1. Numărul substantivelor în cazul acuzativ din enunțul: Peste o zi sau

două vei primi un nou tratament al bolii de care suferi, deoarece cel de până acum n-a avut
niciun efect şi ţi-a provocat numai belele., este:
a. 5; b. 4; c. 6; d. 3.
2. În versurile: O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi, / Pe freamătul de frunze la tine tu
mă chemi., substantivele sunt, în ordinea apariției, în următoarele cazuri:
a. V, V, Ac, Ac, Ac, Ac; b. V, V, N, Ac, N, Ac;
c. V, V, Ac, Ac, N, Ac; d. N, V, Ac, N, Ac, Ac.
3. În enunţurile Femeilor le place mult cafeaua. Băutura preferată dimineața pare a fi cafeaua.
substantivul cafeaua ocupă, în ordine, poziția sintactică de:
a. subiect, complement direct; b. complement direct, complement direct
c. complement direct, nume predicativ; d. subiect, nume predicativ.
4. Cuvântul subliniat din enunțul Sclipea de fericire fața lui. este:
a. complement direct; b. nume predicativ; c. subiect d. circumstanțial de cauză.
5. Precizează poziția sintactică a substantivului subliniat din enunţul Nefiindu-i milă de
nimeni, şi-a continuat planul:
a. nume predicativ; b. subiect; c. complement direct; d. complement circumstanţial de cauză.
6. În propoziţia: Au acordat premii studenților, cuvântul subliniat este:
a. în cazul G; b. în N; c. în V; d. în alt caz.
7. În propoziţia: A venit la lume! substantivul subliniat este:
a. în Ac; b. în N; c. în D; d. în alt caz.
8. Forma corectă de D a substantivului Carmen este:
a. lui Carmen; b. Carmenei; c. al lui Carmen; d. nu are formă de D.
9. În propoziţia: El s-a făcut professor., cuvântul subliniat este:
a. complement direct; b. nume predicativ; c. circumstanțial de mod.
10. În propoziţia: Așterne-te drumului!, substantivul subliniat este în cazul:
a. G; b. D; c. Ac.
11. Substantivele din enunțul: ...de aveam felia de pâine, era sărbătoare bună, aveam ce mânca.
(B.Șt.Delavrancea) au, în ordinea în care apar, pozițiile sintactice de:
119
a. complement direct, atribut substantival prepozițional, subiect;
b. subiect, complement prepozițional, complement direct;
c. complement direct, atribut substantival prepozițional, complement direct.
12. Substantivul din versurile: Cine eşti, ori ce eşti, / Stea fulgerată în mine! (N. Labiş) este în
cazul:
a. N; b. Ac.; c. V.
13. Cuvântul subliniat din enunţul: Haide, să nu ne prindă noaptea! ocupă poziția sintactică
de:
a. complement direct; b. subiect; c. este substantiv în V, fără poziție sintactică.
14. Alege enunţul în care există două adjective propriu-zise ce ocupă poziția sintactică de
atribut:
a. Sunt încântată de voi, dragile mele! b. Elevii mei dragi, aţi făcut o treabă excelentă!
c. Copiii cei mari ai prietenei mele se plimbau veseli prin grădină. d. Ziua de ieri s-a dovedit a fi
plină de surprize.
15. Adjectivul poate fi termen regent pentru:
a. un atribut; b. un complement direct; c. un complement indirect.
TESTUL 2
1. Alege soluţia corectă de analiză a cuvintelor subliniate din enunţul: Bucuros de a fi fost
admis la Facultatea de Litere, i-a sunat pe toți prietenii lui.
a. verb la diateza pasivă, predicat verbal; b verb copulativ şi adjectiv provenit din participiu,
predicat nominal; c. verb la diateza pasivă, modul infinitiv, prezent, complement indirect; d. verb la
diateza pasivă, modul infinitiv, perfect, complement indirect
2. Adjectivul poate ocupa, printre altele, poziția sintactică de:
a. complement de agent; b. circumstanțial sociativ; c. circumstanțial de cauză.
3. Verbul subliniat din propoziţia Decizia de a pleca i-a aparținut în totalitate., ocupă poziția
sintactică de:
a. complement direct; b. atribut verbal; c. predicat verbal; d. complement indirect.
120
4. Predicatele din fraza Pot fi prieteni, dar ca tine nu-i niciunul., sunt, în ordine:
a. pot, ca tine nu-i; b. pot fi minuni, ca tine nu-i; c. pot, nu-i niciuna; d. fi minuni, nu-i.
5. Structurile subliniate din fraza Era ușor de văzut că Andrei, după ce va ajunge aproape de
școală, se va opri pentru a-și saluta colegii și va fi foarte bucuros, chiar dacă vor intra repede în
clasă. sunt:
a. numai predicate verbale; b. numai predicate nominale; c. trei predicate verbale şi două predicate
nominale; d. trei predicate nominale şi două predicate verbale.
6. În enunțul Îi plăcea a privi cerul cu stele, dar nu îi putea înțelege tainele. verbele subliniate
sunt, în ordine:
a. complement direct şi complement prepozițional; b. amândouă sunt complemente directe;
c. subiect şi complement direct; d. subiect şi complement prepozițional.
7. Identifică enunţul în care există un subiect inclus în desinenţa verbului:
a. Nu v-a fost teamă de o astfel de decizie? b. Mi-a plăcut cadoul cumpărat. c. Nu mi-e frică să iau
decizii grele. d. Ne-a purtat ghinion.
8. Indică varianta corectă de analiză a cuvântului subliniat din enunţul: E sigur că va lua o
notă mare la examen.
a. circumstanțial de mod/adverb de mod; b. predicat verbal/adverb predicativ; c. nume
predicativ/adjectiv propriu-zis; d. nume predicativ/adverb de mod.
9. În enunțul: Desigur că băiatului îi era frig dacă era trimis, când era ger, după mâncare.
există:
a. un predicat verbal şi trei nominale; b. două predicate nominale şi două verbale;
c. un predicat verbal şi două predicate nominale; d. patru predicate verbale.
10. Stabileşte care este primul predicat din enunțul Oricât de ușor i-ar fi fost, tot se plângea.:
a. ar fi fost; b. ușor ar fi fost; c. oricât de ușor ar fi fost; d. oricât ar fi fost.
11. În enunțul Prima întrebare pe care trebuie să o aveţi în vedere în acest interviu este cine este
vinovatul. cuvântul întrebare intră în relaţie cu verbul:
a. trebuie; b. aveţi; c. este; d. să aveți în vedere.
12. În enunțul Acre sunt toate fructele verzi., predicatul este:
a. sunt toate; b. acre sunt; c. sunt fructele; d. sunt verzi.
13. În enunţul: De atentă, e atentă, nu poţi să-i reproşezi nimic., adjectivul subliniat ocupă
poziția sintactică de:
a. nume predicativ; b. complement direct; c. circumstantial de relaţie; d. circumstantial de cauză.
121
14. Având poziția sintactică de nume predicativ, adjectivul poate sta în cazul:
a. genitiv; b. acuzativ; c. nominativ; d. vocative.
15. Aflându-se în cazul vocativ, adjectivul poate ocupa poziția sintactică de:
a. apoziţie; b. atribut adjectival; c nu poate avea poziție sintactică; d. orice poziție sintactică.
16. În exemplul: Fiind bolnavă, nu a ajuns la școală., adjectivul ocupă poziția sintactică de:
a. circumstantial de cauză; b. atribut adjectival; c. nume predicativ; d. circumstantial de mod.
17. În exemplul: Fetița dormea liniștită., adjectivul ocupă poziția sintactică de:
a. circumstanțial de mod; b. predicativ suplimentar; c. nume predicativ; d. atribut adjectival.
18. Precizează cazul cuvintelor subliniate din enunţul: - Prieteni, zise el uitându-se în ochii
tovarășilor lui, acesta-i sfatul meu pentru voi și vă rog să-l urmați!
a. vocativ, genitiv, nominativ; b. nominativ, nominativ, nominativ; c. vocativ, genitiv, genitiv; d.
nominativ, dativ, genitiv.
19. Cuvântul subliniat din enunțul Dau cartea cui mi-o cere. este:
a. pronume relativ/subiect, caz N; b. pronume relativ/subiect, caz D; c. pronume relativ/
complement indirect, caz D; d. pronume interogativ/complement direct, caz Ac.
20. Adjectivele pronominale posesive din enunțul De amintirea sa sufletul meu e plin... sunt în
cazul:
a. nominativ, genitiv; b. acuzativ, nominativ; c. genitiv, genitiv; d. acuzativ, acuzativ.
TESTUL 3
1. Cuvântul subliniat din enunţul Revolta colegilor împotriva lui l-a întristat. este:
a. adjectiv posesiv, cazul genitiv, atribut pronominal; b. adjectiv posesiv, cazul genitiv, complement
prepozițional; c. pronume personal, caz genitiv, atribut pronominal; d. pronume personal, caz
genitiv, complement prepozițional.
2. Pronumele subliniate din fragmentul Vecinul lui avu pentru prima oară bănuiala că
Moromete se gândise la el, la Bălosu, ca şi cum el nici n-ar fi. sunt, în ordine:
122
a. atribut pronominal în dativ, complement indirect, subiect; b. atribut pronominal în genitiv,
complement prepozițional, complement direct; c. atribut pronominal în genitiv, complement
prepozițional, subiect; d. complement indirect în dativ, atribut pronominal în genitive, subiect.
3. Cuvântul subliniat din enunțul Realitatea de care nu mă îndoiesc este bunătatea ta. este:
a. pronume relativ/complement direct; b. pronume interogativ/complement indirect; c. pronume
relativ/complement prepozițional; d. pronume relative/subiect.
4. Cuvintele subliniate din versurile Şi prin vuietul de valuri, / Prin mişcarea naltei ierbi, / Eu te
fac s-auzi în taină / Mersul cârdului de cerbi... (M. Eminescu) sunt în cazurile:
a. D, Ac, G; b. G, D, N; c. N, G, D; d. Ac, G, Ac.
5. În fragmentul Datoria noastră este să-i ferim, să-i apărăm, că dacă i-o prăpădi gerul cine o să
mai lucreze mâine când s-o îmblânzi vremea? există:
a. trei substantive în cazul nominativ; b. două substantive în cazul nominativ şi unul în cazul
acuzativ; c. un substantiv în cazul nominativ şi două în cazul acuzativ; d. un substantiv în cazul
nominativ, unul în cazul genitiv şi unul în cazul acuzativ.
6. Verbul subliniat din versul E uşor a scrie versuri... (M. Eminescu) este, din punct de vedere
sintactic,:
a. complement direct; b. predicat; c. nume predicativ; d. subiect.
7. Cuvântul sublinat din versurile Iarna e dusă, cine să-i evoce / sub geamul meu zăpezile-i
baroce? (Gh. Tomozei) este:
a. pronume interogativ/subiect, caz Ac; b. pronume relative/ subiect, caz N; c. pronume interogativ/
complement direct, caz Ac; d. pronume interogativ/ subiect, caz N.
8. În enunţurile Actul începe să devină social propriu-zis atunci când este pasibil de imitație. (N.
Ionescu) cuvintele subliniate sunt, în ordine,:
a. verb copulativ/predicat, adjectiv/ complement direct, substantiv/complement prepozițional; b.
verb copulativ/predicat, adjectiv/nume predicativ, substantiv/complement prepozițional;
c. verb copulativ/complement direct, adjectiv/complement direct, substantiv/complement indirect;
d. verb predicativ/predicat, adjectiv/nume predicativ, substantiv/complement prepozițional.
9. Precizează câte cuvinte în cazul nominativ există în enunțul Infinitul fiind progresivitate
absolută, este fatal ca să anuleze tot ceea ce are o consistență finită si o cristalizare formală. (E.
Cioran):
a. unu; b. două; c. trei; d. patru.
123
10. Cuvântul subliniat din enunțul Toți copiii sunt frumoși și atenți. este:
a. adjectiv pronominal nehotărât/subiect; b. adjectiv pronominal nehotărat/atribut adjectival; c.
pronume nehotărât/subiect; d. numeral colectiv/subiect.
11. Cuvântul subliniat din enunțul Mă tem de cine mă privește intens. este:
a. pronume relativ/subiect; b. pronume relativ/atribut adjectival; c. pronume relativ /complement
prepozițional; d. pronume interogativ/complement prepozițional.
12. Cuvântul subliniat din enunțul Nu prea le are cu matematica. este în cazul:
a. G; b. D; c. D posesiv; d. Ac neutru.
13. Cuvintele în cazul G din enunțul Se poate lupta împotriva tuturor oamenilor, numai
împotriva celor sănătosi nu. (E. Cioran) sunt în număr de:
a. două; b. trei; c. patru; d. cinci.
14. Cuvântul subliniat din enunțul Că l-apus de soare/Vor să mi te-omoare. este în cazul:
a. D etic; b. Ac neutru; c. D posesiv; d. D neutru.
15. Elementul de relație ocupă o poziție sintactică proprie în enunțul:
a. Unde vrei, acolo să mergi. b. Din moment ce nu ai învățat, vei pica examenul. c. A rămas acasă
până s-a terminat conflictul. d. Dacă vrei, poți să vii și tu.
16. Elementul de relație nu ocupă o poziție sintactică proprie în enunțul:
a. Plec unde vreau. b. Mănânc atunci când mi-e foame. c. Cum termin lucrarea, o și predau. d. Nu
îmi place cum te comporți.
17. Cuvintele din enunțul următor Vara trecută am fost la mare. sunt, în ordine,:
a. circumstanţial de timp, atribut adjectival, predicat verbal, circumstanţial de loc; b. subiect, atribut
adjectival, predicat verbal, circumstanţial de loc; c. subiect, atribut substantival, predicat verbal,
complement indirect; d. circumstanţial de timp, atribut pronominal, predicat verbal, circumstantial
de loc.
18. Substantivele din propoziţia Mama începu să plângă de mila copilului. sunt, în ordine:
a. subiect, circumstanţial de mod, atribut substantival genitival; b. subiect, complement
prepozițional, atribut substantival prepozițional; c. subiect, circumstanţial de cauză, atribut
substantival genitival; d. complement direct, circumstantial de cauză, atribut substantival.
19. Indică enunţul în care acordul s-a făcut corect:
a. Ce-i cu hainele acelea pe jos? b. Ori David, ori Andrei au stricat jucăria. c. Jumătate dintre
studenții admişi vor primi ecusoane. d. Fiecare din noi ne vom căuta câte un serviciu.
124
20. Indică enunțul în care nu există greşeli de acord:
a. Temperatura razelor solare vor creşte în perioada următoare. b. Acordarea de premii a
studenților se va face în cadru festiv. c. În ceea ce privește locațiile, nu am nimic de comentat. d.
Dat fiind impresiile invitaților, nu cred că îi mai putem chema din nou.
TESTUL 4
1. Identifică enunțul în care acordul este corect realizat:

a. Niciunul dintre noi nu am răspuns invitației. b. Niciunul dintre noi nu au
răspuns invitației. c. Niciunul dintre noi nu a răspuns invitației. d. Niciunul dintre noi nu ați
răspuns invitației.
2. Alege soluţia corectă de analiză a cuvântului subliniat din enunţul Unde nu prea știam
despre ce se va discuta, am decis să nu merg la ședință.
a. adverb relativ de loc/circumstanţial de loc; b. conjuncţie subordonatoare/fără poziție sintactică; c.
adverb relativ de cauză/circumstanţial de cauză; d. adverb relativ de loc/ circumstanţial de cauză.
3. Precizează câte dintre cuvintele subliniate în textul următor au poziție sintactică: Oameni
care ar fi trebuit judecați pentru crime împotriva umanității, care fuseseră arhitecții sau
executanții ororii, continuau și continuă să se plimbe printre victimele în viață sau să calce,
nestingheriți, peste memoria celor dispărute. (Gabriel Liiceanu)
a. niciunul; b. patru; c. două; d. trei.
4. Cuvântul subliniat din enunțul Mi-e dor de locurile natale. este:
a. substantiv/subiect; b. adjectiv/nume predicativ; c. substantiv/nume predicativ; d. adjectiv/subiect.
5. Pronumele semiindependent cel este complement direct în enunţurile: 1. Cel ce vine este
tatăl meu. 2. L-am văzut pe cel care se face vinovat de tot. 3. Te poți baza oricând pe cel din
apropiere. 4. Ascultându-l pe cel care te sfătuiește, nu vei greși.
a. 1, 2, 3, 4; b. 1, 2; c. 1, 3, 4; d. 2, 4.
6. Pronumele personal din enunţul Îmi era frică să iau o decizie. este:
a. atribut pronominal; b. complement indirect; c. fără poziție sintactică; d. subiect.
7. Pronumele din enunţul Vă gândiți la vacanță. este:
a. reflexiv/subiect; b. personal/complement direct; c. reflexiv/complement indirect; d. reflexiv/fără
poziție sintactică.
125
8. Cuvântul subliniat din enunțul Fața lui era albă ca varul. este:
a. pronume personal/atribut pronominal genitival; b. adjectiv pronominal/atribut adjectival; c.
pronume posesiv/atribut pronominal genitival; d. adjectiv posesiv/atribut adjectival.
9. Cazurile cuvintelor subliniate din fragmentul Iubirea este singura pasiune care se plăteşte cu
o monedă fabricată de ea însăşi. (F. Schiller) sunt, în ordine,:
a. Ac, N, Ac, G; b. N, Ac, Ac, N; c. N, N, Ac, Ac; d. Ac, Ac, N, N.
10. Verbul la modul infinitiv din enunțul Mă tem a privi spre viitor. ocupă poziția sintactică de:
a. complement direct; b. complement indirect; c. circumstanțial de cauză; d. complement
prepozițional.
11. În enunţul Drumeţii gătesc de mâncat toate cele cinci pâini., (I. Creangă) cuvintele
subliniate sunt:
a. circumstanţial de scop şi complement direct; b. complement direct şi atribut adjectival; c.
complemente directe; d. complement prepozițional şi complement direct.
12. Cuvintele subliniate din textul Cuvintele sunt timpurile moarte ale celor care n-au murit. (N.
Stănescu) ocupă, în ordine, următoarele poziții sintactice:
a. subiect, complement indirect, subiect;
b. nume predicativ, atribut adjectival, atribut pronominal;;
c. nume predicativ, atribut pronominal, subiect;
d. nume predicativ, atribut adjectival, subiect
13. Cuvintele subliniate subliniate din textul: Zeul de la Egipet căzu cu zgomot în baltă,
îmbrăţişându-şi cu aripile imaginea sângerată. (M. Sadoveanu) ocupă, în ordine, următoarele
poziții sintactice:
a. circumstanţial de loc, atribut verbal;
b. atribut substantival, atribut adjectival;
c. atribut substantival, atribut verbal;
d. circumstanţial de loc, atrbut adjectival.
14. Cuvintele subliniate din textul Eşti muzician? îl intrebă ea deodată. Atunci are să-ţi placă.
(M. Eliade) ocupă, în ordine, următoarele poziții sintactice:
a. subiect, subiect, subiect;
b. circumstanţial de mod, subiect, complement indirect;
c. complement direct, complement direct, complement direct;
d. nume predicativ, subiect, complement indirect.
126
15. Sintagma a cui din enunţul A cui a fost ideea să plecaţi maine in excursie? ocupă poziția
sintactică de:
a. atribut adjectival b. nume predicativ c. atribut pronominal d. complement indirect
16. În enunţul E o lipsă totală de responsabilitate să nu te pregăteşti pentru bacalaureat,
substantivul o lipsă este:
a. atribut b. complement direct c. nume predicativ d. subiect
17. Pronumele relativ din fraza Trăieşte din ceea ce i se dă. este:
a. circumstanţial de cauză; b. subiect; c. complement direct; d. complement indirect.
18. Precizează poziția sintactică a cuvântului subliniat din enunţul Nefiindu-i teamă de ce se va
întâmpla, şi-a înfruntat duşmanul:
a. complement indirect; b. subiect; c. circumstanţial de cauză; d. complement direct.
19. În enunţul: E lesne bogatului a porunci, dar greu săracului a împlini..., cuvintele subliniate
sunt:
a. complemente directe b. nume predicative c. predicate verbale d. subiecte
20. În propoziţiile: Neguri albe, strălucite / Naşte luna argintie... şi Lacul codrilor albastru /
Nuferi galbeni îl încarcă... (M. Eminescu), subiectele sunt:
a. incluse; b. subînţelese; c. neguri, lacul; d. luna, nuferi.
TESTUL 5
1. În textul: Suflete al meu de copil, / te duci şi tu / ca pasărea ce trecu, / să

mori la Nil (Gh. Tomozei), subiectele sunt:
a. suflete, pasărea, subînţeles; b. tu, ce, inclus;
c. suflete, subînţeles, subînţeles; d. suflete, ce, inclus.
2. În textul: Cu litere ce curg din cărţi te spală / şi mâna-n iarba moale ţi-o răstoarnă / cât arde-n
zări statuia verii, goală / şi cât respiri nepodidit de iarnă… (Gh. Tomozei), dintre cuvintele
subliniate, au poziția sintactică de subiect:
a. „ce” şi „te”; b. „mâna” şi „statuia”; c. „te” şi „mâna”; d. „ce” şi „statuia”.
3. Subiectul din propoziţia În inimi rai acum ni-i (G. Lesnea) este:
a. inimi; b. rai; c. ni; d. neexprimat, subînţeles.
4. Predicatele din fraza Pot fi minuni, ca tine nu-i niciuna (M. Eminescu) sunt, în ordine:
127
a. pot, ca tine nu-i; b. pot fi minuni, ca tine nu-i; c. pot, nu-i niciuna; d. fi minuni, nu-i.
5. În propoziţia subliniată în textul Un porc. ...carne multă... Se strică... Două guri suntem! (B.
Şt. Delavrancea), subiectul este:
a. exprimat; b. neexprimat, inclus; c. neexprimat, subînţeles; d. nedeterminat.
6. Pronumele relativ din fraza Trăieşte din ceea ce i se dă. este:
a. circumstanţial de cauză; b. subiect; c. complement direct; d. complement indirect.
7. Substantivul din propoziţia Ajungă atâta sânge vărsat! (C. Negruzzi) este:
a. complement direct; b. subiect; c. nume predicativ; d. circumstanţial de mod.
8. Identifică enunţul în care există un subiect inclus în desinenţa verbului:
a. Nu v-a fost ruşine de un astfel de rezultat?
b. Mi-a venit o idee foarte bună.
c. Nu mi-e teamă să particip la concurs.
d. Ne-a purtat noroc.
9. În propoziţia: S-a comunicat la radio ştirea aceasta., subiectul este:
a. inclus b. exprimat c. nedeterminat d. subînţeles
10. Cuvântul ce este subiect în enunţul:
a. Ce ai făcut?
b. Ce nu-ţi place?
c. Ce vei deveni ?
d. Ce greu a înţeles problema!
11. Indică felul subiectelor din enunţul: Maică, mulţi te-au duşmănit, / Că eşti neam blagoslovit!
(T. Arghezi)
a. exprimate „maică” şi „neam”; b. exprimat „mulţi” şi neexprimat inclus;
c. neexprimate - incluse; d. neexprimate - subînţelese.
12. În enunţul: Juriului nu i-a plăcut interpretarea celor două cantăreţe gemene., cuvântul
subliniat ocupă poziția sintactică de:
a. atribut b. complement direct c. complement indirect d. subiect
13. În textul: Suflete, navă călătoare, / Ce străbaţi, îndrăzneaţă, lumile, / Nu-mi zvârli patimile-n
valtoare… / Ia-mi-le şi du-mi-le. (V. Voiculescu), subiectele sunt:
a. subînţelese; b. incluse; c. incluse şi subînţelese; d. incluse, exprimate.
14. Indică felul celor două subiecte din versurile E uşor a scrie versuri / Când nimic nu ai a
spune… (M. Eminescu)
128
a. subînţelese; b. incluse; c. exprimat şi subînţeles; d. exprimat şi nedeterminat.
15. În fraza Stroici este un copil, care nu cunoaşte încă pre oameni, nu ştie ce este îmbunarea şi
minciuna (C. Negruzzi), cuvântul subliniat ocupă poziția sintactică de:
a. subiect; b. nume predicativ; c. complement direct; d. atribut adjectival.
16. În textul Vezi, asta-i vorba: cap ai, minte ce-ţi mai trebuie?, subiectele exprimate sunt:
a. asta, cap, ce; b. vorba, minte, ce; c. asta, minte; d. asta.
17. Identifică subiectele exprimate din fraza Propunerea venită din partea oricui dorea s-o
ajute, n-o putea accepta, pentru că nimeni nu-i cunoştea planurile:
a. propunerea, nimeni; b. propunerea, oricui, nimeni; c. oricui, nimeni; d. nimeni.
16. Indică felul subiectelor din versurile: Iscusită, inaltă făptură / E omul ce-n laţ prinde vantul,
/ Şi care pe soare sau bură / Cu plugul ară pămantul. (G. Călinescu)
a. exprimate; b. subînţelese; c. unul exprimat şi două incluse; d. unul exprimat şi două
subinţelese.
17. În versurile Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă / şi șsteptaţi să vorbesc - De
unde să încep? (L. Blaga), există:
a. numai subiecte exprimate; b. numai subiecte neexprimate, incluse;
c. un subiect exprimat şi patru subiecte neexprimate; d. trei subiecte incluse şi două subiecte
subînţelese.
18. Sintagma a cui din enunţul A cui a fost ideea să plecaţi mâine în excursie? are poziția
sintactică de:
a. atribut adjectival b. nume predicativ c. atribut pronominal d. complement indirect
19. În enunţul E o lipsă totală de responsabilitate să nu te pregăteşti pentru Bacalaureat,
substantivul o lipsă este:
a. atribut b. complement direct c. nume predicativ d. subiect
20. În fraza Dar era lesne de înţeles că Răzvan, după ce va ajunge în apropiere de duşman, nu va
fi poate stăpân să se ferească de bătaie, chiar dacă lăsăm de-o parte natura lui cea prea
cutezătoare... (N. Bălcescu), sunt:
a. numai predicate verbale; b. numai predicate nominale;
c. trei predicate verbale şi două predicate nominale; d. trei predicate nominale şi două predicate
verbale.
129
TESTUL 6
1. Indică enunţul în care acordul s-a făcut corect:
a. Ce-i cu astea?
b. Ori Mihai, ori Maria au întârziat.
c. Jumătate dintre candidaţii admişi la probele scrise va da luni proba scrisă.
d. Fiecare din voi vă veţi strădui să obţineţi un punctaj cat mai mare.
2. Nu există greşeli de acord în enunţul:
a. Intensitatea valurilor de căldură vor creşte în următorii ani;
b. Şi-a propus să viziteze locul de naştere a scriitorului;
c. Sunt mulţumit în ceea ce priveşte explicaţiile primite;
d. Dat fiind rezultatele slabe ale echipei, s-a anulat participarea la al doilea concurs.
3. Identifică propoziţia în care acordul verbului (predicat) în persoană şi număr cu subiectul
este corect realizat:
a. Niciuna dintre voi nu aţi plecat.
b. Niciuna dintre voi nu au plecat.
c. Niciuna dintre voi nu ai plecat.
d. Niciuna dintre voi nu a plecat.
4. Stabileşte felul predicatelor din enunţurile: 1. Eram amăgiţi de prieteni. 2. Vremurile erau
tulburi. 3. Pe atunci erau manifestaţii de stradă:
a. numai predicate nominale;
b. două predicate nominale şi un predicat verbal;
c. un predicat nominal şi două predicate verbale;
d. numai predicate verbale.
5. Primul predicat din fraza Nu mă putusem stăpâni să nu mă gândesc la ea imediat... (M.
Cărtărescu) este:
a. nu mă putusem stăpani;
b. nu putusem;
c. mă stăpani;
d. nu mă putusem
6. Alege enunţul în care există cel puţin două predicate verbale:
a. Sigur că, văzându-vă aşa de obosiţi, n-au mai stat mult la voi.
130
b. Poate că toate cererile vor fi analizate şi soluţionate până mâine.
c. Pesemne nu au arătat părinţilor extemporalele pline de greşeli.
d. În luna aprilie toţi pomii erau înfloriţi şi livada, înverzită.
7. În fraza: Augustus a fost înştiinţat; se înfurie ca întotdeauna când i se părea că un fapt
oarecare era o înfruntare împotriva propriei sale persoane; îl exilă pe Silanus şi pe Postumus
Agripa, care erau printre invitaţi şi o dădu afară din Roma chiar pe Iulia. (V. Horia), există,
alături de predicatele verbale,:
a. un singur predicat nominal
b. două predicate nominale
c. trei predicate nominale
d. patru predicate nominale
8. Indică felul subiectului din enunţul: Castelul tău de gheaţă l-am cunoscut, Gândire... (I.
Barbu).
a. exprimat „castelul"
b. exprimat „Gândire"
c. neexprimat - inclus
d. neexprimat - subînţeles
9. Precizează felul predicatelor în ordinea în care apar în enunţul: Eu curg întreg în cântec
sfânt, / Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt. (N. Labiş):
a. verbal, verbal, nominal
b. verbal, verbal, nominal, nominal
c. nominal, verbal, verbal
d. verbal, nominal, nominal, nominal
10. În enunţul: Fetele sau băieţii sunt vinovaţi?, elementele subiectului multiplu sunt în raport
de coordonare:
a. adversativă b. conclusivă c. copulativă d. disjunctivă
11. Subiectul nu poate fi exprimat prin:
a. substantiv provenit din adjectiv b. substantiv în vocativ c. numeral cardinal d. pronume
12. Cuvântul ce este subiect în enunţul:
a. Ce ai citit?
b. Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face.
c. Nu mă interesează ce va deveni acest tânăr.
131
d. Se ştie ce a făcut la examen.
13. În enunţul: E uşor a scrie versuri... (M. Eminescu), verbul a scrie este:
a. complement direct b. nume predicativ c. predicat verbal d. subiect
14. În fraza: Drumeţii spuneau că este la Cocorăşti un cimpoieş care are un fecior foarte învăţat
ce ştie toate limbile şi că l-au văzut chiar ei pe acel cimpoieş, care e un om scurt, gros, şchiop de
piciorul stâng, rotund la faţă şi âambeşte totdeauna când vorbeşti cu el. (I. Slavici), există:
a. 1 subiect exprimat şi 7 subiecte neexprimate;
b. 3 subiecte exprimate, 3 subiecte subînţelese şi 2 subiecte incluse;
c. 6 subiecte exprimate, 1 subiect subînţeles, 1 subiect inclus;
d. 6 subiecte exprimate şi 2 subiecte subînţeles.
TESTUL 7
1. Stabileşte varianta corectă de analiză a cuvintelor subliniate din textul: Exerciţiul acesta
este uşor de rezolvat, este chiar mai simplu decât m-am aşteptat.
a) adjectiv/nume predicativ; adjectiv/nume predicativ; b) adverb/nume predicativ; adverb /c.mod; c)
adverb/c.mod; adjectiv/nume predicativ; d) adjectiv/nume predicativ; adverb /c.mod
2. Indică, în ordine, poziția sintactică a cuvintelor subliniate din enunţurile: 1. Prin locurile
acestea e greu de călătorit. 2. Văzându-mă că tac, el mă privea cu atenţie. 3. Te rog, fă-mi cel din
urmă bine! 4. Sunt gata de drum.
a) c.direct, c. timp, atribut substantival, subiect; b) subiect, c. cauză, atribut adjectival, c.
prepozițional; c) c. direct, c. timp, atribut substantival, c. mod; d) subiect, c. mod, atribut
adverbial, nume predicativ
3. Indică poziția sintactică a cuvântului subliniat din enunţul: Oricare ar fi sfârşitul luptei,
eşti dator să lupţi.
a) c. concesiv; b) subiect; c) c. mod; d) nume predicativ
4. Indică poziția sintactică a cuvintelor subliniate din enunţurile: 1. Al cui este pixul acesta? 2.
Cui îi spui tu că nu este serios? 3. A cui fată eşti tu? 4. O dau cui vine primul.
a) 1. nume predicativ 2. c. indirect 3. atribut adjectival 4. c. indirect;
132
b) 1. atribut pronominal 2. c. indirect 3. atribut adjectival 4. subiect;
c) 1. nume predicativ 2. c. indirect 3. atribut pronominal 4. subiect;
d) 1. atribut pronominal 2. c. indirect 3. atribut pronominal 4. c. indirect
5. Indică enunţul care are subiect exprimat:
a) Afară e cald. b) Şi ieri a fost frumos. c) N-a fost vânt. d) A mea eşti, vacanţă!
6. În fiecare dintre enunţurile: 1. Avea o privire de gheaţă. 2. Acest copil este premiantul clasei.
3. A mâncat o bătaie în lege. 4. Spusele acestui om sunt adevărate., întâlnim:
a) atribute adjectivale; b) subiecte exprimate; c) complemente directe; d) atribute substantivale
7. În textul: Ce te uiţi tu, că sunt goi? / Aşa-i turcu-n vitejie, / Zvârle haina ca să fie / Sprinten
foc când e-n război. (G. Coşbuc), numărul predicatelor nominale este:
a) 4 b) 3 c) 2 d) 1
8. Ce propoziţii se obţin prin expansiunea cuvintelor subliniate din enunţurile: 1. Doctorul m-a
chemat la control. 2. Fetele merg la cules fragi. 3. Am venit pentru a-l încuraja.
a) completive indirecte; b) circumstanțiale de loc; c) cauzale; d) finale
9. În frazele:1. Dacă n-aş fi eu, ce s-ar alege de tine? 2. Dacă n-ai fost atent, de-aia ai greşit. 3.
Dacă ai scăpat e pentru că te-am ajutat eu. 4. Şi dacă mă cerţi, eu tot ţin la tine., subordonatele
introduse prin dacă sunt, în ordine:
a) 1. condiţională 2. condiţională 3. condiţională 4. condiţională;
b) 1. condiţională 2. cauzală 3. subiectivă 4. concesivă;
c) 1. cauzală 2. condiţională 3. condiţională 4. consecutivă;
d) 1. cauzală 2. cauzală 3. subiectivă 4. condiţională
10. În textul: Eu am drăguţe multe-n sat, dar nicio fată / N-a zis că-i bine s-o sărut şi să-i ţin
drumul, / Dar nici că-i bine când o las nesărutată. (G. Coşbuc), întâlnim, pe lângă alte
subordonate,:
a) 3 subiective b) 2 subiective; c) 3 completive directe; d) o predicativă
11. Indică fraza care conţine cel puţin o propoziţie finală:
a) Unde-ai stat de-ai întârziat atâta?
b) M-am dus de-am dat un telefon.
c) Cheamă-l la tine de ţi-e frică să stai singur.
d) Nu-l mai iert, de mi-ar cădea în genunchi.
12. Indică enunţurile care conţin cel puţin o propoziţie simplă: 1. Poate că nu-l cunoştea. 2. Ce
s-a întâmplat, copii? 3. Fraţii şi surorile erau sănătoşi şi veseli.
133
a) 1, 2, 3
b) 1, 2
c) 2, 3
d) 3
13. Indică fraza care conţine cel puţin o propoziţie subordonată subiectivă:
a) Cel dintâi părea că e frânt de oboseală.
b) De prisos să mai insişti să-l convingi.
c) E puţin probabil faptul că el ar fi făcut accidentul.
d) E important a şti să te descurci în viaţă.
14. Indică frazele care conţin subiective: 1. Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus. 2. Nu-mi pasă ce
spune. 3. Mi-e indiferent ce doreşte. 4. Îmi pare rău c-a plecat.
a) 1, 2, 3, 4
b) 1, 2, 3
c) 1, 3
d) 1
15. În textul: Şi dacă norii deşi se duc/ De iese-n luciu luna,/ E ca aminte să-mi aduc/ De
tinentotdeauna., propoziţiile subordonate sunt:
a) o condiţională, o consecutivă, o predicativă
b) o condiţională, o consecutivă, o finală
c) o concesivă, o consecutivă, o predicativă
d) o consecutivă, o finală, o subiectivă
16. În fraza: Mă miră că a avut tupeul să vină, deşi ar trebui să nu mă mai mire nimic din ce se
întâmplă în ziua de azi., întâlnim, pe lângă alte subordonate, şi:
a) o consecutivă
b) două atributive
c) trei subiective
d) o completivă indirectă
17. În textul: Numai omu-i schimbător, / Pe pământ rătăcitor, / Iar noi locului ne ţinem, / Cum
am fost, aşa rămânem., întâlnim, indiferent de ordine, următoarele tipuri de propoziţii:
a) 2 principale şi 2 subordonate
b) 3 principale şi 2 subordonate
c) 4 principale şi 1 sobordonată
134
d) 3 principale şi 1 subordonată
18. În fraza: Te-ar deranja dacă ar fi să mă duc singur să-l vizitez la spital?, întâlnim
următoarele tipuri de subordonate:
a) o condiţională, o subiectivă, o finală
b) o subiectivă, o predicativă, o finală
c) două subiective, o finală
d) o completivă directă, o predicativă, o finală
19. Prin contragerea ultimei subordonate din fraza: Las', mamă, că lumea asta nu-i numai cât
se vede cu ochii..., se obţine:
a) un circumstanțial de mod
b) un nume predicativ
c) un subiect
d) un complement direct
20. În fraza: Mi-ar plăcea să cred că se ocupă mai puţin de nostalgiile vagi şi că se gândeşte la
lumea în care trăim., există, pe lângă alte tipuri de subordinate,:
a) două subiective
b) două atributive
c) două completive directe
d) o completivă indirectă
21. Indică enunţul în care se află un verb la diateza pasivă cu valoare impersonală:
a) Oare ce ne va mai fi dat să trăim peste câţiva ani?
b) A fost rugat să se calmeze.
c) Nu este posibil să facă aşa ceva.
d) Memoriul i-a fost scris de altcineva.
22. Propoziţiile subordonate din enunţurile: 1. Ne pune dracu’ de urnim o stâncă. 2. Dacă n-am
ţinut seama de vorbele lui, acum avem probleme. 3. Băietul se făcu cum e ursul. 4. Nu-i era de
ajuns cât furase., sunt, în ordine:
a) 1. indirectă, 2. condiţională, 3. predicativă, 4. predicativă
b) 1. directă, 2. condiţională, 3. predicativă, 4. predicativă
c) 1. indirectă, 2. cauzală, 3. predicativă, 4. subiectivă
d) 1. directă, 2. cauzală, 3. predicativă, 4. subiectivă
135
23. Ce tip de coordonare există în fraza: E o glumă şi nu o lua în seamă.?
a) coordonare conclusivă
b) coordonare copulativă
c) coordonare adversativă
d) coordonare disjunctivă
24. Subordonatele din frazele: 1. Unde îl vede, îl ia la întrebări. 2. Ai luat o notă mai mare decât
mă aşteptam. sunt:
a) 1. de loc 2. modală
b) 1. temporală 2. modală
c) 1. cauzală 2. indirectă
d) 1. de loc 2. indirectă
25. Subordonatele din fraza: Dacă e să fie, n-ai ce face. sunt, în ordine:
a) condiţională, predicativă
b) subiectivă, subiectivă
c) subiectivă, predicativă
d) condiţională, subiectivă
26. Indică enunţul care nu conţine atribute adjectivale:
a) Acest copil va fi domnul ţării.
b) Părerea acestuia nu contează.
c) Ea este nepoata prietenei mele.
d) Notele acestui elev sunt foarte bune.
27. Indică poziția sintactică a cuvintelor subliniate din textele: 1. Greşeala este a unuia dintre
noi. 2. A sunat gornistul de plecare. 3. Am plecat la pescuit.
a) 1. nume predicativ, 2. c. scop, 3.c. scop
b) 1. atribut pronominal, 2.c. scop, 3. c. loc
c) 1. nume predicativ, 2. c. timp, 3. c. loc
d) 1. c. indirect, 2. c. indirect, 3. c. indirect
28. În fraza: De ce să plece lumea aşa fără de niciun temei, înainte de a vedea ce e de văzut, de a
auzi ce e de auzit şi de a ospăta ceea ce s-a pregătit la cuhniile sfântului lăcaş? (Sadoveanu),
propoziţia principală este:
a) De ce să plece lumea aşa fără de niciun temei...
b) De ce să plece lumea aşa fără de niciun temei, înainte de a vedea,...de a auzi...şi de a ospăta...
136
c) De ce să plece lumea...
d) ...ceea ce s-a pregătit la cuhniile sfântului lăcaş.
29. Stabileşte varianta corectă de analiză a cuvintelor subliniate din enunţul: E interesant ce
spune şi afirmaţia lui e uşor de verificat.
a) adverb /nume predicativ – adverb /c. mod
b) adjectiv /nume predicativ – adjectiv /nume predicativ
c) adverb /nume predicativ – adverb /nume predicativ
d) adverb /c. mod – adjectiv /nume predicativ
30. Verbele la gerunziu din enunţurile: 1. Purtându-te mai frumos, vei fi apreciat. 2. Tot ţipând,
a răguşit. 3. Se aude tunând. ocupă poziția sintactică de:
a) 1. c. mod 2. c. mod 3. c. direct
b) 1. c. condiţional 2. c. timp 3. subiect
c) 1. c. timp 2. c. cauză 3. c. mod
d) 1. c. condiţional 2. c. cauză 3. subiect
TESTUL 8
1. Stabileşte poziția sintactică a substantivelor însoţite de prepoziţie din enunţul: Şi umple cu-
ale ei scântei / Cărările din crânguri / Sub şirul lung de mândri tei / Şedeau doi tineri singuri.
(M. Eminescu):
a. două atribute şi două complemente b. şase atribute şi patru complemente
c. două atribute şi trei complemente d. şase atribute şi trei complemente
2. Indică poziția sintactică a cuvintelor subliniate din următorul text: Râul luciu se-ncovoaie
sub copaci ca un balaur / Ce în raza dimineţii mişcă solzii lui de aur. (V. Alecsandri):
a. atribut substantival, atribut pronominal, atribut pronominal;
b. atribut substantival, atribut pronominal, atribut adjectival;
c. circumstanţial de mod, subiect, atribut pronominal;
d. circumstanţial de mod, atribut adjectival, atribut pronominal
137
3. În textul: Aşa din turlă-n turlă, s-aprinde şi se stinge, / Purtată ca de-o mană, lumina
înserării, / Din leneşa-i visare trezind pe doamna mării… / Prelung cetatea cască şi somnul îşi
învinge. (V. Voiculescu), cuvintele subliniate ocupă, în ordine, poziția sintactică de:
a. complement indirect; complement indirect;
b. complement indirect; fără poziție sintactică;
c. atribut pronominal; atribut pronominal;
d. complement indirect; atribut pronominal;
4. Cuvintele subliniate din textul Şi cât de viu s-aprinde el / În orişicare seară, / Spre umbra
negrului castel / Când ea o să-i apară. (M.Eminescu) ocupă, în ordine, următoarele poziții
sintactice:
a. circumstanţial de timp, atribut substantival genitival, atribut pronominal;
b. atribut adjectival, atribut adjectival, complement indirect;
c. circumstanţial de timp, atribut substantival genitival, complement indirect;
d. atribut adjctival, atribut substantival genitival, atribut pronominal;
5. Cuvintele subliniate din textul Iar farmecul tău blând şi liniştit / Făcu, alunecându-şi raza-
ncet / Din fiecare om- îndrăgostit, / Din fiecare-ndrăgostit-poet. (H. Furtună) ocupă, în ordine,
următoarele poziții sintactice:
a. atribut pronominal, atribut verbal, complement indirect, atribut adjectival;
b. atribut adjectival, atribut adjectival, atribut pronominal, circumstanţial de mod;
c. atribut pronominal, atribut adjectival, complement indirect, circumstanţial de mod;
d. atribut adjectival, atribut verbal, atribut pronominal, circumstanţial de mod;
6. Alege fraza în care subordonata este introdusă printr-un element de relaţie cu poziție
sintactică:
a. Du-te unde ai fost chemat!
b. Din moment ce ai greşit, trebuie să plăteşti.
c. A stat la ei pană s-a terminat meciul.
d. Unde locuieşte aşa de aproape, l-am chemat şi pe el.
7. Cuvintele subliniate din textul De ţărmu-i departe, tot sare prin stâncă / Un tânăr pârâu ce
spumos îşi aruncă, / Voios, fără griji, unda lui cea zglobie. (I. Pillat) ocupă, în ordine,
următoarele poziții sintactice:
a. predicat verbal, subiect, atribut pronominal, atribut adjectival
b. circumstanţial de loc, subiect, subiect, complement indirect;
138
c. atribut pronominal, atribut adjectival, subiect, atribut pronominal;
d. atribut adjectival, atribut adjectival, aribut adjectival, atribut adjectival.
8. Cuvintele subliniate din textul Toate acestea n-au avut niciun efect, doctore. / Şi-am cheltuit
pe ele o groază de ani. (M. Sorescu) ocupă, în ordine, următoarele poziții sintactice:
a. complement direct, complement direct;
b. atribut pronominal, complement direct;
c. atribut pronominal; complement indirect;
d. atribut adjectival, complement prepozițional.
9. În enunţul Trebuie să ştiţi, feţii mei, că eu sunt fecior vestitului Strâmbă-Lemne... (Ioan
Slavici), substantivele îndeplinesc următoarele poziții sintactice:
a. subiect, nume predicativ, complement indirect;
b. substantiv fără poziție sintactică, nume predicativ, atribut substantival;
c. substantiv fără poziție sintactică, complement direct, complement indirect;
d. subiect, complement direct, atribut substantival.
10. Cuvintele din propoziţia subliniată Toamna-n grădină şi-acordă vioara... (G. Bacovia) sunt,
în ordine:
a. circumstanţial de timp, circumstanţial de loc, complement indirect, predicat verbal, complement
direct;
b. subiect, circumstanţial de loc, atribut pronominal, predicat verbal, complement direct;
c. subiect, atribut substantival prepoziţional, complement indirect, predicat verbal, complement
direct;
d. circumstanţial de timp, circumstanţial de loc, atribut pronominal, predicat verbal, subiect.
11. În fraza ...îmi place a privi sumeţia lui pre care nu se sileşte a o tăinui... (C. Negruzzi),
verbele subliniate sunt, în ordine,:
a. complement direct şi complement prepozițional;
b. amândouă sunt complemente directe;
c. complement direct şi circumstanţial de scop;
d. subiect şi complement prepozițional.
12. Pozițiile sintactice îndeplinite de cuvintele subliniate din textul ...începuse să plouă.
Picături mari, calde, repede înghiţite de praf (M. Eliade) sunt, în ordine,:
a. predicat verbal, complement indirect; b. predicat verbal, complement de agent;
c. atribut adjectival, complement de agent; d. circumstanţial de mod, complement indirect.
139
13. Cuvintele subliniate din textul sunt: Am fost la cinematograf cu inginerul, care îmi vorbeşte
trist de amânarea călătoriei în Franţa. (M.Eliade) sunt, în ordine,:
a. subiect, complement indirect, complement prepozițional, atribut substantival;
b. atribut pronominal, atribut pronominal, complement indirect, atribut substantival;
c. atribut adjectival, complement indirect, complement indirect, circumstanțial de loc;
d. subiect, atribut pronominal, circumstanțial de cauză, circumstanțial de loc.
14. Ultima linie de pauză utilizată în fraza Nu-i vine la socoteala - începu iar ctitorul - nu dă un
sfanţ la cutia bisericii(...) şi acasă - nămol de galbeni bătuţi şi frecaţi! (B. Şt. Delavrancea) are
rolul de:
a. a delimita o construcţie incidentă in interiorul propoziţiei;
b. a izola o propoziţie incidentă in cursul vorbirii directe;
c. a marca absenţa predicatului verbal;
d. a delimita o apoziţie de substantivul determinat.
15. Substantivul copil din propoziţia De mic copil Hagiul fusese copil cuminte şi aşezat (B. Şt.
Delavrancea) ocupă pozițiile sintactice de:
a. circumstanţial de timp; complement direct;
b. circumstanţial de timp; nume predicativ;
c. complement indirect; nume predicativ;
d. atribut substantival prepoziţional; complement direct.
16. Identifică pozițiile sintactice ale cuvintelor din structura subliniată - Da’ vânturaţi banii în
mâini şi veţi simţi ce răcoare ţine când vă e cald şi ce cald e când vă e frig (B. Şt. Delavrancea):
a. subiect, predicat nominal; b. complement indirect, predicat verbal;
c. complement indirect, predicat nominal; d. complement indirect, predicat verbal, subiect.
17. Pozițiile sintactice ale cuvintelor subliniate în structura: Acelaşi mi-i chipul (N. Labiş)
sunt, în ordine,:
a. nume predicativ, atribut pronominal, subiect; b. subiect, atribut pronominal, nume predicativ;
c. subiect, complement indirect, nume predicativ; d. subiect, atribut pronominal, complement direct.
18. Precizează câte dintre cuvintele subliniate în textul următor nu au poziție sintactică: Dar
povestea lui Aliman a rămas vie şi mereu mlădioasă. Creşte şi se împodobeşte an de an cu noi
adause şi alte scornituri după închipuirile oamenilor, jinduiţi de întâmplări dincolo de fire. (V.
Voiculescu)
a. toate b. două c. trei d. patru
140
19. Precizează câte dintre cuvintele subliniate în textul următor au poziție sintactică:
Dar se mişcă necontenit alături şi în rând cu lostriţa fabuloasă, care nu-şi găseşte astâmpăr,
când fulgerând ca o sabie bulboanele, când odihnindu-se pe plavii, cu trup de ibovnică întinsă la
soare în calea flăcăilor aprinşi şi fără minte. (V. Voiculescu)
a. niciunul b. unul c. două d. trei
20. Varianta corectă de analiză a cuvintelor subliniate din textul În zarea cea de veci albastră /
Nu v-a prins dragostea sihastră / De ce-aţi lăsat? Nu v-a fost dor / De ţara voastră? (G. Coşbuc)
este:
a. complement indirect, subiect, atribut adjectival; b. complement indirect, nume predicativ, atribut
adjectival c. subiect, nume predicativ, atribut adjectival; d. complement direct, subiect, atribut
pronominal.
21. Varianta corectă de analiză a cuvintelor subliniate din textul şi sub cupola cenuşie fiinţa ta
multiplă pare / un gest de Arhiereu ce iartă, şi-n urmă binecuvântează (I. Minulescu) este:
a. atribut pronominal, complement direct, atribut pronominal; b. atribut adjectival, nume predicativ,
subiect; c. atribut pronominal, subiect, atribut pronominal d. atribut adjectival, nume predicativ,
atribut adjectival;
22. Alege varianta corectă de analiză a cuvintelor subliniate din textul: Iubirea este singura
pasiune care se plăteşte cu o monedă fabricată de ea insăşi. (F. Schiller)
a. atribut adjectival, subiect, complement de agent, atribut adjectival;
b. nume predicativ, atribut pronominal, complement prepozițional, atribut adjectival;
c. atribut adjectival, atribut adjectival, atribut pronominal, atribut pronominal;
d. nume predicativ, atribut pronominal, subiect, atribut pronominal.
23. Alege varianta corectă de analiză a cuvintelor subliniate din textul: Iubirea cea mai
tăinuită lasă să-i scape unele semne ale secretului ei. (J. Racine)
a. atribute pronominale; b. complement indirect, atribut adjectival, atribut pronominal;
c. atribut pronominal, complement direct, atribut pronominal;
d. atribut pronominal, atribut adjectival, atribut adjectival.
24. În enunţul Drumeţii gătesc de mâncat toate cele cinci pâini. (I. Creangă), cuvintele
subliniate sunt:
a. circumstanţial de scop şi complement direct; b. complement direct şi atribut adjectival; c.
complemente directe; d. complement prepozițional şi complement direct.
141
25. Pozițiile sintactice ale cuvintelor subliniate din textul Cuvintele sunt timpurile moarte ale
celor care n-au murit. (N. Stănescu) sunt, în ordine,:
a. subiect, complement indirect, subiect;
b. nume predicativ, atribut adjectival, atribut pronominal;;
c. nume predicativ, atribut pronominal, subiect;
d. nume predicativ, atribut adjectival, subiect
TESTUL 10
Indicaţi felul subordonatelor:
1. Cât de şmecher se credea, de data asta a încurcat-o.

a) CZ; b) CM; c) CV; d) altă interpretare.
2. După cele întâmplate, putea ajunge să fie condamnat la ani grei de puşcărie.
a) CZ; b) CPrep; c) PR; d) CT.
3. Cum trenul întârziase mai bine de o oră şi pentru a nu pierde începutul conferinţei, luară un
taxi.
a) CZ; b) CM; c) CS; d) CI.
4. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc.
a) CD; b) AT; c) SB; d) CI.
5. E cel mai bun tâmplar din câţi am cunoscut.
a) CM; b) CI; c) AT; d) CL.
6. Bazându-te pe cine nu eşti sigur, o poţi încurca.
a) CŢ; b) CZ; c) CD; d) altă interpretare.
7. Dacă am procedat astfel a fost numai pentru a deruta adversarul.
a) CŢ; b) CS; c) PR; d) altă interpretare.
8. N-are rost să mai insistaţi.
a) CD; b) CZ; c) CI; d) altă interpretare.
9. N-are cine să-l ajute.
a) CD; b) CI; c) SB; d) altă interpretare.
142
10. Inventiv cum e, te poţi aştepta de la el la orice.
a) CM; b) CZ; c) CNS; d) altă interpretare.
11. Nu-i bine când eşti şomer.
a) CM; b) CT; c) SB; d) CŢ.
12. A venit cu scopul de a se convinge că totul e în regulă.
a) AT; b) CI; c) CS; d) altă interpretare.
13. Ce puteam face când el nici măcar nu m-a anunţat?
a) CT; b) CŢ; c) CD; d) CZ.
14. Dacă merită a mai face şi o altă încercare, o să mă gândesc mâine.
a) CŢ; b) CD; c) CI; d) altă interpretare.
15. N-ai ce aştepta de la cei care ne conduc.
a) CI; b) CD; c) AT; d) CL.
16. În cazul că nu-şi poate stăpâni nervii, va fi arestat.
a) CT; b) CŢ; c) AT; d) CZ.
17. Nu mă face să râd, domnule!
a) CI; b) CD; c) PS; d) CZ.
18. Pentru atâta lucru, nu face să-ţi iroseşti timpul.
a) CD; b) PR; c) SB; d) CI.
19. Acum se întreabă mirată de ce o pedepsesc.
a) CI; b) CD; c) SB; d) CSec.
20. Ar fi interesant de văzut cum au descoperit ei acest lucru.
a) CM; b) CD; c) SB; d) altă interpretare.
21. Înainte de a se decide el încotro s-o apuce, i-am dat câteva sfaturi.
a) CL; b) CI; c) CRel; d) CD.
22. De ce a ales-o tocmai pe ea, pe Ioana, asta rămâne pentru noi un mister.
a) SB; b) CZ; c) CD; d) AT.
23. A întinat până şi memoria părinţilor mei, motiv pentru care nu l-am putut ierta niciodată.
a) CI; b) CZ; c) AT; d) CNS.
24. Important pentru noi nu e preţul, ci unde găsim această carte.
a) PR; b) CD; c) SB; d) CL.
25. Dumneata eşti cel care l-a ajutat pe fiul meu, de aceea îţi mulţumesc din toată inima.
a) AT; b) CZ; c) CS; d) CNS.
143
26. Dacă va veni, îmi va plăcea faptul de a lua masa împreună.
a) CŢ; b) SB; c) CV; d) CD
27. E plăcut când vezi un film.
a) SB; b) CT; c) PR; d) CD
28. Fă-te ce te-i face!
a) CD; b) CS; c) CI; d) altă interpretare
29. Ce bine-ar fi să avem casa noastră!
a) CŢ; b) SB; c) CM; d) altă interpretare
30. Aş paria că plecă!
a) CD; b) CPrep; c) CS; d) CNS
31. E prea devreme ca să ne lăudăm.
a) SB; b) CD; c) CS; d) altă interpretare
32. A iubit-o atât de pătimaş, că ar fi putut face din el orice.
a) CS; b) CZ; c) CNS; d) SB
33. Te pomeneşti că plouă.
a) SB; b) CD; c) CI; d) altă interpretare
34. Nu cuteză să-i arate scrisoarea.
a) CNS; b) CS; c) SB; d) altă interpretare
35. Pun pariu că va rata.
a) CI; b) CD; c) AT; d) altă interpretare
36. Ce-ar fi să mergem la film!
a) SB; b) PR; c) CŢ; altă interpretare
37. Structura enunţului: Unde are de toate, de aceea îi place să cheltuiască banii pe prostii. este:
a) PP+CZ+SB; b) CL+CZ+SB; c) CZ+PP+CD; d) altă interpretare
38. Structura enunţului: Sigur că ar fi ideal să se întâmple cum am prevăzut. este:
a) PP+SB+SB+CD; b) PP+SB+SB+SB; c) PP+CD+SB+SB; d) altă interpretare
39. Structura enunţului: Voia nu lei, ci valută, pentru a-l lăsa să plece. este:
a) PP+CS+CI; b) PP+PP+PS; c) PP+CI; d) PP+CD
40. Structura enunţului: Poate să fie orice-ar fi, că eu tot nu mă duc. este:
a) PP+CD+PR+CZ; b) PP+SB+PR+CZ; c) PP+SB+PR+CV; d) PP+SB+SB+CZ
41. Structura enunţului: E prea târziu să ni se spună ce urmează să facem. este:
a) PP+SB+SB+CD; b) PP+SB+CD+SB; c) PP+CNS+SB+SB; d) PP+SB+SB+SB
144
42. Structura enunţului: Ţinea să afle tot ce-a fost şi tot ce n-a fost. este:
a) PP+CD+CD; b) PP+CPrep+AT+AT; c) PP+CD+AT+AT; d) PP+CI+CD+CD
43. Structura enunţului: Fără să-mi dea detalii ce şi cum, a plecat. este:
a) CM+PP; b) CM+CI+CI+PP; c) CM+AT+AT+PP; d) CV+CI+CI+PP
44. În fraza: Când un cuvânt străin apare într-o limbă în forma pronunţiei lui originale, este un
semn că transplantarea lui este recentă, propoziţiile subordonate sunt:
a) SB, AT; b) CT, AT; c) CŢ, AT
45. Structura enunţului: Dacă n-ai cu cine să vorbeşti, caută-l pe el. este:
a) CM+CI+PP; b) CŢ+CD +PP; c) SB+AT+ PP; d) CŢ+CI+PP
TESTUL 11
SINTAXA FRAZEI - GRILĂ1
1. Mi-ar fi drag să te revăd. CD SB CI

2. Nu e problema ta dacă nu ştie. PR SB CŢ
3. Am anunţat-o să treacă pe la voi. CI CS CD
4. O chestiune foarte supărătoare e că n-a venit. SB PR CM
5. Dacă nu citeşte înseamnă că nu e civilizat. CŢ1CD2 /CZ1PR2 /SB1PR2
6. Bătrânii ajung să trăiască vremuri grele. CL CM CI
7. Cu greu ai fi putut stabili care e mai bun. CD SB CM
8. Crezând că e bolnav, i-am telefonat. CZ CD CM
9. Era să dai peste păcat. SB PR CD
10. Îmi pare bine că te cunosc toţi colegii. CD SB CI
11. Ajutându-l să înveţe, ai făcut bine. CD CI CS
12. Nici unul nu are vreun defect ca să-l refuzaţi. AT CS CNS
13. E greu de explicat pe unde a umblat. SB CD CM
14. Şi-a amintit datorită cărui fapt a intrat la facultate. CI CD CM
15. De avut emoţii, înainte ca rezultatele să se afişeze, tot o să ai. AT CD CT
16. Întrebaţi-l dacă îi pare bine. CI CD CŢ
17. Amândouă mi se păreau aşa de nu ştiu cum, de mă înfioram. PR CM CNS
145
18. Veniţi de mă ajutaţi. CŢ CS CNS
19. Mi-a fost dat întotdeauna să mă bucur. CD SB CI
20. Unii urmează şcoala pentru a se face ce vor alţii. CS CD PR
21. Nu era momentul potrivit să pleci. CI AT CS
22. Că n-o să citeşti nimic, una ca asta n-o credeam. AT CD CZ
23. De ce ţi-e teamă, de aceea nu scapi. CZ CI CD
24. Cum eşti tu, mă fac şi eu. CM PR CZ
25. Puteţi trăi o viaţă, să râvnească şi împăraţii la ea. AT CS CNS
26. Determinându-l să tacă, ne-am bucurat. CM PR CI
27. Bucuria ei este cât se poate de mare. CM SB PR
28. Dacă voi nu mă iubiţi, eu tot vă iubesc. CŢ CV CZ
29. Ei s-au pregătit prea mult pentru ca acum să dea înapoi. CS CNS CM
30. A crede că totul îţi este permis e o eroare. CM SB CD
31. În caz că nu veniţi mâine, anunţaţi-ne. CD CŢ CZ
32. Nefiind dispus să-ţi accepte ironiile, a plecat. CZ CS CI
33. Părându-i rău de ce a făcut, şi-a cerut scuze. CD CI CZ
34. Te deranjează dacă vin astăzi cu voi? CD CŢ SB
35. Fericire pentru mine înseamnă să te revăd. SB PR CD
36. Să-l fi văzut, l-aş fi salutat. CS CŢ CT
37. Că se duce acum la cursuri nu trebuie a te minuna. CD CI SB
38. După toate câte mi-ai făcut, nu te mai suport. CM AT CZ
39. Dacă vin la şcoală este ca să învăţ. CŢ1CS2 /CZ1CNS2/ SB1CS2
40. Dacă ai învăţat, de ce te temi? CŢ CT CZ
41. Era prea grea problema ca s-o fi rezolvat tu singur. AT CS CNS
42. Înveţi zilnic, faci progrese. PP CŢ CT
43. Dacă tot ai copiat scrisoarea, corecteaz-o! CŢ CV CZ
44. Cum ştie scrie bine, va scrie şi de aici înainte. CM CT CZ
45. Rezultă că are veleităţi literare. CD SB CM
46. Unde-l auzea, fata nu-l mai asculta. CZ CV CL
47. Să-l văd venind, aş fi fericită. CZ CŢ CS
48. Aţi băgat de seamă ce au spus? CD CI CL
49. Anunţându-ne că vin pe la noi, ne-am bucurat. CI CZ CD
146
50. Te pasionează să citeşti cărţi de istorie? CD SB CZ
51. Întoarce-ţi privirea spre cine te strigă. AT CL CI
52. Nu v-ar fi teamă, când aţi cunoaşte situaţia reală. CŢ CT AT
53. Nu l-am obligat niciodată să înveţe ceva pe de rost. CD CM CI
54. Nu-i aprob comportamentul, ci cum gândeşte. CM CD CI
55. Îl doare că nu ştii destule lucruri despre el. CD CZ SB
56. Dacă am citit, ştiu răspunde. CŢ CZ CT
57. Ea munceşte mai mult decât muncim noi. CI CM CD
58. Ce-ar fi să-ţi dau o bătaie? SB PR CŢ
59. Te acuz pentru mai mult decât poţi enumera. CM CZ CI
60. Fără să fi învăţat cu un profesor, ştie cânta la chitară. CI CV CZ
61. S-a renunţat să mai fie bănuit. SB CD CI
62. Cum veni, cum plecă. CT CM CZ
63. Acolo te duci, unde te trimit eu. CZ CL CT
64. E devreme să pleci la ora cinci. CT PR SB
65. Dacă vede mătuşa că nu mă dau, zvârle cu bulgări în mine. CZ1SB2 /CT1CD2/CŢ1CD2
66. Tigrii, că-ş fioroşi, şi tot se îmblânzesc. CZ CV CŢ
67. Nu mă sfiii să i-o spun. CD CI CS
68. A te duce în ce tabără doreşti e o plăcere proprie. CS CL SB
69. Fii pregătit să te mişti repede. CS CM CI
70. A fost frumos din partea ta să mă laşi singură? CD PR SB
71. Cât ajută să ai conştiinţa împăcată? CS SB CD
72. Ai probleme să-mi asculţi ordinele? AT CS CI
73. Sunt prea tineri ca să poată înţelege. CS CNS CI
74. N-am avut grijă să fii crescută bine? AT CS CI
75. Care-i surpriza ce mi-ai promis-o? SB AT CD
76. Cel mai bun lucru a fost să-mi găsesc un prieten. SB PR CS
77. Dă-mi voie să-ţi aduc alta! CD CI CS
78. Pesemne c-o merita din plin. SB CD AT
79. Gândindu-mă c-ai putea fi tu, m-am oprit. CZ CI CD
80. Cât e de greu să îmbini utilul cu plăcutul? CD SB PR
81. Scopul temei putea fi să vă exprimaţi personalitatea. CD CM PR
147
82. Ai face bine să mă crezi. CM CŢ CD
83. Este de dorit ca la vremuri noi să nu mai fie păcate vechi. CD SB CM
84. Să fi avut bani, tot n-aş fi cumpărat-o. CŢ CT CV
85. Tot ce spui pare minunat. SB CD AT
86. Oricine ar fi câştigătorul, ne vom bucura. SB CŢ CV
87. Roagă-l să vină la noi. CD CI CZ
88. Dorinţa lui e de a rămâne cum a fost înainte. CL CD PR
89. Merită să-i stimulăm pentru întrecere. CD SB CI
90. Aş învăţa, aş şti. CD CŢ CM
91. Învaţă bine, totuşi ia note mici. CM CV CŢ
92. A fost peste puterile mele să te ajut. AT SB CŢ
93. De fericită că-şi vede băiatul, mamei îi dau lacrimile. CZ CI CM
94. Pare ciudat că nu ne-ai vizitat. CZ PR SB
95. Orice amănunt poate însemna cât se poate de mult pentru el. CD PR PP
96. Vai de cine nu trăieşte în cumpătare! CM CI CZ
97. Dacă l-am vizitat a fost pentru că mi-a fost dor de el. CZ1CS2/SB1CS2/SB1CZ2
98. Sunt tare geloasă pe cine locuieşte la Bucureşti. CD CI CZ
99. Supărată-s şi străină, că nici apa nu m-alină. CZ CI CNS
100. Ce urmează ea să facă acum? CD CM SB
TESTUL 12
SINTAXA FRAZEI - GRILĂ 2
1. În sfârşit, n-a fost să fie aşa. SB PR CD

2. Era pe cale să se căsătorească. SB CI CM
3. S-a supărat, unde am vorbit de el. CL AT CZ
4. Voi sunteţi ca şi cum n-aţi fi. CM PR CI
5. Până mâine ai timp să te hotărăşti. AT CI SB
148
6. Contrar a ce se zice, totul a ieşit bine. CZ CV CM
7. I-ai mulţumit pentru că te-a salvat. CZ CI CM
8. Şi-a plătit toate taxele, aşa că stă liniştit. AT CNS PR
9. Merge la petrecere fără să-l invite cineva. CV CM CZ
10. A plecat fără să mă poată anunţa. CM CNS CD
11. Dacă te-ai îmbolnăvit, cum o să mergi la ei? CŢ CZ SB
12. Zece ani să aibă, nu-i încă mare. CD CŢ CV
13. Ajungând ce şi-a dorit, era mulţumit. PR CD CI
14. Nu dă doi bani pe cine nu munceşte. CD CI SB
15. N-are sens să mă mai umilesc. SB AT PR
16. E imposibil de precizat când vor pleca. SB CI CD
17. Ar fi mâhnit să-i vadă atât de duşmănoşi. CI CŢ CL
18. Din câte am auzit vorbindu-se, era un om bun. CI CM CRel
19. Ne întrebam miraţi de ce nu mai vin. CI CD PR
20. Nu se poate trăi cu gândul la ce vor alţii. AT CI CD
21. N-avea să ajungă să-şi revadă ţara. CL PR CI
22. Abia dădu mâna cu mine că se şi întoarse. CZ CT CŢ
23. Perioada cât a stat la Paris a fost plăcută. CT AT CD
24. Aş vorbi cu ea până nu e prea târziu. CT CM CNS
25. E peste poate să trecem pe aici. CI CD SB
26. Rămâne de neînţeles ce s-a petrecut aici. CD SB CI
27. Rămâne unde ajunge în seara asta. SB CL PR
28. Atunci rămâne cum ne-am înţeles. PR CM SB
29. Rămâne aici să predea engleza. SB CS CV
30. Lucrurile rămân cum au fost. CM PR CI
31. Să rămân, n-aş rezolva nimic. CI CŢ CV
32. El rămâne un prieten cum rar găseşti. CM AT SB
33. Nu rămâi, mă supăr. CZ CT CŢ
34. Stăteau ce stăteau lângă dânsul, apoi plecau. CT CM CL
35. Fapt e că l-aţi reţinut. PR SB CI
36. Să nu dea Domnul omului cât poate duce! CM CD CI
37. Fată nu-i să-mi placă mie! PR AT SB
149
38. Chiar aşa să zică, tot nu mă supăr. CŢ CNS CV
39. Aici nu pare a fi ce era săptămâna trecută. PR SB CL
40. N-a putut, n-a venit. CD CŢ CZ
41. S-a învăţat să mintă. CD CI SB
42. Nu l-am învăţat să mintă. CI CD PS
43. El se cădea să ne anunţe. CI SB CD
44. Problema în cauză e necesar s-o discutăm. CS SB CNS
45. Fie ca cel mai bun să învingă. CNS SB PR
46. Nu plec de aici de ce crezi tu. CI CD CZ
47. S-a dus după ce l-a trimis mama. CT CS CI
48. Nu merge să te porţi urât cu lumea. CL SB CM
49. Ce-ai zice s-o ştergem de aici? CD CŢ CI
50. E împotriva tuturor regulilor să copiem. SB CD CI
51. Dacă l-am sunat, am făcut-o pentru a-l ajuta. CZ CD CV
52. Faci totul ca să încurci lumea. AT CNS CI
53. Nu-mi face plăcere să te cert. AT SB CI
54. Nu mă simt dator să-ţi explic totul. CNS PR CI
55. Şi de nu m-ar chema, aş veni. CŢ CV CI
56. Utilajul, indiferent cât e, o să-l luăm. AT CM CV
57. Zău că s-a întors chiar azi! SB CZ CD
58. Cu siguranţă că le-aţi tăiat elanul. AT SB CD
59. Cu neputinţă să nu se schimbe situaţia! SB PR CD
60. Mulţi cum erau, nu mai încăpea şi el. CM CI CZ
61. Harnici cum îi ştiu cu toţii, au răzbit. CZ CM CV
62. S-a făcut aşa de rău, cum nu-l mai recunosc. CNS CM CV
63. Lipsa lui de unde era aşteptat m-a supărat. CL AT PR
64. Prea sunteţi obraznici, ca să vă mai iert. CS CNS CI
65. Nu e nevoie să-ţi ceri scuze. CI SB PR
66. În caz că nu veniţi, daţi-ne un telefon. CT CI CŢ
67. Vom fi siliţi de te miri cine să-i primim. CI CS PR
68. În cazul în care nu vine repede, noi plecăm. CŢ AT CT
69. Uite cine vine la noi! SB CD CI
150
70. Un lucru e capital: să spunem adevărul. AP CS CD
71. Nu-mi arde acum să mă gândesc la glume. SB CD CI
72. S-ar putea cartea să nu-ţi placă. CD AT SB
73. Asta îţi taie cheful să mai ieşi. CI AT CZ
74. Asta înseamnă lege şi ceea ce numim dreptate? PR CD CI
75. Vă ajutăm cu bani şi cu ce se mai poate. CI CM CD
76. Suntem în măsură să vă prezentăm totul. AT CI CNS
77. E bine ştiut că şi-au încheiat activitatea. CD SB CI
78. S-a purtat asemeni cui e barbar. CI SB CM
79. Nu pot trece peste ce mi-au făcut. CL CI SB
80. Oriîncotro te vei uita, vezi minunăţii. CL CV CD
81. Pe măsură ce înainta, îi venea inima la loc. CT CM AT
82. Unde e aproape de şcoală va veni repede. CL CZ CI
83. Să te lauzi singur, asta nu e frumos! CD AT SB
84. Ne-am îndreptat spre cine ne chema. CI CL SB
85. De s-ar petrece aievea, n-aş fi deloc mai fericită. CV CŢ CM
86. Se apucă de lucru, o dată ce scapă cu bine. CT CZ CM
87. Mai înainte ca el să apară s-a petrecut totul. CM CT CL
88. Omule care nu gândeşti, deşteaptă-te! SB PR AT
89. Ai fost prea laş să discuţi cu el. CNS CS CI
90. După toate câte i-au făcut, nu-i mai crede. CZ AT CT
91. Hai, că n-avem timp de pierdut! CT CI CZ
92. Cât e el de departe, nu-l uităm. CM CV CNS
93. Ne-a părăsit iar, ceea ce e josnic din partea ei. AP SB CZ
94. Se vede treaba că n-ai ce lucra. CD AT SB
95. Copiii, că-s copii şi pun ţara la cale. AT CZ CV
96. Nu ştiu întru cât îl consideră vinovat. CZ CD CM
97. Să ştie adevărul, m-ar certa. CV CT CŢ
98. Îi plătea atât cât să nu moară de foame. CD CM AT
99. N-a reparat maşina, întrucât nu se pricepe. CM CZ CI
100. Ce se cuvine să facă omul? SB CD CI
151
TESTE COMPLEXE
TESTUL 1
I. Se dau enunţurile:
1. Mârşăvia nu se sfia să şi-o mărturisească ori de câte ori avea prilejul.

2. Hotărându-se în familie ca băiatul să renunţe la facultate, nimeni nu s-a mai gândit la
viitorul lui.
3. Cum însă speranţele ne-au fost spulberate, de-acum fie ce-o fi!
4. Decis să nu mai facă niciun compromis, nu-i mai păsa că va fi hulit şi persecutat de vechii
tovarăşi.
a. Extrageţi propoziţiile principale din cele patru enunţuri.

b. Extrageţi şi stabiliţi felul propoziţiilor necircumstanţiale din aceste enunţuri.
c. Extrageţi şi stabiliţi felul subordonatei introduse prin cum (vezi textul 3).
d. Construiţi patru fraze în care cum să introducă alt tip de subordonată decât cea din text.
Comparaţi natura gramaticală a elementului cum (comparaţia se referă la calitatea lui
morfologică şi la cea sintactică); indicaţi, pentru fiecare frază, felul subordonatei pe care acesta
o introduce.
e. Indicaţi cu ce valori gramaticale apare a fi în enunţurile date şi stabiliţi natura predicatului din
care acesta face parte.
f. Caracterizaţi sintactic verbul a păsa din fraza 4, alegând soluţia corectă dintre următoarele
caracterizări posibile: a. personal predicativ tranzitiv; b. impersonal predicativ intranzitiv; c.
personal copulativ intranzitiv.
g. Stabiliţi ce moduri nepersonale există în cele patru enunţuri; analizaţi-le sintactic şi
morfologic.
II. Se dau enunţurile:

1. De teama ca liniştea ce domnea în cuibul nostru să nu fi fost câtuşi de puţin tulburată, tata nu
lua nicio hotărâre fără s-o întrebe şi pe mama, lucru care-şi avea şi neajunsurile lui şi pe care noi,
copiii, îl condamnam. (M. Caragiale)
152
2. De dragul dumitale care mi-ai arătat atâta prietenie, am voit, din capul locului, să-mi calc
hotărârea de a rămâne «incognito» timpul cât voi fi silit să zăbovesc aici şi, dacă nu am făcut-o
încă, e numai fiindcă a lipsit prilejul. (M. Caragiale)
3. În ciuda faptului că jandarmii în curtea cuiva nu puteau fi ceva de laudă, Catrina înspăimântată
de obicei în asemenea împrejurări, acum stătea în tindă, neputâni să-şi înăbuşe plînsul. (M. Preda).
a. Selectaţi şi indicaţi felul propoziţiilor conţinând grupurile: de teama, de dragul, în ciuda faptului
b. Analizaţi sintactic şi morfologic aceste structuri.
c. Există, în cele trei enunţuri, subordonate subiective, predicative şi completive necircumstanţiale?
Dacă există, extrageţi-le!
d. Indicaţi şi exemplificaţi cinci tipuri de subordonate introduse prin dacă (două necircumstanţiale
şi trei circumstanţiale), care să fie diferite de tipul existent în 2.
e. Există, în enunţurile date, propoziţii circumstanţiale? Dacă există, selectaţi-le şi analizaţi-le.
f. Există propoziţii atributive în cele trei fraze? Dacă există, selectaţi-le şi indicaţi, pentru fiecare,
care este termenul regent.
g. Analizaţi morfologic (iar, acolo unde e posibil) şi sintactic elementul lor introductiv.
h. Comparaţi sintactic cele două apariţii ale verbului a putea din fraza 3, indicând, în fiecare caz,
funcţia lui sintactică şi calitatea sintactică a determinanţilor.
III. Se dă fraza: Crezând că eşti mai mult decât eşti, nu vei înainta niciodată spre ceea ce-ţi închipui
că eşti. (N. lorga)
1. Extrageţi din text propoziţiile completive necircumstanţiale; indicaţi felul lor, precum şi calitatea
morfologică a termenului regent.
2. Indicaţi poziția sintactică a pronumelui relativ din text şi explicaţi prezenţa prepoziţiei spre.
3. Care este statutul morfosintactic al cuvântului decât? Ce tip de propoziţie introduce?
4. Există în text verbe la moduri nepersonale? Dacă există, indicaţi funcţia sintactică a acestora.
153
IV. Se dă textul: Constatând că, în ciuda eforturilor de câţiva ani, nu se obţinuseră încă rezultate
convingătoare, investitorul a renunţat să ne mai finanţeze proiectul, decizând ca, în timpul cel mai
scurt, să-şi îndrepte fondurile spre alţi cercetători, în stare să-i aducă beneficii rapide şi sigure.
Nouă nu ne rămâne, în aceste condiţii, decât să reluăm cercetările anterioare, căci proiecte noi
este aproape imposibil să primim.
a. Extrageti din text propoziţiile subiective, predicative şi completive necircumstanţiale; indicaţi

felul lor, relaţiile fiecăreia şi calitatea morfologică a elementului regent.
b. Analizaţi sintactic şi morfologic cuvintele marcate grafic prin aldine (scrise cu un caracter de
literă mai îngroşat).
c. Analizaţi sintactic şi morfologic primul verb care apare la un mod nepersonal.
d. Pentru componentele subliniate, realizaţi, după caz, contragerea sau expansiunea; rescrieţi textul
în forma nouă, indicând ce modificări sintactice s-au produs.
V. Se dă fraza: Presupunând că era cu putinţă să aibă de vorbit cu Pantazi, de care se lega din ce
în ce mai strâns, şi lucruri ce-i priveau numai pe dânşii şi temăndu-mă că i-aş fi putut stânjeni cu
prezenţa mea, luasem obiceiul ca, după cafea numaidecât, fără să fiu observat, să mă retrag şi să-i
las un ceas-două singuri. (M. Caragiale)
1. Extrageţi din text propoziţiile subiective, predicative şi completive; indicaţi felul lor, relaţiile pe
care le stabilesc şi calitatea morfologică a elementului regent.
2. Analizaţi sintactic şi morfologic verbele din text la moduri nepersonale.
3. Analizaţi sintactic şi morfologic predicatele conţinând pe a fi; indicaţi, pentru fiecare, valoarea
gramaticală cu care apare a fi.
4. Analizaţi morfologic şi sintactic cuvintele marcate grafic prin aldine.
154
TESTUL 2
1. Analizaţi morfologic şi sintactic cuvintele subliniate:

a) Ce-ţi pofteşte ţie inima?
b) De supărată ce era, nici nu putea vorbi.
c) Nu e nevoie să vii şi tu.
d) Am rezolvat problema din mers.
e) Se face o bifurcaţie şi o iei apoi la stânga.
f) Vârsta omului rămânea incertă.
g) Pădurea era plină de copaci înalţi.
h) Scrisul părea al aceleiaşi persoane.
i) Trimiterea lui în tabără a fost un lucru bun.
j) Casa avea un singur etaj ale cărui geamuri dădeau spre stradă.
k) Ajungând în faţa uşii, sună de trei ori.
l) Faţa îi era roşie şi pătată.
m) Noi ne-am bizuit mereu pe propriile noastre forţe.
n) În ciuda tinereţii ei, părea mereu obosită şi plictisită.
o) S-au arătat de multe ori a fi împotriva noastră.
2. Identificaţi subordonatele din enunţurile de mai jos:
a. Bucurându-vă că s-a amânat examenul, vă minţiţi pe voi înşivă.

b. Fie ce-o fi, de-acum!
c. Să fi aflat mai devreme despre concurs, mă prezentam şi eu.
d. Încă nu s-a pregătit să-i primească.
e. Unde n-a înţeles bine ce i-ai spus, nici n-a reacţionat în vreun fel.
f. Nu l-a lăsat să se odihnească nici o clipă.
155
3. Construiţi câte un enunţ pentru fiecare din cerinţele de mai jos:
✓ complement indirect – pronume negativ în G prepoziţional
✓ complement indirect – adjectiv
✓ complement circumstanţial condiţional – verb la gerunziu, diateza pasivă
✓ atribut pronominal – pronume demonstrativ în D (fără prepoziţie)
✓ complement circumstanţial instrumental – numeral colectiv în D prepoziţional
TESTUL 3
Se dă textul:
Nu întrerupe niciodată vorba celui care se bucură şi nu lăsa să se reverse niciodată durerea celui
întristat.
I. Subliniaţi predicatele, delimitaţi propoziţiile şi precizați felul acestora;

II. Analizaţi substantivele şi pronumele din text;
III. Alcătuiţi trei propoziţii în care să aveţi predicate nominale cu verbe copulative diferite;
IV. Construiţi fraze în care conjuncţia să să introducă subordonate diferite (subiectivă, predicativă,
atributivă, finală, concesivă);
V. Felul subordonatelor: Părerea lui este că a greşit; Părerea că a greşit nu este a mea; Ceea ce nu
recunoştea era că a greşit ieri; Că ai greşit, ştiam noi; Ajuns acasă, şi-a dat seama că greşise;
VI. Construiţi: complement direct exprimat prin verb la gerunziu; atribut adjectival – relativul ce în
nominativ; atribut pronominal genitival – relativul care; atribut substantival prepoziţional în dativ;
atribut verbal la infinitiv;
156
TESTUL 4
Se dă textul:
Ca să judeci omul, caută să-l vezi cum iubeşte. Nu poţi greşi.
I. Aflaţi predicatele, împărţiţi textul în propoziţii şi alcătuiţi schema frazei;

II. Alcătuiţi propoziţii în care substantivul om să îndeplinească următoarele funcţii sintactice:
subiect, nume predicativ, atribut apoziţional;
III. Analizaţi predicatele din text;
IV. Construiţi o propoziţie după schema: subiect (exprimat prin substantiv) + atribut (exprimat prin
verb la modul participiu) + complement de agent (exprimat prin substantiv) + predicat verbal
(exprimat prin locuţiune verbală al cărei verb se află la timpul mai mult ca perfectul, diateza activă)
+ complement direct (exprimat prin substantiv) + atribut (pronume demonstrativ de depărtare);
V. Contrageţi propoziţiile subordonate din textul dat;
VI. Analizaţi subordonatele din frazele de mai jos: Plecarea ei grăbită de unde o întâlnise, l-a
supărat; S-a plictisit să te tot caute; Se spune că ţi-este dor de el; Să fi avut timp, te-aş fi căutat; V-
am văzut cum v-aţi pregătit;
VII. Construiţi: atribut verbal la infinitiv, perfect, pasiv; circumstanțial condiţional – verb la
gerunziu, pasiv; complement direct – pronume relativ compus; subiectivă cerută de verb la infinitiv;
predicativă cerută de verb la supin;
157
TESTUL 5
I. Analizaţi sintactic fraza, arătând felul subordonatelor şi raporturile dintre ele.
Dacă dialogul care va începe între cultura europeană şi celelalte culturi e menit să fie fecund,
trebuie să se ţină seama că, în ultimul timp, gândirea europeană a făcut extraordinare eforturi ca
să înţeleagă simbolismul şi să revalorizeze miturile şi arhetipurile. (M. Eliade)
II. Analizaţi morfo-sintactic cuvintele subliniate.
III. Identificați, în textul dat, subiectele corespunzătoare verbelor la moduri predicative.
III. Identificaţi subordonatele introduse prin conjuncţia de:
1. „M-a adus tuşa Profira, a de-i bucătăreasa boierului ăl bătrân.” (L. Rebreanu)
2. „Ne pune dracul de urnim o stâncă din locul ei. ” (I. Creangă)
3. Plângea, de ţi se rupea inima auzind-o.
4. „Mergi de-mi adu dosarul.” (I. L. Caragiale)
5. A ajuns de ţi-e mai mare mila.
6. De mă-nţelegi ori nu mi-e totuna.
7. De văzu el aşa, renunţă.
8. Să încercăm de-i bun vinul.
9. Să încercăm vinul de-i bun.
10. Şi de-aş mai putea, nu m-aş duce pe munte,
IV. Arătaţi ce valori are ce în enunţurile:
1. Ce îţi doreşti tu cel mai mult?

2. Ce film ai vrea să vezi?
3. Cei ce n-au curaj nu vor reuşi.
4. Fata asta are un ce care-mi scapă:
5. Au mers ei ce-au mers, când au văzut deodată pădurea.
6. E din ce in ce mai frumoasă.
158
TESTUL 6
1. Precizați valorile morfologice și sintactice ale cuvintelor subliniate din următoarele

enunțuri:
a. Ce facem în această seară?
b. Au mers ei ce au mers, apoi s-au oprit.
c. Ce tare mă doare măseaua!
d. Se simte din ce în ce mai rău.
e. Fata asta are un ce care îmi place.
f. De ce nu stai lângă noi?
g. Ce roman citeşti ?
h. Nu ne-a spus ce s-a întâmplat.
i. Recomandă-mi ce film să vizionez.
2. Din următoarele enunţuri, selectaţi propoziţiile subiective; indicaţi (prin subliniere)

termenul regent şi specificaţi care este tipul de subordonată în funcţie de calitatea
morfologică a elementului de relaţie:
1. Trebuie explicat exact în ce constă mecanismul derivării, precizându-se care sunt etapele
derivării şi care este afixul cu ajutorul căruia s-a format noul cuvânt.
2. Extraordinar e nu ce nu s-a făcut, ci ceea ce se credea că nu se poate face.
3. E aşa de bine uneori să ştii că scrii în zadar; pare că-ți cânți încet în odaie, sigur că nu te
aude nimeni.
4. E aşa de uşor să-ți întorci ochii de la cineva, încât e o risipă de simțire să-l urăşti.
5. Ticăloşia e lesne s-o capeţi, căci locuieşte aproape; nu trebuie decât să-ți ridici ochii şi o
găseşti la tot pasul. Să rămâi neatins de ticăloşie, asta nu e cel mai simplu lucru.
6. Niciodată nu mi-a venit în minte să renunţ la ceea ce mi-a fost dat să primesc.
159
TESTUL 7
I. Se dă textul: Pe cât, însă, este de sigur că un om cu minte face mai mult decât o sută de
mărginiţi, pe atât este de sigur că îndată ce din mijlocul unui public este câștigată opinia acelora
cu judecată, și ceilalţi din public vor urma, ca unii ce sunt deprinşi să se ia după judecata altora.
(T. Maiorescu)
1. Extrageți propoziția principală (sau propoziţiile principale) din text.
4. În text, există: a. două subiective şi o predicativă; b. două subiective şi nicio predicativă; c. o
subiectivă și o predicativă. Alegeţi răspunsul corect, tăindu-le pe celelalte două.
5. Ultima propoziţie este: a. completivă directă; b. completivă indirectă; c. predicativă. Alegeţi
soluţia corectă, tăindu-le pe cele incorecte.
6. Analizaţi sintactic și morfologic predicatele conţinând verbul a fi.
7. A. În text, a. există o propoziţie atributivă; b. nu există o propoziţie atributivă. Alegeţi
soluţia corecta, tăind-o pe cealaltă. Dacă există, extrageţi propoziţia, indicând elementul de
relaţie, precum și termenul regent.
B. Forma ce apare la cazul: a. nominativ; b. acuzativ. Alegeţi soluţia corectă.
C. Construiţi un enunţ în care ce, introducând acelaşi tip de propoziţie, să fie la celălalt caz.
II. Se dă textul: Cauza acestei disproporţii trebuie să fie mai adâncă și, dacă am fi chemați să o
exprimăm într-o singură frază, am întrebuinţa următoarea formulă din teoria evoluţionistă
aplicată la viaţa spirituală a poporului: pătura psihologică a generaţiei noastre de astăzi este
pregătită pentru poezia lirică şi pentru novela poporană, dar nu este încă pregătită pentru
lucrarea ştiinţifică [...]. Dar ceea ce nu este astăzi trebuie să fie mâine; şi pentru ca să fie,
trebuie să fie pregătit. (T. Maiorescu).
În text, există: a. patru propoziţii subiective și nicio predicativă; b. trei subiective și o

predicativă; c. două subiective și două predicative. Alegeţi răspunsul corect, tăindu-le cu o
linie pe cele incorecte.
160
Bibliografie selectivă
1. Avram, Mioara, Gramatica pentru toţi, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Bucureşti,
Humanitas, 1997;
2. Diaconescu, Ion, Sintaxa limbii române, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1995;
3. DOOM3 - Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, București, Editura
Univers Enciclopedic, 2021;
4. DSL - Angela Bidu-Vrânceanu, Cristina Călăraşu, Liliana Ionescu-Ruxăndoiu, Mihaela
Mancaş, Gabriela Pană-Dindelegan, Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti, Nemira, 2001;
5. GA - Gramatica limbii române, vol. I-II, Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1966.
6. GALR - Gramatica limbii române, Guţu Romalo (coord.), Bucureşti, Editura Academiei
Române, 2005/2008;
7. GBLR - Gramatica de bază a limbii române, Pană Dindelegan (coord.), Bucureşti, Editura
Univers Enciclopedic Gold, 2010;
8. Gheorghe, Mihaela, Limba română. Probleme teoretice şi aplicaţii. O introducere în sintaxa
modernă a complementelor, Braşov, Editura Universităţii „Transilvania”, 2009;
9. Guțu Romalo, Valeria, Corectitudine şi greşeală, Bucureşti, Ed. Humanitas, 2000.
10. Guţu-Romalo, Valeria, Sintaxa limbii române. Probleme şi interpretări, Bucureşti, Editura
Didactică şi Pedagogică, 1973;
11. Guţu-Romalo, Valeria, Aspecte ale evoluţiei limbii române, Bucureşti, Editura Humanitas,
2005;
12. Nedelcu, Isabela, 101 greșeli gramaticale, București, Ed. Humanitas, 2012.
13. Pană Dindelegan, Gabriela, Sintaxa transformaţională a grupului verbal, Bucureşti, Editura
Academiei, 1974;
14. Pană Dindelegan, Gabriela, Sintaxa limbii române. Partea I. Sintaxa grupului verbal,
Tipografia Universităţii din Bucureşti (tiraj nou, Braşov, Editura Aula), 1976/1999;
15. Pană Dindelegan, Gabriela, Teorie şi analiză gramaticală, ediţia a II-a, Bucureşti, Editura
Coresi, 1994;
16. Pană Dindelegan, Gabriela, Elemente de gramatică. Dificultăţi, controverse, noi interpretări,
Bucureşti, Editura Humanitas, 2003;
17. Stati, Sorin, Elemente de analiză sintactică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1972;
18. Stati, Sorin, Teorie şi metodă în sintaxă, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1967.
161
ANEXA 1 - Model examen oral
Biletul 1
1. Sunt momente când se pare că ficţiunea oboseşte, devine irespirabilă, şi atunci a evada în lumea
documentului, într-o mapă cu acte de arhivă e o binecuvântare. Dar şi actul de arhivă poate osteni
spiritul pentru că sicitatea lui stimulează enorm fantezia să recompună din cojile oferite forma
întreagă de pe care au fost desprinse şi ale cărei contururi esenţiale le sugerează irezistibil. (Radu
Petrescu – A treia dimensiune)
• Să se analizeze fraza;
• Analizaţi morfosintactic cuvintele subliniate
Biletul 2
2. Indiscutabil că tot ce ai spus tu are desigur o raţiune întemeiată pe ceea ce s-a petrecut, dar
rămâne de văzut dacă în afară de tine mai sunt şi alţii care să gândească cum gândeşti tu, pentru
că numai într-un consens se poate hotărî ceea ce s-ar cuveni să se întreprindă în viitor ca să nu te
trezeşti cu unii care să-ţi reproşeze că ei n-au fost de acord cu ce s-a hotărât.
• Analizaţi sintactic fraza, arătând şi relaţiile dintre propoziţii prin schema relaţională;
• De la substantivele din text formaţi câte un adjectiv;
Biletul 3
3. Acum guvernul trebuie să spuie lămurit ce este şi ce nu este adevărat. Căci dacă zgomotele
răspândite sunt lipsite de temei, este interesul ţării ca nedumeririle zadarnice să se curme
numaidecât; iară dacă în adevăr ne aflăm faţă cu eventualitatea retrocedării Basarabiei, trebuie
să o ştim cu toţii, pentru ca cel puţin acum să ne gândim, să ne sfătuim şi să hotărâm ce este de
făcut. (M. Eminescu)
• Analizaţi din punctul de vedere al sintaxei frazei textul;
• Analizaţi morfosintactic cuvintele scrise îngroșat;
• Contrageţi subordonata introdusă prin conjuncţia compusă ca...să;
Alcătuiţi enunţuri în care cuvintele: lămurit / ce / adevărat / trebuie şi dacă să funcţioneze cu alte
valori morfologice decât cele din text (prin conversiune).
162
ANEXA 2 - Fraze de analizat
1. „D-voastră, care stiți mai multă sociologie decât stiu eu, vă mai aduceți aminte că la baza
întregii activități omenești și la baza constituirii societății ca realitate organică stă întotdeauna un
act de imitație, care este propriu-zis fructificarea actului de invenție. Atâta vreme cât un act este
unic, el rămâne pur si simplu individual, nu este încă social.”
2. „Actul începe să devină social propriu-zis atunci când este pasibil de imitație. Și dacă, într-
adevăr, imitația stă la baza acestui act social, atunci evident că moda, care nu este decât imitație,
este un fenomen caracteristic al vieții sociale în genere.”
3. „Despărțirea lumii aparențelor se urmăreste în sufism pe două căi: una mai puțin ortodoxă,
alta mai ortodoxă; cea mai ortodoxă e mai puțin caracteristică, cea mai puțin ortodoxă e mai
caracteristică si constă într-un fel de beție, am zice, un fel de transportare spirituală, un fel de
iesire din cadrul lumii acesteia.”
4. „Declarațiile oficialilor care s-au dus la Moscova să semneze tratatul si comentariile care i-au
acompaniat din presă sugerează că dacă România câștigă în alte părți si cheltuie în relația cu
Rusia, trebuie luate urgent măsuri. Firmele românesti trebuie convinse sau chiar subvenționate
pentru a exporta în Rusia si nu în altă parte.”
5. „Nu este vorba de opus natura, cu încântătorul ei amestec de ordine si dezordine, ordinii
stricte, ci de opus un alt tip de ordine celei al formelor goale. Formele acestea din urmă, libere
cum sunt, în loc să modeleze, „deformează” prea des lumea omului, nu numai în plan teoretic, ci
si în cuprinsul istoriei; îl fac pe om să-si piardă sensurile, glasurile, venind cu un alt glas, cel al
„străinului”.”
6. „Si cu toate acestea profesorii nostri aveau si au dreptate: e plin de sens să te întrebi ce ai
făcut atunci când nu aveai nimic de făcut; când erai liber să faci orice. E plin de sens atât pentru
cei mici, cât si pentru cei mari.”
7. „De obicei, oamenii îsi închipuie că se definesc prin ocupațiunile lor si, în primul rând prin
activitatea lor socială; dar omenește vorbind, ei se definesc mult mai bine prin inițiativele pe
care le iau singuri si atunci când sunt liberi să facă orice. Ei însă pun mai mult preț pe
personalitatea lor socială decât pe valoarea lor umană.”
8. „Dar gândim intermitent si în alt sens: gândim cu un aparat finit infinitatea fiecărui gând. A fi
creatură înseamnă a fi fragment. Noi nu suntem Logos-ul însusi (aci, si cu sensul de discurs):
suntem particule de Logos, sălasuri temporale ale lui. De aceea, până si înțelepciunea, când ne e
dată, ne e dată nu sub forma continuă a discursului, ci sub aceea momentană a revelației.”
9. „Iluminarea este un apogeu al instantaneității, un plonjeu scurt în ozonul unei lumi în care,
dacă am zăbovi mai mult, ne-am sufoca. Intermitența nu e, asadar, numai condiția gândirii, dar
si igiena ei, ritmul ei real în planul omenescului.”
163
10. „Pentru un om sănătos, adică pentru un animal, a te preocupa de insomnii este a te complace
în neseriozități, fiindcă el nu stie că sunt unii care ar plăti un somn cu o avere, cărora le e frică
de pat si care ar sacrifica o țară pentru inconstiența din somn, ce o răpesc în mod brutal
amarnicele lucidități si haosul insomniei.”
11. „Ce bine că după ce ne-am pierdut, ne mai putem arunca în infinit, că avem dreptul la un salt
absolut în nemărginire, că putem participa la anarhia universală, la tensiunile acestui vârtej. Să
străbatem, prinsi în evoluția lui, până la epuizare, toate nebuniile acestei miscări neîncetate, să
ne consumăm într-o avântare de cel mai înalt dramatism, gândindu-ne mai puțin la moarte, cât la
infinita noastră nebunie.”
12. „Infinitul fiind progresivitate absolută, este fatal ca să anuleze tot ceea ce are o consistență
finită si o cristalizare formală. Este revelator că arta care exprimă mai bine infinitul, muzica, este
aceea care topeste formele într-o fluiditate de un farmec ciudat si inefabil.”
13. „Deși în genere omul este un animal bolnav, se găsesc totusi destui oameni sănătosi, pentru a
putea vorbi de sensul sănătății în omenire. Cea mai comodă, mai confortabilă si mai puțin
angajată stare este starea de sănătate. Ea indică nu numai o prostie organică si definitivă, dar si o
platitudine de simțire, o absență totală a oricărui risc, o incapacitate de orice acțiune eroică.”
14. „A fi sănătos înseamnă a umbla prin lumea aceasta legat la ochi, a nu sesiza nimic din
culmile sau adâncimile existenței. Se poate lupta împotriva tuturor oamenilor, numai împotriva
celor sănătosi nu, fiindcă acestia sunt atât de puțin sensibili, încât nu pot să realizeze în ei nici o
formă de transfigurare.”
15. „Feriți-vă de oamenii incapabili de viciu, deoarece prezența lor nu poate fi decât
plictisitoare, incoloră si fadă. Căci despre ce poate vorbi un om incapabil de viciu decât despre
morală? Si cine n-a depăsit morala înseamnă că n-a adâncit din experiențele pe care le oferă
viața, că n-a ratat nici un elan si n-a transfigurat nici o prăbusire.”
16. „Oamenii n-au înțeles că împotriva mediocrității nu se poate lupta decât cu suferința. Nu
schimbi mare lucru prin cultură sau prin spirit, dar modifici inimaginabil de mult prin durere.
Singura armă împotriva mediocrității este suferința. Prin ea schimbi temperamente, concepții,
atitudini si viziuni, schimbi direcțiuni de existență, deoarece orice suferință mare si durabilă
afectează fondul intim al ființei. Modificând fondul intim al ființei, ea modifică implicit si
raportul acesteia cu lumea.”
17. „A te îndoi permanent de valoarea si de autenticitatea credinței tale, a dori mântuirea si a

avea în acelasi timp sentimentul unei imposibilități de salvare, iată expresiuni ale unei credințe
care nu duce la mântuire, ci amestecă, într-o sinteză ciudată, disperarea cu afirmația. Credința
pură si adevărată este un drum înspre lumină, înspre regiuni de puritate, a căror fosforescență te
transpune într-o baie de imaterialitate.”
18. „Începi să înțelegi ce e vesnicia când te afli singur în fața naturii. Mediocritatea devenirii îți
pare atunci un atribut pur omenesc. În mod gresit se crede că germinația naturii îți dă o impresie
164
de mobilitate si dinamism. Procesul ei de crestere nu e sensibil imediat; contemplația naturii ne
transpune, dimpotrivă, într-un calm al nimicului si frumusețea afectează un caracter de
irealitate.”
19. „Rămâne, doar, tentația vagă de a te aseza în pat, cu genunchii la gură, pliat în tine ca înainte
de a fi fost expulzat în existență, renăscut din valul de greață care te împinge încet către țărmul
pre-începutului tău. Nu este acesta modul cel mai simplu de a dispărea prin retro-gradare, prin
gândul că ai putea să iesi din camera vieții prin chiar usa pe care ai intrat în ea?”
20. „Ceea ce se numeste îndeobste „depresie nervoasă” este o criză prelungită de luciditate.
Depresivul iese din rândul „oamenilor normali” si începe să vadă altfel. Această schimbare a
calității privirii survine ca urmare a degradării stratului protector pe care, pentru orice om, îl
reprezintă sistemul lui de iluzii.”
21. „Cu imensă invidie trebuie să remarcăm faptul că una dintre colegele noastre de redacție a
ars-o într-un concediu la Neptun. A ars gazul, a ars si pielea, dar a ars si ceva la portofel. Dacă la
primele două arsuri s-a descurcat lejer, doar ea si pielea ei, la portofel au ajutat-o si casele de
schimb valutar din stațiune. Care, săritoare din fire, au prins prostul obicei de a cam sări, când
vine vorba să afiseze cursurile de schimb, prezența comisionului în ecuație.”
22. „Priveau împreună avionul care se apropia, în vreme ce crainica aeroportului îi anunța pe
pasagerii întârziați că trebuie să se grăbească. Si într-adevăr, câteva minute după aceea,
zgomotul motoarelor deveni atât de puternic, încât cei doi ar fi putut să repete aceleasi cuvinte:
frig, da, frig, teribil de frig, fără a se teme că spun banalități, pentru că deja nu se mai auzea
nimic.”
23. „Uită-mă, căci vreau să fiu mai slobod din fire –si n-ai teamă că nu-ți voi face concesia
vreunei amintiri. Morți unul altuia, cine ne-ar opri să ne facem de cap în acest cimitir fără
cadavre care e viața? Până si stârvurile au dezertat si-am rămas singur în moartea pe care –din
nestiință divină, ignorant fără de început- numit-o-ai viață.”
24. „Fără să fie în intențiile ei, antropologia umanistă a creat o imagine abstractă a omului,
dincolo de timp si de istorie. O imagine concretă a omului să o putem câstiga dacă-l privim ca o
ființă temporală si istorică, dacă-l integrăm în existențialitate. Nu putem înțelege esența si
destinul omului decât considerând ceea ce el a realizat, ceea ce a produs în decursul dezvoltării
vieții istorice.”
25. „Însă cu un asemenea spirit ingineresc, care a putut pătrunde până în zonele umane
superioare făcând să se vorbească o clipă de „inginerii sufletului”, omul se asază într-o condiție
deopotrivă de supracivilizație si de subcultură totemică. A devenit rafinat la culme si a redevenit
primitiv la culme.”
26. „Dar ce perfect e acest laic în cochetăriile lui cu stiința, în aparenta seriozitate cu care se
apropie de teologie, în abilitatea cu care suspectează absolutul, în răzvrătita lui luciditate de tot
ceea ce îl înconjoară si se săvârseste în juru-i.”
165
27. „Trebuia, cu orice preț, să regăsesc lumea în care mă născusem si în care trăisem până în
primăvara 1940. Stiam că, foarte curând, lumea aceasta va dispare, condamnată de istorie. Stiam
că mă număr printre puținii supraviețuitori si voiam să-mi fac datoria de martor. Dar stiam, de
asemenea, că, înapoia catastrofelor si umilințelor de tot felul, se află, perfect camuflate, alte
semnificații. Mi se părea că încep să le înțeleg.”
28. „La scară umană, lucrul în sine nu este abordabil. Ciudățenia constă în faptul că omul
modern se simte bine în mijlocul umbrelor din grota platonică. Legile si normele lui privesc
aceste umbre. Cu toate acestea, imperfecțiile logice ale cuvintelor, descoperite prin analiza
semantică a lor, prin cercetările logice si epistemologice, trebuie să fie purificate în vederea
desăvârsirii aparatului nostru de cunoastere.”
29. „Interesant este că si după vizita lui Anton Dumitriu ceea ce aveam de făcut îmi părea la fel
de limpede. Îmi amintesc o discuție cu Sorin, după cursul de mecanică teoretică, în care trăisem
înalt alături de Binet formula ce-i poartă numele: îsi exprima dezgustul pentru fizica pe care ne-o
vârau în chip tembel în cap apedeuții; neîncrederea față de obisnuitul filozofiei, lipsa de
determinație în privința a ceea ce este de făcut.”
30. „Oameni care ar fi trebuit judecați pentru crime împotriva umanității, care fuseseră arhitecții
sau executanții ororii, continua si continuă să se plimbe printre victimele în viață sau să calce,
nestingheriți, peste memoria celor dispărute. Or, nici o societate nu poate exista în afara justiției
elementare care se naste în jurul crimei si a pedepsirii ei si, din acest punct de vedere, societatea
noastră continuă să trăiască într-o injustiție esențială.”
31. „O mentalitate nu se schimbă prin suprimarea efectului ei. Când spun că „o grămadă de
gunoi este o mentalitate”, spun totodată că efectul vizibil îsi are cauza în ceva ce nu se vede.
Altfel spus, eu nu întâlnesc decât partea vizibilă a mentalității, dar întâlnirea aceasta
(dezagreabilă) nu poate fi suprimată decât prin accesul la interioritatea, insesizabilă, a cutiei
craniene în care mentalitatea îsi are sălasul.”
32. „Să nu umblăm, asadar, la sigiliul ce pecetluieste iluzii în care suntem genetic împachetați.
Pentru că în codul ființei noastre iluzia a fost pusă asemenea unei enzime care, dispărând, ar
bloca metabolizarea substanțelor ce face cu putință viața. Am putea s-o imaginăm la fel de bine
ca pe un strat protector fără de care sufletul ajunge în contact direct cu luciditatea si se
destramă.”
33. „Asta nu înseamnă că luciditatea, câtă vreme iluzia funcționează, devine pur si simplu
inexistentă si că atâta vreme cât iluzia ne menține ferm pe tărâmurile sănătății mentale,
adevărurile pe care luciditatea ni le semnalează ar fi de tot ignorate.”
34. „În acelasi timp ideea că n-as mai scrie mă ucidea. Iar a scrie însemna a mă exprima. Îmi era
indiferent cum. Tot ce voiam era să rămân lipit de mine. Mai precis „să pun în afară” ceea ce se
afla „înăuntrul meu”. Asta însemna „a te exprima” si acesta era singurul rost al scrisului.”
166
35. „Un autor de jurnal se duce la moarte făcând tapaj, gesticulând, explicând, justificându-si
trecerea pe aici, crezând oarecum că el va scăpa oarecum de deznodământul bine stiut dacă va
expune mai convingător felul în care si-a întrebuințat timpul: cum a respirat în cutare zi, cum se
învolbura apa pe care a privit-o, ce vise a visat, ce oameni a întâlnit sau ce i-a spus unul sau
altul, ce cărți a scris si cum trebuie înțeleasă „opera lor”.”
36. „Adevărul este că, diferiți fiind, ne-am trăit unul pe altul ca spectacol si că fiecare dintre noi
a fost, presupun, capabil să preia de la celălalt, fără ca neapărat să o recunoască, sugestia pentru
o componentă a existenței care îi lipsea. Dacă datorită lui am câstigat enorm în planul expresiei,
eliberându-mă ludic si atingând, în interiorul însusi al naturii mele crispate, acel grad de
cabotinism fără de care comunicarea socială si scrisul de o anumită factură nu sunt cu putință.”
37. „M-am trezit gândindu-mă la atrocitate. La cei prinsi fără putință de scăpare, fără speranță.
La iadul pe pământ si în cer. Beatitudine si atrocitate îngemănate profund în creier. Carnea
făcută spre a fi storcită, martirizată. Este, în tot ce sunt si în tot ce gândesc acum, ceva difuz, o
obsesie necoaptă încă, o lume nesedimentată, ca văzută prin niste lentile prost reglate.”
38. „Dar oamenii nu renunță la război în vremea noastră pentru că emoțiile si spectacolele lui,
seducătoare pentru bărbați, n-au încă înlocuire. Religia o vom înlătura prin beția artei. Va trebui
să fie umplut si golul lăsat de dispariția conflagrațiilor, prin mari serbări si jocuri care să
reproducă luptele de altădată, cu gloanțe oarbe, cu deplasări de tancuri, manevre navale si
aeriene, urlete de sirenă si dislocări de populație.”
39. „Eu unul cred că bolnavii mintal ai societății noastre socialiste nu au nimic de-a face cu
bolnavii mintal ai țărilor capitaliste si imperialiste. La noi, noi nu ne abandonăm bolnavii
mintal... Noi credem fără preget că ei pot fi vindecați. Oamenii nostri de stiință lucrează zi si
noapte pentru a găsi noi tratamente pentru vindecarea bolilor mintale... Iar arta, literatura, au,
poate, un cuvânt de spus în această bătălie...”
40. „La limită, omul fără dileme e Big Brother, Seful, Conducătorul. Cel căruia nu-i trece
niciodată prin cap că poate gresi, că poate fi monstruos, că e nedorit si vătămător. Cel care stie
întotdeauna ce face si nu face decât ceea ce stiința lui cubică, de beton, îi dictează să facă. Cu
omul acesta, cu pericolul acesta se răfuieste Dilema. Atât cât îi stă în Putere. Si atâta vreme cât
omul fără dileme nu o va anula scurt, cu un dos de palmă.”
41. „Asa cum Piața Comună reprezintă în constiința majorității celor chestionați doar bunăstare,
însă nu si libera concurență si competența muncii, ceea ce ne-a făcut să nu prea putem ține pasul
nici măcar cu mult mai mult blândele exigențe ale CEFTA, asa ar dori aceiasi oameni să ne
încadrăm în cât mai multe domenii în marea orchestră mondială, fără a fi la curent cu obligațiile
si cu efectele ce decurg de aici.”
42. „Astfel, integrarea europeană e un fleac. E un fleac –europeneste vorbind – să ajungi să te

simți în siguranță în țara ta, apărat de legi drepte si instituții oneste. E un fleac să te bucuri de o
televiziune independentă, ferită de bunul plac sermonizant al lui Tartuffe care se ia drept
Montaigne. E un fleac să nu-ți mai fie frică de poliție, ba dimpotrivă, să o percepi ca pe o
167
instanță cooperatoare, slujitoare, cordială. Toate acestea –si nimic mai mult- înseamnă integrare
europeană.”
43. „Oricât de firesc ni se pare ca un artist să se preocupe în primul rând de legile estetice
generale nu putem lua în nume de rău nici interesul cercetătorului istoric pentru varietatea
formelor sub care apare arta şi rămâne o problemă demnă de a fi luată în consideraţie să arăţi
condiţiile care provoacă cristalizarea stilului unor indivizi, al unor epoci sau popoare.”
44. „Dacă Dumitru lui Nae nu înţelegea, cum s-ar fi cuvenit să înţeleagă atâtea lucruri, înseamnă
că ridică nu numai o problemă care nu interesa pe nimeni, dar şi una care era într-un fel cam
ciudată, iar Moromete, încurajat de ce spuneau unii şi alţii şi de laudele ce-i fuseseră aduse, vru
să citească mai departe, cu toate că Iocan, convins că ce spunea era spus numai ca să-l aţâţe pe
Moromete, socoti că nu e cazul să rămână de râs.”
45. „Lucrul a ajuns până acolo încât care din tinerii noştri este numai incapabil rămâne scriitor
pe la tribunale şi prin poliţii, iar care pe lângă incapacitate adaugă şi ignoranţă devine om de
litere: jurnalist, poet, şi îndată ce cu o limbă şi o ortografie deplorabilă ştie să rimeze câteva
cuvinte colegii săi se pregătesc să-i deschidă cu fericire coloanele dumnealor şi să-l prezinte
literat al culturii naţionale.”
46. „Ministrul se simţi pentru moment umilit că, fără a avea relaţii cu Scatiu, trebuia să meargă
tocmai în casa lui, ceea ce i se părea tare neplăcut, şi, cu toate lămuririle prefectului că ţăranii
erau puşi la cale de un avocăţel din opoziţie, se gândea să telegrafieze numaidecât lui
Comăneşteanu, care, fiind cum îl ştiau toţi, putea să-i lumineze.”
47. „Niculae, indiscutabil nevinovat, nu fusese reprimit în comitet de unde fusese îndepărtat de
acel individ. Schimbarea n-are importanţă pe ce cale îţi vine, în clipa când s-a petrecut se
consfinţeşte ca un fapt inevitabil, indiferent de motivele care au declanşat-o chiar dacă aceste
motive se dovedesc neîntemeiate. ”
48. „Niculae avea destulă experienţă ca să-şi dea seama în ce situaţie s-ar pune dacă ar încerca să
se folosească de argumentul demascării lui Beju în sprijinul cazului său. Şi dacă nu voia să fie
mai rău, îi trebuia multă răbdare, trebuia să se ducă la grădina aceea şi să uite nu numai ceea ce i
se întâmplase, ci mai ales să se uite pe sine, cel care atâţia ani nu avusese alt scop în viaţă decât
pe acesta.”
49. „Şi dacă m-aţi văzut înainte să mă mărit tristă de moarte e că el e şi prost, cu toate că e foarte
inteligent, şi îmi dădeam seama că nu înţelege ce e între noi, cu atât mai mult cu cât nu l-a
interesat niciodată ce l-a făcut să fie altfel decât era.”
50. „Băiatul pe care îl trimisese Isosică nu se întoarse prea curând şi când apăru în sfârşit în
depărtare pe tipsia fără obstacol a câmpiei nu se grăbea să se apropie ca şi când ar fi vrut să
spună prin mersul lui parcă stânjenit că n-a făcut nimic şi nu prea se simte îndemnat să vie mai
repede de vreme ce lucrul acela pentru care fusese trimis tot nu s-a putut face.”
168
51. „Se vede ori că n-a fost mâţa înainte de potop, de vreme ce Noe n-a luat-o şi pe ea în
corabie, ori, în graba în care s-a vârât a uitat să ia şi mâţa în corabie.”
52. „Şi Gogu când se trezise nu ştia nimeni unde şi cum, nu se mai luase după căruţa din care
căzuse, se întorsese pe drumul pe care venise şi după multe săptămâni iar nu ştia nimeni câte şi
cum se petrecuse acest drum, căci el nu putea să spună şi nici nu ţinea minte şi dacă îngăima
ceva, tot nu era crezut căci ce se spunea nu se lega, aşadar, după un timp – cât o fi fost el acel
timp – venise acasă, terminase războiul naintea tuturor şi fusese trimis la munte cioban la nişte
oi sterpe.”
53. „Se scufundase într-un somn adânc şi se visa când era tânără şi se ducea la clacă, la desfăcut
porumb, şi venise şi Ptru cel Scurt, iar ele, fetele, se uitau nu ca la un bărbat care le putea lua de
nevastă şi le putea face mireasă, ci cu milă înţelegătoare, fiindcă nici cel mai sărac om din acel
sat nu putea fi mai sărac decât acest Ptru cel Scurt şi în felul acesta el nu conta pentru ele, nu se
fereau de el, să nu le ia batista şi nici nu râdeau viclean ca şi când ar fi avut un secret, atunci
când venea el la câte-o clacă.”
54. „Poate că ceea ce ai ajuns tu vor mai ajunge şi alţii, fără să se considere că mai mare ca ei nu
mai e nimeni, obişnuiţi să-şi facă datoria acolo unde se angajează şi învăţaţi să gândească
dinainte de a se apuca de lucru, oricât de siguri ar fi pe ei.”
55. „E drept că Magda Isanos şi-a tânguit sumbra presimţire a finalului timpuriu şi şi-a exprimat
melancolia destrămării inevitabile, dar a exprimat-o cu o tonalitate atât de luminoasă că, fără
îndoială, suferinţa ei personală trece pe plan secund, pe primul plan rămânând capacitatea să
adere la necazul altora şi să se facă ecoul nemulţumirilor şi năzuinţelor lor.”
56. „Nu se ştie când şi în ce fel se stabilise în familie că, decât să iasă toţi în lume şi să se facă
de râs că sunt rău îmbrăcaţi, mai bine să iasă unul bine îmbrăcat iar ceilalţi să nu se ducă
nicăieri.”
57. „Fără să-mi descopere ea anumite răsfrângeri de orgoliu şi anumite gingăşii, fără să-mi fi
arătat savoarea umilinţei, nu m-aş fi întovărăşit niciodată cu un om care m-a făcut <guşat> în
plină lume; fără ea n-aş fi ştiut că dacă te întâlneşti noaptea cu un astfel de om şi porneşti cu el
apoi la Sinaia înseamnă o bucurie grea mai adâncă decât o călătorie pe care o aşteptam atât de
când eram student”
58. „Dacă n-ar fi ştiut că are bani asupra lui, n-avea cine-l ucide. Afară de asta, cinstiţii
gospodari trebuie să arate martorul sau martorii care s-au găsit faţă la vânzare şi la numărătoarea
banilor. S-ar putea ca aceşti martori să fie cu totul necunoscuţi dar chiar dacă ar fi aşa, să arate
ce înfăţişare, ce cai şi ce straie aveau. Cine ucide om, nu se poate să scape de pedeapsa
dumnezeiască, rânduit este să-l urmărească fiarele şi dobitoacele.”
59. „Zmeul, de când rămăsese închis în ostrovul său ca leul în cuşca îmblânzitorului de
dobitoace, nu făcea alt decât da ocol ostrovului şi cât îi ziulica de mare îl învârtea şi iar îl
învârtea, ca doar să găsească un locşor pe unde să treacă dincolo, dar pustiul de foc care giulea şi
169
ustura nevoie mare îl făcea să se tragă înapoi şi să-şi rumege turbarea cu nădejdea d-a şi-o vărsa
pe cineva când va găsi vremea.”
60. „Dacă e să-mi aduc aminte de acele timpuri, mai bine să-ţi povestesc un lucru pe care l-am
observat pândindu-l pe bătrânul Dunca atunci când se auzea clopoţelul anunţând venirea cuiva.”
61. „Că nu ştiu cum îi zicea străzii unde stăteau Arnotenii nu trebuie să pară ciudat: timp de o
lună cât am fost la ei nelipsit, nu mi s-a întâmplat nici să intru nici să ies decât prin fundul fără
uluci al curţii, care, pe cheiul drept al Dâmboviţei, ceva mai sus de Mihai – Vodă, era mai
aproape, şi nu mă vedea nimeni.”
62. „Dacă nu-şi atingea ieftina ţintă vina era numai a lui: cum ştia că noaptea, când eram cu
Paşadia, îl urmam tustrei oriunde, orbeşte, ce i-ar fi fost mai lesne decât să se ducă acolo fără să
ne mai întrebe de vrem ori ba şi fără să ne spuie dinainte.”
63. „Aici nu-i pe ce crede fiecare; ei or crede şi or vrea multe; datoria noastră este să-i ferim, să-i
apărăm că dacă i-o prăpădi gerul, cine o să mai lucreze mâine, când s-o împlini vremea?”
64. „Mi se părea pe atunci că simpatia meşterului pentru mine era ceva cu totul obişnuit şi
normal şi că în general această căldură care nu se arăta prin nimic sau mai bine zis care se arăta
pe dos şi ştiam de pildă când se răstea la mine răguşit de furie şi mă ameninţa că o să mă spună
tatei, n-o să mă spună orice-aş fi făcut.”
65. „Niciodată mâna lui ridicată n-o să cadă cu adevărat asupra mea chiar dacă m-aş fi apucat de
pildă să vărs de sus de-acolo de unde eram văpseaua în capul celor care treceau pe drum, cum mi
s-a întâmplat la un moment dat din greşeală, această căldură aşadar mi se cuvenea sub toate
formele care se arătau, fără să mă gândesc să-i răspund neapărat printr-o căldură asemănătoare.”
66. „Dacă îmi pare rău că efectul demistificator nu e mai net nu e fiindcă i-aş vrea răul ci pentru
că facilitatea de a uza de argumente greşite, necontrolate sau de rea credinţă se încetăţeneşte şi
mai tare prin exemplul său, cu atât mai mult cu cât eleganţa stilistică, autoritatea, ideile
interesante şi toată aureola din jurul lui fac ca acele metehne să treacă neobservate.” (M.Preda)
67. „De acord, i-am răspuns, dacă ar fi intrat în casă, dacă s-ar fi comportat într-adevăr ca un
tată, care ştie că fiul său s-a căsătorit, că are o soţie care trebuie dacă nu iubită, cel puţin
respectată, şi ar fi explicat, fără amănunte, că are nevoie de tine, aş fi acceptat, deşi el mi-a spus
că într-o stare de urgenţă eşti tu, că te găseşti cam palid şi că vrea să te îngrijească de ficat.”
68. „N-a venit a doua zi, ci peste două zile, cu aerul că nu s-a întâmplat nimic (şi aerul ăsta, când
îl vezi la cineva, e semn că lucrurile pe care ai de gând să i le reproşezi nu numai că el le va
respinge, dar consideră normal să le repete şi în viitor.”
69. „Precum însă se cere ca un copil, pentru a avea noţiunea unui obiect şi nu numai
reproducerea imaginii lui individuale, să fi văzut acest obiect de mai multe ori şi în mai multe
exemplare, altfel contopirea psihologică a calităţilor individuale şi regăsirea celei esenţiale nu se
170
întâmplă; asemenea pentru cazul deosebitelor abstracţiuni în gândirea aceluiaşi cuvânt e
neapărat necesar ca acel cuvânt să se fi aflat în aceeaşi legătură cu celelalte cuvinte, în privinţa
cărora nu i se cere decât una anume din însuşirile sale sensibile.”
70. „Nici copiii care săreau, când ies stelele, zidul cimitirului, nu mai cutezau să se aproprie de
când unii mai îndrăzneţi strecurându-se pe înserat în grădină printr-o portiţă lăturalnică ce atârna
smulsă, văzură ieşind la o fereastră deschisă pe neaşteptate un fel de arăpoaică, de brezaie
neagră cu pene în cap ţinând în mână o oglindă strălucitoare. Încremeniseră pe loc şi unul de
spaimă dase în gălbinare."
71. „Ce poate fi mai licit decât să încerci o clarificare a unei dependenţe şi a independenţei
câştigate faţă de un mentor care, în corectă consecvenţă cu rolul asumat, trebuie să se felicite
dacă discipolii îşi iau zborul. Chiar dacă privesc în urmă cu inerenta cruzime a detaşării – nu cu
mânie, desigur. Iar dacă retrasarea procesului de detaşare comportă unele dezvăluiri, în speţă
portretistice, maestrul n-are decât să şi-o reproşeze sieşi de vreme ce acordul său fiind cerut ţi-a
dat <chart blanche>, găsesc că a procedat elegant, oricare ar fi fost mobilul.”
72. „Transmiteţi-i că nu accept comportarea lui şi fără să iau lucrurile în tragic, fiindcă ceea ce s-
a întâmplat nu e o tragedie, este în primul rând din partea dumitale o necuviinţă că ai refuzat să
intri la noi în casă, iar din partea lui un lucru pe care dacă nu-l explică numaidecât, să poftească
totuşi mâine dimineaţă, dacă nu chiar acum, să-şi ia lucrurile, fiindcă eu chem chiar în seara asta
avocatul şi introduc divorţ.”
73. „Cuvintele des rostite de oameni :<viaţa nu mai are pentru nimeni nici un rost>, şi care până
atunci ţi se păruseră incredibile (cum să nu mai aibă viaţa nici un rost ?,e suficient să priveşti
cerul ! îţi spui fără să bănuieşti în clipa aceea că cerul e invadat de speranţele tale secrete, de
visurile tale fără nume) devin pentru tine o realitate brutală, în care ai vrea, ca şi înainte, să nu
crezi.”
74. „Sunt momente când se pare că ficţiunea oboseşte, devine irespirabilă, şi atunci a evada în
lumea documentului, într-o mapă cu acte de arhivă e o binecuvântare. Dar şi actul de arhivă
poate osteni spiritul pentru că sicitatea lui stimulează enorm fantezia să recompună din cojile
oferite forma întreagă de pe care au fost desprinse şi ale cărei contururi esenţiale le sugerează
irezistibil.”
75. “Dacă dialogul care va începe între cultura europeană şi celelalte culturi e menit să fie
fecund trebuie să se ţină seama de universurile spirituale ale noneuropenilor. Şi nu e deloc lipsit
de semnificaţie faptul că, în ultimul timp, gândirea europeană a făcut extraordinare eforturi ca să
înţeleagă simbolismul şi să revalorizeze miturile şi arhetipurile.” (Mirecea Eliade)
76. „Indiscutabil că tot ce ai spus tu are desigur o raţiune întemeiată pe ceea ce s-a petrecut, dar
rămâne de văzut dacă în afară de tine mai sunt şi alţii care să gândească cum gândeşti tu, pentru
că numai într-un consens se poate hotărî ceea ce s-ar cuveni să se întreprindă în viitor ca să nu te
trezeşti cu unii care să-ţi reproşeze că ei n-au fost de acord cu ce s-a hotărât.”
171
77. „Hotărât cum era, ne-a declarat că orice s-ar întreprinde împotriva lui, el serios cum se
consideră că este nu va renunţa la ce şi-a pus în gând, cu atât mai mult cu cât ce vrea el să facă
este o dorinţă şi a altor colegi, dorinţă peste care nu poate să treacă chiar dacă unele dificultăţi
nu-i exclus să mai apară.”
78. „Se vede lucru că aşa e făcut omul, să nu fie singur. De multe ori i-a venit flăcăului în cap să
se însoare, dar când îşi aducea aminte uneori de câte i-au spus că au pătimit unii şi alţii de la
femeile lor, se lua pe gânduri şi amâna, din zi în zi şi de joi până mai de-apoi, această poznaşă
trebuşoară şi gingaşă în multe privinţi, după cum o numea el, gândindu-se mereu la multe de
toate...”
79. „Şi dacă mă vezi că sunt cum nu ţi-ai închipuit niciodată că aş putea să fiu este că n-a avut
cine să-mi dea îngrijirea de care am avut nevoie când am fost mic, iar dacă m-ai fi văzut altfel,
ar fi însemnat că a avut cine să mă facă să fiu cum sunt acum, cu atât mai mult cu cât şi mie mi-
ar fi plăcut să fiu cum sunt şi ceilalţi.”
80. „Dacă vreodată ţi-a părut rău că nu ai fost ceea ce ai fi vrut să fii, chiar dacă de multe ori ai
fost pe punctul de a ajunge ceea ce ţi-ai dorit, nu înseamnă că de-acum trebuie să renunţi la ceea
ce năzuieşti, ci,perseverent cum te ştiu că eşti şi optimist, e bine să nu-ţi abandonezi gândul care,
mai devreme sau mai târziu, nu este exclus să se îndeplinească precum ţi-e voia.”
81. “Cred că niciodată n-ar trebui să folosească, vorbind, persoana a treia, pentru că sentimentele
pe care le încearcă sunt incomunicabile, vorbele cu care sunt etichetate nu corespund aceluiaşi
conţinut şi chiar dacă e vorba de acelaşi conţinut, intensitatea şi durata sentimentului pot fi
nesfârşit de felurite.”
82. „Căci omul poate suferi atroce că nevasta lui prinde pe sub masă mâna vecinului, pe când
altul ia asta drept o nuanţă fără importanţă,încât oricine iubeşte e ca un călător,singur în speţa lui
pe lume,şi nu are drept decât doar să bănuiască aceleaşi sentimente şi la alţii,câtă vreme nu
corespunde cu ei decât prin mijloace atât de imperfecte de comunicare cum e cuvântul.”
83. „Acum guvernul trebuie să spuie lămurit ce este şi ce nu este adevărat. Căci dacă zgomotele
răspândite sunt lipsite de temei, este interesul ţării ca nedumeririle zadarnice să se curme
numaidecât; iară dacă în adevăr ne aflăm faţă cu eventualitatea retrocedării Basarabiei, trebuie să
o ştim cu toţii, pentru ca cel puţin acum să ne gândim, să ne sfătuim şi să hotărâm ce este de
făcut.”
84. „Evident, mă întreb uneori dacă eu nu-mi fac singur această suferinţă, dacă nu cumva, prin
excepţie, oricine vorbeşte despre dragoste n-ar trebui să se îndoiască şi să evite să vorbească în
numele celorlalţi – ba cred că niciodată n-ar trebui să folosească, vorbind, persoana a treia...”
85. „Am păşit mândru în sala luminată de torţe fumegoase, hotărât să mă apăr, să-i înfrunt pe
bădăranii aceia şi să sfârşesc, dacă e să sfârşesc aici, cu fruntea sus, ca un ardelean ce nu suferă
umilinţa... Ardelenii, precum ştii, sunt pregătiţi în orice clipă să răspundă limpede şi demn
172
oricărei încercări de a-i îngenunchea, ei văd în orice contact cu necunoscuţii un fericit prilej de
a-şi afirma legitimitatea română şi tăria de neînfrânt, de origine dacă.”
86. „Bănuiala că tinerii de la care încercase să afle ce-l frământa nu-i spuseseră adevărul l-a
fulgerat în clipa când ea i-a atras atenţia că îi mai văzuse undeva, dar nu-şi putea aminti unde.”
87. „Acum când chiar nici Pintea nu se afla a-i spune că-l bănuieşte, el se simţea mai bun decât
îl credeau alţii, prea bun pentru oamenii în mijlocul cărora se afla, şi dacă mai înainte îl apăsa
gândul că nu mai poate umbla prin lume decât sub scutul cinstei altora şi că în curând va trebui
poate să cază la închisoare, acum iar îşi ridica fruntea, deoarece simţea că toţi aceia care îl
osândeau, aflându-se la strâmtoarea în care se aflase el, s-ar fi dovedit mai slabi, mai nesocotiţi
ori mai răi decât dânsul.”
88. „Auzisem eu din oameni, că dacă vrei să nu te muşte câinii şi să te lese în pace, cum îi vezi
că sar la tine, să te tupilezi jos la pământ şi să-i laşi să te latre cât le place fără să te urneşti din
loc, căci ei bat cât bat şi de la o vreme te părăsesc şi se duc.”
89. „Dacă aceste uriaşe deosebiri revelă existenţa timpului,dă punctului extensiune,şi dacă
fiecare neam îşi are felul său anume de timp, de aici, din România, se vede în racursiu, adună
aproximativ în acelaşi punct lucruri care la străini sunt bine şi clar despărţite, ceea ce a făcut pe
unii să creadă, prea repede, că s-ar traduce prin aceea că aici are dimensiuni mici ce aiurea este
mare.”
90. „Mă interesează ce se întâmplă când două personaje se găsesc faţă în faţă, ce se întâmplă cu
fiecare în parte şi cu amândouă împreună, ca în chimie. Vreau să văd procesul, nu rezumatul
rezumativ al său, cum se întâmplă de cele mai multe ori, dacă nu totdeauna. Dacă raportez asta
la felul cum înţeleg acţiunea privirii, creatoare de univers şi interioare creaţiei sale, lucrurile
devin foarte complicate.”
91. „Au fost aduşi oameni din sat, ca să-l scuipe şi să-l bată, pentru că amestecă vinul cu apa,
ceea ce era adevărat în bună măsură, şi îndeamnă oamenii să bea şi să-şi piardă minţile, ceea ce
iar era adevărat, în parte, pentru că obişnuia să stea, gras şi de obicei vesel, şi el puţin băut, cu
braţele încrucişate peste şorţ, în faţa prăvăliei,s ă îmbie oamenii <să cinstească>, fie chiar şi pe
datorie, ceea ce foarte mulţi şi făceau, fără să aibă nevoie de îmbieri repetate.”
92. „Nu urmări nimic, pentru că fu cuprins de o ciudată ameţeală, ca de beţie şi nici nu-şi dădu
seama ce face. Pornise înspre şcoală, unde mamă-sa nu-l mai lăsa de două zile să se
ducă,spunând că e bolnav, ca să-l ferească de pedepsele doamnei Donose pe care ea le suporta
mai greu decât fiul ei, a cărui îndărătnicie n-o ştia.”
93. „Şi dacă toate acestea există, şi mai ales există aşa, e pentru că în toate, în orice lucru, în
orice întâmplare, dăinuie ceva din existenţa acelei doamne, ceva imaterial, aşa cum vibrează în
orice organ, cât de neînsemnat, energia întregului. Şi nimic nu poate să fie altfel, cum râul nu
mai poate curge în sus.”
173
94. „Mai ales de când a venit şi lovitura cumplită (care m-a făcut să citesc atât şi să caut
explicaţii) lumea e azi pentru mine privită printr-o lupă şi impregnată de gândul existenţei
acestei forme, cum e orice obiect verzui când priveşti lumea prin ochelari verzi.”
95. „Niciodată n-ar fi făcut ceva fără să ştie ce va ieşi din ceea ce făcea, dar bănuiala că toţi
aceşti oameni se duc să strige <jos guvernul> îi încolţise în minte încă din primele clipe şi când
camionul începu să alerge pe străzi, Anton vru să-şi dea seama dacă nu se înşelau şi întrebă pe
cineva de-alături, care i se păru că aduce a ţăran...”
96. „Conştiinţa că apariţia ei în lumea modernă nu va fi primită cu entuziasm şi că va fi

întovărăşită mai degrabă de sentimentul care însoţeşte naşterea bastarzilor, pare s-o fi avut şi
acela care a găsit termenul de <estetică> consacrând ştiinţei astfel denumite un tratat în care
pentru prima oară se încerca fundarea logică a unei discipline reprezentată, dealtfel, şi mai
înainte.”
97. „Dar dacă prevăzând lucrurile, pusese condiţia aceea tocmai ca să ne ia, într-un mod să-i zic
metaforic, orice nădejde de-a ne reîntâlni, de-a-l revedea? (...) Poate că habar n-a avut ce fel de
lume a construit şi ce moştenire şubredă ne-a lăsat, prevăzând că, oricâte bunătăţi i-ar fi servite
în viitor, acolo unde pleca, nici una nu va avea savoarea bucatelor preparate de mama.”
98. „Se pune întrebarea dacă virusurile sunt vii sau sunt simple substanţe neanimate.La această
întrebare în mod cu totul teoretic nici nu se poate da un răspuns precis deoarece noi nu avem
încă o definiţie precisă cu ajutorul căreia să separăm fiinţele de nefiinţe,nu dispunem de un
criteriu exact cu ajutorul căruia să putem delimita ce este viu de ce este mort.”
99. „Visam încâlcit şi în somn mai aveam atâta luciditate ca să-mi dau seama că din pricina
visului urât am palpitaţii,când o ploaie furioasă m-a trezit,eliberându-mă,o ploaie cum de ani de
zile n-a mai fost,cu spume până la streaşina blocurilor (...) o ploaie de lungă durată,căci nici
acum când scriu nu s-a terminat,şi atât de deasă încât casele de peste drum nu mai sunt vizibile.”
100. „Adevărul este că toate popoarele sunt egale, dar cu cât trece mai mult timpul cu atât ne
depărtăm mai mult de cei cu care ar trebui să fim egali, căci deopotrivă toţi suntem în ceea ce
priveşte însuşirile cerute de cultură. Dacă unele popoare au rămas în urmă este că au îndurat un
regim nefavorabil din pricina vitregiilor politice.”
101. „Şi încă nu mă dumiresc cum şi le putuse însuşi, căci, dacă adevărat e că trebuindu-i
veacuri ca să se plămădească, datina rămâne apanajul exclusiv al sângelui, de unde acel strop
albastru pur care, respingând prihana corcelilor înflorea în fiinţa lui pe neaşteptate atât de
semeţ?”
102. „Înţelepciunea pe care o au foarte mulţi de a nu pierde nimic în viaţă n-ar trebui să se
numească înţelepciune, căci ea nu seamănă cu adevărata înţelepciune pe care numai rar o
dobândeşte cineva după ce a pierdut totul.”
174
103. „Când vizitatorii ieşiră pe poartă, paznicul nu ajunsese încă să se dumirească cine fuseseră
cei care trecuseră nepăsători pe lângă fresca ştearsă, mai mult atraşi de ce se vedea spre uzină
decât de castelul clădit din blocuri de granit.”
104. „Dar nu-mi pare rău că am fost amăgit de prieteni, fiindcă, dacă nu se întâmpla ce s-a
întâmplat, poate nu-mi scotea norocul în cale un străin aşa de preţios ca dumneata şi poate că
niciodată n-aş fi aflat ce înseamnă să-ţi ajuţi prietenii la nevoie.”
105. „Incapabil să stea liniştit şi neînchipuindu-şi de ce ar trebui să stea aşa, Mavrodin îşi lăsase
la o parte arma, accesoriu cu totul inutil şi se deda la fel de fel de îndeletniciri.”
106. „Evident că din punct de vedere procedural aşa ar fi, zise prefectul volubil, dar, fiindcă
dezordinele s-au generalizat, ţăranii trebuie liniştiţi fără vreo represiune care i-ar exaspera
tocmai în momentul când a devenit clar că se simte nevoia unei destinderi generale, menite să
evite în viitor repetarea unor astfel de nenorociri naţionale.”
107. „Desigur că la marginea pădurii se zăreşte pata albă a unei turme de oi şi asupra uneia
dintre ele îşi concentrează vulturul auzul şi zborul, iar zborul lui e atât de semeţ încât mai
degrabă pare că urmăreşte de acolo, într-o largă rotire, generala curgere a lumii.”
108. „Credeam că, mulţumită că s-a ales numai cu atâta, se va culege de pe jos, îşi va lua
tălăpăşiţa şi până la Săiele, cu toată ploaia, va merge fără să se uita în urmă. Aş! Cum capătă
grai o ia zdrobită cum e de la început.”
109. „Afară de scrânteala cu Măriuca, alta nu i se vădise, şi eu unul m-am îndoit de aceea,
fiindcă să fi fost cu totul sinceră, ascuns cum era, la fire, n-ar fi dat-o în vileag şi apoi l-ar fi
supus la altfel de jertfe decât trufandalele şi muscalii ce pe vremuri obişnuia a-i trimite şi care nu
puteau să-l coste prea mult când, bineînţeles, îl costau ceva.”
110. „Poate că autorul ei a lăsat să se creadă că ar avea mai multe cunoştinţe decât are în
realitate şi poate că, cu tot caracterul ei straniu, ea cuprinde totuşi ceva pe lângă care nu avem
voie să trecem.”
111. „Dar te sfătuiesc ca un tată ce sunt că orişiunde te-ai duce să fii supusă şi ascultătoare că la
casa mea tot ai dus-o cum ai dus-o că a mai fost şi mila părintească la mijloc dar prin străini,
Dumnezeu ştie peste ce soi de sămânţă de oameni îi da şi nu ţi-or putea răbda câte ţi-am răbdat
eu.”
112. „Cine va mai face vreo nelegiuire, oricât de mică, sau nu va asculta o poruncă, va fi imediat
împuşcat fără să fie judecat, aşa că trebuie numaidecât să vă intre în cap că cine nu iubeşte
armata sau se ridică contra ei mănâncă puşcărie.”
113. „În ziua când a fost convocat la Siguranţă, Tudorel chemă misterios pe Pica şi exprimându-
şi încrederea în fidelitatea ei îi înmână un caiet cu consemnul de a-l preda lui Ioanide dacă s-ar
întâmpla să lipsească mai mult sau dacă s-ar afla că s-a petrecut ceva neobişnuit.”
175
114. „Deşi mai puternic, zise fata, decât fraţii lui, pe care i-ai omorât, mai ales că-i cam bolnav
din lovitura ce i-ai dat cu săgeata când a vrut să fure merele, nădăjduiesc că-i vei veni de hac.”
115. „Femeilor le-a plăcut să-şi împodobească mai întâi casa, pictând în jurul ferestrelor
orientate spre miazăzi chenare care înveselesc lumina. Apoi le-a plăcut să se împodobească şi
ele, cu lungi marame de borangic, cu cămăşi şi fote înflorate, ce dovedesc că au ştiut să
privească atent cerul şi aripile fluturilor şi toate florile câmpului.”
116. „Noroc că s-a lăsat noaptea şi întunericul parcă i-a închis acestui ţăran gura, dar a doua zi
am pornit-o din nou cu un altul, un ins tăcut şi neprietenos, care n-avea nici un chef să se ocupe
de grijile altora, căci le-avea pe-ale lui şi-i ajungeau.”
117. „Când mă voi afla într-o adunare, tu să stai la spatele meu şi când mă vei auzi că încep a
croi câte una mai deocheată să mă tragi de mâneca hainei şi eu îndată voi îndrepta-o după fiinţa
adevărului.”
118. „Mă gândesc că de câte ori ai vrut ai avut tot ce ţi-ai dorit şi realizez supărarea ta de-acum,
fiindcă vremuri ca acelea în care primeai de toate nu mai întâlneşti, deşi nu-ţi dau pe de-a-
ntregul dreptatea ce ţi se cuvine.”
119. „În ceea ce o priveşte pe tanti Laura, aceasta plânsese deznădăjduită, iar surorile, Cora şi
Ralu, plânseseră pe ascuns, fiindcă partea aceasta a campaniei se ştia că va fi mai teribilă decât
ceea ce fusese până atunci.”
120. „Măcar că nu răzbise cu totul, erau totuşi în picioare jumătate din speranţe fiindcă fetele se
împăcaseră cu gândul de a nu mai pretinde ceva din munca lor – nu era puţin să te măriţi în loc
de două pogoane cu trei – iar Paraschiv şi Nilă se arătau şi ei mai înţelegători, aşa că speranţele,
înjumătăţite cum erau, dacă erau amânate până când preţul grâului avea să se ridică, puteau să se
împlinească.”
121. „Cei ce n-au copii nu ştiu ce-i necazul şi de aceea se crede că bună minte mai au unii de nu
se însoară, ci rămân cum sunt să aibă grijă numai de gurile lor, deşi râde lumea de ei că nu-s
cum sunt toţi oamenii ci-s ca neoamenii de ţi-i mai mare mila de ei.”
122. „Pentru fiecare ban care lipsea din punga ce-i fusese încredinţată la sfârşitul lui martie,
până a nu muri negustorul, acum, când văduva lui umbla să adune averea câtă-i mai rămăsese,
vechilului îi mai trebuiau încă zece.”
123. „Nepoata Mazilului, fiind o copilă neştiutoare, îndată ce ieşise din chilie, se ştersese cu
grăbire la ochi, şi-n loc să înştiinţeze pe bunicii săi, cum socotise prezbiterea, despre grabnica
însănătoşire a Măriei-Sale, ea se oprise lângă uşorul uşii ca să asculte ce spun cei doi rămaşi
singuri.”
176
124. „Ivan însă habar n-avea despre asta şi umbla mereu întrebând din om în om unde şade
Dumnezeu, dar, pe câţi îi întreba dădeau din umeri neştiind ce să răspundă la aşa întrebare
ciudată.”
125. „Când să-şi spună toate câte le văzuseră şi cât li-i dor de maica şi de taica de acasă, iacă-tă
un zgomot mare: un tânăr alerga plângând prin iarmaroc căutând cai să zboare ca vântul şi ca
gândul că el trebuie numaidecât să plece într-un loc anume.”
126. „Dacă învingi momentul acela când îţi trece prin cap că e zadarnic să te mai ascunzi, îţi
merge mintea scânteie.Aproape că îţi vine şi ţie să crezi că nu s-a întâmplat nimic.”
127. „Se pare însă că această mişcare îi făcu rău bolnavului, pentru că el îşi încolăci strâns
braţele de gâtul aspru al părintelui şi se lipi gemând de pieptul lui.”
128. „Dacă oamenii merg pe faţa pământului cântând şi vocea lor e profundă, iar calea pe care o
taie prin lume, plină de măreţie, totul se petrece poate pentru că în ei mai dăinuie nestăvilită
forţa marilor fluvii.”
129. „Dar ceea ce şi mai greu vor crede este faptul că s-a găsit un întreg popor care însuşindu-şi
nebunia acestui om şi convins şi el că pregăteşte ruina altor popoare să-şi pregătească printr-o
încordată muncă de douăzeci de ani propria lui ruină.”
130. „Înainte ca soarele să apună, muntele începu să-şi dea de veste apropierea, iar Niculae, cât
de obosit părea, băgă de seamă că tatăl său arăta schimbat, fiindcă, în afară de faptul că tăcea,
faţa i se urâţise, fruntea parcă i se făcuse mai mică, nasul mai mare, iar părul tuns scurt, care-i
ieşea de sub pălărie, părea că este al unui străin.”
131. „Realitatea de care nu mă îndoiesc este că dacă-ţi scrie, fie şi din când în când, înseamnă că
nu te-a uitat încă şi că i-ar face, poate, chiar plăcere să vă revedeţi după o atât de lungă
despărţire.”
132. „Cât am tot stat şi am chibzuit ce să fac ca să mă apropii de vreun dos ce m-ar fi putut
adăposti vederii, raţele ieşiseră pe luciul apei, evoluând graţios, dar chiar atunci mă şi auzii
strigat de cei care n-aveau cu ce-şi usca bărcile.”
133. „Să fii tu ceea ce n-a fost nimeni de când e lumea şi pământul, eu tot nu-ţi dau dreptate,
pentru că sucit cum eşti, în loc să fii recunoscător cui te-a învăţat, ai fi în stare de orice, aşa că ce
s-ar încerca ar rămâne zadarnic şi nici n-ar fi posibil să te facă cineva să te vezi cum eşti.”
134. „Deşi zise, sfătuindu-se cu nevasta, că el a ajutat când şi unde a putut încât n-are de ce se
teme, adăugă înfricoşat că ţăranii, când o pornesc razna nu mai ţin socoteala de nimic.”
135. „Ceea ce chinuia intelectul arhitectului era faptul de a nu fi fost absolut sigur că Boticelli
disimulează fiindcă s-ar fi putut ca de data asta să fi fost sincer, căci altfel, imposibil să ştii cât
177
de impenetrabilă devenise, din lipsă de reacţiuni marcate, emoţia constructorului, deoarece era
ca şi cum ar fi spus odată ieşit pe uşă că nu mai poate suporta nimic.”
136. „Altfel nu m-aş fi putut lămuri cum, fără să-mi pierd cumpăneala o singură clipă mă trezii
deodată agăţat de o aşchie de stâncă între cer şi pământ, de unde, sub picioarele mele prăpastia
se deschidea neagră, fioroasă şi fără fund, iar deasupra capului, peretele drept de stâncă îşi
pierdea creştetul aerian în înălţimile albastre ale văzduhului."
137. „Ceea ce a urmat pare de necrezut, continuă Albini, măcar că, spun toate rapoartele,
rezultatele erau cât se poate de bune şi întreceau, preciza doctor Huţan, chiar cele mai optimiste
aşteptări, şi, cu toate acestea, tratamentul a fost întrerupt exact după douăzeci şi două de zile.”
138. „Fiindcă deseori se nimerea că unul spunea povestea şi cei care ascultau adormeau, s-a
hotărât ca atunci când povestitorul zice <ciolan>, toţi ceilalţi să zică <ciorbă>, pentru ca astfel să
se dea pe faţă cel ce adoarme înainte de vreme şi să-şi afle cuvenita răsplată în ghionturi
nenumărate.”
139. „Dreaptă cum era de parcă era trasă la cumpănă, stânca avea totuşi jos şi cam la mijloc o
scobitură destul de adâncă în care cineva s-ar fi putut adăposti în larg pentru orice împrejurare.”
140. „Au dus-o aşa de la an la an, până când într-o zi, statulvăzând că ţăranii tot n-au cu ce plăti,
n-a mai avut încotro şi a trebuit să micşoreze datoriile aşa încât banca se dovedise a fi ceva nu
tocmai rău, drept care, doi ani mai târziu, se împrumutaseră din nou să cumpere vite în
bătătură.”
141. „Că ei nu vedeau prea limpede la ce le-ar folosi să mai înveţe, când 40 sau 50 de ani din
viaţa lor se scurseseră fără învăţătură, era adevărta, dar tot atât de adevărat era că ei nu putuseră
să nu gândească în cele din urmă că nu-i costă mare lucru s-o asculte şi că aşa cum făcuseră
multe în viaţa lor, dar puţine cu folos, de ce n-ar face-o şi pe asta, o dată ce vedeau bine, cu ochii
lor, că ea bate drumurile după ei.”
142. „Se pare că nimeni de acolo nu înţelegea că hotărându-se în sfârşit plecarea lui Achim la
Bucureşti însemna că trebuie să li se facă celor trei pe plac până la capăt, să nu se mai atingă
nimeni de ei, şi cum altceva n-aveau ce vinde, salcâmul trebuia tăiat.”
143. „Întrebarea este, zise R. îngândurat, dacă n-ar fi bine să încerce soldatul să intre în vorbă cu
străinul, întrucât se ştie că îndată ce vede uniforma orice străin are altă atitudine şi începe, dacă
nu-i bădăran, să se poarte în aşa fel ca şi cum ar merita mai mult respect.”
144. „Acest tânăr, nu numai că ştia atâtea limbi, dar cunoştea de aproape şi ţările lor: vorbea
despre toate regiunile Europei cu mai mare siguranţă decât aş îndrăzni eu să vorbesc despre
regiunile pe unde am copilărit şi, după cum se vedea bine, impresiile ce le comunica erau de tot
proaspete.”
178
145. „Pe cât este de sigur că un om cu minte face mai mult decât o sută de mărginiţi, pe atât de
sigur este că îndată ce din mijlocul unui public este câştigată opinia cu judecata nealterată, şi
ceilalţi din public vor urma în curând ca unii ce sunt deprinşi să se ia după judecata altora, cu
atât mai mult cu cât e în interesul lor s-o facă.”
146. „Ce socoteală s-o fi făcut în capul cel mic cât un bob de mac nu se poate spune, destul că
musca rămase pe loc, îşi netezi frumos mustăţile, îşi desmorţi labele de dinainte, împleticindu-le
una cu alta, apoi deodată se înălţă şi pieri.”
147. „Măcar că nimeni nu-mi spusese nimic, se vedea cât de colo că nu-i mai rămăsese nimic de
făcut decât să spună ce are pe suflet, dar tot de-a dreptul de neînţeles i se părea atitudinea alor lui
şi încercând să priceapă la ce soluţie se gândeau îşi dădu seama că prefăcându-se că-i convine să
se ştie într-o asemenea situaţie tot nu i-ar folosi la nimic."
148. „Ceea ce m-a mirat când l-am auzit pe Dan povestind despre ei a fost că nici unul dintre
aceşti oameni, pe care dealtfel îi cunoşteam şi eu, n-a ajuns ceea ce a visat şi ceea ce ar fi trebuit
să devină dacă ar fi urmat îndemnul celor care şi-au dat osteneala să-i crească şi să-i scoată la
lumină.”
149. „Oricare ar fi fost însă relaţiile dintre avocat şi clientul său şi deci oricare ar fi fost rolul
jucat de Robert în această afacere, domnul Mateescu, chiar aşa cum era, stupefiat şi scos din
alura lui zilnică, ştia destule lucruri despre afacere, lucruri care l-ar fi putut apropia pe Langa de
urma cea bună.”
150. „Ceea ce e penibil e că un om ca Ladima poate să scrie unei astfel de femei fără să
gândească nici o clipă că faptul acesta, dacă s-ar afla, l-ar compromite teribil, căci prea era
deocheată purtarea ei ca să poată trece neobservată.”
151. „Hainele despre care ţi-am vorbit sunt vechi şi ponosite şi armele – ruginite , iară calul ai
să-l poţi alege punând în mijlocul hergheliei o tavă plină cu jăratic şi care dintre cai a veni la
jăratic să mănânce, acela are să te ducă la împărăţie.”
152. „De aceea, după un timp, nu se mai reţinu şi încurajat de surâsurile subliniat binevoitoare
ale stăpânei casei, nici măcar lăsându-se deranjat de unda de ironie care le însoţea, se abandonă
jocului său preferat în orele libere, acela de a căuta cu orice preţ să răspândească simpatie în
jurul său, joc în care se complac mai toţo bărbaţii tineri când se ştiu chipeşi şi se simt şi
deştepţi.”
153. „Ce spun eu nu e nou pentru Măria Ta, că altele sunt gândurile Măriei Tale ştiu, că zilele ţi
le închini hotărârilor ce le-ai luat şi faptelor ce pregăteşti, de asemenea cunosc, dar am
încredinţarea că cele ce ţi-am povestit te bucură cel puţin cât poveştile lui Heliodor.”
154. „Aflând însă că s-a găsit o soluţie, dovada de infidelitate, obţinută probabil prin martori
cumpăraţi, i-a dat şi ei în gând să-i dea bani Aureliei să recunoască acea faptă şi în acest caz ea
putea, perfect justificat, să ceară pe nepoţi în grija ei.”
179
155. „Unii autori români s-au integrat în limbi de circulație mare si, sprijiniți de opera lor, au
intrat în circuitul mondial. Reprezintă o altă dispută din ce literatură au ajuns să facă ei parte,
însă globalizarea prin exil, vreau să cred că nu este chiar idealul spre care tindem, chiar dacă
experiența românească în domeniu nu este prea încurajatoare pentru cei ce vor să se facă auziți
din țară.”
156. „Melancolia devine cu atât mai pură cu cât iubirea o învăluie si o alimentează. Din
asocierea lor se naste un tremur plăcut si suav, o grație a singurătății, o presimțire voluptoasă a
nesfârsirii. Nu regretăm noi atunci că nu suntem o fântână de lacrimi, al cărui izvor să fie
nesecat în picuri de transparențe, ce ar răsfrânge lumea cu sclipiri, mai fermecătoare decât cele
mai divine iluzii si mai îmbătătoare decât cele mai dulci reverii?”
157. „A ajunge să crezi numai în tăcere, să nu mai prețuiesti decât tăcerea, este a realiza una din
cele mai esențiale expresii ale trăirii la marginile vieții. Elogiul tăcerii, la marii singuratici si la
întemeietorii de religii, îsi are o rădăcină mult mai profundă decât îsi închipuie oamenii.”
158. „Ceea ce e grav este că lipsa de articulație spirituală pare a fi anorganică, legată de o
fatalitate adâncă, de sâmburele existenței noastre naționale. Cum să-mi explic scepticismul
atâtor si atâtor intelectuali de la noi care nu cred în nimic, înainte de a se fi chinuit cu o
problematică de viață?”
159. „Ceea ce irită adesea în proza lui Huxley e facilitatea cu care zugrăveste si-si miscă
personajele, mai ales femeile. Îndemânatic cum e în găsirea epitetelor, se lasă condus de sugestia
lor fonică, de efervescența lor instantanee, si dintr-un om scoate o păpusă căreia i se văd toate
încheieturile, si cleiul si tărâțele.”
160. „Căci nimeni nu poate scăpa de blestemul lui propriu. Fiecare are o regiune de întuneric
sacru în care nimeni nu ajunge, fiindcă nimeni nu poate fi inițiat în misterul altuia. Si rămâne de
văzut dacă respectivul nu este față de el însusi pe treapta primă a inițierii.”
161. „Medicii numesc această stare depresie. Eu o înțeleg mai bine ca dezagregare a sistemului
de iluzii în virtutea căruia înaintăm, făptuim, ne agităm, dăm contur clipei următoare si zilei de
mâine. Sistemul de iluzii, acesta este pintenul întregii noastre vieți, „morcovul existențial” pe
care viața ni-l asază si ni-l flutură pe sub nas, planurile pe care le alcătuim din propria noastră
substanță vitală.”
162. „Eticul încearca sa regleze miscarea noastra intre bine si rau, comportamentul nostru în
interval. Diferenţa dintre îngeri şi noi - pentru că şi îngerii sînt fiinţe ale intervalului - e că pentru
ei problema opţiunii s-a pus o singură dată, în vreme ce pentru noi ea se pune clipă de clipă. Dar
despre asta vom vorbi cu alt prilej.”
163. „Noi ne putem cerceta, numai alţii ne văd. Ochii noştri pot privi la dreapta, la stânga, în
sus, în jos. Primesc lentile de telescop şi pot vedea în depărtare; primesc lentile de microscop şi
pot privi în adânc; numai pe ei înşişi ochii noştri nu se pot privi. Vedem paiul din ochiul
180
aproapelui şi nu vedem bârna din ochiul nostru, dar e firesc să fie aşa. Nu-i ipocrizie, ci
malformatie.”
164. „E ca şi cum ar fi vorba de două lumi cu totul diferite, a căror co-prezenţă ne condamnă la
o fatală schizofrenie epistemologică. Or, în lumea imaginală, gîndirea şi existenţa coincid. De
îndată ce gîndesc un lucru, lucrul pe care îl gîndesc există.”
165. „Pe când cobora din automobil ca să meargă la slujba religioasă, preşedintele american
Truman a strănutat de două ori. Însoţitorii l-au felicitat, mai mult în glumă, desigur, date fiind
convingerile ştiinţifice ale preşedintelui şi ale întregii societăţi americane, apoi au zâmbit cu toţii
aparatelor de fotografiat.”
166. „Tranzacţia se încheie, se dă o masă la primăria unei suburbii londoneze, se aduce fabrica
la Milano. Guvernul decretează ceasornicul obiect italian reprezentativ, ameninţă cu pedepse
foarte grave pe cei cărora le trece prin minte să ponegrească, să analizeze, să aduca vorba despre
calitatea ceasornicelor.”
167. „Chiar dacă tu, Dunăre, te-ai face neagră cerneală, cum spune vechiul cântec, și eu ca un
vrăjitor dintr-o necrezută poveste, aș avea putere să strâng nesfârșita pânză albastră a cerului și
s-o schimb în fâșii de hârtie și să mă așez aici, pe malul tău, tot n-aș izbuti să povestesc
oamenilor ce am de povestit.”
168. „Ăsta e obiectivul, încheie el, și nu e cazul să vă mai aduc aminte că la nevoie artileristul
trebuie să lupte și cu pușca, grenada și arma albă, dacă nu-i vin întăriri și bateria e atacată de
forțe de infanterie.”
169. „Când mădeșteptai a doua zi, numai după o clipă, parcă, de somn, băgai de seamă că
soarele fusese cu mult mai harnic decât mine, căci se părea că se înălțase pe ceruri, în vârful
degetelor, și, de peste întărituri, se uita furiș la mine, tocmai în fundul peșterii.”
170. „Iar atunci când vei lăsa miazănoaptea, cotind spre apus, către ținuturile păduroase ce se
ridică în zare, către patria de demult a bourilor, atunci, pe măsură ce vă veți afunda într-o lume
de legende și miresme foarte tari ale trecutului, muntele acela se va ridica tot mai sus, iar numele
lui îl veți auzi tot mai des, ca pe al unei realități primordiale cu care toate celelalte intră în
relație.”
171. „Dacă o fi adevărat că toate viețuitoarele de pe pământ se trag dintr-o tulpină și că ele s-au
deosebit unele de altele numai silite de împrejurările deosebite prin care au trecut, ce fel de
împrejurări au fost acelea care au putut sili privighetoarea să ajungă să cânte așa, iar, cârsteiul,
bunioară, să hârâie ca un ceasornic de buzunar?”
172. „Tot așa de curând se află că, deși mic cum era, soldatul Vintilă era destul de rezistent,
putea duce liniștit pe umeri piese grele de mitralieră, ținea foarte bine la marșuri, la sete și la
foame, nu se văita niciodată și nu purta ură nimănui pentru instrucția grea la care era supus.”
181
173. „Intrase înăuntru stăpânit de un sentiment care nu-l mai slăbea, că viața lui e distrusă, și se
pomenise cum parcă aici cineva îi turna în inimă un balsam, care-i dădea seninătatea de care
avea nevoie ca să uite eșecul său în lume.”
174. „Păcat că acest dar, care era așa cum era și pe care fratele tău aud că-l primise de la bunii
lui prieteni, l-ai pierdut cu atâta ușurință, ca și cum ar fi fost un lucru care nu mai valora nimic.”
175. „De când și-a închis Dinu ochii și ea a ieșit în curte, de atunci a simțit că nu oamenii aceia
care vor veni să-l vadă pe Dinu îi vor fi sprijin de acum înainte, ci calul acela mare, alb, care sta
legat de-un pociumb și ronțăia liniștit la ogrinji.”
176. „Câteva minute mai târziu intră în camera de gardă soldatul care surâsese și anunță că la
postul lui a apărut un om care nu s-a supus somației și nici n-a spus cine e și atunci el l-a
împușcat.”
177. „El le zise încă să-și aducă aminte de cruzimea vrășmașului, care nu iartă niciodată pe cei
biruiți, cu atât mai mult pe cei ce s-au revoltat; că nu e destul că a scuturat jugul robiei, că a
înnoit vechile legături cu împăratul și că s-a pus sub o putere ardeleană, dacă prin faptă strălucită
ei vor căuta a întemeia această vrednică hotărâre.”
178. „Bologa avu aceeași impresie, vru să-i mulțumească, dar simți că, de va rosti o singură
vorbă, nu-și va putea stăpâni lacrimile și se va face de râsul soldatului care se apucase să
descarce bagajele și să așeze totul cum a fost acum o lună.”
179. „Când am sosit amorțit de frig la Cocorăști, îmi era frică să mă duc acasă; pentru aceea
Huțu a venit cu mine, ca să spună că el e de vină, că m-a luat și pe mine, și toate au fost bine
fiindcă mama se bucura că n-am degerat pe drum, iar tata zicea că așa trebuie ca voinicii să
umble pe ger și pe frig.”
180. „S-ar fi spus că îl nemulțumea nenorocirea, ceea ce n-ar fi bănuit nimeni, chiar cei care n-
aveau prea multă încredere în el, socotindu-l că nu-i decât bun de gură și că în tot ce face
urmărește doar să se pună bine cu muncitorii.”
181. „Le-arătam că dintr-o sferă se trag lucrurile toate, că-ntr-o clipă pasageră bate o eternitate
când m-a prins în gheră teama că le zic povești știute și mi-am dat mai bine seama că plutește o
virtute nesfârșită-n încăpere.”
182. „Acolo unde întâlnești cât ține țara în lung și-n lat bătrâne urme vitejești și osul celor ce-au
luptat și unde vezi mii de mormane sub care-adânc s-au îngropat mulțime de oștiri dușmane ce
cu robia ne-au cercat și unde dorul de moșie întotdeauna drept a stat și bărbăteasca vitejie a-
mpodobit orice bărbat, acolo este țara mea și neamul meu cel românesc.”
183. „Când m-am auzit vorbind mi-am dat seama că, chiar dacă mă împușcă, nu voi spune și am
simțit în același timp că nu mă vor împușca fiindcă mă auzeam cu urechile mele cum știu să mă
apăr.”
182
184. „Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la locul nașterii mele, la casa părintească
din Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfară cu motocei la capăt, de crăpau mâțele
jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mățineam când începusem a merge
copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca și alte
jocuri și jucării pline de hazul și farmecul cpilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie.”
185. „Îi venea să se ducă și să se tot ducă încât să i se piardă urma și toată lumea să-l uite, numai
ea singură să-și aducă aminte în toată clipa că el a voit și a putut, dar s-a stăpânit, fiindcă atât de
mult a iubit-o, încât s-a dus pribeag în lume numai ca dânsa să poată trăi nesupărată.”
186. „S-ar fi trântit întreagă în omătul ce fierbea la nodurile Iablanicioarei și-ar fi secat șuvoiul
dintr-o sorbire, dar mai avea atâta minte să cugete că ar fi rămas pe loc trăsnită, copiii s-ar fi
prăpădit și toată osteneala ei de până atunci ar fi fost de prisos.”
187. „Dar eu râd, căci mi-am adus aminte de un prietin, carele mi-a spus că dac-oi trece pe la
hanul Ancuței, să beau o oală de vin, să beau două, pân-ce-oi vedea tulbure, ți să nu spun la
nimeni ce i s-a întâmplat lui, într-o vreme, pe locurile aceste.”
188. „Nu încerca mai ales dacă te vei ridica cu mult deasupra comunului, să înlături dușmăniile
pe care le vei stârni făcând pe placul fiecăruia, umilinduțte înaintea adversarilor; e o trudă
zadarnică, deoarece mediocrii te urăsc nu fiindcă i-ai contrazis, ci pentru că i-ai întrecut.”
189. „Nimeni nu-l văzuse vreodată întristat sau râzând în hohote, poate chiar nici nu râdea
fiindcă în el bucuria de a trăi nu cobora și nu urca parcă deloc, ci de instalase undeva sus, în
sufletul lui, ca o temperatură care nu mai scădea și unde era inutil să mai râzi sau să te mai
întristezi.”
190. „Să-ți mai scriu despre D mi-ar fi greu, căci îți mărturisesc că el nu formează nici pe
departe centrul preocupărilor mele de acum, iar efortul la care mă supui este asemeni aceluia
care e impus unui convoi, obligat să se abată ca să ia un călător izolat.”
191. „Eu îți vorbesc ție, ca să ai o idee, chiar aproximativă, de toate câte s-au întâmplat atunci și
ca să-ți amintești mereu că de n-ar fi fost oameni ca acela de l-ai văzut vorbind sus despre
drepturile noastre, lucrurile nu s-ar fi schimbat , ci ar fi rămas cum au fost și mai înainte.”
192. „Când am sosit la Iași, cel dintâi gând al lui a fost să mă ducă la Copou și apoi la Socola, ca
să-mi arate vederile ce s e deschideau spre lunca Bahluiului, și să mă plimbe prin crângurile de
prin prejurime, ca să mă încânt și eu de frunzișul pișcat de brumă și să iau parte la plăcerea lui
de a călca pe frunzele scuturate de vânt, care fâșâie la tot pasul.”
193. „Deci împăratul nostru, oblicind de această faptă m-au ales pre mine cu această oaste să-i
ies înainte, întru întâmpinarea Măriei Tale, ca să stau să vorovesc cu Măria Ta și să punem la o
cale pentru această pradă ce ne-ați făcut ca să facem pace.”
183
194. „Pârcălabe, vreau poporul meu să fie înștiințat de unirea și-nrudirea care aci s-au încheiat,
ca să pomenească țara, ca pe-o zi de praznic mare, ziua când din letopiseț și-a șters anii de-
nchinare, iar eu m-oi ruga la Domnul și-i voi mulțumi, smerit, că de mâna ucigașă astă noapte
m-a ferit.”
195. „Firește că ar trebui să știe oricine, domnule, dacă are minte și pricepe suflet și simte că nu-
i ușor să sădești florile și nici ușor să le iubești, pentru că ele nu sunt cum sunt celelalte plante
care cresc fără mâna și inima omului, ci concentrarea miraculoasă a culorilor pe care le-a
zămislit nesfârșita natură și pe care noi, oricât ne-am eschiva, le asociem, dacă suntem noi înșine
naturi sensibile, la cele mai variate stări emoționale.”
196. „Dar cum se vor petrece toate acestea, cine să aibă grijă ca lucrurile să iasă bine, cine să fie
tras la răspundere dacă ceva are să iasă prost, toate acestea nu i se păreau lui Ilie niște lucruri la
care să se gândească în mod desoebit.”
197. „Dar dacă acel om este lacom din fire și mai ales dacă are gusturi răsfățate, el tot o să se
plângă că nu i-a dat mezelicuri și trufandale, prăjituri și zaharicale, o să pretindă că în loc de
carne de vacă, ar trebui să-i prezinți dobe de mistreț și chebaburi de căprioară, în loc de pui de
găină fripți, prepelițe tăvălite în mălai și bicăți prăjite în mustul lor.”
198. „Îl urmăresc cu gândul de-a lungul veacurilor, îl văd cu pieptul dezvelit în zloață și-n
bătălii, muncind ca să plătească dările țării, luptând ca să-și apere pământul, căzând și ridicându-
se iar, murind în șes și renăscând în munți, prururea tânăr, pururea mândru, cu toate nevoile ce
au dat sa-l răpuie.”
199. „Și, deși eram încredințat că în cele din urmă biruința va cumpăni spre partea Pisicuții, mă
hotărâi totuși să intru la mijloc în această epopee măreață și crîncenă ce se desfășoară ochilor
noștri și dezlegând-o deci din pripon, o condusei, ca o altă zeitate antică, înlăuntrul sacrosant al
întăriturilor mele.”
200. „Încântat că tot ce și-a pus în gând i-a izbutit, și încrezător că de-acum înainte dorințele ce i
se vor paște vor ajunge la îndeplinire, tânărul, despre care vi s-a spus că nu e cum sunt toți cei
ce-s d-o samă cu el, din prea multă încredere și-a neglijat obligațiile de muncă și cu toate că i s-a
atras mereu atenția, lui nu i s-a părut necesar să ia în seamă sfaturile colegilor lui.”
184
185

Curs LRC Sintaxa ID 2022 - Alice Bodoc

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs LRC Sintaxa ID 2022 - Alice Bodoc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FACULTATEA DE LITERE

PROGRAM DE LICENȚĂ ID:

LIMBA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ III

AUTOR: Lect. dr. Alice BODOC

ANUL al II-lea, SEM. I

SINTAXA LIMBII ROMÂNE

AUTOR: Lect. dr. Alice BODOC

ANUL al II-lea, SEM. I

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 2. CONCEPTE OPERAȚIONALE ÎN SINTAXĂ........... 21

Dinamica și complexitatea sistemului limbii române, precum și modificările sau noutǎțile

• La sfârşitul cursului, studenţii trebuie:

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul mai cuprinde:

I. Identificaţi propoziţiile din frazele următoare şi stabiliţi felul lor (9x3p.=27p.):

B. Transcrieţi corect următoarele exemple (5x4=20p.):

1.2. Obiectivele unităţii de învăţare 1

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 2 h.

Lingvistica secolului al XX-lea este marcată de dezvoltarea structuralismului, care propunea

1.3.2. Teorie şi metodă în structuralismul analitic clasic

Structuralismul este o ştiință de tip aristotelian. Modelul aristotelian este un sistem de

1.3.3. Gramaticile generative

Gramatica generativă (GG) reprezintă al doilea stadiu al structuralismului lingvistic,

1.3.5. Gramaticalitate, agramaticalitate şi acceptabilitate

Gramaticalitatea se defineşte prin raportare la competența lingvistică. Gramaticalitatea

Să se observe și enunțul (8), cu o organizare aparent similară cu (6). Operația de substituire a

1.3.6. Gramatica universală

Gramaticii unei limbi particulare trebuie să i se adauge o gramatică universală,

Universalii substanțiale sunt trăsăturile distinctive ale nivelurilor de analiză (fonologic,

1.4. Sintaxa – definiție

1.6. Bibliografie selectivă

2.2. Obiectivele unităţii de învăţare 2

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 2 h.

Valența este o disponibilitate combinatorie a unui constituent sintactic,

! În funcție de numărul de valențe cu care se poate combina un verb, există în limba

2.4. Conceptul de grup sintactic/sintagmatic

Grupul sintactic este un concept fundamental al sintaxei moderne și reprezintă o secvenţă de

a centrului, cât și constituenții opționali, facultativi.

Structura și ierarhia internă a grupurilor sintactice

[[V / Adj / Adv / Interj / Prep - centru + Complemente] + Adjuncți]]

• Din punct de vedere structural-ierarhic, complementul reprezintă un determinant sintactic

se organizează grupurile sintactice, selectându-şi complementele (determinanţii obligatorii) şi

2.5. Conceptul de poziție sintactică

Gramatica tradițională utiliza sintagma „funcție sintactică”, întrucât se baza pe

! Pozițiile sintactice din limba română sunt următoarele:

În concluzie, sintaxa modernă a adus modificări, precizări în definirea şi delimitarea poziției

(a) Aleargă pe autostradă.

(f) Astăzi mergem la București.

Intonația enunțurilor nu este constantă, ci variază de la un tip de enunț la altul: expozitivele și

(j) Spune-mi cu cine mergi la film.

În vorbirea indirectă, interogativele totale apar cu conjuncția dacă obligatorie ca marcă

(k) Spune-mi dacă mergi la București.

(m) Cursul începe la ora 14.

2.8. Bibliografie selectivă

2.9. Test de autoevaluare

Model: Bănuiala că tinerii de la care încercase să afle ce-l frământa nu-i

GAdv1 - [GAdv undeva]

GPrep1 - [GPrep de la care încercase să afle ce-l frământa]

3.2. Obiectivele unităţii de învăţare 3

„Subiectul, funcţie depinzând de capacitatea sintactică a verbului de a accepta această

Comparați definiția propusă de GALR (perspectiva modernă) cu definiția cunoscută de

3.4. Clasificarea subiectului

Subiectul exprimat are următoarele variante de realizare:

3.5. Elemente regente

3.6. Clasa de substituție