vedeşte binevenită atunci cînd este vorba despre
Treptele afirmării artistice
Paul Cristian Staicu
Am mers să ascult recitalul unui elev şi am ascul-
tat un pianist, ceea ce este o premisă foarte bun:1,
din pornire. Şi pe o atare bază se construieşte, de
obicei, ceva care conduce la o concluzie bună, în
speţă posibilitatea apariţiei unui nou nume de bun
augur în pianistica românească.
Elev în clasa a X-a, elev al profesoarei Ludmila
Popişteanu, Paul Cristian Staicu şi-a ales un reper-
toriu pe care l-am putea numi demonstrativ, în cel
mai bun sens al cuvintului, în scop•.11 acoperirii
unui ~paţ;u stilistic cit mai amplu, de la Each pînă
la - surpriz:l ! - jazz de cea mai bună calitate. Un
repertoriu din care se poate releva atit maturitatea
concepţiei interpretative cit şi virtuozitatea, niciodat{1
goală, ci pusă în slujba ideii. Odat~t cu Partita a
ll'-a de Bach şi Sonata op. 26 .de Beethoven, pia-
nistul a demonstrat o deosebită justeţe !;,i în acelaşi
timp îineţe a reliefării planurilor, preluările pe ori-
zontală ale vocilor fiind realizate foarte omogen, iar
conducerea planurilor sonore dovedind o deosebită
siguranţă, obiectivare chiar. Această obiectivare, care
nu este niciodată răceală, pare a Ii produsul stu-
diului îndelungat, al meditaţiei asupra partiturii, in
dorin\a de a-i găsi traseele cele mai adevărate, mai
semnificative şi este, fără îndoiala, şi rodul colabo-
r:lrii din lre elev şi pedagog. Poate cu excepţia cele-
brului 1119.r5 funebru din sonata beethoveniană, gîn-
clit in tonuri puternic contrastante depăşind cerin-
ţele partiturii, care ar fi necesitat mai multă interio-
rizare, mai multe tonuri de gri în locul unui alb
şi negrn puternic delimitat - cu această excepţie
deci, tot recitalul lui Paul Cristian Staicu a fost
foarte elaborat, scoţîncl la iveală o conştientizare şi
un co1,trol, un auto-control aprnape nefireşti pen-
tru vîrsta cu~ricina, dar în orice caz pozitive. Cali-
tăţi ce s-au putut observa şi în foarte dificila Le-
gendă lisztiană, dusă la capăt fără fisură, cu un
deosebit brio, şi în gradaţiile dinamice şi emoţionale
extra-fin•~ ale celor Cinci Sarcasme de Prokofiev,
realizat,~ foarte diferenţiat, fiecare întruchipînd,
pînă la urmă, un imaginar portret, plin de vervă şi
culoare.
Şi totuşi, în pofida atîtor calităţi, în pofida realu-
lui profesionalism de care a dat dovadă , · în pofida
tehnicii impecabile şi foarte avan~aie, Paul Cristian
Staicu nu este, încă, un pianist care ,ii „treacă
rampa '' cu uşurinţă. Poate acest contrnl perfect,
poate această obiectivare deşi sentimentul nu lip-
seşte niriociată - te far să te întrebi cit este rodul
:mei mL!nci asidue şi cît al acelei spontaneităţi mu-
zicale care de multe ori ia forme mai spectacu-
loase '? Dar spunem „încă" pentru ci există în inter-
pretarea lui Paul Cristian Staicu o seninătate, o li-
nişle care nu pot fi generate de un ef•)1·t, ci de un
!"iresc al exprimării prin muzică . însuşire ce s-a re-
levat pe deplin, printr-o adevărată cădere a măştii
de elev studios, silitor si controlat, în momentul cind
pianistul a dat, in bis, două piese de jazz, în care
s~a transformat complet, stîrnind surpriza dar şi en-
tuziasmul sălii . Pentru că orice diversificare se do-
https://biblioteca-digitala.ro
'nuzică de calitate şi pentru că eliberarea mai pro-
nunţată într-un anumit domeniu al muzicii nu poate
fi decît rodnică pentru toate stilurile către ca1·e se
va îndrepta pianistul. într-o carieră pe care ar me-
rita din plin să o poată continua cu succes.
Mihaela Pavel
O cunoaştem pe Mihaela Pavel de mai mulţi ani
ca pe o pianistă de forţă, cu o tehnică înnăscută dar
şi lucrată cu o deosebită asiduitate, care ar mai fi
avut însă de muncit în domeniul, atît ele delicat, a l
concepţiei, al tuşeului, al nuanţelor, atît dinamice cit
şi timbrale pe care bogata paletă a pianului le poate
ciferi. Am constatat, cu acest recital că, din pftcate,
11imic nu s-3 schimbat din ceea ce ştiam , nici fun-
damental în rău, nici fundamental în bine. Schimba-
rea în rău stă însă în faptul că nu s-a produs nici
o evoluţie reală. Poate ceva mai mu!Lă siguranţă,
poate o tehnică ceva mai avansată, d'l.r, în pragul
examenului de stat la Conservator, secţla pian ,
Niihaela Pavel nu pare a ave:1 nimic esenţial de
spus.
Atributele forţei t·ămin, incontestabile, susţinute de
o virtuozitate care nu are însă strălucirea pe care
numai aprofundarea conţinutului i-o poate oferi, cu
adevărat. O masivitate a gestului pianistic conduce
;a un discurs din care lipsesc de multe 01·i atît de
necesa1·ele diferenţieri timbrale, dinamica iiind re-
dusă, in linii mari , la forte şi piano. Contrast.ul
simplu, nenuanţat, este singura modalitate coloristic:1
intrebuinţată, or un repertoriu care include Beetho-
ven. Schurnann, Granaclos, Prokofiev şi Silvestri
(pentru a numi doar compozitorii reprezentaţi în
acest recital) necesită cu siguranţă mult mai mult.
Din acest punct de vedere, cea mai reuşită piesă din
acea sear(1 a fost fărf1 îndoial[1 Toceai.a de Proko-
fiev, a c[irei deliberal[l structură monocromă este
:,o tuşi cea mai potrivi tă pianistei.
Un alt moment de mai mare nobleţe a gestului,
ele mai mare echilibru, generat de înseşi semnifica-
ţ.iile muzicii a fost partea a III-a din Sonata beetho-
veniană op. 109 , acel coral realizat cu multă inted-
oriz,H·e şi reţinere de Mihaela Pavel. De asemenea.
Bacchanala lui Silvestri i-a o(edt pianistei prilejui
dezvăluirii uno1· calităţi care allfel ar fi putut si'\
rămînii. neobservate. Sînt doar clteva, momentele
pentru care recitalul Mihaelei Pavel ar putea con-
stitui un germene. Un germene ce ar putea rndi
intru mai marea aprofundare a semnificaţiilor parti-
turii, a rezistenţei la atracţia virtuozităţii şi a forţei,
care prea des se confundă cu bătutul în pian, a
lucrului atent. artizanal, la calitatea sunetului, la in-
J initele nuanţe pe care le poartă în sine, latent, fie-
care partitură. Şi pe care interpretul creator le des-
coperă întotdeauna, în felul său.
Dana CAMIL
Dublu recital de pian:
Grigore Cudalbu, Cristina Stănescu
La 26 iunie - un dublu t·ecit.al pianistic pe afi -·
şele Filarmonicii : Grigore Cudalbu şi Cristina Stă­
nescu - cu programe incluzînd lucrări de la Bach
29
h Messiaen şi Constantin Silvestri. tJn bun prilej
de a se~iza incep11turile unor drumuri artistice ce
pot deveni roditoare, de a fi martor conturării tră­
isăturilor de personalitate ale viitoarelor „nume "
interpretative.
Cei doi pianişti aparţin unor trepte diferite de ge-
neraţie, lucru evident desigur şi în modul de abor-
dare şi realizare al repertoriului. Grigore Cudalbu,
elev în clasa a VIII-a la Liceul de a1 tă „George
Enescu ·•, în clasa prof. Camelia Pavlenco, şi-a marcat
debutul său concertistic printr-un program ambiţios,
salicitîndu-1 mult peste nivelul virstei sale şcolare .
Preludiul şi fuga în fa diez minor ca şi Toccata
în mi minor de Bach - au propus o imagine oare-
cum romantică a marelui Cantor în care ni s-au
părut interesante încercările de rafinare al,: planu-
rilor sonore. Sonata op. 22 în si bemol major de
Beethoven, Studiile de Chopin (op. 10 nr. 9, op. 25
nr. 2, op. 10 nr. 12) şi Debussy (pentru opt degete)
au scos în evidenţă efortul tînărului ar,ist de a de-
ptqi dificultăţile tehnicii pianistice, r:!liefind în ace-
laşi timp posibilităţi ale elaborării unei concepţii in-
terpretative proprii. Aceleaşi remarci se p 1Jt face şi
:n ce priveste interp:,etarea Sonatei de Constantin
Silvestri care a încheiat programul recitalului lui
Grigore Cudalbu - un pianist aflat desigur la în-
ceputul unui drum spinos pe care talentul cert ii
va ajuta să-şi depăşească emoţiile şi îi va da răb­
darea de a duce pînă la capăt edificarea unei solide
tehnici instrumentale.
Absolventă a Conservatorului „Ciprian Porumbes-
cu" (clasa C. Ionescu-Vovu) Cristina Stănescu este
deja pianistă cu o anume maturitate artistică. Un
recital complex ca evantai al stilurilor şi tipurilor
de a bord ar"' ale tehnicii instrumentale ( Fantezia şi
fuga în re minor de Bach, Sonata în do major de
?,lozart, Fanti!zia op. 17 de Schumann şi Regard de
!"csprit de joie de Messiaen) i-a permis Cristinei
Stănescu să-si pună în valoare capacitatea de arhi-
tecturare a materialului sonor, logica desfăşurării
frazei muzicale ca şi o bună cunoaştere a stilurilor
pianistice. Tînăra artistă are o anume profunzime
si seriozitate a gîndirii care ne face să-i urmărim cu
interes evolutiH viitoare.
Maia CIOBANU
Elovi al liceului de artă „C. Enescn"
pe podiumul fi/armonici/or
din Ploieşti şi Bucureşti
Se considera - si p~ bună dreptate - că Liceul de
Artă „G . Enescu " clin Bucureşti reprezintă actual-
mente o importantă pepinieră de talentA interpre-
talive, la nivelul învă\ămintului nostru artistic ; o
demonstr,~azi't nu numai aspectul numeric nu-
mărul mare de interpreţi vehiculaţi în co:1certe de
nivele dint:·e cele mai diferite, de la cele şcolare
la cele obişnuite, de stagiune ale filarmonicilor din
ţJră, - ci şi aspectul calitativ al evoluţiei inter-
pretative : este vorba ele laureaţi ai unor importante
30
https://biblioteca-digitala.ro
concursuri naţionale şi in ternaţionale, de prezente
concertistice, uneori, de manifestă pre 6 nanţ;\_
Rămîne indiscutabil faptul că tinerii interpreţi
ocupă, în vremea din urmă, o pondere sporită în
programele camerale şi de concert ale filarmonici-
lor ; şi dacă unele manifestări păstrează încă aerul
unor audiţii şcolare transferate în sala de concert,
'lltele - în schimb - "e ridic[1 efectiv la nivelul
obişnuit al vieţii de concert profesioniste. Evident, la
categoria ace.;tor Jin urmă evoluţii mă voi refori in
rîndurile următoare, dedicate unor prezenţe de spe-
cial interes pe scena filarmonicilor din Ploieşti şi
Bucureşti.
Manifestările concertante dedicate tinerilor inter-
preţi constituie un fapt pe cit de salutar pe atît de
obişnuit in viaţa filarmonicii prahovene ; spre sfir-
şitul precedentei stagiuni Carol Litvin a condus un
asemenea concert avîndu-i ca solişti p~ elevii lice-
ului bucureştean de" artă . Absolvent in acest an, tre-
cut apoi cu succes prin „furcile caudine" ale exame-
nului de admitere la conservatorul bucureştean,
!'Jicolae Va,;iles cu conturează, incă din această etapă,
tipul violonistului virtuoz pentru care strălucirea so-
noră apare firesc sprijinită ele căldura expresiei ; în
plus intE;l'pretarea Concertului în re minor de Aram
Haciaturian a beneficiat de o rafinată paletă tim-
brală atent stăpînită. Rămîne de urmărit ca etapele
următoare să adauge acestor preţioase împliniri vir-
tuţile unei gîndiri muzicale active, revelatoare la ni-
velul straturilor profunde ale expresiei muzical-poe-
tice a textului.
Intr-o apariţie poate mai puţin edificatoare violon-
celistul Radu Naghi - absolvent şi el în &cest an, a
interpretat partitura Concertului de Luigi Bocche-
rini, dezvăluind - drept principal aspect sl rea-
lizăni sale, calitatea bună a susţinerii timbrale, atît
ele dificil de „construit" la acest instrument. O abor-
dare prematură, temerară, chiar hazardată . Aşa s-ar
putea -· la prima vedere, şi nu la primă audiere -
califica încercarea de a te apropia, la 17 ani, de mă­
reţia spirituală a sensurilor „Poem"-ului pentru
vioară de Ernest Chausson ; Liviu AEincăi o face cu
deplina conştiinţă a respons=1bilităţii actului său.
Tensiunea in'r:!rioară dispune de o gradare lol.\ică ce
Sf, sprijină în egală măsură pe concentrarea expre-
siei, pe calitatea atent întreţinută a tonului şi mai
ales pe înţelegerea tensiunii poetice ce caracterizează
arcul expresiv ni po€'mului. Absolvent al ciclului
<.(imnazial,' foarte tînărul pianist Valr:!riu Rogacev mi:•
nifestă, în mod cert, tentaţia, chiar fascinaţia, spec-
tacolului pianistic, întîi în compania filarmonicii pra-
hovene iar mai apoi secondat de orche~tca Radiotele-
viziunii Române. Concertul în la minor de Grieg a
cunoscut acea luminoasă expansivitate juvenilă, en-
tuziasmantă 2.tunci cînd este muzicalmente ordonată.
Cîteva evenimente din şirul lung al prezenţelor
tinerilor interpreţi pe podiumul scenelor filarmonicii
bucureştene, la S<:1la Studio şi în Sala Muzeului de
Artă : de vîrstă gimnazială Georgiana Ci0banu este
de pe acum mai mult decît o importantă promisiune
a talentului ei violonistic ; .,Havanaise" si „Intro-
ducere şi Rondo Capricioso" de Camille Saint Saens
au beneficiat de o strălucire instrumentală virtuoză
însoţite de o voint~. constructivă bine întrelinută
temperamental.