UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU BUCUREȘTI

Facultatea de Finanțe - Bănci, Contabilitate și Administrarea

Afacerilor
SPECIALIZAREA: Finanțe și Bănci

PROIECT
,,S.C. DECORAMA S.R.L.”
Disciplina: Evaluarea firmei
Studenți:
Cucu Nicoleta Cătălina
Dincă Mihai Lucian

Anul de studii III - I.D.

București -2021-
 Evaluarea firmei
S.C. DECORAMA
S.R.L.
-proiect-

CUPRINS

• Introducere

• Prezentare clienti
• Beneficiarul evaluarii
• Scopul evaluarii
• Data evaluarii
• Instructiunile evaluarii
• Tipul si definitia valorii
• Ipoteze speciale si conditii limitative
• Conformitatea cu standardele de evaluare
• Declaratia de conformitate

• Diagnosticarea societatii

• Diagnostic juridic
• Diagnostic Comercial
• Diagnostic management, organizare,resurse umane
• Diagnostic activitate cercetare-dezvoltare
• Diagnostic operational
• Diagnostic financiar-contabil

• Evaluarea intreprinderii

• ANC si ANCC
• Metoda DCF
• Metoda de evaluare a întreprinderii pe bază de Goodwill

• Concluzii, Reconcilierea valorilor, opinia evaluatorului.

• Introducere

Conform noilor standarde de evaluare raportul de evaluare este un document destinat

comunicării cu clientul şi/sau destinatarul şi exprimă o opinie clară, neechivocă, suficient
de detaliată pentru a garanta corectitudinea informaţiilor.
SC DECORAMA SRL cu sediul în Galati, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr.
J17/2567/1994, cod fiscal nr. RO6354775 cu sediul social în strada Str. Vadul Sacalelor Bl.
Pescăruş, este reprezentată de Drăguşin Nicolae şi Moldoveanu Gheorghe Daniel în calitate
de asociaţi si administratori.
Societatea a fost înfiinţată în noiembrie 1997, de către Drăguşin Nicolae, ca asociat
unic, cu sediul social în strada Henri Coanda, număru 35, bloc I11, scara B, apartament 16,
conform Legii 31/1990, sub forma juridică de societate cu răspundere limitată. În
septembrie 2000, în baza unui act adiţional încheiat în faţa unui notar public, s-a mai
alaturat înca un asociat , Moldoveanu Gheorghe Daniel, şi până în prezent societatea are 2
asociaţi.
Principalul domeniu de activitate al societăţii este reprezentat de grupa 361:
“Producţia de mobilier”, iar activitatea principală este codul CAEN 3614: “ Producţia altor
tipuri de mobilier”, pe lângă care societatea se ocupă şi de “ Producţia mobilierului pentru
birouri şi magazine “ (cod CAEN 3612), “ Producţia mobilierului pentru bucătarii “ ( cod
CAEN 3613) şi de “Comerţul cu amănuntul al mobilei, al articolelor de iluminat şi al altor
articole de uz casnic “ ( cod CAEN 5244).

• Prezentare clienţi

Clienţii acestei firme pot fi atât persoane fizice care doresc mobilarea unei camere din
locuinţă ca bucătării, dormitoare, camere tineret, camere de zi. De asemenea şi persoanele
juridice pot beneficia de produsele firmei, aceasta oferind mobilier comercial şi office.

1.3. Scopul evaluarii

Obiectul şi scopul evaluării: SC DECORAMA SRL cu sediul în Galati, Str. Vadul

Sacalelor, Bl. Pescăruş, înregistrată la Registrul Comerţului sub nr. J17/2567/1994, cod
fiscal nr. RO6354775, în vederea asocierii cu un partener străin interesat în dezvoltarea
afacerii.

Tipul valorii estimate: valoarea de piaţă.

Data inspecţiei întreprinderii: 10-11 noiembrie 2006

17-18 noiembrie 2006
24-25 noiembrie 2006
 1-2 decembrie 2006
8-9 decembrie 2006
20 decembrie 2006.

Data estimării valorii: 20 decembrie 2006.

Data raportului final: 13 ianuarie 2007.

Moneda raportului: RON.

Sursele de informaţii utilizate: se prezinta pe larg în lista surselor de informare.

Clauza de nepublicare:

Acest raport de evaluare nu poate fi inclus parţial sau în întregime şi nici ca referinţă
într- un document publicat, circulară sau declaraţie, sub nici o formă, fără acordul scris şi al
evaluatorului asupra formei în care ar urma să apară. Acest raport este confidenţial pentru
dumneavoastră şi consilierii dumneavoastră şi poate fi utilizat numai pentru scopul
menţionat în raport. Nu acceptăm nici o altă responsabilitate faţă de o terţă persoană care să
poată face uz de el.

Diagnosticul economico-financiar al societatii

• Generalităţile metodei de analiza

Acesta componentă de diagnostic are un rol cheie în procesul de evaluare a întreprinderii

datorită rolului major jucat în cadrul raportului:
• Rolul de sintetizare a concluziilor rezultate din celelalte
componente ale diagnosticului pentru evaluare
• Rolul de asigurare a coerenţei între diagnostic şi evaluarea propriu-zisă prin
aplicarea metodelor de evaluare.

• Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii

In aceasta secţiune se urmăreşte in mărimi absolute si relative evoluţia diferitelor

elemente de structuri patrimoniale prin utilizarea metodei ratelor.
 • Analiza structurii activului

Denumire indicatori Formula de

calcul 31.12.2005 31.12.2006

1.Imobilizări necorporale 0 0
2. Imobilizări corporale 413.776 441.531
3. Imobilizări financiare 0 180
4. Active imobilizate 413.776 441.711
5. Stocuri 97.289 172.960
6. Creanţe 134.782 279.611
7.Disponibilitati 53.875 91.558
8. Active circulante 285.946 544.129
9. Cheltuieli în avans 7.161 26.627
9. Active totale 706.883 1.012.467
10. Rata imobilizărilor (imob.necorp/A 0.00 0.00
necorporale totale)* 100
1 l. Rata imobilizărilor (imobcorp/A 58,53 43,60
corporale totale)* 100
12. Rata imobilizări (imob fin/A
financiare totale)* 100 0.00 0,0177
13. Rata activelor (A imob/A
imobilizate totale)* 100 58,53 43,62
14. Rata stocurilor (stocuri/A
totale)* 100 13,76 17,08
15. Rata creanţelor (creante/A
totale)* 100 19,06 27,61
16. Rata disponibilitatilor (dispon./A 7,62 9,04
totale)* 100

17. Rata activelor A circ/ A

circulante totale)* 100 40,45 53,74

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea şi urmărirea evoluţiei

ponderii diferitelor elemente patrimoniale de activ şi de pasiv. Analiza se realizează pe
baza datelor din bilanţul patrimonial.
Se observă o creştere a activului total pe parcursul întregii perioade analizate cu
43,22% în anul 2006 faţă de 2005 . Această creştere este rezultatul creşterii activelor
circulante, care deţin ponderea cea mai mare în structura activului, cât şi creşterii activelor
imobilizate, ritmul de creştere fiind similar pentru ambele categorii de active.
 În cadrul activelor imobilizate o creştere spectaculoasă o au imobilizările corporale,
de aproape 7 % în 2006 faţă de 2005.
În cadrul activelor circulante creşterea cea mai rapidă o au creanţele, de 107,45 % în
anul 2006 faţă de anul 2005.
Rata activelor imobilizate arată scăderea ponderii activelor imobilizate în totalul
activului, fapt ce nu denotă preocuparea societăţii pentru realizarea de investiţii.
Se constată o creştere a ponderii activelor circulante în totalul activului cu 13,29% în
2006 faţă de 2005 .
Activele circulante au crescut în anul 2006 cu 90,29% faţă de 2005. Creşterea valorii
activelor circulante trebuie apreciată diferit în raport cu elementele care au determinat-o.
Faptul ca stocurile au înregistrat o creştere, aceasta este o situaţie nefavorabilă
deoarece poate genera cheltuieli suplimentare cu stocurile.
O creştere a valorii stocurilor înseamnă o încetinire a rotaţiei stocurilor, care poate
avea consecinţe negative asupra obţinerii lichidităţilor şi a solvabilităţii firmei. Dar pe de
alta parte ponderea stocurilor in total active a scăzut in fiecare an cu o pondere redusa dar
semnificativa.
Creşterea ponderii creanţelor este o situaţie nefavorabila, reflectata si prin faptul ca a
crescut si rata creanţelor in 2006 fata de 2005 ceea ce inseamna ca nu se reduce durata de
incasare a creanţelor.

• Analiza surselor de finanţare

Denumire Formula de calcul 31.12.2005 31.12.2006
indicatori (%) (%)
Capital permanent
254.895 409.226
Capital propriu
254.895 409.226
Datorii totale 451.988 603.241
Total pasiv 706.883 1.012.467
Rata lichidităţii (Cpermanent/Total
financiare pasiv)* 100 36,05 40,41
Rata autonomiei (CPR/total pasiv)* 100
globale 36,05 40,41
Gradul de (Datorii totale/total
îndatorare pasiv)* 100 63,92 59,58

Sursele proprii de acoperire a elementelor de activ au înregistrat o creştere continuă.

Evoluţia crescătoare a capitalurilor proprii este determinată de dinamica elementelor care
intră în componenţa sa, excepţie făcând capitalul social (care rămâne constant pe toată
perioada analizată). Se observă că valoarea rezervelor din reevaluare, ceea ce denotă faptul
că întreprinderea nu a luat decizia reevaluării activelor sale. Datoriile pe termen scurt au
ponderea cea mai mare în cadrul datoriilor totale, acestea înregistrând creşteri
semnificative ajungând să crească cu 55,52% in 2006 fata de anul 2005.
 • Diagnosticul echilibrului financiar:

a. Corelaţia fond de rulment - necesar fond de rulment - trezoreria netă

Fondul de rulment reprezintă marja de siguranţă a întreprinderii, impusă de

diferenţele dintre sumele de încasat şi sumele de plătit, precum şi de decalajul dintre
termenul mediu de transformare a activelor circulante în lichidităţi şi durata medie în care
datoriile pe termen scurt devin exigibile.
Existenţa unui fond de rulment suficient de mare, mai ales în cazul firmelor cu
activitate de producţie, este determinată de faptul că, în cazul datoriilor pe termen scurt
probabilitatea de plată a acestora este de 100%, în timp ce pentru activele circulante
probabilitatea de transformare în disponibilităţi nu este întotdeauna de 100%, ca urmare a
existenţei unor stocuri fără mişcare sau cu mişcare lentă, precum şi a unor creanţe incerte.

Fondul de rulment net sau permanent

= Capitaluri permanente - Activ imobilizat net
= Activ circulant - Datorii pe termen scurt

Nr.
Indicatori 2004 2005 2006
Crt
1 Capitaluri proprii 215.739 254.895 409.226
2 Datorii pe termen lung 155.847 133.996 108.698
3 Capitaluri permanente (1+2) 371.586 388.891 517.924
4 Imobilizări necorporale 0.00 0.00 0.00
5 Imobilizări corporale 400.950 413.776 441.531
6 Imobilizări financiare 0 0.00 180
7 Active imobilizate 400.950 413.776 441.711
8 FOND DE RULMENT -29.364 -158.881 -32.545

Valoarea negativă a fondului de rulment se datorează investiţiilor masive realizate pe

parcursul celor doi ani. Se observă că întreprinderea a fost capabilă să atragă finanţare din
partea furnizorilor săi, evitând contractarea unor credite bancare pe termen scurt. Cu
premisa continuităţii activităţii, capacitatea de plată a societăţii nu este afectată de
programul ei de investiţii.
FRN < 0 rezultă că apar dificultăţi în termeni de solvabilitate şi se impun măsuri
corective în vederea ameliorării stabilităţii financiare.

Necesarul de fond de rulment (NFR) reprezintă diferenţa dintre nevoile temporare

şi sursele temporare, respectiv suma necesară finanţării decalajelor, care se produc în timp,
între fluxurile reale şi fluxurile de trezorerie determinate, în principal, de activitatea de
exploatare.
 Pe baza datelor din bilanţul patrimonial necesarul de fond de rulment se poate
determina astfel:

NFR = Active circulante, exclusiv - Datorii pe termen scurt,

exclusiv disponibilitati banesti credite pe termen scurt
sau:

NFR = (Stocuri + Creanţe) - Obligaţii pe termen scurt

Nr.
Indicatori 2004 2005 2006
Crt
1 Stocuri 81.816 97.289 172.960
2 Creanţe 40.117 134.782 279.611
3 Datorii curente 212.049 317.992 494.543
5 NECESAR FOND DE - 90.116 - 85.921 - 41.972
RULMENT

Se observă că partenerii de afaceri finanţează activitatea întreprinderii ceea ce

conduce la o degajare de resurse atrase. Un alt factor care determină această situaţie este
viteza mare de circulaţie a mărfurilor. Termenul de plată a furnizorilor şi clienţilor persoane
juridice este de 30 de zile, iar pentru marfa vândută clienţilor persoane fizice plata se
realizează pe loc constituind o sursă permanentă de cash-flow.
Trezoreria netă (Tn) este indicatorul care exprimă corelaţia dintre fondul de rulment
şi nevoia de fond de rulment, reflectând situaţia financiară a firmei, atât pe termen mediu şi
lung, cât şi pe termen scurt.
Trezoreria netă se poate calcula pe baza bilanţului funcţional astfel:

TN = FRN – NFR , sau: Tn = Ta – Tp

Nr. Indicatori
2004 2005 2006
Crt
1 FOND DE RULMENT -29.364 -158.881 -32.545
2 NECESAR FOND DE - 90.116 - 85.921 - 41.972
RULMENT
3 TREZORERIA NETĂ 60.752 -72.960 9.427

T < 0 <=> FRN < NFR; dacă trezoreria este negativă, rezultă că NFR nu poate fi
finanţat în întregime din resursele pe termen lung şi mijlociu şi întreprindere este tributară
resurselor de trezorerie (în special de origine bancară) pentru a asigura o parte din NFR-ul
solicitat de către ciclul de exploatare. Situaţia este alarmantă din punctul de vedere al
echilibrului financiar. Intr- adevăr, dacă derularea normală a ciclului de exploatare permite
justificarea reducerii resurselor de trezorerie (în special a celor pe termen scurt la bănci),
solvabilitatea întreprinderii nu trebuie să fie sub semnul întrebarii datorită trezoreriei
negative. Problema adevarată în acestă situaţie este cea legată de dependenţa întreprinderii
faţă de bănci ca furnizor al celei maii mari părţi din resursele sale de trezorerie.
Din punctul de vedere al băncii, se pune întrebarea dacă aporturile sale nu au un
aspect structural. Atunci când întreprinderea apelează la creditele de trezorerie pe termen
scurt în mod frecvent, ele se transformă de fapt, în credite pe termen lung. Pentru
întreprinderile în dificultate, bancherii se plâng chiar că trebuie să împartă cu acestea
"riscul proprietăţii" şi sunt constrânşi la un comportament asemănător asociaţilor. Atunci
când întreprinderea trece prin dificultăţi de plată, neînnoirea creditului de trezorerie curent,
poate să precipite criza de solvabilitate şi să o agraveze de o manieră iremediabilă.
Excedentul de fond de rulment nu este acoperit de degajarea rezultată din necesarul
de fond de rulment rezultând o trezorerie negativă.
Trezoreria netă negativă este un deficit monetar al exerciţiului financiar, fiind obţinut
ca urmare a unei activităţi nerentabile.

T > 0 <=> FRN > NFR, corespunde situaţiei în care FRN este suficient de mare pentru a
asigura nu numai finanţarea stabilă a ciclului de exploatare, dar în acelaşi timp şi a unei
trezorerii pozitive care să permită deţinerea de disponibilităţi bănesti sau efectuarea de
plasamente. In situaţii extreme, această configuraţie permite stingerea datoriilor pe termen
scurt fără a crea probleme privind continuarea activităţii.
Altfel spus, în termeni financiari, capitalurile permanente sunt suficiente pentru
asigurarea unei finanţări stabile a:
• tuturor imobilizărilor;
• întregii exploatări;
• unei rezerve de lichidităţi.
La prima vedere, această structura financiară caracterizează întreprinderea în
termeni favorabili, de echilibru, fără a permite însă şi previzionarea riscurilor de
dezechilibru financiar care ameninţă întreprinderea. Totuşi, pe termen scurt, o trezorerie
excedentară poate duce la dificultăţi în reglarea datoriilor dacă scadenţa unora dintre ele
este mai apropiată, iar realizarea mijloacelor mai îndepartată. Intr-o astfel de situaţie este
necesară negocierea unor noi credite de trezorerie sau realizarea unor active pentru
depăşirea dificultăţilor. In plus, o astfel de situaţie poate ascunde o fragilitate financiară
care trebuie să devină mult mai preocupantă pe termen mediu si lung.
Abordarea relativă la resursele stabile ce permit finanţarea atât a investiţiilor, a NFR
şi a rezervei de lichidităţi poate genera un semnal al proastei lor utilizări. In cazul unei
proaste utilizări a resurselor stabile, rezultatele slabe obţinute nu vor permite degajarea unei
autofinanţări suficiente. De asemenea, remunerarea capitalurilor angajate şi rambursarea în
viitor a împrumuturilor pe termen lung şi mijlociu va fi dificil de realizat. Totodată o astfel
de apreciere (proastă gestionare a resurselor stabile) trebuie formulată cu prudenţă, într-o
conjunctură caracterizată prin rate mari ale dobânzii şi care descurajează cea mai mare
parte a proiectelor de

investiţie pentru producţie incitând întreprinderile să-şi orienteze fondurile utilizabile în

mijloace de trezorerie mai bine remunerate şi mai puţin riscante.

• Evaluarea activităţii şi a rezultatelor

 Soldurile intermediare de gestiune

Indice
de
Valoare în Valoare creştere
Nr Denumire
exerciţiul n în /
Crt. indicator
(2005) exerciţiul scădere
n+1
(2006) 1  2005
2006
(%)
1. Cifra de afaceri 1.060.516 1.486.520 28,65
2. Marja comerciala 23.361 52.999 55,9
3. Productia exercitiului 977.045 1.246.068 21,58
4. Consumurile de la terti 750.195 946.183 20,7
5. Valoarea adaugata -1.703.879 - 20,35
2.139.252
6. Alte impozite taxe,varsaminte 8.050 12.602 36,12
7. Cheltuieli cu personalul 150.802 180.569 16,48
8. Alte venituri din exploatare 672 277.939 99,75
9. Alte cheltuieli din exploatare 96.638 344.519 71,94
10. Excedentul brut din exploatare (5-6-7)
11. Venituri din exploatare 1.081.348 1.793.320 39,7
12. Cheltuieli din exploatare 1.026.839 1.602.573 35,92
13. Rezultatul din exploatare ( 11-12) 54.509 190.747 71,42
14. Cheltuieli financiare 12.250 8.451 -44,95
15. Venituri financiare 3893 2708 -43,75
16. Rezultatul financiar ( 15-14) - 8.357 -5.743 -45,51
17. Rezultatul extraordinar 0,00 0,00 0,00
18. Rezultul curent ( 13+16 ) 46.152 185.004 75,05
19. Rezultatul net al exerciţiului financiar 39.156 154.331 74,62

Indicatorul de activitate, cifra de afaceri cuprinde în afara vânzărilor, producţia

stocata şi imobilizată. Acest indicator redă cel mai bine activitatea întreprinderii.
Analiza financiară a activităţii trebuie să separe evoluţia reală de evoluţia
nominală, să stabilească ifluenţa modificării preţurilor şi influenţa modificări
volumului de activitate.
C.A.(cifra de afaceri) = Venituri din vânzarea mărfii + Producţia stocată
Având în vedere că cifra de afaceri este reprezentată financiar de o cantitate de marfă
sau de producţie sau de lucrări sau de servicii vândută, se poate aprecia conform tabelului,
că aceasta a avut o evoluţie favorabilă în perioada analizată crescând cu un procent de 40
%.
  Marja comercială se stabileşte scăzând din veniturile totale costul de cumpărare
al mărfurilor vândute şi consumurile materiale. Acest indicator caracterizează
întreprinderile comerciale.
M.C.(marja comercială) =Venituri din vânzarea mărfii (707) – cheltuieli din
vânzarea mărfii ( 607)
Creşterea marjei comerciale este în principiu un semnal favorabil mai ales când este
însoţită de cresterea rentabilităţii. Evolutia marjei comerciale nu poate fi judecată decât în
cadrul pieţei, în funcţie de situaţia economică şi politică.

 Producţia exerciţiului cuprinde bunurile şi serviciile produse de întreprindere în

cursul exerciţiului.Caracterizează întreprinderile industriale care fabrică produse;
reflectă întreaga activitate productivă a perioadei, adică ceea ce întreprinderea a
fabricat şi a vândut, ceea ce a fabricat şi a rămas în stoc (producţia stocată),
precum şi ceea ce a fabricat ea insăşi (producţia imobilizată). Se compară adesea
cu rata creştere a producţiei din anul N-1 faţă de anul N cu rata inflaţiei din aceeaşi
perioadă pentru a determina rata de creştere reală a producţiei.
Pex.(producţia exerciţiului) = Producţia vândută (Pv)+ Producţia stocată +
Producţia imobilizată

 Valoarea adăugată se stabileşte ca diferenţă între marja comercială şi cheltuieli

externe, altele decât consumurile meteriale. Aceasta reprezintă valoarea
suplimentată obţinută de întreprindere în cursul exerciţiului, activităţile sale
profesoionale şi din bunuri şi servicii provenite de la terţi.
Vad.(valoarea adăugată) = M.C.- Pex.- Consum intermediar (C.I.).

Unde consumul intermediar este un indicator care cuprinde totalitatea cheltuielilor

necesare pentru activitatea de producţie a întreprinderii (cheltuielile cu aprovizionările,
serviciile executate de către terţi).
C.I.=Cheltuieli cu materiale consumabile+ Cheltuieli cu apa , energia +
Cheltuieli prestări servicii + Alte cheltuieli materiale.

 Excedentul brut din exploatare reprezintă rezultatul obţinut din exploatare,

fără a lua în calcul amortizările şi provizioanele. Se calculează pornind de la
valoarea adăugată, la care se adaugă eventualele subvenţii de exploatare şi se
scad impozitele, taxele şi cheltuielile de personal. În raport cu valoarea
adăugată, principalul post care determină mărimea excedentului brut din
exploatare este reprezentat de cheltuielile de personal. Analiza lor trebuie să se
efectueze separând influenţa modificării efectivului de cea a modificării costului
forţei de muncă.
EBE= Vad. + Subventii de exploatare – Impozite, taxe – Cheltuieli de personal.

 Rezultatul din exploatare se obţine corectând excedentul brut din exploatare cu

valoarea amortizărilor, cu provizioanelor pentru activele circulante şi cu alte
cheltuieli şi venituri. Acesta se apropie de rezulattul economic (înainte de
 impozitare) al întreprinderii. Evaluarea contabilă a deprecierii activelor (modul de
calculare a amortizărilor) şi practicile fiscale şi contabile sunt modalităţi de a
mărimi diferite acestuiindicator. În perioadele de învestiţii acest indicator indicator
apare adesea subevaluat.Vizează activitatea de exploatare a firmei şi se determină
ca diferenţă între venituri din exploatare şi cheltuieli din exploatare.
R.E. (rezultatul din exploatare) = Venituri din exploatare – Cheltuieli din exploatare

 Rezultatul fiananciar este aferent activităţii financiare a firmei şi cuprinde

elementele de fluxuri financiare şi elementele ce corespund riscurilor ataşate.Se
calculează ca diferenţă dintre veniturile financiare şi cheltuielile financiare.
R.F. (rezultatul financiar) = Venituri financiare – Cheltuieli financiare

 Rezultatul extraordinar este generat de evenimente neobişnuite care apar în cadrul

activităţii firmei.Determinarea rezultatuşui excepţional permite să distingem între
rezulatul provenit din oparaţiuni curente şi rezultatul determinat de operaţiunile
excepţionale, care sunt operaţiuni

cu caracter nerepetitiv, îndeosebi vânzări de active imobilizate pe termen lung (active

corporale).
R.extraordinar= Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare.

 Rezultatul curent ţine cont de politica financiară a întreprinderii şi este foarte

important pentru analiştii financiari. El constituie sinteza operaţiunilor curente,
ordinare, al întreprinderii în opoziţie cu operaţiile excepţioanle. Compararea lui cu
rezultatul exploatării demonstreză politica financiară a întreprinderii.
R.curent= Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar.

 Rezultatul net al exerciţiului reprezintă soldul final după aplicarea cotei de impozit
asupra rezultatului brut (soldul rezidual între veniturile totale şi cheltuielile totale)
şi se determină ca diferenţă între rezultatul brut şi impozitul pe profit. Acest
indicator reprezintpă mărimea contabilă a rezultatului distribuit acţionarilor. Poate
fi utilizat pentru determinarea contabilă a rentabilităţii fondurilor proprii. Este însă
preferat să se stabilească rata de rentabilitate a fondurilor proprii utilizând
rezultatul curent corectat cu impozitul teoretic.
R.net al exerciţiului = Rezultatul brut – Impozitul pe profit.

Unde rezultatul brut este: R.brut= Venituri totale – Cheltuieli totale

 CAF( capacitatea de autofinanţare ) = EBE+Alte venituri din

exploatare+Venituri financiare-cheltuieli financiare+Venituri extraordinare-
Cheltuieli extraordinare-Impozitul pe profit ;
Acest indicator reflecta potentialul financiar al firmei de a-si remunera capitalurile
proprii si de a-si autofinanta politica de investitii.
CAF 2005 =
CAF 2006 =
 Autofinanţarea = Capacitatea de autofinantare – Dividende distribuite;
 Reprezintă partea din capacitatea de autofinantare ramasa firmei dupa distribuirea
dividendelor.De asemenea este o rezervă financiară efectivă creată în mod real de firmă.
Autofinanaţare 2004 = CAF 2004 - 0 =; Autofinanţare 2005 = CAF 2005 - 0 =

Observatii:

Creşterea profitului se datorează activităţii de exploatare, unde creşterea veniturilor

din exploatare a depăşit creşterea cheltuielilor aferente.
Creşterea marjei brute a acoperit creşterea cheltuielilor fixe şi scăderea rezultatului
financiar în 2005 faţă de 2004 şi se datorează majorării veniturilor din exploatare şi a
scăderii într-o pondere mai mică a cheltuielilor variabile (cheltuieli cu materii prime,
materiale, deplasări la domiciliul clientului pentru montaj).
Creşterea cheltuielilor fixe se datorează majorării fondului de salarii (angajaţi noi şi
creşterea remunerării) şi a creşterii cheltuielilor cu amortizarea (achiziţia a două utilaje
necesare creşterii producţiei).

Capacitatea de autofinanţare

Capacitatea de autofinanţare reflectă potenţialul financiar de creştere economică a

întreprinderii, respectiv sursa financiară generată de activitatea industrială şi comercială a
firmei după scăderea tuturor cheltuielilor plătibile la o anumită scadenţă.

Capacitatea de
autofinantare(mil lei)
Metoda deductivă
2005 2006
Excedentul brut de exploatare
(+) Venituri financiare 3.893 2.708
(-) Cheltuieli financiare 12.250 8.451
(+/-) Rezultatul exceptional 0.00 0.00
(-) Impozit pe profit 6.996 30.673
(=) Capacitatea de
autofinantare a exercitiului

Capacitatea de autofinanţare are o evoluţie similară indicatorilor de performanţă

analizaţi anterior, cu acea reducere în anul 2000 faţă de 1999, datorită creşterii cheltuielilor
de exploatare în comparaţie cu cifra de afaceri. Se observă creşterea foarte mare datorată
inflaţiei, în anii 2001- 2002, deşi în termeni reali este mult mai redusă.

• Diagnosticul rentabilităţii

Nr. Indicatori 2005 2006 2006/2005

 Crt
1 Vânzări (cifra de afaceri) 1.060.516 1.486.520 0,71
2 Active totale 706.883 1.012.467 0,70
3 Profit aferent cifrei de afaceri ( din 54.509 190.747 0,28
exploatare )
4 Capitaluri proprii 254.895 409.226 0,62
5 Profit net 39.156 154.331 0,25
6 Rata rentabilităţii comerciale 0,08 0,19 0,40
7 Rata rentabilităţii economice 0,06 0,15 0,36
8 Rata rentabilităţii financiare 0,15 0,38 0,40

Rata rentabilitatii comerciale pune in evidenta eficienţa functiei comerciale a firmei.

Rata rentabilităţii comerciale =

Profit din exploatare Cifra de Afaceri

Creşterea rentabilităţii comerciale este pusă pe baza extinderii reţelei de desfacere în

alte oraşe. Creşterea rentabilităţii economice poate fi pusă pe seama reinvestirii perpetue a
profitului în elemente de activ, activitate care s-a dovedit oportună având în vedere
majorarea ritmului de creştere a ratei rentabilităţii financiare.

Rata rentabilităţii economice măsoară performanţele resurselor angajate în procesul

de exploatare fără a lua în considerare mecanismul de finanţare (provenienţa surselor de
finanţare), rezultatul excepţional şi incidenţa fiscală (impozitul pe profit).

Rata rentabilităţii economice =

Profit din exploatare ActiveTotale

Rata rentabilităţii financiare măsoară performanţele resurselor proprii angajate în

procesul de exploatare, ţinând cont de influenţa politicii de finanţare a firmei.

Rata rentabilităţii financiare =

Profit Net Capital Propriu

• Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii

 Analiza lichidităţii urmăreşte aprecierea capacităţii firmei de a face faţă
obligaţiilor la scadenţă, pe seama activelor sale curente.

Nr. Valoare
Indicatori 2005 2006
Crt optimă
1 Active circulante 285.946 544.129
2 Datorii curente 317.992 494.543
3 Stocuri 97.289 172.960
4 Disponibilităţii 53.875 91.558
5 Capitaluri proprii 254.895 409.226
6 Datorii totale 451.988 603.241
7 Credite bancare 133.996 108.698
8 Active totale 706.883 1.012.467
9 Rata lichidităţii generale 0,899 0,537 1.2 -1.8
10 Rata lichidităţii imediată 0,59 0,75 0.65 - 1
11 Rata lichidităţii restrânsă 0,169 0,185 0,2-0,3
13 Rata solvabilităţii generale 1,56 1,678 >1
14 Rata solvabilităţii patrimoniale 0,78 0,49

Lichiditatea generală exprimă capacitatea societăţii de a-şi rambursa obligaţiile

scadente pe seama activelor sale curente. Din datele prezentate în tabel se observă că acest
indicator nu se încadrează în limitele considerate normale (1,2-1,8) în perioada analizată. În
perioada analizată, nivelul acestei rate ajunge la o valoare subunitară ca urmare a creşterii
datoriilor curente într-un ritm mai accentuat faţă de creşterea activelor circulante.
Lichiditatea generală =

Activecirculante Datorii Curente

Lichiditatea imediată exprimă capacitatea firmei de a-şi onora datoriile pe termen

scurt din creanţe şi disponibilităţi. Lichiditatea imediată exclude stocurile din mijloacele
curente de plată, deoarece acestea constituie elementul cel mai lent sub aspectul
potenţialului de transformare în lichidităţi a activelor curente. Intervalul care poate fi
considerat ca satisfăcător este cuprins între 0,65 şi 1.

Lichiditatea imediată =

ActiveCirculante  Stocuri DatoriiCurente

Din datele prezentate în tabel, se constată că rata lichidităţii restrânse se încadrează în

intervalul considerat normal in anul 2006 ceea ce înseamnă că datoriile curente pot fi
 acoperite pe seama creanţelor şi disponibilităţilor, ceea ce nu se poate spune şi despre anul
2005. Se

observă că ritmul de creştere a creanţelor în perioada analizată este în creştere, iar ritmul de
creştere al datoriilor similar celui de creştere al creanţelor. Se poate aprecia că societatea
are capacitatea de a-şi rambursa datoriile pe seama creanţelor, disponibilităţilor băneşti şi a
plasamentelor
Lichiditatea restrânsă exprimă măsura în care datoriile curente pot fi acoperite pe
seama disponibilităţilor băneşti din casierie şi din conturi bancare.
Lichiditaţii restrânsă 

Disponibilitati DatoriiCurente

În perioada analizată s-a constatat că disponibilităţile firmei au înregistrat valori in

creştere
în perioada analizată. Creşterea numerarului şi a echivalentelor de numerar în fiecare an,
coordonate cu majorarea datoriilor într-un ritm mai lent, a condus la obţinerea unei rate a
lichidităţii imediate de aproximativ 0,17 în anul 2005 si a unei rate a lichidităţii imediate de
0.19 în anul 2006.
Se poate aprecia că un nivel ridicat al ratei lichidităţii imediate indică o solvabilitate
mare, dar poate fi şi consecinţa unei utilizări mai puţin performante a resurselor
disponibile. Valoarea ridicată a acestei rate nu constituie în aceiaşi timp o garanţie a
solvabilităţii, dacă restul activelor circulante au un grad redus de lichiditate.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a face faţă datoriilor sale totale (în caz
de lichidare).
Rata solvabilităţii generale indică în ce măsură datoriile totale sunt acoperite cu
active imobilizate şi active circulante. Se observă că rata solvabilităţii generale
înregistrează valori supraunitare, ceea ce semnifică o situaţie favorabilă pentru
întreprindere. Datoriile totale sunt acoperite din active totale. Societatea nu este expusă
riscului de incapacitate totală de plată pe termen lung, ea fiind capabilă să facă faţă
angajamentelor sale pe seama activelor.

Solvabilitatea generală =

ActiveTotale DatoriiTotale

Solvabilitatea patrimonială =

Capital Propriu CapitalTotal

Analiza SWOT
 Puncte forte
• creşterea ponderii activelor imobilizate în
totalul activului, fapt ce denotă preocuparea
societăţii pentru realizarea de investiţii.
• lichiditatea restrânsă exprimă capacitatea
firmei de a-şi onora datoriile pe termen scurt
din creanţe şi disponibilităţi.
• Creşterea producţiei exerciţiului
- Nivele acceptabile de lichiditate şi
solvabilitate.
Puncte
slabe
- stocurile au înregistrat o creştere in
fiecare an ceea ce denota o situaţie
nefavorabile deoarece poate genera
cheltuieli suplimentare cu stocurile
-

Oportunităti Ameninţări

• Evaluarea intreprinderii
• Metoda de evaluare pe baza activului net corectat

Terenul a fost reevaluat după preţul actual de pe piaţa imobiliară a oraşului Galaţi (60
EUR pe mp), având în vedere posibilitatea de a fi parcelat pentru construcţia de locuinţe
sau folosit pentru activitatea industrială. Valoarea a fost calculată la 444.000 RON
(2000 mp * 60 EUR/mp * 3,7 RON/EUR – se corectează imobilizările corporale cu +
407.655 RON).

Tip Dată achiziţie Preţ Valoare de piaţă

achiziţie
Masina aplicat folie 24.06.2002 11.603 10.880
Masina de gaurit 24.06.2002 15.070 17.748
Masina de debitat PAL 24.06.2002 14.311 30.260
Masina de formatizat PAL 30.08.2003 24.152 19.925
Masina debitat si frezat 27.11.2004 20.599 14.076
Masina aplicat folie 08.06.2005 4.582 6.800
Masina slefuit 08.06.2005 4.261 3.740
 TOTAL 8.851(diferenţă) 94.578 103.429

Valoarea s-a calculat în funcţie de piaţa activă a utilajelor second-hand similare sau
care servesc aceloraşi funcţii.

Nr.crt. Tip vehicul Marcă Valoare An

piaţă fabricaţie
1 Utilitar Citroen 18.700 1996
2 Utilitar Mercedes 13.950 2002
3 Autoturism Alfa Romeo 7.820 1996
4 Autoturism Alfa Romeo 14.844 1999
5 Autoturism Alfa Romeo 15.762 1999
4 Remorcă Citroen 5.780 2000
5 Autoturism Hunday 14.280 2000
TOTAL 59.265 91.136 31.871
(diferenţă) (valoare
contabilă)
Societatea nu înregistrează stocuri greu vandabile, perisabile, care nu ar putea să fie
valorificate într-un ciclu de producţie.
Clienţii nu au restanţe şi nu sunt în imposibilitate de plată. Disponibilitaţile
nu necesită corecţii pentru că societatea nu deţine valută. Societatea nu
înregistrează obligaţii în valută.

ACTIV VALORI PASIV VALORI

Imobilizări 0 Capital social 200.000
necorporale
Imobilizări 441.531 Rezerve 56.121
corporale
Imobilizări 180 Profit 154.331
financiare
Stocuri 172.960 Provizioane 0
Creanţe 279.611 Furnizori 189.307
Cheltuieli în avans 26.627 Datorii exigibile 412.708
Disponibilităţi 91.558
Total activ 1.012.467 Total pasiv 1.012.467

ANC = Activ total – (Datorii totale exigibile + Active nonvalori) = 1.012.467 – ( 602.015
+ 26.627 ) = 383.825 RON  Valoarea patrimonială a firmei evaluată la 31.12.2006
unde:
 Datorii totale exigibile = Datorii +
Împrumuturi; Împrumuturi = Furnizori +
Provizioane.
Valoarea matematică a diferenţelor este egală cu:
407.655 + 8.851+59.265 = 475.771 RON  plus din reevaluare ( corectare ) se va
nscrie la pasiv, ca element component distinct.
Pe baza determinării acestor elemente, se întocmeşte un bilanţ comparativ între
datele rezultate prin corectare şi datele înscrise la 31.12.2006.

Bilanţ comparativ la 31.12.2006

ACTIV PASIV
Elemente Valoarea Valoarea Elemente Valoarea Valoarea
componente înscrisă corectată componente înscrisă corectată
Imobilizări 441.711 917.302 Capital social 200.000 200.000
Stocuri 172.960 172.960 Plusul din - 475.591
reevaluare
Creanţe 279.611 279.611 Profit 154.331 154.331
Cheltuieli în 26.627 26.627 Rezerve 56.121 56.121
avans
Disponibilităţi 91.558 91.558 Datorii totale 602.015 602.015
exigibile
TOTAL 1.012.467 1.488.058 TOTAL 1.012.467 1.488.058
ACTIV PASIV

Valoarea activului net corectat va fi, deci, 1.488.058 RON în loc de 1.012.467
RON. Determinarea activului net corectat (ANC) se va face astfel:
ANC = ACC – Dtc;
unde Dtc – datorii totale corectate.
Rezultă că: ANC = 1.488.058 – 602.015 = 886.043 RON

• Evaluarea firmei prin Discounted Cash-Flow

Se consideră următorul tabel pe cei 3 ani previzionaţi, în vederea calculării fluxului net
de lichidităţii ( CF ).

Nr.crt. Specificaţie Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009

1. Venituri 1.796.028 2.065.432 2.155.234
2. Cheltuieli 1.611.024 1.852.678 1.933.229
3. Profit brut 185.004 212.755 222.005
4. Profit net 154.331 177.481 185.197
5. Amortizare 101.875 117.156 122.250
6. Provizioane si rezerve 56.121 64.539 67.345
7. Necesar de fond de rulment -15.345 - 17.647 -18.414
 8. Investitii 0.00 0.00 0.00
9. CF anual ( 4+5+6-7) 327.672 376.823 393.206
10. Factor de actualizare a=14% 0,8772 0,7695 0,6750

CF ( cash-flow) = Profit net + ( Amortizare + Provizioane, rezerve ) – ( NFR +

Investitii ) CF 2007 = 154.331 + (101.875 + 56.121 ) – (-15.345 + 0.00 ) = 327.672

CF 2008 = 177.481 + ( 117.156 + 64.539 ) – ( - 17.647 + 0.00 ) = 376.823

CF = 185.197 + ( 122.250 + 67.345 ) – ( - 18.414 +0.00 ) = 393.206

2009

După 3 ani de activitate, firma v-a avea o valoare reziduală care se calculează
înmulţind CF din ultimul an ( 393.206 ) cu numărul de ani ( 3 ).

Valoarea reziduală = 393.206  3 = 1.179.618

Valoarea întreprinderii utilizând această valoare este o sumă de CF actualizat şi valoarea

reziduală actualizată.

CF = CF act. + CF act

+ CF act
act. 1 2 3

Valoarea întreprinderii = 327.672  0,8772 + 376.823  0,7695 + 393.206 

0,6750

= 287.433,87 + 289.965,29 + 265.414,05 = 842.813,21 RON

• Metoda de evaluare a întreprinderii pe bază de Goodwill

În cazul acestei metode valoarea întreprinderii este dată de formula:

V= ANC + GW
ANC – valoarea patrimonială a întreprinderii;
GW – goodwill sau supraprofit;
Formula goodwill-ului este următoarea:

GW  CB  ANC * i
t

CB - capacitatea beneficiară a întreprinderii exprimată prin

profit net; i - rata neutră de plasament a disponibilităţilor pe
piaţa financiară;
t - rata de actualizare care este compusă din rata de plasament pe piaţa financiară (i)
plus o primă de risc ce poate lua valori între 50% şi 200% din “i”. Prima de risc are ca
raţiune că nu există garanţia perpetuării în viitor a goodwill-ului sau badwill-ului actual; în
condiţiile de goodwill ea are valori mici la întreprinderi considerate bune şi mari la
întreprinderi cu dificultăţi.
In cazul firmei evaluate valorea intreprinderii se calculeaza dupa cum urmeaza:
Considerăm t = 15%, i = 11 %.

ANC = 383.825

GW  CB  ANC * i  154.331  383.825 *11%  154.331  42220,75  112.110,25 

747.401,67

rezultă că valoare întreprinderii este :

V = ANC + GW = 383.825 + 747.401,67 = 1.131.226,67 RON

• Concluzii, Reconcilierea valorilor, opinia evaluatorului

Pentru determinarea valorii întreprinderii s-a folosit metoda activul net corectat,
metoda actualizării fluxurilor de lichidităţi şi metoda pe baza supraprofitului.

Valorile estimate prin cele trei metode sunt:

• metoda activului net corectat 886.043 RON

• metoda actualizării fluxurilor de lichidităţi 842.813,21 RON

 • metoda pe baza supraprofitului 1.131.226,67 RON

În evaluarea societăţii S.C. DECORAMA S.R.L am ales abordarea bazată pe venit a

actualizării fluxurilor de lichidităţi deoarece, aspectul cel mai important al activităţii firmei
îl constituie, producţia şi vânzarea de mobilier, şi am apreciat că obţinerea unei valori
pertinente s- ar putea realiza doar prin calcularea valorii prezente a veniturilor anticipate.

Opinia evaluatorului este că cea mai adecvată metoda este cea a cash flow –
ului net, aceasta fiind şi valoarea aleasă ca finală.

Bibliografie

• A. Isfanescu, V. Robu, I. Anghel - Evaluarea intreprinderii, Ed. Tribuna Economica,

Bucuresti, 2001;
• A. Isfanescu, V. Robu, I. Anghel, Sorin V. Stan - Ghid practic de evaluare a
intreprinderii, Ed. Tribuna Economica, Bucuresti, 2001;
• Sorin V. Stan - Evaluarea intreprinderilor, Ed. Teora, 1996;
• Toma Marin, Initiere in evaluarea intreprinderii, editia a II-a, Editura CECCAR,
Bucuresti, 2007.