Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PROIECT DIDACTIC
Unitatea de învățământ: Liceul Teoretic Dimitrie Cantemir, Iași
Clasa: a- IX- a C
Data: 7.06.2019
Competențe generale:
3. Situarea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente culturale / literare;
1.2. Identificarea elementelor specifice din structura unor tipuri textuale studiate ;
1.3 Exprimarea orală sau în scris a propriilor reacţii şi opinii privind textele receptate .
STRATEGIA DIDACTICĂ
a) Metode și procedee: expunerea, lectura expresivă, conversația, comentariul pe text, 6/3/5, Mozaicul, Jurnalul reflexiv
b) Forme de organizare a activității elevilor: frontală, în echipă, individuală
c) Mijloace de învățare: fișe de lucru, textul literar
3
(Anexa 1)
Conversația, fișe de lucru Frontală, individuală, orală
Se va propune un fragment
din romanul Amintiri din
copilărie și li se va cere să-și
exprime opinia despre
trăirile interioare ale
naratorului. (Anexa 2)
Conversația, fișe de lucru, Frontală, pe grupe, orală
Prin metoda Mozaicului Mozaicul
elevii vor lucra și vor
interpreta cateva fragmente
extrase din opera Hronicul și
cântecul vârstelor, de Lucian
Blaga. (Anexa 3).
Grupa 1 va avea de rezolvat
următoarele cerințe:
a) Ce sentimente
trăiește prin
rememorare
artistul?
b) Ce înţelegeţi prin o
lume croită pe
măsură celei
folclorice?
c) Care credeţi că este
rostul rememorării și
al consemnării
amintirilor?
6
prin citate
semnificative.
c) Ce puteţi spune despre
spaţiul și timpul
evenimentelor
rememorate?
d) Identificaţi mijloacele
de producere a
subiectivităţii.
utilizate cu sens
conotativ.
5. Obținerea Elevii primesc fișe de lucru și Conversația, fișe de lucru, Individuală
performanței, vor răspunde în câteva Jurnalul reflexiv
asigurarea minute la următoarele
transferului întrebări:
- Ce ai învățat nou în
această zi?
- Ce idee abordată ți
s-a părut
interesantă?
- Care necesită o
clarificare?
Ce dificultăți ai întâlnit în
timpul orei? (Anexa 4)
6. Evaluarea finală Aprecierea și notarea Conversația Individuală
elevilor.
7. Tema pentru acasă Realizați un text Conversația
argumentativ pornind de la
interogația : Care sunt
diferenţele dintre părinţii de
atunci și părinţii de astăzi?
Cărui fapt credeţi că se
datorează ele?
9
Anexa 1
Nu știu cum s-au cunoscut parinții mei. Când s-au căsătorit, tata era flăcău tomnatec; avea vreo cincisprezece ani mai mult ca mama. în fotografia
nupțială, de prin 1904, tata nu arăta cei 35 de ani pe care îi avea, cu toate că era deja pleșuv. După ce-a ieșit la pensie și s-a hotărât să se ocupe serios de
educația noastră, ajunsese obositor; i se parea că trebuie să ne învețe necontenit cum să ne purtam și mai ales, cum îi plăcea lui să spună, să ne "faca
morală". în ultimii ani de liceu, aproape la fiecare masă ne ținea o lungă predică, de altfel necontenit întreruptă de interjecțiile și glo sele exasperate ale
mamei.
Despre părinții mei, dar mai ales despre mama, voi avea mereu de spus în decursul acestor amintiri. Deocamdată, aș vrea doar să adaug că, la
instalarea noastră definitivă la București, mama era înca foarte tânară, nu împlinise încă 30 de ani. Pe atunci, era frumoasă și încă elegantă, dar puțini ani
mai în urmă, în timpul ocupației germane și imediat după război, când am sărăcit, mama a renunțat treptat la eleganță și cochetărie. La 35 de ani, a hotarât
că nu mai e tânară, că are copii mari și că trebuie să trăiască numai pentru ei. N-a mai vrut să-și cumpere nimic pentru ea, și ducea singură toată casa,
renunțând, vreo zece ani, chiar la o biată slujnică de la țară, ca să-și poată ține copiii la liceu și universitate. În schimb, îmi dădea întotdeauna oricâți bani îi
ceream ca să-mi cumpăr carți. Am ghicit mai târziu că prin mine își îndestula, într-un anumit fel, setea de lectură pe care o avusese în prima tine rețe. I-a
plăcut întotdeauna să citească, dar, după ce s-a retras tata cu regimentul în Moldova și ea a rămas singură cu noi, răgazul pentru lectură se împuțina din zi în
zi. Păstrase totuși câteva cărți de căpătâi, și nu se culca niciodată fără să deschidă Psaltirea, Anna Karenina sau Poeziile lui Eminescu.
3. Care sunt trăsăturile definitorii care diferenţiază cele două personaje? ( demers comparativ).
Anexa 2
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară
cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe
care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de
bucurie!
Şi, Doamne, frumos era pe atunci, căci şi părinţii, şi fraţii şi surorile îmi erau sănătoşi, şi casa ne era îndestulată, şi copiii şi copilele megieşilor erau
de-a pururea în petrecere cu noi, şi toate îmi mergeau după plac, fără leac de supărare, de parcă era toată lumea a mea! Şi eu eram vesel ca vremea cea
bună şi sturlubatic şi copilăros ca vântul în tulburarea sa. Şi mama, care era vestită pentru năzdrăvăniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se
ivi soarele dintre nori după o ploaie îndelungată: Ieşi, copile cu părul bălan, afară şi râde la soare, doar s-a îndrepta vremea şi vremea se îndrepta după râsul
meu… Ştia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, căci eram feciorul mamei, care şi ea cu adevărat că ştia a face multe şi mari minunăţii: alunga nourii cei
negri de pe deasupra satului nostru şi abătea grindina în alte părţi, înfingând toporul în pământ, afară, dinaintea uşii; închega apa numai cu două picioare de
vacă, de se încrucea lumea de mirare; bătea pământul, sau peretele, sau vrun lemn, de care mă păleam lacap, la mână sau la picior, zicând: Na, na!, şi
îndată-mi trecea durerea… când vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că făce a vânt şi vreme rea, sau când ţiuia tăciunele, despre care se zice că te
vorbeşte cineva de rău, mama îl mustra acolo, în vatra focului, şi-l buchisa cu cleştele, să se mai potolească duşmanul; şi mai mult decât atâta: oleacă ce nu-i
venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puţină tină din colbul adunat pe opsasul încălţării ori, mai în grabă, lua
funingine de la gura sobei, zicând: Cum nu se deoache călcâiul sau gura sobei, aşa să nu mi se deoache copilaşul şi-mi făcea apoi câte-un benchi boghet în
frunte, ca să nu-şi prăpădească odorul!… şi altele multe încă făcea… Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât mi-aduc aminte;şi-mi
aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat când îi sugeam ţâţa cea dulce şi mă alintam la sânu-i, gângurind şi uitându-mă în ochi-i cu drag! Şi sânge din
sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi de la dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul
ce-i bine şi ce-i rău.
11
Anexa 3
Citiți cu atenție textele și răspundeți la următoare cerințe, individual, iar apoi pe grupe.
Pe Tata eu nu l-am pomenit decât ca pe un pasionat om al cărţii. Asupra gospodăriei el nu se mai apleca deloc, sau numai arar. De multe ori nu
cunoştea câte şi ce fel de vietăţi avea pe linia ieslelor. El închina mai multe ceasuri grijilor pentru celelalte "fumuri’ ale satului, decât grijilor pentru vatra sa.
Aproape ziua întreagă el citea întins pe pat. Cu noi nu mai ajungea decât la un sch imb de tăceri. înainte de amiază, după- amiază şi noaptea până pe la ora
două el citea. Era cuprins de obicei de cărţi nemţeşti, ce şi le procura de la profesorii saxoni de la gimnaziul din Sebeş. [...]
Faţă de noi Mama se purta într-un fel, şi Tata într-altul. Eu vorbesc acum despre Mama, ca duh al rânduielii, ci despre ea ca o întrupare a duioşiei şi
a grijei. Tata nu-şi da pe faţă bătăile inimii, ce le avea pentru noi. El se păstra la depărtare, într-o atitudine de asprime, ce părea domolită numai de-un
oareşicare dezinteres. El îşi întindea veghea asupra noastră prin simpla sa prezenţă, fără a ne ţine cu tot preţul sub uitătură. Eram încă prea mic pentru a-i fi
putut pătrunde firea şi cugetul. Numai târziu putui să aflu de la fraţii mei mai mari şi de la alţii care i s-au abătut prin apropiere că Tata era de-o exuberanţă
şi de o volubilitate deosebit de simpatică, atunci când se nimerea să se simtă în largul său, între prietenii, ce-i arătau înţelegere. Mai aflam că era un liber-
cugetător, deşi preot. Nici una, nici cealaltă dintre aceste trăsături, nu l-au împiedicat totuşi să-şi îndeplinească din plin datoria faţă de altar, cădelniţă şi
catapeteasmă. Prestigiul faţă de săteni, şi l-a sporit şi altfel, şi mai ales ca mare sfetnic al Lancrămului, în care calitate el dăruia din prisosul minţii sale
întregului sat. Exemplul său prindea, căci era sugestiv şi viu. „Ce face Popa, sau cel cu barbă de argint şi cu mintea de aur” se întrebau ţăranii, iscodindu-i
cărările şi paşii, şi-i urmau pilda. Cum popa îşi îndruma copiii spre carte, ţăranii prinseră a face la fel, fără prea multă şovăire sau sfială. Anevoie se va găsi în
tot cuprinsul transilvan un alt sat, care să fi azvârlit peste marginile lui pe podişurile mai înalte ale vieţii naţionale, un mai mare procent de intelectuali decît
Lancrămul. [...]
Mama era o fiinţă primară. Eine Urmutter, cum îi spuneam eu mai târziu, făcând uz de-un cuvânt nemţesc, ce mi se părea că i-ar cuprinde c hipul şi
prin care o proiectam în arhaic. Fără multă şcoală, cu instincte materne şi feminine preistorice. Preistorice în sensul deplinătăţii vitale, grele, masive. Nu avea
Mama cunoştinţe folclorice deosebit de bogate, dar ea trăia aievea într-o lume croită pe măsură celei folclorice. Existenţă încadrată de zarea magiei. Ea se
simţea cu toată făptura ei vibrând într-o lume străbătută de puteri misterioase, dar nu se abandona niciodată visării. Fiinţă impersonală, fără gând întors
asupra ei însăşi, stăpânită numai de sacrul egoism al familiei, Mama era substanţa activă în jurul căreia luau înfăţişare palpabilă toate rânduielile vieţii
noastre. Aşa o ştiam cel puţin noi copiii.
Grupa nr 1. Anexa 3
Grupa nr 2. Anexa 3
Grupa nr 3 Anexa 3
Grupa nr 4.