Cap. 5.2.3.

DEFORMABILITATEA PRISMULUI
DE PIATRĂ SPARTĂ

Sub acţiunea încărcărilor provenite de la vehicule prin intermediul şinelor şi

traverselor precum şi a factorilor climatici, în prismul de piatră spartă se produc
deformaţii elastice şi remanente (plastice).
Deformaţiile elastice se produc datorită reducerii elastice a distanţelor dintre
centrele de greutate ale granulelor sub acţiunea forţelor care apar în punctele de
contact precum şi deformaţiile elastice din zonele de contact.
Numărul punctelor de contact prin care forţele se transmit
de la granulă la granulă şi deci mărimea forţelor care apar în
aceste puncte datorită forţelor exterioare depind de:
- mărime şi forma granulelor
- modul de aşezare a granulelor
- starea de îndesare a prismului de piatră spartă
- timpul (istoricul) la care se face aprecierea
- starea (gradul) de colmatare a prismului de piatră spartă
La fragmentele de dimensiuni mari forţele care apar în punctele de contact sunt
mai mari deoarece aceeaşi forţă se transmite unui număr mai redus de granule şi de
puncte de contact.
Deoarece deformaţiile elastice sunt direct proporţionale cu forţele de
interacţiune din punctele de contact, rezultă că elasticitatea stratului de piatră spartă
este cu atât mai mare cu cât granulele au dimensiuni mai mari.
La deformarea elastică a prismului de piatră spartă mai poate contribui şi
deformarea elastică din încovoiere a fragmentelor aciculare sau plate, precum şi mici
deplasări reversibile în punctele de contact, proporţionale cu dimensiunile acestora.
Din condiţii de burare şi rezemare a traverselor, realizarea patului şi
transmiterea presiunilor la terasamente, mărimea granulelor este limitată superior la
70 mm.
Deformaţiile remanente ale prismului de piatră spartă provin din:
- îndesarea materialelor – reaşezarea granulelor – prin deplasarea lor relativă
şi aşezarea acestora într-o nouă stare de echilibru sub acţiunea forţelor
exterioare
- deformarea plastică a granulelor în punctele sau suprafeţele de contact
- uzuri, sfărâmări, reaşezări, striviri ale fragmentelor sub circulaţie şi buraj
- agenţii externi – variaţii de temperatură, vânt, ploi, care alterează fizic şi
chimic materialul
- impurificarea (colmatarea) prismului de piatră spartă din vânt, variaţii de
temperatură şi umiditate, încărcări din circulaţia convoaielor feroviare,
burări, scurgeri din vagoane
Deformaţiile remanente se manifestă prin:
- reducerea permeabilităţii şi elasticităţii prismului de piatră spartă
- acumularea de materii organice care provoacă reducerea frecării între
granule
- crearea condiţiilor creşterii vegetaţiei
- menţinerea umidităţii şi degradarea accelerată a traverselor din lemn
 Evoluţia în timp a deformaţiilor remanente corespunde figurii:
Niveleta căii după refacţie
Timp

Perioada I-a Perioada a II-a Perioada a III-a Perioada a IV-a

Intervalul dintre două refacţii (ciuruiri) la

prismul de piatră spartă

Tasări
remanente

Faţă de niveleta iniţială a căii sau de după refacţie, deformaţiile remanente

variază în 4 perioade:
- perioada I – a imediat după darea în exploatare a liniei noi sau după
refacţia acesteia sunt tasări accentuate
- perioada a II – a are tasările stabilizate pe perioade lungi, cu intervenţii rare
pentru rectificarea nivelului căii
- în perioada a III – a din cauza deteriorării calităţilor prismului de piatră
spartă (colmatarea acestuia) acumularea deformaţiilor remanente devine din
ce în ce mai accentuată, impunându-se intervenţii dese pentru menţinerea
nivelului corespunzător al căii. Se impune executarea lucrărilor de curăţare,
ciuruire şi completare a prismului de piatră spartă pentru a nu se ajunge în
faza a IV – a
- perioada (faza) a IV –a de exploatare a căii este total inacceptabilă
deoarece datorită deformaţiilor remanente accentuate siguranţa circulaţiei
este grav afectată, impunându-se introducerea restricţiilor de viteză sau chiar
închiderea circulaţiei până la remedierea defectelor.
Printr-o reparaţie capitală a prismului de piatră spartă se reintră în cele trei faze
normale de exploatare, ciclurile repetându-se la intervale de 13 – 21 ani, funcţie de
natura materialului din prismul de piatră spartă, tipul suprastructurii, trafic şi viteza
de circulaţie.
Rectificarea nivelului căii nu se face prin aducerea nivelului la cota iniţială ci
la o niveletă de exploatare mai coborâtă decât cea iniţială, astfel încât panta de
racordare a lăsăturilor să se încadreze în toleranţele prescrise. Acest deziderat este
posibil numai dacă deformaţiile remanente sunt mici şi relativ egale între ele.
Reducerea deformaţiilor remanente se face prin compactarea prismului de
piatră spartă anterior aşezării traverselor sau a panourilor prefabricate de cale cât şi
compactarea balastului dintre traverse, la capete şi pe taluzurile prismei.
Piatra spartă poate avea volumul maxim de goluri de 43 ... 48 % şi volumul
minim de goluri de circa 33 %. Prin compactarea prismului de piatră spartă, greutatea
volumică poate creşte cu până la 30 %.
 20 120 Trafic
(mii tone)

yo
buraj I buraj II

y
Prin compactarea pietrei sparte înaintea montării panourilor de cale se
realizează o reducere esenţială a tasărilor imediat după darea liniei în exploatare.
Tasările sunt mai accentuate la darea în exploatare a liniei şi se stabilizează după
burajul II. Prin compactarea pietrei sparte înaintea montării panourilor de cale se
urmăreşte obţinerea forţată a unei tasări iniţiale aproximativ egală cu tasarea y o ,
astfel, deformaţiile nivelitice la primele treceri ale trenului fiind de circa 100 de ori
mai mici faţă de deformaţiile stratului de piatră necompactat (0,65 mm faţă de 62
mm).
Compactarea cea mai eficientă se realizează cu maşini vibratoare care produc
acceleraţii importante granulelor care se compactează foarte bine prin reaşezarea
reciprocă a acestora, volumul de goluri devenind minim.
Maşinile de compactat cu şoc sfărâmă piatra şi nu compactează decât stratul
superior, cele inferioare rămânând necompactate.
Vibratoarele larg utilizate la căile ferate din România au caracteristicile:
- frecvenţa de compactare = 2700 vibraţii / minut
- forţa de compactare = 6300 daN
- masa = 700 kg
- viteza de lucru = 15 m / minut
Prin compactare, greutatea volumică a pietrei sparte sporeşte de la 1400
daN/mc la 1840 daN/mc (circa 30 %).
Gradul maxim de compactare se obţine la 3 treceri ale vibratorului.
La trecerea a 4 – a, se afânează stratul superior de circa 10 cm, iar la trecerea a
V – a, se afânează stratul de piatră spartă pe toată grosimea acestuia.
Prin buraj cu ciocanele electrice, compactarea începe la circa 22 secunde de la
acţionare şi la 80 secunde, vibrează piatra spartă pe adâncimea de 30 cm.
Cele mai bune dispozitive de compactat a prismului de piatră spartă sunt prin
vibrare.
Compactarea pietrei sparte dintre traverse, de la capetele acestora (pe umerii
prismului) şi pe taluzuri, sporeşte cu circa 20 % frecarea traversei de piatra spartă
precum şi rezistenţa opusă de balast la deplasări laterale şi longitudinale ale
traverselor, stare foarte importantă în cazul căii fără joante contra şerpuirii căii.